ATMOSFERA TERESTR

Gulya Nicoleta

I.

GENERALITATI
Atmosfera terestra este invelisul gazos al planetei noastre,care dupa unii

cercetatori reprezinta consecinta proceselor in urma carora din material cosmica s-a
format candva si Pamantul.Ca mediu gazos,atmosfera este mentinuta ca un manson in
jurul pamantului datorita gravitatiei terestre.Totusi la limita superioara a
atmosferei,unele gaze scapa de sub influenta acestei forte sit rec in spatiile
interplanetare.
Masa atmosferei a fost evaluate la 52 1014 tone.jumatate din aceasta este
concentrate pana la inaltimea de aproximativ 5 km,iar pana la 18-20 km inaltimea se
afa aproape 9/10 din masa totala a atmosferei.Fenomenele meteorologice,in marea lor
majoritate,nu au asadar o extensiune verticala prea mare.In directia orizontala aceste
fenomene cuprind insa regiuni geografice destul de intinse.Pentru deplasarea maselor
de aer de la o regiune geoografica la alta este nevoie de un consum enorm de
energie.Schimbarile vremii apar ca rezultat al acestor deplasari.
Procesele de formare a atmosferei sunt legate de compoziia sa chimic, care
la rndul su a influenat procesele climatice. n urm cu 4,56 miliarde de ani, cnd a
avut loc formarea globului pmntesc, hidrogenul (H 2) i heliul (He) erau deja
prezente. Ulterior, datorit densitii sczute a acestor dou gaze, ele nu vor mai putea
fi atrase de planet, disipndu-se progresiv n spaiul cosmic.
Datorit procesului de rcire lent a Terrei, respectiv a activitii vulcanice, au
fost aduse la suprafa diverse gaze, care rezultaser din reaciile chimice ale
straturilor interne ale globului. Prin aceste procese a luat natere o atmosfer cu o
compoziie de circa 80 % vapori de ap (H2O), 10 % de dioxid de carbon (CO2) i 5
pn la 7 % hidrogen sulfurat. Aceast combinaie de gaze poate fi i astzi ntlnit
n emanaiile i erupiile vulcanice.
Lipsa precipitaiilor din acea perioad de formare este explicabil c n ciuda
prezenei apei, inclusiv n stare de vaporii de ap, suprafaa fierbinte a Pmntului nu
permitea condensarea acestora.
Proveniena apei pe pmnt este, de fapt, o tem controversat. Prin scderea
temperaturii atmosferei sub punctul de fierbere al apei, aerul saturat, adesea suprasaturat cu vapori de ap, determin condensarea apei sub forma unor ploi de scurt
durat. n aceast perioad, s-au format, foarte probabil, mrile i oceanele.

Radiaia ultraviolet intens a determinat o descompunere fotochimic a

moleculelor de ap, metan i amoniac, prin acest proces acumulndu-se dioxid de
carbon i azot. Gazele mai uoare, precum hidrogenul i heliul au urcat n straturile
superioare ale atmosferei, ulterior disipndu-se n spaiul cosmic pe cnd gazele mai
grele, aidoma dioxidului de carbon, s-au dizolvat n mare parte n apa oceanelor.
Azotul inert din punct de vedere chimic, n condiiile existente atunci, a rmas
neschimbat n atmosfer, fiind nc nainte cu circa 3,4 miliarde de ani partea
component cea mai important a atmosferei.
Oxigenul O2 care joac un rol esenial n evoluia i existena vieii pe pmnt,
a aprut sub form liber, gazoas, acum circa 3,5 miliarde de ani, fiind eliberat
datorit activitii de fotosintez a bacteriilor care descompuseser produsele ce
conineau grupe cianhidrice.
Oxigenul format s-a dizolvat n mare parte n apa oceanelor oxidnd metalele
feroase. n urm cu circa 350 milioane de ani, o parte din oxigen a format prin
ionizare n straturile superioare a atmosferei ozonul, combinaie alotropic a
oxigenului, ce protejeaz pmntul de razele ultraviolete. Se consider c, ncepnd
cu acea perioad i pn astzi, compoziia aerului atmosferic rmne relativ stabil.
II.

