Capitolul 1

Functii complexe
1.1
1.1.1

Numere complexe
Forma algebric
a

Fiind date doua numere reale x si y si simbolul i =

complex este o expresie de tipul

1, atunci un num
ar

z = x + iy
Se observa ca i este o solutie a ecuatiei
x2 + 1 = 0
de unde rezulta egalitatea i2 + 1 = 0.

1.1.2

Forma geometric
a

Numerele reale se reprezinta pe o axa orientat

a, corespondenta ntre numerele
reale fiind biunivoca. Numerele complexe sunt exprimate cu ajutorul a doua
numere reale, deci ar fi necesara o reprezentare prin doua directii ceea ce sugereaza
ca numerele complexe sa fie reprezentate printr-un plan, luand un sistem de axe
rectangulare si o unitate de masur
a. Numarul complex z = x + iy convenim
sa-i corespunda punctul M de abscisa x si coordonata y. Numarul complex z se
numeste afixul punctului M , iar M poarta numele de imaginea lui z. Numerele
5

Capitolul 1. Funct
ii complexe

reale x si y se numesc respectiv partea real

a si partea imaginar
a a lui z si se
noteaza
x = Re(z),

y = Im(z).

Se facem urmatoarea conventie: daca unul sau ambele numere x si y sunt

infinite, se spune ca si numarul complex z este infinit. prin aceasta conventie
planul n care reprezentam numerele complex are un singur punct infinit. In acest
fel, corepondenta dintre numerele complexe z = x + iy si punctele M din planul
xOy este biunivoca.Planul zOy se numeste planul complex. Aceasta reprezentare
geometrica a numerelor complexe a fost introdusa de Gauss. Axa Ox se numeste
axa real
a iar axa Oy se numeste axa imaginar
a. Distanta OM se numeste modulul
numarului complex z si se noteaza prin |z| adic
a (utilizand definitia distantei n
2
planul euclidian IR )
p
|x| = x2 + y 2 .
Unghiul pe care l face semiaxa Ox cu semidreapta OM , considerat ca n trigonometrie (adica exprimat n radiani), se numeste argumentul numului z. Notand modulul cu r si argumentul cu si proiectand pe Ox respectiv pe Oy segemntul OM
se obtin relatiile
x = r cos

y = r sin

p
care ne permit calculul lui r si dac
a se cunosc x si y (mai exact r = x2 + y 2
si = arctan xy + k, k ZZ) si reciproc. Zero si infinit au modulul 0 si , iar
argumentul nedeterminat.
In finalul paragrafului amintim urmatoarea proprietate:
aplicatia z 7 (r, ) :Cl \ {0} (0, ) [0, 2) este o bijectie.

1.1.3

Forma exponential
a.

Se considera functia Arg(z) = arg(z) + k, k ZZ care reprezint

a argumwentul
y
numarului complex z, iar arg(z) = arctan x se numeste argumentul principal al
lui z si avem ca arg z [0, 2).

1.1. Numere complexe

Teorema 1.1 (Formula lui Euler). Orice num

ar complex z de modul 1,
poate fi scris sub forma
z = ei ,
unde = argz.
Demonstratie. Intr-adevar, daca consideram dezvoltarea n serie de puteri
a numarului ei avem:
ei =

X
(i)n
n=0

n!

X
(i)2k
k=0

2k!

X
(i)2k+1
=
(2k + 1)!
k=0

2k
X
X
2k+1
k
=
(1)
+i
(1)k
= cos() + i sin() = z
2k!
(2k + 1)!
k=0

deoarece

k=0

1, n = 4k

i, n = 4k + 1,
in =

1, n = 4k + 2,

i, n = 4k + 3,

k ZZ.

Observatie. Scrierea unui num

ar comple sub forma de mai sus se numeste
forma exponential
a.
Daca numarul complex nu este de modul unitar, atunci el se poate scrioe sub
forma exponentiala astfel
z = ei , = |z|.

1.1.4

Operatii cu numere complexe

Doua numere complexe

z = x + iy = r(cos + i sin )
z 0 = x0 + iy 0 = r0 (cos 0 + i sin 0 )
sunt egale daca
x = x0 ,

y = y0

Capitolul 1. Funct
ii complexe

sau
r = r0 ,

= 0 + 2k,

k ZZ.

Suma a doua numere complexe z si z 0 este num

arul complex
s = z + z 0 = x + x0 + i(y + y 0 ).
Se observa ca adunarea nuemrelor complexe se face prin adunari de numere reale,
deci este comutativa si asociativa.
Pentru reprezentarea geometrica a sumei consideram punctele M si M 0 ca
fiind imaginiile nuemrelor complexe z si z 0 . Cu ajutorul segmentelor OM si OM 0
se construieste paralelogramul OM P M 0 (figura 1-1). Punctul P astfel obtinut
este imaginea numarului s = z + z 0 . Remarcam ca are loc inegalitatea |s|
|z| + |z 0 |.

P(s)
M'(c')

M(c)

x
figura 1-1

Observatie. Diferenta a doua numere complexe c c0 este num

arul complex
d = z z 0 = x x0 + i(y y 0 ).
Produsul a doua numere complexe z si z 0 este num
arul complex
p = zz 0 = xx0 yy 0 + i(xy 0 + yx0 ).
Observam ca nmultirea revine la adunare, scadere si nmultire a numerelor reale,
deci, este comutativa, asociativa si distributiva fat
a de adunare.
Cand numerele sunt exprimate trigonometric, produsul se pune sub forma
p = rr0 [cos( + 0 ) + i sin( + 0 )].

1.1. Numere complexe

Adica modulul produsului este egal cu produsul modulelor, iar argumentul produslului este suma argumentelor factorilor.
Reprezentarea geometrica a nmultirii se face prin construirea a doua triunghiuri asemenea. Se ia pe Ox punctul u cu afixul 1 (figura 1-2), iar pe OM 0
se construieste triunghiul OM 0 P , asemenea cu triunghiul OuM . Punctul P are
afixul p = zz 0 , pentru ca notand OP = q, din asemanarea triunghiurilor avem
q = rr0 , iar unghiul xOP = + 0 .

y
P(p)
q
M'(c')

r'

M(c)

r
u(1)

figura 1-2
Doua numere sunt complex conjugate atunci cand imaginile lor sunt simetrice
n raport cu axa Ox. Conjugatul num
arului complex z se noteaza cu z si se
defineste prin relatia z = x iy.

y
z

|z|

Im z

Re z

figura 1-3

10

Capitolul 1. Funct
ii complexe

Din figura de mai sus se observa ca z este simetricul lui z fat

a de axa Ox. Alte
proprietati remarcabile sunt urmatoarele:
|z|2 = z z,

|z| = z|,

z = z.

A mp
arti numarul complex z prin num
arul complex z 0 (z 0 6= 0) nseaamn
aa
gasi un numar complex q
q=

z + iz
z
= 0
= v + iw
0
z
z + iz 0

astfel ncat sa avem z = z 0 q. Pentru aceasta se mnulteste cu conjugatul lui z 0

si se gasesc numerele reale
v=

xx0 + yy 0
,
x02 + y 02

w=

x0 y xy 0
.
x02 + y 02

Daca z si z 0 sunt sub forma trigonometrica se deduce ca

q=

z
r
= 0 [cos(lpha 0 ) + i sin( 0 )].
0
z
r

Mai amintim urmatoarele proprietati:

Re(z) =

z+z
,
2

Im(z) =

zz
,
2i

z |z |
1
1
, (z2 6= 0),
=
z2
|z2 |
z z
1
1
z1 z2 = z1 z2 ,
= , (z2 =
6 0).
z2
z2

|z1 z2 | = |z1 | |z2 |,

z1 z2 = z1 z2 ,

Ridicarea la putere este un caz particular al nmultirii. Deci avem ca

z n = rn (cos n + i sin n)
unde n este ntreg si pozitiv. Daca r = 1 se obtine formula lui Moivre
(cos + i sin )n = cos n + i sin n
si se deduc formulele trigonometrice
p

cos n = cosn Cn2 cosn2 sin2 + . . . + (1) 2 Cnp cosnp sinp + . . .

1.1. Numere complexe

11

sin n = Cn1 cosn1 sin + . . . + (1)

p1
2

Cnp cosnp sinp + . . .

n prima relatie p este par ia rn a doua p este impar.

De asemenea, avem ca: z n = z n .
Pentru numerele complexe scrise sub forma trigonometrica, mai amintim
urmatoarele proprietati:
arg(z1 z2 ) = arg(z1 ) + arg(z2 ) (mod 2),
arg

z
2

z2

= arg(z1 ) arg(z2 ) (mod 2),

unde, prin mod s-a notat operatia modulo, definita astfel:

A, B IR,

def

A = B(mod 2) n ZZ : A B = 2n.

