Sunteți pe pagina 1din 4

1Clasicismul curent literar-artistic

Clasicismul este un curent literar-artistic ce apare n Frana n a doua jumtate a secolului al XVI-lea n
timpul domniei lui Ludovic al XIV-lea i se dezvolt n perioada dintre secolele XVII-XVIII. Clasicismul
pledeaz pentru valorificarea antichitii i este caracterizat, n special, prin respectul pentru
antichitate.Termenul clasicism vine de la latinul clasicus, ceea ce nseamn de prim rang, n care te
poi ncrede, demn de urmat.Cuvntul clasic are mai multe accepii. Se consider clasice operele literare
i artistice care ntrunesc condiiile perfeciunii. n acest sens snt clasici scriitorii i artitii a cror oper
i pstreaz valoarea de-a lungul veacurilor. n alt accepie clasic nseamn ceea ce aparine lumii i
culturii antice greco-latine. Clasicismul este, astfel, un curent literar n operele cruia raiunea are rolul
dominant i care definete ansamblul culturii i literaturii greco-latine prin extensiuni antice. n aa fel
ideea de clasicism se contopeete cu cea de antichitate.Este necesar s menionm c nu exist un element
clasic pur i c n majoritatea cazurilor Clasicismul este ntreptruns de Romantism.La origine,
Clasicismul se bazeaz numai pe judecata etic i poate fi definit ca o micare artistic i literar care
promoveaz ideile de armonie i echilibru a fiinei umane. Acesta este caracterizat prin afirmarea sensului
moral i estetic al artei, prin conformarea fa de regulile clasice dup modelul antichitii greco-romane,
prin mbinarea frumosului cu binele i adevrul, utilului cu plcutul, prin interesul pentru natura uman i
prin obiectivitatea scriitorului.n formarea esteticii clasiciste distingem trei perioade
importante:1. Perioada Renaterii franceze ce cuprinde a II-a jum. a secolului al XVI-lea. Ideea
general a esteticii clasiciste este cea a imitaiilor antichitii.2. Cuprinde perioada dintre anii 16001660 i nlocuiete imporrtana primordial a imitaiilor cu primatul regulelor.Perioada 1636-1711 i e
remarcat prin aparia satirelor lui Boileau.Gruparea ideilor clasiciste i transformarea lor ntr-o unitate de
norme estetice constituie opera scriitorilor francezi din sec. al XVII-lea : Corneille, Racine, Boileau,
Molire, La Fontaine, La Bruyre. Pornind de la imitaia anticilor, este promovat o art cu un scop
moral, n centrul creia se afl omul raiunii i al armoniei universale. Clasicismul reunete scriitorii care
accept unele legi comune, care au ca trsturi generale: claritatea, ordinea i msura.n Frana principalii
reprezentani ai clasicismului snt: Pierre Corneille, Jean Racine, Jean Baptiste Poquelin-Molire, La
Fontaine, Jean de la Bruyre, Boileau.Alturi de Jean Racine, Pierre Corneille ilustreaz tragedia clasic
francez n mod strlucit, fiind deschiztor de drumuri n aceast direcie. Corneille afirm c:
Tragedia cere pentru sibiectul ei o aciune mrea, extraordinar, serioasi c Izvorul trebuie
cutat n istorie sau legend. Corneille scrie capodopera sa Cidul. Cu Cidul apare adevratul stil
tragic. Corneille rmne, astfel, pictorul mreiei i nobleei umane.Jean Racine este o personalitate
marcant n literatura sec. al XVII-lea. Se afirm, alturi de Pierre Corneille, ca dramaturg format n
spiritul riguros al clasicismului. Prin opera lui Racine i Corneille, tragedia s-a impus ca gen major n
clasicismul modern.Alturi de ceilali clasici francezi se manifest i Jean Baptiste Poquelin-Molire, care
i desfoar activitatea n perioada de triumf absolut al calsicismului. Ideile clasice ale lui Molire se
manifest, ndeosebi, prin respectarea principiului imitrii naturii. Natura uman, cu toate aspectele ei,
este tema principal a comediilor lui Molire. Dintre cele mai cunoscute comedii putem
meniona:Tartuffe, Avarul, Mizantropul, Don Juan, Femeile savante, Bolnavul nchipuit .Universalitatea
luii zvorte din faptul c a surprins n opera sa aspecte permanent prezente, att n spaiu, ct i-n timp
slbiciunile omeneti. Molire, ca i Shakespeare i Balzac, aparine acelei familii de oameni ai
adevrului i ai luciditii care denun viciile oamenilor, cu ncredere n latura luminoas a fiinei
umane.Iohann Wolfgang Goethe spunea: l conosc pe Molire i in la el din tinereea mea; ntreaga-m
ivia am avut ce nva de al el . M farmec nu numai experiena lui de artist desvrit, ci, mai ales,
naturaleea lui plcut, nalta cultur a sufletului su de poet.Alturi de Molire i face apariia i marele
fabulist francez Jean de la Fontaine, care i ia ca baz operele tatlui fabulei, Esop. Dei La Fontaine
pornete de la modelele naintailor, totui, trateaz fabula ntr-un stil personal. Fabula lui La Fontaine
este complex nu numai prin bogia tematic, ci i prin caracterul epico-dramatic i mesajul adnc
umanist. Limba i stilul lui La Fontaine ating perfeciunea prin simplitate i densitate.

