Metode alternative de combatere a varoozei

Descriere imagine:
Albina la polenizat

Despre Varroa destructor s-a scris, se scrie si se va mai scrie foarte mult, fiindca acest acarian
este unul dintre cei mai raspnditi paraziti ai albinei melifere. n ciuda multitudinii de acarcide si
ntetice folosite la combatere, Varroa si mareste rezistenta de la un an la altul. Totodata, folosirea
ndelungata si, mai ales, necontrolata a acestor tratamente are drept consecinta prezenta n miere,
n ceara si n propolis a unui continut nepermis de substante straine. De aceea, s-a urmarit crearea s
i dezvoltarea unor metode de combatere a varoozei mai eficiente, dar si mai putin daunatoare
consumului

n prezent, specialistii propun folosirea acizilor organici si a uleiurilor volatile mpotriva Varroa de
structor. Accentul se pune pe metodele biotehnice, menite sa diminueze, pe parcursul anului si mai ales
n timpul perioadei de cules, numarul parazitilor per familie si abia ulterior sa se intervena cu acizii o
rganici, pentru a obtine efectul dorit.
Aplicarea strategiei de combatere a varoozei este influentata de urmatorii factori: conditiile climatice,
durata perioadei de cules si gradul de raspndire a parazitului n stup.
Avnd n vedere noile standarde ale UE privind calitatea produselor agricole, prezenta reziduurilor n pro
dusele apicole este interzisa, aceasta presupunnd eliminarea preparatelor chimice n timpul culesurilor.
n conditiile climatice din tara nostra, perioada culesului este destul de lunga, de la momentul nfloririi po
milor si pna la faza de ?fneata?, respectiv la aparitia manei. Ori, populatia de varroa se nmulteste tocmai
n aceasta perioada sensibila. nsa, prin folosirea adecvata a metodelor biotehnice, numarul parazitilor se
diminueaza considerabil.

Combaterea n stadiu incipient

Pentru combaterea si prevenirea cu succes a varoozei, cel mai important lucru este depistarea bolii n f
aza primara a dezvoltarii. n acest sens, insist pe controlul puietului de trntori si pe folosirea fundurilor an
tivarroa cu plasa de srma, masura fiind cea mai sigura si mai rapida.
Observarea vizuala a indiviziilor de varroa este si va ramne cel mai bun mijloc pentru un diagnostic c
orect, fundurile antivarroa cu plasa de srma fiind de mare ajutor.
n plus, acestea protejeaza si albinele de parazitii cazuti sau doar ametiti. Acesti paraziti se aduna la un i
nterval de sapte zile si se stabileste gradul lor de nmultire pe parcursul unei zile. Estimarea invadarii se f
ace independent de anotimp si de starea familiei de albine.
Daca, nca din luna iulie gasim 5-10 paraziti caziti/zi, familia trebuie tratata imediat, pentru a crea c
onditiile prielnice cresterii nestingherite a albinelor ce vor intra la iernat. Ar fi ideal ca orice indiciu al
prezentei parazitilor sa fie nlaturat prin efectuarea unor analize de laborator pentru controlul puietului s
i al albinelor mature.
Metoda genetico-selectiva
Pe lnga mijloacele chimice si biotehnice, pentru combaterea Varroa destructor se mai aplica si metoda g
enetico-selectiva, care presupune urmarirea activitatii igienice si de ngrijire a comunitatii. Prin selectie, s
e obtin anumite matci rezistente la boli precum Loca americana, ascosferoza si varooza, care blocheaza
reproducerea parazitului.
Dar pna la obtinerea unor rezultate definitive, ne putem usura munca printr-o serie ntreaga de masuri bi
otehnice: decuparea puietului de trntori, descapacirea si taierea celulelor infestate cu larve de trntori, fo
losirea ramei claditoare, formarea roiurilor artificiale, aplicarea metodei capcanei etc.
Aplicarea acizilor organici
Dintre celelalte metode alternative de combatere a varoozei mentionam folosirea acizilor organici,
precum acidul formic, acidul oxalic, acidul lactic si timolul.
Acidul formic se poate aplica chiar si n prezenta puietului, deoarece este un component natural al m
ierii.
Acidul formic este foarte eficace, att la puietul decapacit (deschis), ct si la cel capacit. Pna acum, nu s-a
nregistrat nici o rezistenta a varoozei la acidul formic, aceasta substanta chimica fiind, pe lnga timol, s
ingura admisa n stuparitul ecologic din UE.
Acidul formic actioneaza prin formarea aburilor ce patrund n stup. ntruct acestia sunt mai grei dect aeru
l, tratamentul trebuie aplicat deasupra spetezei ramelor. Aburii se raspndesc uniform n ntregul stup, pat
runznd si n celulele puietului capacit. Eficacitatea aplicarii acidului formic, dar si a celorlalti acizi or
ganici, este posibila doar n combinatie cu metodele biotehnice.