COMPOZITIA AERULUI ATMOSFERIC

1. ELEMENTELE COMPONENTE ALE ATMOSFEREI

In paragraful precedent s-a aratat ca atmosfera este un mediu gazos.In afara
de aceasta,cu totii stim ca,pe langa starea gazoasa,in aer plutesc si alte particule
materiale,cu diferite ordine de marime.Unele se afla in stare lichida,altele in stare
solida,dar raportate la masa atmosferei acestea reprezinta la un loc o cantitate cu
totul neinsemnata.In urma analizelor chimice facute asupra probelor de aer luate
din rugini geografice cat mai diferite,atat din imediata vecinatate a suprafetei
Pamantului,cat si de la inaltimi destul de mari,s-a ajuns la concluzia ca atomosfera
are peste tot aceeasi compozitie chimica si este alcatuita dintr-un amestec de
gaze.La acest rezultat s-a ajuns excluzandu-se deferitele particule lichide sau
solide aflate in suspensie in aer.Pentru analiza se iau de obicei probe de aer
uscat,adica lipsit de vapori de apa.

In aceste imprejurari aerul atmosferic reprezinta un amestec de mai

multe gaze,dintre care cele mai importante sunt azotul,oxigenul si argonul.Pe
langa

acestea,in

compozitia

aerului

mai

intra

in

cantitati

mici

hidrogenul,heliu,xenonul si criptonul.De asemenea,mai trebuie amintit ca

substantele radioactive din scoarta Pamantului degaja in atmosfera emanatiile
lor:Randon,Thoron,Action.In straturile inferioare ale atmosferei,din apropierea
suprafetei Pamantului,se afla in cantitati foarte variabile si bioxidul de carbon.
Pentru marea lor importanta in complexul fenomenelor care au loc pe
suprafata Pamantului,in intretinerea vietii animale si vegetale,trebuie amintita
prezenta amoniacului si a altor compusi ai azotului.De asemenea,la aparitia norilor
si a precipitatiilor,dupa cem se va vedea in capitolele respective,un rol de seama il
au si pulberile care plutesc in aer.
2. IMPORTANTA PRINCIPALELOR COMPONENTE ALE AERULUI
Este inutil sa amintim ca viata la suprafata

Pamantului,sub orice

forma,depinde de copozitia aerului.Mai mult,astazi industria gaseste resurse

inepuizabile de materie prima in aerul atmospheric.
Oxigenul,unul dintre principalele gaze care intra in compozitia
atmosferei,constituie chezasia vietii.In industrie el sta la baza tuturor arderilor.
Azotul,singur nu intretine viata,insa amestecat intr-o anumita proportie cu
oxigenul,asa cum se afla in aer,asigura dezvoltarea normala a vietii si tempereaza
insusirea oxidanta a oxigenului.Azotul nu este deloc toxic.Prezenta lui in sange in
cantitati mai mari decat normal,conduce la betia de azotcare poate fi
periculoasa.De azot au nevoie cu deosebire plantele,care consuma anual cam 25
milioane tone(dar nu-l pot asimila direct,ci prin intermediul bacteriilor din
aer).Pentru agricultura,azotul din aer constituie astfel o inepuizabila sursa de
ingrasaminte.El reprezinta cea mai importanta materie prima,care sta la baza
industriei matasii artificiale,a materiilor colorante si a multor medicamente.
Vaporii de apa se afla in aer in cantitati care pot sa oscileze intre limite foarte
largi:deasupra intinderilor mari de uscat,in anotimpul rece,prezenta lor este
extreme de redusa,pe cand in regiunile calde si umede poate devein
apreciabila.Dam ca exemplu situatia din Siberia,unde iarna cantitatea de vapori
din aer poate cobora pana la mai putin de 1/1000 g/m3.In schimb,in regiunile
4