2 Cidul de Corneille
Legenda cidului, constituit prin secolul al XII-lea, se refer la luptele spaniolilor cu maurii.
Figura eroului medieval al Spaniei inspir poemul "Cntecul Cidului", precum i alte poeme
epice. Izvorul lui Corneille pentru "Cidul" l-a constituit piesa unui alt dramaturg spaniol. Cu
Cidul apare adevratul stil tragic. Corneille rmne, astfel, pictorul mreiei i nobleei umane.
n aceast oper, autorul aaz n centrul creaiei fiina uman. Tragedia clasic prezint un alt
tip de erou, care nu mai e victim a zeilor sau a destinului. Eroii lui Corneille tind s se realizeze,
sunt capabili s ia decizii, conducndu-se de sentimental cinstei, datoriei i al onoarei. Concepia
raionalist a iubirii n ntregime determin faptele svrite de Don Rodrigo i Ximena. Rodrigo
i Ximena sunt modele de eroism i de umanitate, amestec de triri, manifestate mai sensibil n
personajul Ximenei, i n lupta nencetat a voinei mpotriva pasiunii. Sensul moral n aceast
tragedie este c datoria i onoarea ocup primul loc n via. Corneille afirm c Tragedia care
pentru subiectul ei este o aciune mrea, extraordinar, serioas i c izvorul trebuie cutat n
istorie sau legend. Aceat oper este de factur clasicist, deoarece este prezint regula celor
trei uniti, cu mici abateri: este o aciune liniar, ce are loc n unitatea oraului, timp de 36 de
ore. Echilibrul copoziiei, armoniei, ordinea, claritatea, sobrietatea stilului, vocabularul ales
definesc deasemenea clasicismul. Pentru personajul principal - Don Rodrigo - sentimenteul
onoarei este mai presus dect sentimentul iubirii, deci opera este de factur raionalist.
2Fedra este o tragedie n 5 acte (avnd respectiv 5,6,6,6 si 7 scene), scris n versuri de
ctre Jean Racine, prezentat la 1 ianuarie 1677 la Htel de Bourgogne.
Fedra (greac , nseamn Lumina) este ultima tragedie profan a lui Racine naintea
unei lungi tceri de 12 ani de-a lungul crora se va consacra serviciului regelui i religiei. nc o
data, el alege un subiect deja tratat de poeii tragici greci i romani. n lipsa regelui Teseu, Fedra
sfrete prin a mrturisi iubirea sa pentru Hippolit, fiul lui Teseu dintr-o alta cstorie.Totul n
"Fedra" a fost celebru: construcia tragic, profunzimea personajelor, abundena versificaiei.
Spre deosebire de "Hippolit poart coroan" al lui Euripide, Racine face ca la finele operei Fedra
s moar; deci, un timp ea sufer de pe urma morii lui Hippolit. Fedra, ca personaj, este unul
dintre cele mai remarcabile din operele lui Racine.
Personaje fiul luiEgeu, regele Atenei.soia lui Tezeu, fiica lui Minos i a Pa-sifaei.
HIPOIIT, fiul lui Tezeu i al Afltiopei, reginaAmazoanelor.
ARICIA, prines de vi regeasc din Atena. NONA, doica i nsoitoarea Fedrei. TERAMEN,
sftuitorul lui Hipolit.ISMENA, nsoitoarea Ariciei.PANOPA. feaieie din casa Fedrei.PAZNICI