Cu proprietatile amintite anterior se poate demonstra inegalitatea triunghiului

pentru numerele complexe,
|z1 + z2 | |z1 | + |z2 |,

si |z1 + z2 | |z1 | |z2 |

astfel:

|z1 + z2 |2 = |z1 | cos 1 + |z2 | cos 2 + i(|z1 | sin 1 + |z2 | sin 2 ) =

= |z1 |2 (cos2 1 + sin2 2 ) + 2|z1 ||z2 |(cos 1 cos 2 + sin 1 sin 2 )+
+|z2 |(cos2 2 + sin2 2 ) =
= |z1 |2 + |z2 |2 + 2|z1 ||z2 | cos(1 2 )+
+h|z1 |2 + |z2 |2 2|z1 ||z2 |, |z1 |2 + |z2 |2 + 2|z1 ||z2 |i =
= h(|z1 | |z2 |)2 , (|z1 | + |z2 |)2 i.

12

Capitolul 1. Funct
ii complexe

1.1.5

Exemple

E.1.1. Sa se calculeze z1 + z2 unde

z1 = 2 + 3i,

z2 = 3 + 7i

Solutie.
z3 = Z1 + z2 = (2 + 3) + i(3 + 7) = 5 + 10i.
E.1.2. Sa se determine produsul z1 z2 cu z1 , z2 ca mai sus.
Solutie.
z4 = z1 z2 = (2 3 3 7) + i(2 7 + 3 3) = (6 21) + i(14 + 9) = 15 + 23i.
E.1.3. Fie z1 si z2 ca n exercitiul E.1.1. Sa se calculeze
Solutie.

z1
.
z2

z1
z1 z2
(2 + 3i) (3 + 7i)
=
=
=
z2
|z2 |2
(9 + 79)
=

(2 + 3i) (3 7i)
(6 + 21) + i(14 + 9)
27
5
=
=
i .
58
58
58
58

E.1.4. Sa se scrie numarul complex z sub forma algebrica, trigonometrica si

exponentiala stiind ca
|z| z = 1 + i.
Solutie. Folosind forma algebrica a unui num
ar complex avem
p

x2 + y 2 (x iy) = 1 + i

care este echivalent cu sistemul

( p
x2 + y 2 x = 1
y=1
si avem solutia x = 0, y = 1, adica z = i este forma algebrica. Se gasesc usor

forma trigonometrica z = cos + i sin iar forma exponential

a este z = ei 2 .
2
2

1.1. Numere complexe

1.1.6

13

Probleme

P.1.1. Sa se calculeze z1 + z2 unde

z1 = 2 + 2i,

z2 = 7 + 7i.

R
aspuns. z1 + z2 = 9 + 9i.

z1
P.1.2. Sa se calculeze , z1 = 1 + 3i, z2 = 2 + i.
z2
R
aspuns.

z1
2+ 3
61
=
+i
.
z2
3
3
P.1.3. Sa se scrie numarul complex z sub forma algebrica, trigonometrica si
exponentiala stiind ca
|z| = 2, Re z =
R
aspuns.
z=

3, Im z > 0.

3 + 1 = 2(cos + i sin ) = 2ei 6 .

6
6

14

1.2
1.2.1

Capitolul 1. Funct
ii complexe

Functii elementare
Functii de o variabil
a complex
a

Se considera doa plane complexe (distincte sau nu, unul n care punctul curent
este z = x + iy, iar celalalt n care punctul curent este w = u + iv.
Definitia 2.1. Daca unui punct z din primul plan i corespunde un punct
bine determinat w din al doilea , vom scrie
w = f (z)
si vom spune ca w este o functie de variabil
a complex
a.
Observatie. Fiind dat num
arul complex z = x + iy, functia f (z) este n
general un numar complex. Pentru a pune n evident
a partea reala si parte
imaginara a acestui numar vom nota
f (z) = P (x, y) + iQ(x, y),
unde P si Q sunt functii de variabile reale x, y.
Deci, corespondenta dintre cele dou
a plane poate fi considerata ca transformarea
(
u = P (x, y)
v = Q(x, y)
Defini
tia 2.2. Vom spune ca o functie f (z) este continu
a n punctul z0 6=
, daca fiind dat un numar arbitrar (real) > 0, putem determina un num
ar
() > 0, astfel ncat relatia
|z z0 | < (),
implica
|f (z) f (z0 )| < .
In acest caz putem nota
lim f (z) = f (z0 ).

zz0

O functie f (z) este continua n punctul z = , daca functia f ( z1 ) este continu

a
n punctul z = 0.

1.2. Funct
ii elementare

15

O functie f (z) continua n toate punctele unui domeniu D este continu

a n
domeniul D.
Teorema 2.1. Dac
a functiile P (x, y) si Q(x, y) sunt continue n punctul
(x0 , y0 ), atunci functia f (z) este continu
a n punctul z0 = x0 + iy0 si reciproc.
Demonstratie. P,Q contiune rezulta ca, pentru un num
ar arbitrar > 0, se
pot determina doua numere 1 () > 0 si 2 () > 0 astfel nc
at, daca
|x x0 | < 1 (),
implica

|P (x, y) P (x0 , y0 )| < ,

2

|y y0 | < 2 (),

|Q(x, y) Q(x0 , y0 )| < .

2

In acest caz avem

|z = z0 | = |x x0 + i(y y0 )| |x x0 | + |y y0 | < 1 () + 2 () = ()
si
|f (z) f (z0 )| = |P (x, y) P (x0 , y0 ) + i[Q(x, y) Q(x0 , y0 )]|
|P (x, y) P (x0 , y0 )| + |Q(x, y) Q(x0 , y0 )| <

+ =
2 2

deci functia f (z) este continua n z0 .

Reciproc, daca f (z) este continu
a n z0 , rezulta ca unui num
ar arbitrar > 0
i corespunde un numar () > 0, astfel nc
at daca
|z z0 | < eta()
avem
|f (z) f (z0 )| < .
Dar
|x x0 | < |z z0 |,
|P (x, y) P (x0 , y0 )| < |f (z) f (z0 )|,

|y y0 | < |z z0 |,
|Q(x, y) Q(x0 , y0 )| < |f (z) f (z0 )|,

deci functiile P si Q sunt continue n punctul (x0 , y0 ).

16

Capitolul 1. Funct
ii complexe

Definitia 2.3. O functie f (z) este contina uniform pe o multime D, daca

pentru orice numar arbitrar > 0 exista un num
ar () > 0, astfel nc
at pentru
orice doua puncte z1 , z2 D pentru care
|z1 z2 | < (),
sa avem
|f (z1 ) f (z2 )| < .
Legat de aceasta definitie amintim urmatorul rezultat:
Teorema 2.2. (Cantor) O functie continu
a pe o multime compact
a D este
uniform continu
a.
Observatie. O multime este compacta daca este marginit
a si nchis
a. In
planul complex avem urmatoarele exemple remarcabile de multimi compacte: discurile centrate ntr-un punct complex z0 si de raza r IR, r > 0, dreptunghiurile,
triunghiurile etc.
Definitia 2.4. O functie de variabil
a complexa f : D Cl C,
l se numeste
univalent
a (injectiv
a) daca pentru orice doua puncte distincte z1 , z2 D, valorile
imagine w1 = f (z1 ) si w2 = f (z2 ) sunt distincte.
Definitia 2.5. Spunem ca pe multimea D Cl avem definita o functie multiform
a (multivalent
a) daca unui punct z D i corespund cel putin doua puncte
(valori) n planul complex corespunzator.

1.2.2

Functia radical

Consideram functia
f (z) =

z.

Daca notam z = ei , unde = arg(z) iar = |z|, avem

z = 1/2 ei/2
deci, functia radical este o functie multiform
a si functia f (z) are doua valori
distincte
f1 (z) = 1/2 ei/2 , f2 (z) = 1/2 ei/2 .

1.2. Funct
ii elementare

17

Mai exact, daca presupunem ca punctul z descrie un arc de curba care uneste
punctul M0 (0 , 0 ) cu M (, ) far
a a nconjura originea (a se vedea figura 2-1).

figura 2-1
In acest caz, n punctul M , functiile f1 (z) si f2 (z) au valorile
f1 (z) = 1/2 ei/2 ,

f2 (z) = 1/2 ei/2 .

Daca nsa punctul z descrie un arc de curba care uneste pe M0 cu M nconjur

and
originea, argumentul lui variaz;a de la 0 la + 2 si nn acest caz, n M cele
doua ramuri ale functiei f (z) au valorile
f1 (z) = 1/2 ei

+2
2

f2 (z) = 1/2 ei

= 1/2 ei/2 ,

+2
2

= 1/2 ei/2 .