marilor ecuatoriale,cantitatea vaporilor de apa poate sa ajunga pana la 5% dintr-un

volum dat de aer.Cea mai mare cantitate de vapori de apa aflata in atmosfera se
gaseste intre sol si inaltimea de 5 km.In vecinatatea suprafetei terestre ,o influenta
mare in reparatitia vaporilor de apa o au latitudinea,anotimpul si curentii aerien,pe
langa cauzele legate de natura suprafetei terestre.caracterul turbulent al curentilor
de aer asigura raspandirea,atat in directie orizontala,cat si verticala,a vaporilor de
apa.
Bioxidul de carbon fiind un gaz mai greu decat aerul,se gaseste in cea mai
mare cantitate in apropierea suprafetei terestre.Din punct de vedere al
repartitiei,cercetarile facute au aratat ca este identificat in cea mai mare proportie
in regiunile industriale,unde ajunge pana la 0,04%.Probele de aer luate deasupra
marilor nu contin bioxid de carbon in cantitati prea mult diferite fata de probele
luate din aerul de la suprafata uscatului.
Cantitatea de bioxid de carbon aflata in aer este variabila si datorita influentei
diferitelor procese biologice.Plantele consuma in procesul de fotosinteza bioxidul
de carbo,retinand carbonul si eliminand oxigenul,iar omul si animalele
invers:elimina CO2 si retin oxigenul,pentru arderi in organism.De aceea in aer
bioxidul de carbon se afla in cantitate mai mare noaptea,decat ziua.Din cauza
dezvoltarii industriilor,in ultimul timp s-a constatat ca in aer cantitatea de bioxid
de carbon a crescut cu ,003%.In ceea ce priveste repartitia cu inaltimea a
bioxidului de carbon,merita a fi retinut ca,mai sus de 20-30 km,prezenta acestui
gaz devine neglijabila.
Ozonul reprezinta,dupa cum se stie,o stare alotropica a oxigenului,avand
molecula alcatuita din trei atomi de oxygen,si poate fi recunoscut prin mirosul
caracteristic pe care il imprima aerului,dupa furtuna.Insusi termenul de ozon
inseamna in limba veche greaca puternic mirositor.
In straturile superioare ale atmosferei,el se formeaza sub influenta anumitor
radiatii solare din domeniul ultravioletului.In prima etapa aceste radiatii
actioneaza asupra moleculei de oxygen,disociind-o in atom,dupa care atomii se
unesc cate trei,in loc de doi.Ozonul neprezentand stabilitate moleculara se
disociaza usor trecand din nou in oxigen.
Stratul de ozon,din atmosfera nu dispare niciodata,cu toate ca din punct de
vedere cantitativ prezinta unele variatii destul de importante,determinate de unele

fenomene dinamice din troposfera;totusi in medie concentratia lui ramane

constanta intre anumite limite.
Alte radiatii din domeniul ultravioletului,absorbite de ozonul din
atmosfera,sunt transformate in caldura.In atmosfera,cantitatea de ozon este mai
mare vara si mai mica iarna.Astfel,se citeaza ca vara in 100 m 3 de aer se gasesc
1,9 mg ozon,iar iarna 1,3 g ozon.Stratul de ozon aflat in straturile inalte formeaza
un blindaj minunat in jurul Pamantului,ferind tot ceea ce este viu la suprafata
acestuia de actiunea ucigatoare a radiatiilor solare cu lungimi de unda mici.Se
apreciaza ca,daca in aer nu ar exista stratul de ozon,Pamantul s-ar preface in
cateva minute intr-un pustiu lipsit de orice urma de viata.Continutul total de ozon
din stratul atmospheric respective nu este mare.Astfel,presupunand ca acesta ar fi
transportat la sol,la temperatura de 0C si la presiunea normala,ozonul
atmospheric ar forma un strat de o grosime care ar oscila intre 1,5 si 4,5 mm.
In producerea si desfasurarea fenomenelor atmosferice,dintre gazele care au
fost amintite pana aici,un rol important il au vaporii de apa.Fara prezenta
acestora,cea mai mare parte a fenomenelor atmosferice,care determina timpul,nu
ar avea loc.In conditii naturale,la suprafata Pamantului aerul nu este niciodata pur
si uscat.Vaporii de apa,impreuna cu bioxidul de carbon,au proprietatea de a
absorbi caldura radiate de suprafata Pamantului si de a o mentine in straturile
joase,unde sunt pastrate conditiile favorabile vietii.Fara aceste gaze,temperature
aerului ar scadea de la o valoare de +15C,temperature medie la suprafata globului
terestru,la -23C.