3Tartuffe -In aceasta oper, Moliere prezint omul clasic oscilnd ntre datoria de tat, so,
persoan public i pasiunea, sau chiar nebunia, obsesia, fcut pentru un necunoscut n care
a avut ncredere deplin. Orgon a refuzat s i cread familia i a preferat s dea ascultare
unui strin; a fost nechibzuit, imprudent, dar el a ales s i urmeze instinctul dect s se
incread n valorile acelei epoci care puneau totui familia pe primul plan. Cu toate c Orgon l-a
crezut pe Tartuffe -un reprezentant al Divinitatii o alta mare valoare a vremii el i-a renegat
propriul fiu, fr ca mcar s l asculte; el a procedat aa cum l ndemnase cel care pentru el
reprezenta religia i l ghida n tot.Se spune deci c personajul lui Moliere a ales initial pasiunea
avnd ncredere totala ntrun strin iar apoi datoria, ascultnd ce a spus reprezentatul
bisericii.

Rezumat
Familia lui Orgon este dezbinata deoarece Orgon si mama lui au cazut sub influenta lui Tartuffe,
un hot religios, un vagabond inainte de a fi ajutat de Orgon. Tartuffe pretinde ca este pios si ca
vorbeste cu autoritatea divina, si Doamna Pernelle si fiul ei nu mai iau nicio decizie inainte de al intreba pe sfetnicul lor.Restul familiei si regele lor nu sunt pacaliti de sireteniile lui Tartuffe si il
detesta. Mizele se maresc cand Orgon anunta ca il va insura pe Tartuffe cu fata lui
Mariane(deja logodita cu Valer). Mariane este desigur foarte suparata la aflarea acestor vesti,
iar restul familiei realizeaza cat de adanc este Tartuffe infiltrat in familie.In efortul de a-l
demasca pe Tartuffe in fata lui Orgon, familia concepe un plan prin care acesta sa ii
marturiseasca Elmirei ( sotia lui Orgon) ca o doreste. Ca un om pios si oaspete, el nu ar trebui
sa aibe astfel de sentimente pentru doamna casei si familia spera ca dupa o astfel de
confesiune, Orgon il va da afara pe Tartuffe. Intr-adevar, musafirul incearca sa o seduca pe
Elmira, dar conversatia lor este intrerupta cand Damis, baiatul lui Orgon, nu mai poate suporta
situatia si iese din ascunzatoare pentru a-l pali pe impostor.Tartuffe este initial socat, dar isi
revine foarte repede. Cand Orgon intra in camera si Damis ii spune triumfator ceea ce s-a
intamplat, mincinosul foloseste psihologia inversa si se acuza pe el insusi : Da, frate, sunt
nevrednic, sunt vinovat in toate / Un biet batut de patimi si de pacate plin.Orgon este convins
ca baiatul lui minte si il izgoneste din casa. Tartuffe reuseste sa il convinga pe Orgon ca pentru
a-l invata pe Damis o lectie, el, preotul, trebuie sa stea mai mult ca niciodata in preajma Elmirei.
Ca un cadou pentru Tartuffe si o pedeapsa ulterioara pentru copilul lui, Orgon trece toate
proprietatile pe numele prietenului sau.Apoi Elmira se ocupa din nou de demascarea
impostorului si ii cere lui Orgon sa fie martor la o intalnire intre ea si "prietenul" lui. Orgon , usor
de convins, decide sa se ascunda sub o masa in aceeai camer, cert fiind ca sotia sa nu are
dreptate. El aude desigur cum nevasta lui rezista avansurilor directe din partea lui Tartuffe. In
momentul in care Tartuffe este aproape gata sa o violeze pe Elmira, Orgon iese de sub masa si
ii ordona acestuia sa plece.Dar oaspetele siret intentioneaza sa ramana si isi arata in sfarsit
adevarata fata, deoarece Orgon ii marturisese lui Tartuffe ca se afla in posesia unor scrisori
incriminatorii ( scrise de un prieten). Tartuffe il ameninta acum pe Orgon ca daca nu va pleca
din Propria lui casa, va fii expus deoarece impostorul se afla acum in posesia scrisorilor.
Mincinosul pleaca temporar , iar familia se gandeste ce e de facut.Ulterior Tartuffe se intoarce
cu un ofiter de politie pentru a incepe evacuarea. Dar spre surpriza lui , Ofiterul il aresteaza in
schimb pe el. Luminatul rege a auzit nedreptatile intamplate in casa si a decis sa il aresteze pe
Tartuffe. Chiar si Doamna Pernelle este acum convinsa de cum de fapt protejatul ei si intreaga
familie este recunoscatoare ca a scapat de un criminal in serie care isi schimba adesea numele
pentru a nu fi prins.

