Religia, in opinia mea, este cel mai complex domeniu de studiu cunoscut de

omenire. Afirm asta, datorita faptului ca pentru studierea ei, sunt necesare cunostiinte
complexe provenite din alte domenii conexe : istorie, arta, demografie, geografie, stiinte
etc, domenii care functioneaza pe post de auxiliari in studierea credintelor omenesti.
In ceea ce priveste lucrarea mea, voi incerca sa prezint cazul conglomeratului de
patru basilici al complexului "San Pietro in montorio", si in special, ma voi axa pe opera
unui mare reprezentant al Renasterii italiene, si anume Donato Bramante, cu al sau
"Tempietto".
Se stie ca de-a lungul istoriei, directiile de dezvoltare ale artelor, precum si stilurile
expuse de artisti, au fost influentate de comanditari, care puteau fi persoane fizice cu o
stare financiara superioara(regi, regine, nobilime), aici il putem da ca exemplu pe Dogele
Venetiei Lorenzo Magnificul, cel caruia ii datoram consacrarea unui mare geniu al artelor,
binecunoscutul Michelangelo Buonarotti. Al doilea tip de comanditar, poate si cel mai
important ca anvergura este clerul, si dintre acesta se remarca cu deosebire Biserica
Catolica.
Marile opere ale lumii sunt oarecum "detinute" de Biserica Catolica, precum si
marii maestrii care au sculptat, pictat, construit de-a lungul vremii, au muncit tot in slujba
acestei institutii, cu toate ca mai mult ca sigur nu erau aproape niciodata multumiti de
modul in care li se "corectau" operele prin canoanele impuse in mod excesiv. Printre
artistii ce si-au desfasurat activitatea in slujba Bisericii Catolice se numara: Rafael
Sanzio, Michelangelo Buonarotti, Pico dela Mirandola, Gianlorenzo Bernini, Donatello,
Filippo Brunelleschi si nu in ultimul rand Donato Bramante, cel a carui opera o voi
prezenta in randurile ce urmeaza.
Tempietto este una dintre cele patru biserici ce alcatuiesc complexul "San Pietro
in montorio", poate si cea mai celebra dintre ele, dar cu siguranta cea mai vizitata de
turistii din intreaga lume.
Donato Bramante s-a nascut in Urbino, in 1444, intr-o familie modesta. Talentat la desen,
inca de la o varsta frageda, parintii il indruma spre arta, indeosebi spre pictura. Din cauza
laturii sale indaratnice, Bramante se orienteaza spre arhitectura. Dupa ce cutreiera
drumurile intre marile orase ale teritoriului italian (Milano,Mantova, Cremona, Como,
Napoli), muncind, ajunge la Roma, unde in anul 1503 este ales arhitect al scaunului papal
de catre Papa Iulius al II-lea, cu sprijinul caruia a construit inclusiv Tempietto.
Ca si constructie, Tempietto este unic prin faptul ca imbina foarte armonios doar forme
clasice ale antichitatii, executate cu o perspectiva noua, a vremurilor renascentiste, redand
un efect al "noului vechi", un principiu des folosit de artistii renascentisti. Ca si
curiozitate, desi canonic vorbind, bisericile au plan in forma de cruce, Tempietto a fost
construit in plan circular, imitand intr-o anumita masura Panteonul Roman. Daca
observam folosirea "occulus-ului" ca element de iluminare, planul circular, si cupola
centrala, confundandu-se in mod direct si perfect, cu circumferinta planului (centrul
occulus-ului este centrul planului circular), ne putem da seama ca inspiratia insuflata de
cladirile antice este una dintre marile muze renascentiste. Un element usor de remarcat

este turnul lanterna, asezat deasupra occulus-ului, ceea ce face ca acesta din urma sa fie
mascat, dar ii si sporeste rolul, cel de a ilumina natural interiorul edificiului.
Lucrarile la aceasta cladire incep in anul 1502 si se termina in 1510, coordonate
fiind de Donato Bramante, cu toate ca rivaliza la constructia acesteia cu un alt mare artist
renascentist, Gianlorenzo Bernini, artist neagreat in acea perioada de Biserica Catolica,
datorita stilului sau necanonic, perceput ca avangardist in acele vremuri.
Cladirea este construita, dupa cum am spus, pe un plan circular ("o rotonda"), asezata pe
un soclu/postament alcatuit din 3 trepte ce imprejmuiesc edificiul, are o sala centrala,
inconjurata de un peristil (un fel de pridvor, mult mai spectaculos, fiind marginit de
coloane care se unesc cu acoperisul sub forma de ogiva). Trecerea intre pereti si acoperis
este facuta printr-un brau, observat foarte bine din exterior, aflat undeva la doua treimi
din inaltimea edificiului, brau decorat cu motive antice, care includ nimfe incadrate de
triglifii. Deasupra acestui brau se observa prezenta unui balcon fals in jurul bazei
acoperisului, marginit de balustrada cu balustrii. In partea opusa balustradei, se observa o
fereastra, iar de jur imprejurul cladirii se pot vedea nise care imita ferestrele, construite
tocmai pentru a reda simetria si continuitatea circulara a edificiului. Cupola incepe de
deasupra acestor nise, ingustandu-se treptat inspre partea de sus, fiind lasat acel orificiu
pe care l-am numit occulus, prin care daca e lasata sa treaca o fanta de lumina, acel
fascicul va cadea exact in centrul cercului descris de planul cladirii. Insa pentru o
iluminare mai eficienta, fasciculul despre care vorbeam este descompus si rasfirat pe o
mai mare suprafata, de catre lanternon, asezat fiind pe occulus, pe scurt planul de
constructie al lanternon-ului este circular, fiind exact cercul occulus-ului.
Ca si edificiu este unic in lume datorita armoniei modului de constructie, dar mai
ales datorita semnificatiilor religioase care invaluie in mister constructia. Referitor la
semnificatiile religioase, se considera ca acesta ar fi locul in care Sfantul Apostol Petru ar
fi fost rastignit, lucru admis de majoritatea istoricilor. Misterul la care ma refeream
izvoraste din faptul ca multi dintre acesti istorici contesta faptul ca Sfantul Petru, primul
papa ar fi fost ingropat in criptele Vaticanului, cum sunt ingropati, de altfel toti papii, si
afirma ca insusi Sfantul Petru ar fi ingropat in subsolul "Tempietto-ului", lucru care
deocamdata n-a fost demonstrat, in contrast cu faptul ca in criptele Vaticanului exista un
loc unde se spune ca ar fi ingropat apostolul, alaturi de ceilalti papi.
In incheiere tin sa mentionez ca am ales acest lacas de cult ca tema a referatului
meu deoarece imi admit slabiciunea pentru arta ilustrata pe strazile capitalei italiene.
Consider ca avantul creator al marilor edificii ale Europei porneste din studiile marilor
maestri italieni incepand cu Leonardo DaVinci. Trebuie totusi sa admit faptul ca Biserica
Catolica, pe langa multe exagerari canonice, a fost mai mereu alaturi de artisti, si cu toate
conflictele ideologice pe care le-a avut cu acestia, azi putem admira, spre exemplu fresca
lui Michelangelo de pe tavanul Capelei Sixtine, precum si multe alte opere ale maestrilor
cu gandire divergenta fata de canoanele bisericesti, prezente in decoratiunile lacaselor de
cult ale Bisericii Catolice.