Daca se nlocuieste argumentul principal cu Arg(z) se gaseste ca

f1 (z) = 1/2 e

i+2k
2

f2 (z) = 1/2 e

i+2k
2

adica functiile f1 si f2 sunt tot functii multiforme pentru diferite valori ale lui
k ZZ se gasesc valori diferite pentru aceste doua functii.
Punctul z = 0 se numeste punct critic pentru functia radical. Daca se face
o taietura n planul complex cu o semidreapta ce pleaca din origine, functiile

18

Capitolul 1. Funct
ii complexe

f1 (z) si f2 (z) sunt functii uniforme. De asemenea, elel sunt uniforme n inetriorul
oricarui cerc care nu contine originea n interior.
In acelasi mod, functia

f (z) = n z
este o fucntie multiforma avand m ramuri
1

f1 (z) = m ei m , ; f2 (z) = m ei

+2k
m

, . . . , fm (z) = m ei

+2(m1)
m

k {0, 1, . . . , m 1}
care sunt si ele functii multiforme, dar devin uniforme n planul complex n care
facem o taietura printr-o semidreapta care pleaca din origine.

1.2.3

Functia exponential
a

Prin definitie, functia exponental

a este data ca suma seriei de puteri
ez = 1 +

z
z2
zn
+
+ +
+
1!
2!
n!

cum seria de puteri are raza de convergent

a R = rezult
a ca functia ez se poate
defini n tot planul complex.
De asemenea, punand z = x + iy, (cu x, y numere reale), avem
ez = ex ei y.
Daca tinem seama de formula lui Euler din sectiunea 1.2, cap. I, eiy =
cos y + i sin y deducem
ey = ex (cos y + i sin y)
deci,
|ex | = ex , arg(ez ) = y + 2k, k ZZ
Deoarece, e2i = 1 rezulta ca
ez+2i = ez ,
adica functia exponentiala este o functie periodica de perioada 2i.

1.2. Funct
ii elementare

1.2.4

19

Functii circulare

Prin definitie, functiile circulare sin z si cos z sunt date de relatiile

sin z =

eiz eiz
,
2i

cos z =

eiz + eiz
.
2

(1.2.1)

T
inand seama de expresia sub forma de serie de puteri a functiei exponentiale
avem

X
X
z 2k1
z 2k
sin z =
, cos z =
,
(2k 1)!
2k!
k=1

k=0

ambele serii sunt convergente cu raza de convergent

a R = deci functiile au
sens n tot planul complex.
Din relatia de mai sus ;si din faptul ca functia ez este de perioada 2i c
a
functiile sin z si cos z sunt periodice de perioada 2
Functiile hiperbolice sinh z si cosh z sunt deifnite de relatiile
sinh z =

ez eiz
,
2

cosh z =

ey + eiz
.
2

Se poate verifica usor (folosind scrierea sub forma seriilor de puteri) ca

cos iz = cosh z,

sin iz = ishz

de unde se deduce
cosh2 z sinh2 z = 1.
Observatie. Cu ajutorul functiilor hiperbolice se poate calcula modulul
functiilor circulare.
Avem
sin z = sin(x + iy) = sin x cos iy + i sin iy cos x,
sau
sin z = sin x cosh y + i cos x sinh y,
de unde se deduce
| sin x|2 = sin2 x cosh2 y + cos2 x sinh2 y = sin2 x(1 + sinh2 z) + cos2 x sinh2 y

20

Capitolul 1. Funct
ii complexe

adica
| sin z| =

q
sin2 x + sinh2 y,

q
| cos z| =

cos2 x + sinh2 y.

Functiile hiperbolice sinh z si cosh z sunt functii periodice, av

and ca si functia
ez perioada 2i.

1.2.5

Functia logaritmic
a

Functia f (z) definita prin egalitatea

ef (z) = z,
se numeste functia logaritmic
a, sau logaritm de z si se noteaza Ln z.
Notam f (z) = u + iv si z = (cos + i sin ) si atunci avem
eu (cos v + i sin v) = (cos + i sin ),
de unde se deduce ca
u = ln ,

v = + 2k, k ZZ

adica
Ln z = ln |z| + i(arg z + 2k),

(1.2.2)

unde arg z este argumentul principal al lui z.

Observatie. Pentru k = 0 se obtine
Ln z = ln |z| + i arg z
care se numeste valoarea principal
a a functiei logaritmice si se noteaza ln z.
Din (1.4.2.) rezulta ca functia logaritmica este o functie multiform
a av
and o
infinitate de ramuri, si anume

f2 (z) = ln |z| + i(arg z 4)

f1 (z) = ln |z| + i(arg z 2)
f0 (z) = ln |z| + i arg z
f1 (z) = ln |z| + i(arg z + 2)
f2 (z) = ln |z| + i(arg z + 4)
........................

1.2. Funct
ii elementare

21

Remarc
a. Valorile lui z pentru care functia f (z) = ez este egala cu w, w 6= 0,
sunt toate asezate pe aceea;si paralela la Oy, diferenta a doua valori consecutive
fiind 2i, dupa cum se poate vedea n figura 2-2.

figura 2-2
Observatie. Ramurile functiei logaritmice sunt functii multiforme. Ele devin
uniforme daca facem n planul complex o taietur
a printr-o semidreapta care pleaca
din origine. De asemenea, ramurile sunt functii uniforme n interiorul oricarui cerc
care nu contien originea. Punctul z = 0 se numeste punct critic.
Propriet
ati. Valoarea principala a functie logaritmice are urmatoarele proprietati:
ln(z) = ln + ln z, Cl
z
ln = ln z ln , Cl \ {0}

ln(z n ) = n ln z, n ZZ

1
ln n z = ln z.
n

22

Capitolul 1. Funct
ii complexe

Cu ajutorul functiei logaritmice se pot defini doua functii foarte importante.

Mai exact, daca este un numar complex oarecare, atunci prin definitie avem
z = ez Ln ,

z = eLn z .

Se vede ca ambele functii sunt functii multiforme. Daca este un num

ar rational

atunci functia z are un numar finit de ramuri, altfel are o infinitate.

1.2.6

Functii circulare inverse

Functia w = f (z), definita de ecuatia

cos w = z
se numeste arccosinus de z si se noteaza
w = Arccos z.
Dar, functia cos w a fost definita cu ajutorul functiei exponentiale si atunci avem
e2iw 2zeiw + 1 = 0,
de unde avem

p
eiw = z i 1 z 2 ,

adica

p
1
Arccos z = Ln(z i 1 z 2 ).
i
Se numeste determinarea principal
a a functiei arccosinus expresia
p
1
arccos z = ln(z + i 1 z 2 ).
i
Deoarece,

si

p
p
Ln(z i 1 z 2 ) = ln(z i 1 z 2 ) + 2k
p
p
ln(z i 1 z 2 ) = ln(z + i 1 z 2 ),

rezulta ca
Arccos z = 2k arccos z,

1.2. Funct
ii elementare

23

deci functia Arccos este o functie multiform

a, av
and o infinitate de ramuri si are
aca puncte critice z = 1. Ramurile devin functii uniforme daca se fac doua
taieturi prin semidrepte ce pleaca din punctul z = 1, respectiv z = 1.
Functia w = Arcsin z este definita de ecuatia
sin w = z.
Analog, se deduce ca
p
1
Arcsin z = Ln(iz 1 z 2 ).
i
Se numeste determinarea principal
a a functiei arcsinus expresia
arcsin z =
si avem

(
Arcsin z =

1.2.7

p
1
ln(iz + 1 z 2 )
i
2j + arcsin z,
(2k + 1) arcsin z.

Exemple

E.2.1. Se considera functia complexa f : D Cl C,

l
1
f (z) = |z| + (z z).
2
Sa se determine partea reala si partea imaginara a functiei si apoi sa se determine
imaginiile punctelor z1 = 1 2i si z2 = 1 2i.
Solutie. Punem z = x + iy n expresia functiei si facem calculele si obtinem
f (z) = u(x, y) + iv(x, y) =

adica
u(x, y) = Re f =

p
1
x2 + y 2 + (x iy x iy) = x2 + y 2 iy
2
p

x2 + y 2 ,

v(x, y) = Im f = y.

Pentru valorile date n enunt avem respectiv, x1 = 1, y1 = 2 deci u1 = 5

si v1 = 2, adica w1 = f (z1 ) = 5 + 2i. Respectiv pentru a doua valoare avem

24

Capitolul 1. Funct
ii complexe

x2 = 1, y2 = 2 care implica u2 =

5 si v2 = 2 deci w2 = f (z2 ) = 5 + 2i.

E.2.2. Sa se rezolve ecuatia

sin z = 2
Solutie. Inlocuind pe sin z cu valoarea lui n functie de eiz , ecuatia se scrie
eiz eiz
=2
2i
sau
e2iz 4ieiz 1 = 0.
Rezolvand aceasta ecuatie n raport cu eiz , obtinem
eiz = i(2
Cum 2

3 > 0, mai putem scrie

eiz = ln(2

sau
z = 2k +
Dar 2

3).