STRUCTURA VERTICALA A ATMOSFEREI

1. STRATURILE ATMOSFERICE (anexa 1)
Omogenitatea unui mediu oarecare poate fi apreciata dupa insusirile lui
fizico-chimice.Privita din acest punct de vedere,atmosfera apare ca un mediu cu
structura eterogena,atat in directie orizontala cat si verticala.aceasta se datoreste
compozitiei chimice precum si distributiei parametrilor care o caracterizeaza din
punct de vedere fizic:temperature,presiunea,cantitatea de vapori de apa,etc.

Deoarece majoritatea fenomenelor care au loc in atmosfera sunt fenomene

fizice,in cele ce urmeaza va fi tratata lipsa de omogenitate a atmosferei numai sub
acest aspect.Pentru atingerea acestui scop,se va face referire la o serie de
fenomene din punct de vedere fizic pentru insusirile atmosferei.
Cercetarile asupra atmosferei au inceput o data cu inaltarea zmeului de catre
Franklin(1752).S-a descoperit apoi existenta stratosfereide catre Teisserenc de
Bort si Assmann(1899-1902) a ionosferei de catre Appletor si mai tarziu prin
lansarea radiosondelor de Burreau(1927) si Molceanov(1930).
Din 1946 s-au continuat cercetarile

asupraatmosferei cu ajutorul

rachetelor(fuzee),iar in timpul primului an geografic international,in U.R.S.S a

fost lansat un satelit artificial al Pamantului(4 octombrie 1957) in scopul cercetarii
straturilor inalte ale atmosferei.Odata cu aceasta actiune s-a decis o noua era in
domeniul de ercetare a atmosferei extraterestre si a spatiului cosmic.
Dupa repartitia verticala a temperaturii aerului,in atmosfera se delimiteaza
urmatoarele straturi:
-troposfera(incepand de la suprafata terestra pana la inaltimea de 8-18 km,in
functie de latitudine).
-stratosfera(de la 18 km pana la 35-45 km).
-mezosfera(deasupra stratosferei;pana la 80-100 km).
-termosfera(de la limita mezosferei pana la 1000-1200 km).
-exosfera(se extinde dincolo de termosfera,pana la cca 3000 km)
Intre aceste straturi se afla zone de tranzitie,cu grosimi variabile(de la cateva
sute de metri pana la cativa km).Aceste zone se numesc: tropopauza, stratopauza,
mezopauza, termopauza.
Se mentioneaza ca la ultima conferinta a Comisiei de Geodezie si Geofizica
s-au facut urmatoarele recomandari asupra structurii verticale a atmosferei:
-denumirea de stratosfera sa se atribuie numai zonelor cuprinse intre tropopauza si
inaltimea de 35-40 km,in care variatia temperaturii aerului cu inaltimea este
neglijabila.
-straturile cuprinse intre 35 si 40 km si 80-100 km sa se numeasca mezosfera.
-notiunea de ionosfera sa fie folosita numai in cazul cand se indica proprietatile
electrice ale termosferei
Ultimele cercetari au mai scos in evidenta la delimitarea caracteristicilor
atmosferei o impartire in mare a acesteia si anume:
7