3Burghezul gentilom de MolierePersoanele comediei Domnul Jourdain burghez,Doamna Jourdain soia


dumisale, Lucile fiica domnului Jourdain,Clonte iubitul Lucilei, Dorimne marchizDorante conte,
iubitul Dorimnei,Nicole servitoarea domnului JourdainCovielle valetul lui Clonte.Profesorul de
muzic ,Un elev al profesorului de muzic , Profesorul de dans,Maestrul de scrim, Maestrul de filozofie,Maistrul
croitor ,Un ucenic al croitorului ,Doi lachei
Povestea domnului Jourdain, burghez nstrit dar grosolan i incult, care vrea s capete maniere distinse,
se nrudete ndeaproape cu cea a lui George Dandin,
ranul p ar ve ni t . Ma ma n obi l i a r a c ar a ghi os ul ui d o mn J ou r dai n s e l ea g ne mi j l oci t d

e snobismul burgheziei din vremea lui Molire, mare amatoare de titluri i onoruri pe carele cumpra ori de cte
ori putea s-o fac. Grandoman, domnul Jourdain e tot att de nenelegtor cu ai si ca i Orgon,
Harpagon sau Argan. i aici, cstoria Lucilei i alui Clonte e ameninat de ideile groteti ale stpnului
casei. Vanitatea i credulitateadomnului Jourdain sunt att de mari nct, mai mult dect bolnavul
nchipuit Argan, eiaccept cu ncntare s devin mamamusiu i s participe la baletul turcesc din final . Bunul-sim a
autorului e exprimat prin vorbele nelepte ale doamnei Jourdain,dar mai ales prin purtarea i faptele
Nicolei i ale lui Covielle, totdeauna gata s ajuteiubirea tinerilor mpotriva maniei domnului
Jourdain.Megalomania lui Jourdain d natere ctorva scene, admirabile prin verva lor satiric, prin
comicul lor spontan, ca de pild lecia de "filozofie" sau certurile sale cu Nicole.