3=

3) + i(2k + /2)

i ln(2 3).
2

1
rezulta
2+ 3
z = 2k +

i ln(2 + 3),
2

unde pentru logaritm se considera determinarea principala.

E. 2.3. Sa se rezolve ecuatia
cos z =

2.

Solutie. Ecuatia se poate scrie sub forma

eiz + eiz
= 2
2

1.2. Funct
ii elementare
sau

25

e2iz 2 2eiz + 1 = 0.

Rezolvand acesta ecuatie, gasim

eiz =
sau, deoarece

2 1,

2 1 > 0,

eiz = ( 2 1e2ki ).

De aici rezulta
adica

dar

iz = ln( 2 1) + 2ki,

z = 2k = i ln( 2 1)

1
21=
si avem
2+1

z = 2k i ln( 2 + 1).
E 2.4. Sa se determine cele patru ramuri ale functie

f (z) = z + i + z i.
Solutie. Fie z + i = 1 ei1 , z i = 2 e2 , deci ramurile functiei vor fi
f (z) =

i(1 /2+k)
1 e
+ 2 ei(2 /2+l) ,

k = 0, 1, l = 0, 1.

E.2.5. Sa se gaseasca ramurile functiei

f (z) = Ln

z+1
z1

3
si sa se determine ramura care satisface conditia f (i) =
i.
2
Solutie. Functia din enunt se poate scrie sub forma
f (z) = Ln(z + 1) Ln(z 1)
si notand z 1 = 1 e1 m z + 1 = 2 e2 obtinem ramurile functie sub forma
fk (z) = ln 2 ln 1 + i(2 1 + 2k) = ln

2
i(2 1 + 2k), k ZZ.
1

26

Capitolul 1. Funct
ii complexe
Din conditia ca

3
3

i = f (i) rezulta 1 = 2 = 2, 1 =
, 2 = si avem
2
4
4
3

i = 0 + ( + 2k) = k = 1
2
2

adica ramura cautata este

f1 (z) = ln

2
+ i(2 1 + 2).
1

E. 2.6. Sa se calculeze numarul complex

z = sin(1 + i).
Solutie. Avem
2

ei ei
ei + ei
+ cos 1
=
z = sin(1 + i) = sin 1 cos i + sin i cos 1 = sin 1
2
2
1

= sin 1 e

1
+e
e
1
+ cos 1 e
= [(e2 + 1) sin 1 i(e2 1) cos 1].
2
2i
2e

E. 2.7. Sa se rezolve ecuatia

ei3z = 1.
Solutie. Ecuatia se mai scrie sub forma
ei3z = ei(2k+1)
de unde rezulta

zk = (2k + 1) , k ZZ.
3

1.2. Funct
ii elementare

1.2.8

27

Probleme

P.2.1. Sa se rezolve ecuatia

sin z = 10.
R
aspuns.

+ 2k ln(10 + 99), k ZZ.

2
P.2.2. Sa se rezolve ecuatia
zk =

cosh z sinh z = 1.
R
aspuns.
zk = 2ki, k ZZ.

P.2.3. Sa se gaseasca ramurile functiei f (z) z 2 1 si sa se determine

ramura care satisface conditia f (2) = 3.

R
aspuns. Utilizand procedeul de la exercitiul E.2.4. se gaseste
fk (z) =
Ramura cautata este

1 2 e 2 (1 +2 +2k) , k ZZ.

p
f0 (z) = i 1 z 2 .

P.2.4. Sa se calculeze numarul complex

z = (1 + i 3)i .
R
aspuns.

z = e 2 (cos ln 2 + i sin ln 2).

P.2.5. Sa se rezolve ecuatia
tanh z = 2
R
aspuns.
zk =

(tanh z =

sinh z
).
cosh z

ln 2 + i(2k + 1) , k ZZ.
2
2

28

1.3
1.3.1

Capitolul 1. Funct
ii complexe

Functii olomorfe
Derivata unei functii complexe

Fie w = f (z) o functie definita uniform ntr-un domeniu D din planul complex.
Definitia 3.1. Spunem ca functia f (z) are derivat
a n punctul z0 D sau
este monogen
a daca
f (z) f (z0 )
lim
zz0
z z0
exista si este unic determinata.
Observatie. Definitii echivalente cu cea de mai sus sunt urmatoarele:
f (z) este monogena n punctul z0 D dac
a limita raportului
f (z0 + h) f (z0 )
h
pentru h tinzand la zero, exista si este finita si valoarea ei se noteaza cu f 0 (z0 );
Notand cu z = z z0 = h = x + iy, avem ca f (z) este monogena n punctul
z0 D daca pentru z 0 expresia
f (z0 + z) f (z0 )
z
are limita si este finita.
Remarc
a. (Exemplu de functie f
ar
a derivat
a.) Fie functia f (z) = x iy,
atunci avem
f (z0 + z) f (z0 )
x iy
=
.
z
x + iy
Daca alegem z = x, adica y = 0, limita raportului precdent este 1. Daca
luam y = y, adica x = 0, limita aceluiasi raport este -1, adica functia considerata nu are derivata n nici un punct z0 C.
l
Definitia 3.2. O functie complexa se numeste olomorf
a pe o multime G C,
l
G-multime deschisa, daca f este monogena n orice punct din D.
O functie este olomorfa pe o multime D Cl dac
a exista o multime deschis
a
G care include pe D si f este olomorfa pe G.

1.3. Funct
ii olomorfe

29

Remarc
a. Exemple remarcabile de multimi deschise n planul complex sunt
interiorul cercurilor centrate ntr-un punct z0 Cl si de raza r IR, r > 0 sau
interiorul dreptunghiurilor din planul complex.
Observatie. Din scrierile (algebrice) a unui num
ar complex z si respectvi a
conjugatului sau z
z = x + iy
z = x iy
se deduce

1
1
1
x = (z + z), y = (z z) = (z z)
2
2i
2
se ajunge la scrierea w = f (z) = f (z, z) si introducem derivatele partiale
1 f
f
f
=
i
,
z
2 x
y

1 f
f
f
=
+i
.
z
2 x
y

Remarc
a. Operatia de derivare f
a mai sus a fost initial introdusa n
z definit
analiza matematica de matematicianul roman Dimitrie Ponmpeiu si este cunoscuta sub numele de derivata areoral
a a functie f . Derivata f
a sub
z este cunoscut
numele de derivata n sens Cauchy a functie f .

1.3.2

Conditia Cauchy-Riemann

In acest paragraf vom da o conditie practica de a verifica daca o functie complexa

data este olomorfa. Avem urmatorul rezultat:
Teorema 3.1. (Conditia Cauchy-Riemann.) Pentru ca functia
w = f (z) = P (x, y) + iQ(x, y)
s
a fie derivabil
a ntr-un punct z = x + iy, adic
a s
a existe egalitatea
lim

z0

f (z + z) f (z)
= f 0 (z)
z

(1.3.1)

30

Capitolul 1. Funct
ii complexe

este necesar si suficient ca s

a fie indeplinite conditiile Cauchy-Riemann
P
Q
=
,
x
y

P
Q
=
.
y
x

(1.3.2)

Demonstratie. Presupunem mai nt

ai ca z + z tinde catre z pe o paralela
cu Ox. Atunci z = x si prin urmare, avem
P (x + x, y) P (x, y) + i[Q(x + x, y) Q(x, y)]
x0
x

f 0 (z) = lim
de unde

P (x, y)
Q(x, y)
+i
.
x
x
Facand, apoi, pe z + z sa tinda catre z paralel cu Oy, avem y = iy, deci
f 0 (z) =

f 0 (z) = lim

y0

P (x, y + y) P (x, y) + i[Q(x, y + y) Q(x, y)]

y

de unde
f 0 (z) = i

P (x, y)
Q(x, y)
+i
.
y
y

Prin urmare, deducem

P (x, y)
Q(x, y)
P (x, y)
Q(x, y)
+i
=
i
x
y
y
x
de unde rezulta conditiile (1.2).
Reciproc, presupunem ca sunt ndeplinite conditiile (1.2) si ca derivatele
P Q Q
partiale P
ii continue n punctul z = x + iy, functia
x , y , x , y sunt funct
f (z) fiind derivabila n acest punct.
Pentru aceasta, sa aratam mai nt
ai ca raportul
f (z + z) f (z)
P (x + x, y + y) P (x, y) + i[Q(x + x, y + y) Q(x, y)]
=
z
x + iy
are o limita cand z 0.
Dupa formula cresterilor finite, avem
P = P (x + x, y + y) P (x, y) =
= xP 0x (x + x, y + y) + yP 0y (x + x, y + y).