-omosfera(de la suprafata Pamantului pana la cca 100 km inaltime),caracterizata

prin omogenitatea compozitiei sale.
-eterosfera,care se intinde deasupra atmosferei pana la peste 2000 km inaltine si
are un caracter eterogen.
-exofera(de la 2000 km fara limita superioara stabilita),caracterizeaza ceea ce se
numeste atmosfera extraterestra.
In descrierea straturilor atmosferice se mai delimiteaza si alte zone sau
substraturi ce vor fi amintite in cele ce urmeaza.
2. CARACTERISTICILE STRATURILOR ATMOSFERICE
a) Troposfera
Troposfera a fost numita astfel de savantul Teisseranc de Bart,de la cuvantul
grecesc troposcare inseamna agitat(turbulent).
Acest strat este sediul celor mai importante fenmene
meteorologice(ploi,formarea norilor,vant,etc.).In regiunea latitudinilor noastre
limitele troposferei se afla intre 10 si 12 km.
Pe baza observatiilor intreprinse prin ascensiuni pe munte,prin intermediul
aerostatelor,meteorografe de avion,radiosonde,rachete,etc. s-a conchis ca una din
cele mai importante proprietati ale troposferei este scaderea temperaturii cu
inaltimea sunt:izotermiile in cazul in care temperature ramane constanta cu
inaltimea si inversiunile de temperature,cand temperature aerului creste cu
inaltimea.
Sub actiunea incalzirii sau racirii scoartei terestre in troposfera iau nastere
cele mai complicate miscari ale aerului atmospheric.
In troposfera se afla concentrate 75% din intreaga masa a atmosferei,avand
densitatea cea mai mare,iar in jurul inaltimii de 5 km din acest strat se afla 90%
din cantitatea vaporilor de apa continuta de intreaga atmosfera.
Limita superioara a troposferei este definite in functie de latitudine.Astfel
in dreptul ecuatorului limita acesteia este de 18 km, in zona latitudinilor mijlocii
(45) d 10-12 km,iar in regiunea polilor troposfea se extinde numai pana la
inaltimea de 6-8 km.

Pe langa aceasta,inaltimea troposferei mai sufera si modificari si in functie

de anotimp.Astfel in perioada calda a anului grosimea troposferei urca cu 2-4 km,
iar in perioada rece se produce o coborare corespunzatoare a limitei troposferei.
Ca urmare a diversitatii fenomenelor care au loc in troposfera,aceasta
pierde caracterul de omogenitate in structura ei fizica si in consecinta in troposfera
apar urmatoarele substraturi(subzone)cu proprietati fizice diferite.
Stratul inferior de turbulenta care mai este denumit si strat limita se afla in
imediata vecinatate a suprafetei terestre si are o grosime de 1-9 km.Este stratul in
care se manifesta cel mai puternic influenta calorica si mecanica a suprafetei
terestre.Miscarea aerului prezinta aici caracter turbulent,atat datorita incalzirii
neegale a solului,cat si din cauza frecarii provocate de neregularitatile suprafetei
Pamantului.In aceasta parte a troposferei apar norii caracteristici produceii unor
inseminate cantitati de precipitatii.
Stratul mijlociu este cuprins intre 2-7 km inaltime.Influenta suprafetei
terestre este resimtita mai putin decat in stratul precedent.Totusi si la aceste
altitudini se produce transportul maselor de aer si ca urmare a fenomenului de
condensare se produc norii mijlocii.
Stratul superior al troposferei are inaltimea de peste 6 km si se extinde pana
la tropopauza.Influenta perturbantaa suprafetei terestre se resimte si mai putin,iar
temperature aerului este in permanenta mai mica de 0 si ca urmare apar norii
inferiori formati din cristale fine de gheata.Uneori in aceasta parte a troposferei se
extend si varfurile norilor de furtura.
Tropopauza sau substratosfera face trecerea intre troposfera si
stratosfera.Aceasta trecere de la o regiune la alta nu se face brusc.Grosimea
acestui strat este in genere de cateva sute de metri,dar uneori poate atinge 1-1,5
km.Temperatura aerului este deobicei cuprinsa intre -50 si -60 C la latitudinile
polare si mijlocii si intre -70 si -80 C la latitudinile tropicale si
ecuatoriale.Inaltimea tropopauzei coboaa de la ecuator spre poli.In afara
fluctuatiilor anotimpuale de care s-a mai amintit,tropopauza mai sufera o serie de
variatii ale inaltimii sale,determinate de evolutia proceselor atmosferice la scara
planetara.Fenomenul are loc odata cu deplasarile maselor de aer cu proprietati
diferite(calde sau reci).In cursul unei singure zile,deasupra unei regiuni geografice
oarecare,inaltimea tropopauzei poate varia cu cativa km.