Acidul formic se aplica n perioadele fara cules, la o temperatura a mediului nconjurator ntre 14 si 25C, ca s
i tratament pe termen lung sau pe termen scurt, concentratiile si metodele de aplicare fiind diferite de la
caz la caz.
Acidul oxalic se aplica n pragul iernii, la temperaturi de circa 5oC, iar acidul lactic - cel mai putin c
oroziv fata de cei prezentati anterior - se poate folosi vara la comunitatile cu puiet necapacit, sau iarna,
la temperaturi de peste 4C.
Din pacate, la noi, procurarea acestor acizi organici este ngreunata, deoarece nu se gasesc n comert. n plu
s, am observat ca majoritatea apicultorilor refuza astfel de tratamentele mpotriva acarienilor varroa. C
auza? Poate lipsa unei literaturi de specialitate adecvate care sa le recomande, poate scepticismul
nnascut sau teama de necunoscut...
Aceste substante merita toata atentia apicultorului, deoarece, aplicate corespunzator si la timp, fac toti
banii, fiind cu mult mai ieftine dect celelalte preparate sintetice.
TRATAMENTE PE BAZA DE TIMOL
Am scris acest articol din dorinta de a prezenta colegilor stupari rolul si importanta folosirii timolului n t
ratamentele alternative. Cercetarile stiintifice din ultimii ani au dovedit ca preparatele pe baza de timol
sunt foarte eficiente, cu o medie de 95%. nsa, sunt destul de scumpe, iar noi, stuparii, suntem foarte s
ensibili cnd se ajunge la capitolul cheltuieli. Pretul mondial al unui kg de timol este n jur de 17 euro.
ntruct folosirea lui sub forma de cristale nu a dat rezultate corespunzatoare asteptarilor, specialistii de la
Institutul Apicol din Bologna (Italia) au elaborat urmatoarea reteta: 1 kg de timol cristale se dizolva ntr-u
n litru de alcool (ca si cel folosit la obtinerea tincturii de propolis).
Pe o bucata de burete lavabil, de 5 mm grosime si 70 x 70 mm dimensiune, cu o seringa se aplica 20
ml din aceasta emulsie. Dupa ce alcoolul se evapora, mpartim buretele lavabil n 4 bucati pe care le as
ezam n cele patru colturi ale stupului, pe speteaza ramelor. Astfel vom obtine o evaporare uniforma, c
are nu va afecta n proportii nsemnate puietul tnar. Buretii ramn n stup zece zile, dupa care se nlocuiesc cu o a
lta serie.
Aplicarea timolului de doua ori va diminua considerabil numarul acarienilor, iar albinele vor rezista
mai usor pna n noiembrie, cnd vom interveni cu acidul oxalic.
Emulsia pe baza de timol se poate folosi imediat dupa ultimul stors, care n conditiile noastre climatice c
orespunde cu sfrsitul lunii iulie - nceputul lunii august, cnd n stup exista deja suficienta miere pentru iarn
a care sa protejeze puietul tnar de agresivitatea acestui preparat. Pentru a preveni furtisagul, u
rdinisurile se reduc si toate familiile de albine se tratateaza n aceeasi zi.
Daca temperatura depaseste 30C, o parte din puietul aflat sub bucatile de burete e posibil sa moara sau m
atca sa ntrerupa ouatul. nsa, dupa cteva zile starea n stup se va normaliza, iar albinele se vor obisnui cu m
irosul timolului.

Spasa STOIANOV