1.3. Funct
ii olomorfe

31

Derivatele din membrul al doilea fiind continue, prin ipoteza putem scrie
P = xP 0x (x, y) + yP 0y (x, y) + 1 x + 2 y,
1 si 2 tinzand catre zero o data cu x si y. In acelasi mod, avem
Q = xQ0x (x, y) + yQ0y (x, y) + 01 x + 02 y.
Prin urmare

f (z + y) f (z)
=
y

xP 0x (x, y) + yP 0y (x, y) + i[xQ0x (x, y) + yQ0y (x, y)]

0 x + 00 y
=
=
,
x + iy
x + iy
unde 0 = 1 + i01 si 00 = 2 + 02 . T
inand seama de conditiile (1.2), avem
0 x + 00 y
f (z + y) f (x)
= P 0x (x, y) + iQ0x (x, y) +
,
z
x + iy
dar pentru orice numar pozitiv pentru care sa avem |0 | < , |00 | < exista
> 0 cu x| < si |y| < de unde
0 x + 00 y (|x| + |y|)

< 2

<
x + iy
x + iy
deoarece

|x| + |y|
< 2.
|x + iy|

Rezulta
f (z + y) f (z)
= P 0x (x, y) + iQ0x (x, y).
z0
z
lim

Observatie. Demonstratia teoremei de mai sus se poate simplifica, dupa

cum se poate vedea mai jos:
Fie z = x + iy, z0 = x0 + iy0 si atunci din definitia functiei derivabile n
punctul z0 , avem
lim

zz0

f (z) f (z0 )
= f 0 (z0 ),
z z0

()z D, z z0 .

32

Capitolul 1. Funct
ii complexe

In particular, pentru z1 = x0 + iy avem ca

z1 z0
care implica
f 0 (z0 ) = lim

yy0

y y0

f (x0 + iy) f (x0 + iy0 )

=
x0 + iy x0 iy0

P (x0 , y) + iQ(x0 , y) P (x0 , y0 ) iQ(x0 , y0 )

=
yy0
i(y y) )
h P (x , y) P (x , y )
1
Q(x0 , y) Q(x0 , y0 ) i
0
0 0
= lim
+i
=
i yy0
y y0
y y0
h P
i
Q
Q
P
= i
(x0 , y0 ) + i
(x0 , y0 ) = i
(x0 , y0 ) +
(x0 , y0 ).
y
y
y
y
= lim

Deasemenea, n particular z2 = x + iy0 care duce la

x x0

z2 z0

si atunci, n mod analog cu relat;iile anteriorare vom obtine

f 0 (z0 ) =

P
Q
(x0 , y0 ) + i
(x0 , y0 )
x
x

si se indentifica derivatele partiale din expresiile obtinute pentru f 0 (x0 ).

Remarc
a. Functiile
w = z 2 = x2 y 2 + 2ixy,

w = ez = ex (cos y + i sin y)

satisfac conditiile Cauchy-Riemann si au respectiv derivatele 2z si ez .

Definitia 3.3. Se numeste diferentiala functiei analitice f (z) produsul dintre
derivata ei si cresterea variabilei z si se noteaza prin simbolul
df = f 0 (z)z.
Observatie. Pentru f (z) = z avem dz = z si deci
df = f 0 (z)dz.

1.3. Funct
ii olomorfe

33

Remarc
a. Cu ajutorul derivatei introduse de D.Pompeiu, avem urmatorul
criteriu practic de recunoa;stere a functiilor monogene si anume:
Functia f (z) este monogen
a n punctul z0 dac
a si numai dac
a are loc relatia
f
(z0 ) = 0,
z
relatie care se verifica imediat utilizand definitia derivatei areorale si conditia de
monogenitate Cauchy-Riemann.

1.3.3

Propriet
ati ale functiilor olomorfe

Din conditia Cauchy-Riemann se desprind urmatoarele proprietati ale functiilor

olomorfe:
Teorema 3.2. O functie monogen
a, except
and constanta, nu poate fi pur
imaginar
a sau real
a n domeniu de monogenitate D.
Demonstratie. Intr-adevar, fie functia
f (z) = P (x, y) + iQ(x, y)
si sa presupunem de exemplu ca P (x, y)
equiv0, din relatiile (1.2) avem
Q
Q
=
=0
x
y
deci Q(x, y) =constant.
Teorema 3.3. O functie analitic
a care are derivata nul
a n domeniul de
analicitate D este o constant
a.
Demonstratie. Fie functia
f 0 (z) =

Q
P
+i
=0
x
x

34

Capitolul 1. Funct
ii complexe

de unde rezulta
P
= 0,
x

Q
= 0;
x

P
= 0,
y

Q
= 0,
y

deci f (z) este o functie constanta.

Teorema 3.4. Partea real
a si partea imaginar
a ale unei functii analitice sunt
functii armonice, adic
a satisfac relatia
2F
2F
+
=0
x2
y
pentru o functie F(x,y) de dou
a variabile reale, ce admite derivate partiale de
ordinul al doilea.
Demonstratie. Fie functia
f (z) = P (x, y) + iQ(x, y)
si presupunem ca functiile P (x, y) si Q(x, y) admit derivate partiale de ordinul al
doilea si stafisfac conditiile (1.2). Derivand relatiile (1.2) avem
2P
2Q
,
=
x2
xy
deci

2p
2Q
,
=

y 2
xy

2P
2P
+
=0
x2
y 2

si analog pentru Q(x, y).

Observatie. Functiile armonice sunt radini ale ecuatiei cu derivate partiale
de ordinul al doilea
2V
2V
V =
+
=0
x2
y 2
care se numeste ecuatia Laplace.
Teorema 3.5. O functie analitic
a se poate determina, dac
a i cunoastem
partea real
a sau partea imaginar
a.

1.3. Funct
ii olomorfe

35

Demonstratie. In cele ce urmeaza vom prezenta trei metode de determinare

a unei functii analitice (necunoscute).
Metoda I. Presupunem ca functia data este P (x, y) si dorim sa determinam
functia Q(x, y). Din conditiile (1.2) avem
Q
P
=
,
y
x

Q
P
=
.
x
y

Pentru a gasi pe Q, trebuie s;a integr

am diferentiala totala exacta
dQ =
adica

Q(x, y) =
x0

P
P
dx +
dy
y
x

P (x, y)
dx +

y0

P (x0 , y)
dy + C,
x

C fiind o constanta reala Putem scrie aceasta si sub forma

Z (x,y) h
P (x, y)
P (x, y) i
Q(x, y) =

dx +
dy + C
y
x
(x0 ,y0 )
lasand drumul de integrare arbitrar. Functia cautat
a este
Z (x,y) h
P (x, y)
P (x, y) i
f (z) = P (x, y) + iQ(x, y) =

dx +
dy + Ci .
y
x
(x0 ,y0 )
Metoda II. Consideram, de asemenea, ca functia data este P (x.y). Din
Q
conditiile (1.2.) si relatia f 0 (z) = P
x + i y , avem
f 0 (z) =

P
P
i
x
y

facem schimbarea de variabila x z si y 0 si obtinem

f 0 (z) =

P
P
(z, 0) i
(z, 0)
x
y

adica functia necunoscuta f (z) este

Z h
i
P
P
f (z) =
(z, 0) i
(z, 0) dz .
x
y
Metoda III. Daca functia data este P (x, y) atunci avem
f (z) = P + iQ si f (z) = P iQ

36

Capitolul 1. Funct
ii complexe

de unde obtinem
f (z) + f (z) = 2P (x, y).
Din cap. I, avem ca x =

z+z
2

si y =

zz
2

care implica relatia

f (z) + f (z) = 2P

z + z z z
,
2
2

care se reduce la o expresie de tipul

f (z) +f (z) = . . . (z) + . . . (z),
|{z}
|{z}
adica, functia f (z) va fi partea din membrul drept care depinde numai de variabila
z si nu de variabila z.

1.3.4

Exemple

E.3.1. Sa se determine punctele n care functia

f (z) = z 2 + zz z 2 + 2z z
este monogena si sa calculeze n acele puncte derivata functiei.
Solutie. Avem
f (z) = x2 + y 2 + x + iy(4x + 3)
deci
P (x, y) = x2 + y 2 + x, Q(x, y) = y(4x + 3) .
Inlocuind aceste valori n conditiile Cauchy-Riemann (1.2) se obtine sistemul
(
2x + 1 = 4x + 3
2y
= 4y ,
care are solutia x = 1, y = 0.
Deci, functia data este monogena doar n punctul z = 1.
Avem
f = f (z + z) f (z) = 2zz + (z)2 + zz + zz 2zz (z)2 z.

1.3. Funct
ii olomorfe

37

In punctul z = 1 avem z = 1 si expresia devine

f (z) = (z)2 + zz (z)2 z
adica

f (z + z) f (z)
(z)2
= 1 + z + z
.
z
z
Pentru z 0 avem z 0 si atunci
f (z + z) f (z)
(z)2
= 1 lim
.
z0
z0 z
z
lim

Dar

si deci

(z)2 |z|2
|z|2

=
= |z|

=
z
|z|
|z|
(z)2
= 0,
z0 z
lim

adica

h
i
f 0 (z)

z=1

= 1.