O alta caracteristica a tropopauzei este prezenta in apropierea sa, a unor

curenti foarte puternici,in cuprinsul carora sunt atinse viteze de 200m/s denumite
in literatura de specialitate curenti aerieni rapizi (jet stream) care se extend pe zeci
de mii de km,iar uneori parcurg chiar intreaga emisfera.
b) Stratosfera
Stratostefa este a doua regiune importanta a atmosferei.Ea incepe de la
limita superioara a tropopauzei si se extinde pana la inaltimea de cca 35 km.
Caracteristic pentru stratosfera este faptul ca temperature aerului este in
general constanta(izotermic)pana la cca 25 km inaltime,dupa care incepe sa
creasca mai ales in regiunea latitudinilor mijlocii.La latitudinile mici si mari
variatiile de temperature in stratosfera sunt mult mai accentuate.
Temperatura constanta din stratosfera latitudinilor mijlocii se datoreste
stratului ingust de ozon,de la aceste inaltimi,care absoarbe radiatiile ultraviolete.
Paturile joase ale stratsferei,precum si cele superioare ale troposferei,sunt
puternic perturbate de curentii rapizi,de care s-a vorbit mai sus.
Prezenta vaporilor de apa este extreme de redusa in stratosfera.Uneori,la
inaltimea de 20-25km,apar asa-numitii nori sidefii irizati de culorile
curcubeului.Acestia sunt formati din cristale fine de gheata.
c) Mezosfera
Mezosfera este stratul atmospheric ce se afla cuprins intre 35-45 km,pana
la 80-100 km inaltime si este separate se stratosfera prin zona de tranzitie numita
stratopauza.
In mezosfera au loc o serie de fenomene fotochimice.Pentru studierea
proprietatilor termice ale acestui strat s-au folosit metode fizice indirecte ,bazate
pe modul de propagare a undelor radio-acustice.
In acest strat de la 30-35 km,pana la 55 km inaltime,se produce creseri
accentuate ale temperaturii cu valori 0 si 5 C,ca urmare a absorbtiei exercitate de
ozon asupra radiatiilor ultraviolete.
Ultima regiune a mezosferei intre 55 si 80-100 km inaltime este
caracterizata de temperaturile scazute care la limita superioara ating -75 pana la
-95C.