3MOLIRE. Avarul
Cel mai mare autor de comedii din istoria literaturii franceze, Molire si ctig notorietatea la curtea lui
Ludovic al XIV-lea, prin arta cu care creeaz tipuri umane ce i vor supravieui pn astzi: avarul,
habotnicul, afemeiatul, preioasele ridicole, mincinosul, impostorul, bolnavul nchipuit, escrocul. Unul
dintre tipurile sale faimoase este reprezentat n Avarul, cea mai jucat pies a lui Molire la Comedia
Francez, dup Tartuffe. Avarul lui Moliere isi are radacinile in comedia antica a autorului latin
Plautus, Ulcica, in care eroul, desi descopera o comoara care il face bogat, continua sa traiasca in lipsuri,
cu teama dezumanizanta ca ar putea fi pradat. Euclio, ca expresie a unui viciu general uman, se regaseste
in Harpagon, personajul lui Moliere, care, prin renumele autorului sau, a devenit punctul de referinta al
acestei tipologii revendicate de clasicism. Subiectul, ca al oricarei comedii, este simplu, centrat pe o
singura, dar dominanta trasatura de caracter a eroului, si se amplifica treptat prin acumularea confuziilor
care genereaza comicul. Pe parcursul celor cinci acte, actiunea graviteaza in jurul lui Harpagon, despre
care nu stim decat ca are aproximativ saizeci de ani, ca este tatal a doi copii, C1eante si Elise, si ca este
indragostit de tanara Mariane. Ca orice personaj clasic, eroul lui Moliere nu este determinat in atitudinile
lui de societatea contemporana, caci existenta sa este atemporala si aspatiala, guvernata doar de un viciu
al tuturor timpurilor. In vreme ce batranul Harpagon, indragostit de Mariane, ezita sa o ceara in casatorie
la gandul ca este lipsita de zestre, cei doi copii ai sai traiesc si ei misterul si dramele iubirii. Elise
impartaseste dragostea cu Vaiere, care, pentru a o putea cere in casatorie, devine servitorul lui Harpagon,
iar Cleante este indragostit chiar de Mariane, care, la randul ei, il iubeste pe tanar.Pe de alta parte,
preocuparile batranului avar se indreapta si spre chivernisirea copiilor sai, fara ca aceasta sa-i afecteze in
vreun fel averea. De aceea, el doreste sa-1 insoare pe Cleante cu o vaduva bogata, iar pentru Elise gaseste
o partida potrivita in persoana lui Anselme, batran, dar bogat, scopuri pentru care apeleaza la
mijlocitoarea Frosine. Actul I se incheie in plina confuzie, Cleante incurajand laudele pe care tatal sau i le
face Marianei, pentru a afla cu stupoare ca acesta intentioneaza sa se insoare cu iubita lui, iar Valere,
sustinand cu prefacatorie parerile lui Harpagon, obtine de la acesta libertatea de a o supraveghea pe
Elise.Actul al II-lea adanceste conflictul si complica situatiile comice. Cleante doreste sa obtina, prin
intermediul servitorului sau, La Fleche, un imprumut, fara a sti ca in spatele camatarului nu este altcineva
decat tatal sau. Pusi fata in fata in aceasta imprejurare ridicola, cei doi se invinuiesc unul pe celalalt
pentru camatarie, respectiv pentru risipa. O data cu sosirea petitoarei, Harpagon isi socoteste chiar
castigul de pe urma iubirii pentru tanara Mariane, devenind insa din pacalitor pacalit, caci Frosine,
cunoscatoare a firii omenesti, socoteste zestrea tinerei in economiile pe care i le-ar face sotului ei
renuntand la mancare, la vesminte si bijuterii si il maguleste pe batran facandu-i complimente care
starnesc hazul spectatorilorActul final il surprinde pe Harpagon in cea mai adanca disperare, incercand sasi recupereze caseta eu cei zece mii de galbeni. Banuit de furt este Valre, iar dialogul savuros dintre el si
avar isi extrage comicul din situatia confuza, care nu se lamureste decat in final. In vreme ce tanarul ii
vorbeste despre iubirea sa pentru lise, Harpagon crede ca subiectul este nepretiita sa caseta. Rasturnarea
tipica de situatie se produce in final, cand Anselme descopera ca Valre si Mariane sunt chiar copiii sai,
pe care nu-i mai vazuse de la un naufragiu petrecut eu ani in urma si pe care ii cautase zadarnic. In
schimbul casetei sale cu bani, avarul accepta sa renunte la Mariane si sa consimta la casatoria acesteia eu
Clante si la nunta lisei eu Valre, cu conditia ca toate cheltuielile sa fie suportate de Anselme