Cum sa nu m-apese, cum sa nu ma gandesc, cum sa nu resimt sa sorb si sa ma unesc cu

vorbele triste ale iubitei de care ma despart printr-o voire a soartei, ori altfel spus, a
hazardului ( les extremites cest touchant ). E o voire a intamplarilor de care acum, ma
bucur; acum, in minutul acesta, caci inainte de el-si cu siguranta si dupa acesta se va fi
scurs- sufletul mi-era impovarat de golul despartirii, de ruptura infinita- ca o legatura cu
intreg universul, o inaltare prin coborarea in suferinta- de sufletul iubitei. Un jalnic gand de
bucurie- ca pata de lacrima de pe o scrisoare de dragoste, e motivul bucuriei mele de-un
minut, iar cauza motivului e faptul de ma sti in viata, traind, gustand, sorbind din nectarul ei
ciudat; vitalitatea aceasta, gandul albastru al nesatului satisfacut, am trait-o si pe asta,
ma sperie, ma doboara, ma ridica cat sa nu cad de tot, e singurul pansament- autosistem de
sustinere vitala, involuntar insamantat in sange, derivat al instinctului de conservare- ce-mi
mai ramane, cel mai am, ori l-am avut vreodata. Transform durerea in motiv de bucurie.
O caut pe ea ca pe un dat ce-mi va fi fost incredintat doar mie, o vreau candida, pura si
adanca ca albastrul cerului primavaratec ( limita la infinit e privirea de la un nor spre iarba
verde unde adoarme chipul ei ), o caut pe eaca pe-o salvare !
Mi-am irosit anii si timpul in cautari nestiutoare, hoinar prin romanta felinarelor de noapte,
lumina lor ca o alinare a unui cantec de leagan. M-am pierdut in numeroase fade amicitii,
cautand sa ma gasesc, sa ma-nteleg si sa ma-ntregesc; m-am inselat. In totii anii acestia,
eul meu pierdut l-am regasit doar in lectura, in vasta si lunga meditatie a sinelui care, in
lipsa materialului spiritual ce doar cartile mi l-au gasit, era in zadar. A trebuit asadar sa ma
reintregesc. Dar m-am oprit, am luptat pentru un examen, iar pauza aceasta e ca o moarte
spirituala pentru mine. Ma-nvinovatesc, ma ingrop in remuscari, iar lipsa jurnalului e
fantastic resimtita acum, in clipa in care simt descatusarea eului; atat timp irositvacanta
de vara, betii, gratar, glas imbietor de muierusti si mediocratatea adolescuntului la pet de
doi jumate puternic si-amarui. Mi-am zis: locul meu e printre rafturi.
Cine sunt eu si ce caut aici, ce dor ma apuca de lumea de-apoi ? Cum sa traiesc fara sa
stiu cine sunt..fara lectura asadar.