10

Ca urmare apar curentii de convectie si amestecul turbulent(fenomene

similare cu cele din partea inferioara a troposferei).Datorita acestui fapt aceasta
regiune a atmosferei mai este cunoscuta si sub numele de troposfera superioara.
Tot la partea superioara a acestei zone atmosferice apare un fenomen
curios sub forma de nori luminosi cu aspect argintiu,care pot fi vazuti de pe
Pamant numai in amurg.Acesti nori sunt formati din cristale aciculare,de
gheata,apa provenind de la aceasta inaltime ca rezultat al combinatiei chimice a
hidrogenului cu oxidul (OH) sub actiunea catalitica a sodiului rezultat din
dezintegrarea meteoritilor.
d) Termosfera
Termosfera se afla deasupra mezosferei de care este separate prin
mezopauza.Ea ajunge pana la inaltimea de 1000-1200 km.
Acest strat are urmatoarele particularitati mai importante:
Cresterea accentuate a temperaturii aerului cu inaltimea (de la -80C pana la
+2000 sau chiar +3000 C) in prima jumatate a stratului.Explicatia acestei cresteri
de temperature se datoreste fenomenului de absorbtie a radiatiilor de lungime
mica de unde emise de Soare.In a doua jmatate a termosferei se produce o scadere
a temperaturii aerului.Datele furnizate de rachetele meteorologice si de satelitii
artificiali au confirmat particularitatile termice ale repartitiei densitatii aerului la
aceste inaltimi.
Existenta unor enorme cantitati de particule cu sarcini electrice(ioni),care imprima
acestui strat o mare conductivitate electrica si datorita acestui fapt in vechea
clasificare,stratul poarta denumirea de ionosfera.Ionizarea puternica a acestui strat
se produce ca urmare a actiunii radiatiilor ultraviolete si cosmce,care
bombardeaza atomii gazelor destul de rarefiate,care pierzand alectroni devin ioni
pozitivi,astfel ca electronii liberi imprima stratului o accentuate conductivitate
electrica,care produce perturbatii in propagarea undelor radiofonice.Dupa modul
de propagare a undelor radiofonice in jumatatea inferioara a termosferei,s-au
identificat patru substraturi si anume:
-substrat D,situate la inaltimea de 80-85 km ,care manifesta o mare putere de
absorbtie a undelor radiofonice,din care numai o mica portiunde este reflectata

11

-substraturile E-F1 si F2 care se afla la inaltimile de 100,220 si 320 km;dintre

acestea,substratul F2 reflecta cel mai bine undele radiofonice cu lungimea de unda
mica,intrucat poseda electroni in cantitate mai mare.
Aparitia fenimenelor luminoase cunoscute sub numele de aurora boreale.Se
reaminteste ca datorita multitudinii si diversitatii fenomenelor ce se produc in
termosfera si mezosfera,acestea sunt inglobate in denumirea comuna de
eterosfera.
e) Exosfera
Exosfera este ultimul din straturile atmosferei terestre-separat de
termosfera prin termopauza si se extinde deasupra,asa numitul nivel critic de la
care moleculele de aer sau partile disociate ale acestora scapa de sub influenta
fortei de gravitatie terestra si trec in spatiul interplanetar.Datorita acestui
fapt,exosfera a mai capatat si denumirea de zona de dispatie,intrucat ciocniri intre
molecule aproape ca nu se mai produc deloc,iar densitatea atmosferei din aceasta
zona este atat de mica incat se apropie de aceea a spatiilor interplanetare.
Dupa datele transmise de satelitii artificiali ai Pamantului,exosfera ar acea
limita superioara in jurul inaltimii de 3000 km.In meteorologie se mai foloseste si
urmatoarea impartire verticala a atmosferei:
-atmosfera inferioara cu limitele de la suprafata terestra pana la inaltimea de
formare a norilor.In aceasta se produc majoritatea fenomenelor meteorologice;
-atmosfera libera(superioara) este zona de deasupra limitei de formare a norilor;
Conform cercetarilor recente Van allen a pus in evidenta existenta straturilor
de particule legate de Pamant chiar pana la inaltimea de 100 000 km.Astfel ca
dincolo de exosfera s-a considerat existenta unei zone numita magnetosfera.
Acesta este in legatura cu campul magnetic terestru constituind un adevarat
rezervor al perturbatiilor magnetismului teoretic(furtuni magnetice).

ANEXA 1. STRUCTURA VERTICALA A ATMOSFEREI

12

13