E.3.2. Sa se determine regiunile unde functia

f (z) = |x2 y 2 | + 2i|xy|
este monogena.
Solutie. Avem
P (x, y) = |x2 y 2 |, Q(x, y) = 2|xy| .
Numerotand cu 1, . . . , 8 cele opt octane n care este mp
artit planul (figura 3-1)
de catre axele de coordonate si cele doua bisectoare x = y, avem

38

Capitolul 1. Funct
ii complexe
.

y
x=-y

x=y
3

4
5

O
6

figura 3-1
octanul 1: P (x, y) = x2 y 2 , Q(x, y) = 2xy;
octanul 2: P (x, y) = y 2 x2 , Q(x, y) = 2xy;
octanul 3: P (x, y) = y 2 x2 , Q(x, y) = 2xy;
octanul 4: P (x, y) = x2 y 2 , Q(x, y) = 2xy;
octanul 5: P (x, y) = x2 y 2 , Q(x, y) = 2xy;
octanul 6: P (x, y) = y 2 x2 , Q(x, y) = 2xy;
octanul 7: P (x, y) = y 2 x2 , Q(x, y) = 2xy;
octanul 8: P (x, y) = x2 y 2 , Q(x, y) = 2xy.
In octanele 1,3,5 si 7 functiile P (x, y) si Q(x, y) satisfac relatiile CauchyRiemann (1.2) si deci functia este omogena.
In octanele 1 si 5 avem
f (z) = z 2 , f 0 (z) = 2z ,
iar n octanele 3 si 7 avem
f (z) = z 2 , f 0 (z) = 2z.

1.3. Funct
ii olomorfe

39

E.3.3. Sa se determine constantele respective astfel nc

at functia
f (z) = x2 + axy + by 2 + i(cx2 + dxy + y 2 )
sa fie monogena.
Solutie. Avem
P (x, y) = x2 + axy + by 2 , Q(x, y) = cx2 + dxy + y 2
si ecuatiile Cauhcy-Riemann duc la solutiile
a = d = 2,

b = c = 1.

Deci, functia f (z) se scrie sub forma

f (z) = x2 + 2xy y 2 + i(x2 + 2xy + y 2 ).
Remarc
a. Avand n vedere ca z = x + iy si daca nlocuim n expresia de mai
sus pe y cu zero, obtinem
f (x) = x2 (1 i)
adica
f (z) = (1 i)z 2 .

E.3.4. Sa se determine functia monogena f (z) a carei parte imaginara este

Q(x, y) = ex sin y

x2

y
+ y2

si care n punctul z = 1 ia valoarea e.

Solutie.
Metoda I. Fie P (x, y) partea reala a functiei f (z) atunci din relatia (1.2)
rezulta
P
Q
x2 y 2
=
= ex cos y 2
,
x
y
(x + y 2 )2
()
Q
2xy
P
=
= ex sin y 2
.
y
x
(x + y 2 )2

40

Capitolul 1. Funct
ii complexe

Avem
dP = ex (cos y dx sin y dy)

(x2 y 2 ) dx + 2xy dy
.
(x2 + y 2 )2

Se verifca imediat ca aceasta forma diferential

a este o diferential
a totala exacta.
Deci
Z (x,y)
Z (x,y)
(x2 y 2 ) dx + 2xy dy
P (x, y) =
ex (cos y dx sin y dy)
.
(x2 + y 2 )2
(x0 ,y0 )
(x0 ,y0 )
Cum dP este o diferentiala totala exacta, integrala curbilinie nu depinde de drum
si se poate integra pe drumuri paralele cu axele. Avem
Z y
Z x
Z y
Z x 2
2xy
x y02
x
x
P (x, y) =
dx
dy =
e cos y0 dx
e sin y dy
2
2
2
2
2 2
y0 (x + y )
x0
y0
x0 (x + y )
= cos y0 (ex ex0 ) + ex (cos y cos y0 ) +

x2

1
x
x0

arctan
arctan
+ 2y0
y0
y0
y0

x
x

2
2
+y
x + y02
x

x0

(x2

dx
.
+ y02 )2

Pentru ultima integrala derivam n raport cu y0 egalitatea

Z x
1
x
x0
dx
=
arctan

arctan
2
2
y0
y0
y0
x0 x + y0
obtinem
Z x
dx
1
x
x0
x
x0
2
2y0
=
arctan
arctan
+ 2
2
2 .
2
2 + y 2 )2
y
y
y
x
+
y
(x
x
0
0
0
x0
0
0 + y0
Cu acesta, gasim
P (x, y) = ex cos y +

()

x
+k ,
x2 + y 2

k fiind o constanta reala.

Avem deci
x iy
f (z) = ex (cos y + i sin y) + 2
x + y2
adica
1
f (z) = ex + + k .
z
Inlocuind pe z cu 1 si tinand seama ca f (1) = e g;asim k = 1, deci functia
cautata este
1
f (z) = ex + 1.
z

1.3. Funct
ii olomorfe

41

Metoda II. Integrand prima relatia din () n raport cu x si tin

and seama de
(), gasim
P (x, y) = ex cos y + (y) .
Inlocuind aceasta valoare n a doua ecuatie din () rezulta

2xy
= 2
y
(x + y 2 )2
de unde
(y) =

x2

x
+k .
+ y2

Deci
P (x, y) = ex cos y +

x2

x
+k .
+ y2

E.3.5. Sa se determine o functie analitica

f (z) = P (x, y) + iQ(x, y)
de variabila complexa z, stiind ca P (x, y) este o fnctie de u =
p
Q(x, y) este o functie de v = x2 + y 2 x.
Solutie. Fie
P = (u), Q = (v) ,

p
x2 + y 2 + x si

functiile care trebuie determinate. Determinarea functiei f (z) o facem cu ajutorul

conditiilor clasice ale lui Cauchy-Riemann
P
Q
=
,
x
y

P
Q
=
.
y
x

p
x2 + y 2 , avem

P
x 0
u
= 1+
(u) = 0 (u),
x
r
r

y
Q x
=
1 0 (v) = 0 (v),
x
r
r

Notand r =

P
y
= 0 (u).
y
r
Q
y
= 0 (v).
y
r

Deci, conditiile (1.2) se scriu sub forma

u0 (u) = y 0 (v),

y0 (u) = y 0 (v)

()

42

Capitolul 1. Funct
ii complexe

si se obtine astfel,n realitate o conditie unica, deoarece

u
y
= .
y
v
Aceasta conditie unica se poate altfel exprima sub forma
u(0 (u))2 = v( 0 (v))2

()

obtinuta nmultind membru cu membru relatiile ().

Conditia () trebuie sa fie verificat
a oricare ar fi u si v, celelalte variabile
fiind independente ceea ce este echivalent cu a arata ca expresiile u(0 (u))2 si
v( 0 (v))2 sa fie constante egale.
Punand
c
c
0 (u) = ,
0 (v) =
2 u
2 v
de unde se obtine

(u) = c u + a,
(v) = c v + b ,
deci avem functia
Dar

f (z) = c[ u + i v] + a + ib .

( u + i v)2 = u v + 2i uv = 2(x + iy) .

Avem

f (z) = k z + ,
Alegand

rezulta
si deoarece
avem

(k = c 2, = a + ib).

c
0 (u) = ,
2 u

c
0 (v) =
2 v

P + iQ = c( u i v) + a1 + ib1

( u i v)2 = u v 2i uv = 2(x iy) ,

f (z) = k z + 1

si functia nu este omogena.

Deci solutia problemei este ( ).

( )

1.3. Funct
ii olomorfe

1.3.5

43

Probleme

P.3.1. Sa se determine constantele respective astfel nc

at functia
f (z) = x + ay + i(bx + cy)
sa fie omogena.
R
aspuns. b = a, c = 1.
P.3.2. Sa se determine pentru ce valori ale constantei reale a exista o functie
analitica
f (z) = P (x, y) + iQ(x, y)
a carei parte reala P (x, y) sa nu depinda decat de x2 + ay 2 . Sa se dea expresia
lui f (z).
R
aspuns. a {1, 0, 1} si respectiv
f (z) = a1 z 2 + a2 + ia3 , a1 , a2 , a3 IR;
f (z) = 2b1 lg z + b2 + ib3 , b1 , b2 , b3 IR;
f (z) = c1 z + c3 + ic3 , c1 , c2 , c3 IR.
P.3.3. Sa se determine functia monogena f (z) = P (x, y) + iQ(x, y) careia i
se cunoaste:
a) P (x, y) = x3 3xy 2 , f (0) = 0;
b) P (x, y) = x sin x cosh y y cos x sinh y, f (0) = 2;
y
c) Q(x, y) = ex sin y 2
, f (1) = e.
x + y2
R
aspuns.
a) f (z) = z 3 ;
b) f (z) = z sin z + 2;
1
c) f (z) = ez + 1.
z

44

Capitolul 1. Funct
ii complexe

1.4
1.4.1

Integrarea functiilor complexe

Definitia integralei unei functii complexe

Definitia 4.1. Fie : [a, b] Cl o functie continu

a, [a, b] IR, data sub
forma
(t) = x(t) + iy(t).

