din motivele pentru care barbatii fac acest efort de inhibare a emotiilor se refera la speranta de a-si
pastra intacta facultatea de a gandi rational si pragmatic in conditii de stres.
Un alt motiv in favoarea reprimarii emotiilor tine de conformarea la modelul social. Modelul social
traditional pretinde barbatului sa detina controlul asupra situatiilor stresante si sa nu reactioneze
emotional. Copiii de sex masculin erau si inca sunt educati sa nu se planga, sa nu se vaite, sa nu se
isterizeze.
Pentru foarte multi barbati, vulnerabilitatea este inca un lux permis doar femeilor. Prin urmare,
barbatii cauta sa-si reprime emotiile in fata situatiilor stresante pentru a nu parea vulnerabili si a nu
se supune ridiculizarii dispretuitoare a celorlalti.
Intr-o logica foarte simplista, a fi vulnerabil si emotiv echivaleaza cu a fi feminin, iar pentru un barbat
a fi feminin este echivalent cu a fi castrat (simbolic, evident), o experienta extrem de umilitoare.
In termeni psihanalitici, pentru a face fata stresului, barbatii apeleaza la mecanisme de aparare
precum retragerea, reprimarea, blocarea emotiilor, negarea (nu am nimic, totul e bine) si uneori
deplasarea isi descaxrca nervii pe alte persoane decat cele care i-au stresat initial. In cazuri mai
rare, putem vorbim si de sublimare: barbati talentati folosesc stresul pentru a genera creatii artistice.
Un nivel moderat de stres poate fi stimulativ pentru barbati, ei tind sa devina mai competitivi si
productivi, in timp ce un stres crescut pe termen lung devine coplesitor, ducand la depresie.
De aceea, atunci cand barbatul este stresat, partenera are impresia ca nu o mai iubeste
In fata stresului barbatul are tendinta de a se inchide emotional si de a se izola, ea resimte acut lipsa
contactului emotional si tinde sa ia lucrurile personal, sa interpreteze ca el nu o mai iubeste. In timp
ce barbatul vrea sa ascunda faptul ca sufera, ca e ranit, pentru a nu o dezamagi si pentru a ramane
in ochii ei acel barbat (cat de cat) puternic de care ea s-a indragostit!
Ce trebuie sa faca si ce trebuie sa evite partenera unui barbat care trece printr-o perioada
foarte stresanta?
A reusi sa ajuti un barbat fara a-i leza orgoliul, este o arta. A-l critica si a-i reprosa ca nu e in stare
sa (iar aici urmeaza de obicei o lista lunga), este unul dintre cele mai nocive lucruri. Oricum,
barbatul resimte dureros neputinta si este coplesit de sentimente de rusine si de umilire pentru faptul
ca nu poate (sa controleze lucrurile), asa ca a-l umili si mai mult prin reprosuri nu inseamna decat a
inrautati si mai mult situatia.
O strategie mult mai inspirata si mai folositoare ar fi ca partenera sa-l invite, cu mult tact si multa
empatie, sa vorbeasca despre ceea ce il streseaza cu adevarat.
In conditii de stres puternic, toti oamenii (barbati si femei deopotriva) regreseaza emotional, astfel ca
un barbat supus unui stres crescut este asemeni unui baietel care are nevoie atat de consolare si
mangaiere, cat si de incurajare.
Asa cum o mama inteleapta ii transmite copilului ei ca are incredere in capacitatea lui de a se
descurca, in ciuda vicisitudinilor intampinate, la fel, o partenera inteleapta, dupa ce faciliteaza un
catarsis emotional, stie sa transmita barbatului ei sentimentul ca are incredere in capacitatea lui de a
genera un deznodamant pozitiv.
In mod paradoxal, barbatii au multe de invatat de la femei pentru o gestionare eficienta a stresului:
renuntarea la negare, acceptarea situatiei stresante, disponibilitatea de a vorbi despre dificultati si
de a se adapta circumstantelor. A imbratisa schimbarea in loc de a incerca sa o controlezi rigid este
cheia creativitatii, a transformarii obstacolelor in oportunitati.
Dilema multor barbati este cum sa imbratiseze aceste calitati si strategii feminine si, in acelasi timp,
sa continue sa fie validati ca barbati conform modelului social traditional.
Experientele de pierdere, in special, au un efect stresant. Precum divortul. Barbatii divortati sunt,
intr-o masura mai mare, amenintati de pericolele unei tensiuni arteriale crescute sau ale unui infarct.
De asemenea, comportamentele de risc si suicidul apar mai frecvent in cazul barbatilor divortati.
Divortul semnifica faptul ca o structura de atasament, de siguranta familia s-a destramat. Si nu
vorbim doar despre singuratate, abandon, nesiguranta. Pentru multi barbati, trauma merge pana la
nivelul sentimentului de identitate: tot timpul s-au identificat cu rolul, respectiv statutul de sot, tata,
membru al unui sistem familial, iar acum, cand divortul s-a pronuntat, nu mai stiu cine sunt.
Merita mentionat aici ca foarte multi barbati sunt extrem de atasati de copiii lor si, dupa divort, lupta
pentru dreptul lor de a fi in contact cu cei mici. Deja se vorbeste despre un instinct patern, in
analogie cu instinctul matern. A nu mai fi in contact cu copiii sai este un alt factor extrem de stresant
pentru un barbat.
Pierderea unui job si pensionarea sunt, si ele, momente dificile care lovesc in sentimentul de
identitate. Oamenii se identifica cu statutul lor profesional, cu rolul lor de persoana activa in
societate. Sa fii azi directorul unei fabrici, iar a doua zi un simplu somer sau un simplu pensionar, nu
este tocmai usor de acceptat. E o pierdere greu de metabolizat.
Atunci cand ne identificam cu un anumit statut profesional, odata cu pierderea acestuia, traim o
puternica senzatie de debusolare, de confuzie, nu mai stim cine suntem sau simtim ca nu mai
reprezentam nimic fara acel statut si ne este greu sa ne imaginam viata altfel. Prin urmare, trebuie
sa avem grija cu ce ne identificam, caci orice identificare ne face vulnerabili in fata suferintei.
Daca ne mandrim (ne identificam) cu aspectul nostru fizic, corporal, constientizarea faptului ca
imbatranim ne va duce in pragul angoasei. Daca ne identificam puternic cu afacerea noastra, riscul
falimentului ne poate atrage un infarct.
Daca ne identificam cu statutul de parinte, vom accepta cu greu ideea ca cei mici nu mai sunt asa
de mici, ca au crescut, si inconstient le vom sabota initiativele, eforturile de dobandire a
independentei.
Alta categorie de evenimente stresante sunt cele generatoare de umilinte. A risca sa fii umilit de un
sef, un coleg, de sotie sau iubita este o experienta extrem de stresanta. Daca experientele de
pierdere predispun la depresie, cele de umilire conduc la stari de furie intensa.
In concluzie, se poate lesne observa ca in topul celor mai stresante evenimente se afla experientele
relationale. Relatiile interumane sunt domeniul predilect de experimentare a stresului.