Functia c = Im() se numeste curb

a iar functia reprezint
a parametrizarea
curbei c.
Punctul (a) se numeste punct initial, iar punctul (b) se numeste punct final.
Daca avem t1 6= t2 dar (t1 ) = (t2 ) atunci z = (t1 ) se numeste punct dublu. O
curba care nu are puncte duble se numeste curb
a simpl
a. O curba pentru care
(a) = (b) se numeste curb
a nchis
a.
Un punct z = (t) pentru care x 2 (t) + y 2 (t) 6= 0 se numeste punct regulat.
O curba c care are toate punctele regulate se numeste curb
a neted
a. O curba
c se zice neted
a pe portiuni daca ea este neteda pe intervale de forma [ak , bk ],
[n
k = 1, 2, . . . , n cu
[ak , bk ] = [a, b].
k=1

Exemple.
1) : [0, 1] C,
l (t) = (1 t)z1 + tz2
care reprezinta parametrizarea segmentului M1 M2 , unde M1 (x1 , y1 ) afixul num
arului
complex z1 = x1 + iy1 si respectiv M2 (x2 , y2 ) afixul num
arului complex z2 =
x2 + iy2 .
2) 1 : [0, 2] C,
l 1 () = ei ,parametrizarea cercului unitar (parcurs n sens
direct);
2 : [0, 1] C,
l 2 (t) = e2it ;
3 : [0, 1] C,
l 3 (t) = e2it ;
4 : [0, 2] C,
l 4 (t) = e2it , la care toate punctele sunt duble adica pentru
fiecare punct parametrizarea trece de doua ori.

1.4. Integrarea funct

iilor complexe
(2 )

45

(3 )

(4 )

Consideram o curba (c) si o functie complexa f (z) = P (x, y) + iQ(x, y),

continua pe (c). Notam cu A() si B() extremitatiile arcului de curba (c) si
fie M1 (z) , . . . , Mn1 (zn1 ) o diviziune a arcului de curba (c). Fie, de asemenea,
Nk (k ) un punct situat pe arcul Mk1 Mk .
Consideram acum, suma
Sn =

n
X

f (k )(zk zk1 ),

(zk = ).

k=1

Notam
zk = xk + iyk ,

k = k + ik

s avem
n
X
Sn =
[P (k , k ) + iQ(k , k )][xk xk1 + i(yk yk1 )] = 0n + i 00n
k=1

unde
0n

n
X

[P (k , k )(xk xk1 ) Q(k , k )(yk yk1 )]

k=1

00n =

n
X
[Q(k , k )(xk xk1 ) + P (k , k )(yk yk1 )]
k=1

Fie un numar real astfel ncat

|zk zk1 | ,

1kn

de unde rezulta
|xk xk1 |

|yk yk1 | .

46

Capitolul 1. Funct
ii complexe
T
inand seama de definitia integralei curbilinii rezulta
Z
0
lim n = P (x, y)dx Q(x, y)dy,
0

lim 00n =

Q(x, y)dx + P (x, y)dy.

Deci suma Sn are o limita cand 0 si notam acesta limita cu

Z
f (z)dz
c

si avem relatia
Z
Z
Z
f (z)dz = P (x, y)dx Q(x, y)dy + i Q(x, y)dx + P (x, y)dy.
c

Propriet
ati. din proprietatiile integralei curbilinii avem
Z
Z
f (z)dz =
f (z)dz,
ZAB
Z BA
Z
f (z)dz =
f (z)dz +
f (z)dz,
ZACB
AC
CB
Z
Z
[f1 (z) + f2 (z)]dz =
f1 (z)dz +
f2 (z)dz,
AB
ZAB
Z
AB
kf (z)dz = k
f (z)dz.
AB

AB

Exemplu. Consideramm integrala

Z
I = (z z0 )p dz,

p ZZ,

pe cercul centrat n z0 si de raza r.

Parametrizarea curbei este: () : z = z) + reit , t [0, 2] si avem dz = rieit dt,
de unde rezulta
Z 2
Z 2
it p
it
p+1
I=
(re ) rie dt = r i
ei(p+1)t dt
0

care pentru p 6= 1 are valoarea

I = rp+1 i

2
1
rp+1 i(p+1)2

ei(p+1)t =
[e
ei(p+1)0 ] = 0,
i(p + 1)
p+1
0

iar pentru p = 1 avem

Z
0

I=r i
0

e0 dt = it = 2i
0

1.4. Integrarea funct

iilor complexe

1.4.2

47

Teorema lui Cauchy

Definitia 4.2. Un domeniu D se numeste simplu conex, daca oricare ar

fi curble c1 si c2 situate n D cu extremitatiile comune, se pot deforma, prin
continuitate, una n alta, n interiorul lui D, pastr
and extremitatiile fixe.
In particular, un domeniu D este simplu conex atunci cand, daca contine doua
puncte, contine si segmentul care le uneste (domeniu convex)
Teorema 4.1. (Cauchy) Integrala unei functii monogene ntr-un domeniu
convex D, de-a lungul unei curbe nchise c, situat
a n ntregime D, este nul
a.
Demonstratie. Fie (c) o curba inchis
a, avem
Z
Z
f (z)dz =
(P (x, y) + iQ(x, y))(dx + idy) =
I=
(c)

(c)

(P (x, y)dx Q(x, y)dy) + i(Q(x, y)dx + P (x, y)dy) =

(c)

P (x, y)dx Q(x.y)dy + i

(c)

f.Green

Z Z

Q(x, y)dx + P (x, y)dy =

(c)

Q P

)dxdy + i
(
x
y
int(c)

Z Z
(
int(c)

P
Q

)dxdy
x
y

dar f este o functie olomorfa si deci, ea satifsface conditiile Cauchy-Riemann

Q
P
=
,
x
y

P
Q
=
y
x

de unde se gaseste imediat ca valoarea celor doua integrale de mai sus este
zero.
Corolar 4.2. (T. lui Goursat) Fie f (z) o functie monogen
a ntr-un domeniu convex D si T frontiera unui triunghi situat n D. Atunci
Z
f (z)dz = 0.
T

Teorema 4.3. (Morera) Dac

a integrala unei functii continuie si uniforme
ntr-un domeniu D este nul
a de-a lungul unei curbe simple nchis
a oarecare din
acest domeniu, functia este monogen
a n domeniu.

48

1.4.3

Capitolul 1. Funct
ii complexe

Formula integral
a a lui Cauchy

Consideram un domeniu simplu convex D C.

l
Teorema 4.4. Fie f (z) o functe monogen
a n domeniul simplu convex D si
o curb
a simpl
a inchis
a (c) continut
a n interiorul domeniului D care m
argineste
un domeniu si un punct z0 = int(c) iar (cr ) un cerc cu centrul n z0 si cu
raza r continut n atuci functia
F (z) =

f (z)
z z0

este monogen
a n domeniul limitat de curbele (c) si (cr ) si avem
Z
f (z)
1
dz .
f (z0 ) =
2i (c) z z0

(1.4.1)

Demonstratie. Pentru curba (cr ) avem parametrizarea z = z0 + reit , t

[0, 2] si d un segment ntre curbele (c) si (cr ). Notam cu conturul = (c)
(
(d) (c) (d)
cr ). (d reprezint
a un segement parcurs n sens invers fat
a de d.)
f (z)
Dar functia f (z) este monogena n domeniul D deci
este monogena pe
z z0
int si atunci avem:
Z
Z
Z
f (z)
f (z)
f (z)
0=
dz =
dz +
dz+
() z z0
(c) z z0
(d) z z0
Z
Z
f (z)
f (z)
+
dz +
dz =
z

z
z

0
(
cr )
(d) z0
Z
Z
f (z)
f (z)
=
dz +
dz
(c) z z0
(
cr ) z z0
de unde rezulta

Z
(c)

f (z)
dz =
z z0

Dar

Z
(
cr )

Z
(cr )

f (z)
dz =
z z0

Z
(cr )

f (z)
dz.
z z0

1
dz = 2i
z z0

si atunci avem
Z
(c)

f (z)
dz =
z z0

Z
(cr )

f (z) f (z0 ) + f (z0 )

dz =
z z0

1.4. Integrarea funct

iilor complexe
Z
(cr )

f (z) f (z0 )
dz +
z z0

(cr )

49

Z
(cr )

f (z0 )
dz =
z z0

f (z) f (z0 )
dz + 2if (z0 ).
z z0

Trecem la limita pentru r 0 si obtinem

Z
Z
f (z)
f (z) f (z0 )
dz = lim
dz + 2if (z0 ).
r0
z

z
z z0
0
(c)
(cr )
Avem

(cr )

Z
|f (z) f (z0 )|
f (z) f (z0 )
dz
dz,
z z0
|z z0 |
(cr )

dar |z z0 | = r si f este olomorfa adica

lim

zz0

f (z) = f (z0 )
= f 0 (z0 )
z z0

si f este continua n z0 deci avem

|f (z) f (z0 )| Mz 0
si deci
Z

(cr )

1.4.4

Z
1
f (z) f (z0 ) 1
dz Mr
|dz| = Mr 2r 0.
z z0
r
r
(cr )

Formula integral
a a lui Cauchy pentru derivate

Fie f : D Cl Cl o functie olomorfa pe D, (c) D o curba simpla, nchis

a,
neted
a pe portiuni, parcursa n sens direct si un punct z0 int(c).
Teorema 4.5. Fie f o fucntie olomorf
a derivabil
a de n ori pe domeniul
convex D si (c) o curb
a ca mai sus, atunci avem urm
atoarea formul
a:
Z
n!
f (z)
f (n) (z0 ) =
dz .
(1.4.2)
2i (c) (z z0 )n+1
Demonstratie. Scriem formula integral
a a lui Cauchy pentru functia f adic
a
Z
f (z)
1
dz
f (z0 ) =
2i (c) z z0

50

Capitolul 1. Funct
ii complexe

si derivam n raport cu z0 si avem

1
f (z0 ) =
2i

contiunand se obtine
f 00 (z0 ) =

2
2i

(c)

Z
(c)

f (z)
dz,
(z z0 )2
f (z)
dz
(z z0 )3

si apoi prin inductie se deduce formula din enunt.

1.4.5

Exemple

E.4.1. Sa se calculeze integrala

Z
I=
(c)

z1 + 1
dz
z2 1

1
unde curba (c) este cercul |z | = 1 parcus n sens direct.
2

-0.5

0.5 1 1.5
(c)

Solutie. Rescriem integrala sub forma

Z
I=
(c)

unde f (z) =

z 2 +1
z+1

z1

dz = 2if (1) = 2i

z2 + 1
este olomorfa pe int(c).
z+1

12 + 1
= 2i
1+1

1.4. Integrarea funct

iilor complexe

51

E.4.2. Sa se calculeze integrala de la exemplul E.4.1. pe cercul c : |z| = 2

parcurs n sens direct.
Solutie. Consideram conturul
= c d1 c1 d1 d2 c2 d2
unde c1 si c2 sunt doua cercuri centrate respectiv n z = 1 si z = 1 de raza r iar
d1 si d2 doua segmente arbitrare de la curba (c) la cercul (c1 ) s respectiv (c2 ).

d2

d2

d1

-1

Avem
Z
I=
(c1 )

z 2 +1
z+1

z1

d1
1

z 2 +1
z+1

dz +
(c2 )

z1

dz = 2i

E.4.3. Sa se calculeze integrala

Z

z 2 + 1
z 2 + 1
+ 2i
= 0.

z + 1 z=1
z 1 z=1

ez
dz
z+i

(c)

daca:
a) (c) este cercul centrat n z0 = 1 de raza r = 1;
b) (c) este cercul centrat n z0 = 1 de raza r = 2.
Solutie. Metoda I (cu defnitia = ineficient
a !)
it
Parametrizarea cercului este z = 1 + e , t [0, 2] si atunci avem
Z
(c)

ez
dz =
z+i

Z
0

it

e1+e
ieit dt
1 + eit + i

52

Capitolul 1. Funct
ii complexe

Metoda II (cu Teorema lui Cauchy)

ez
a) Functia f (z) =
este olomorfa pe domeniile D ce nu contin puctul
z+i
z = i si (c) D satisface ipotezele din Teorema lui Cauchy, deci, avem ca
Z
ez
dz = 0.
(c) z + i
b) In acest caz punctul z = i apartine int(c) pentru ca | 1 (i)| =

ez
| 1 + i| = 2 < 2 si deci, functia Functia f (z) =
nu mai este olomorfa
z+i
ntr-un domeniu ce contine curba (c). Aplicam formula integral
a a luui Cauchy
si obtinem
Z
Z
ez
(z)
dz =
dz =
(c) z + i
(c) z + i
= 2i(i) = 2iei = 2i(cos 1 + i sin(1)) = 2(sin 1 + i cos 1).

E.4.4. Sa se calculeze

Z
(c)

ez cos z
dz
z 2 (z + 1)

daca (c) este cercul centrat n z0 = 1 i de raza r = 3.

Solutie. In mod analog cu exercitiul E.4.3. avem ca
Z
Z
Z
ez cos z
ez cos z
ez cos z
dz
=
dz
+
dz
2
2
2
(c1 ) z (z + 1)
(c2 ) z (z + 1)
(c) z (z + 1)
unde (c1 ) este cercul centrat n z0 = 1 si de raza r1 < 0.5 si (c2 ) este cercul
centrat n z0 = 0 si de raza r2 < 0.5 (a se vedea desenul de mai jos).

(c 2)
-1
(c 1)

0
z0

(c)

1.4. Integrarea funct

iilor complexe

53

Pentru prima integrala avem

Z
I1 =

(c1 )

ez cos z
dz =
z 2 (z + 1)

ey cos z
z2

|z+1|=r1

z+1

dz

ez cos z
Cum functia f (z) =
este olomorfa pe interiorul lui (c1 ) se poate aplica
z2
formula integrala a lui Cauchy si obtinem
I1 = 2if (1) = 2ie1 cos(1).
A doua integrala se poate scrie sub forma
Z
(c2 )

ez cos z
dz =
z 2 (z + 1)

ez cos z
z+1
z2

|z|=r2

dz

ez cos z
iar functia f (z) =
este olomorfa pe interiorul lui (c2 ) si se aplica formula
z+1
integrala a lui Cauchy pentru derivata nt
ai a functiei f si avem
2i 0
(e0 cos 0 e0 sin 0)(0 + 1) e0 cos 0
(1 1)
f (0) = 2i
= 0.
= 2i
2
1!
(0 + 1)
1

I2 =

In final avem ca

ez cos z
2
dz = i cos 1.
2
z (z + 1)
e

I=
(c)

E.4.5. Sa se calculeze integrala

Z
(c)

eiz
dz,
z(z 2 + 1)2 )

unde (c) : |z| = 2.

Solutie. Integrala se poate scrie sub forma
Z
I=
(c)

eiz
dz =
z(z 2 + 1)2

Z
(c1 )

eiz
(z 2 +1)2

Z
dz +
(c2 )

eiz
z(z+i)2
dz
(z i)2

Z
+
(c3 )

eiz
z(zi)2
dz.
(z i)2

54

Capitolul 1. Funct
ii complexe

i
(c 2)

0
(c 1)

-i
(c 3)

Pentru prima integrala se aplica formula integral

a a lui Cauchy si obtinem
Z

eiz
(z 2 +1)2

(c1 )

dz = 2i

eiz

= 2i.

2
2
(z + 1) z=0

Pentru celelalte doua vom utiliza formula integral

a a lui Cauchy pentru derivatele
de ordinul ntai si obtinem
Z

respectiv

(c2 )

eiz
z(z+i)2
dz
(z i)2

(c3 )

eiz
z(zi)2
dz
(z i)2

eiz 0
3
= ,

2
z(z + i)
4e
z=i

0
eiz
e

= .

2
z(z i)
4
z=i

In final avem
I = 2i

1.4.6

3
e
.
4e 4

Probleme

P.4.1. Sa se calculeze integrala

Z
zn
dz, (c) : |z| = 2, n ZZ, a C.
l
I=
(c) z a

1.4. Integrarea funct

iilor complexe
R
aspuns.

2ia , |a| < 1,

I=
ian , |a| = 1,

0
, |a| > 1.

P.4.2. Sa se calculeze integrala

Z
dz
I=
, (c) : x2 + y 2 = 2x.
4
(c) z 1
R
aspuns.

i
I = .
2

P.4.3. Sa se calculeze integrala

Z
ez
I=
dz, (c) : |z| = a, a C.
l
2
2
(c) z + a
R
aspuns.
I = 2i

sin a
.
a

P.4.4. Sa se calculeze integrala

Z
cosh z
2
I=
dz, (c) : |z + 2i| = 2.
2
(c) (z + i)
R
aspuns.
I=

4
.
24

55

56

Capitolul 1. Funct
ii complexe

1.5
1.5.1

Serii de functii complexe

S
iruri si serii de numere complexe

Consideram sirul de numere complexe

z1 , z2 , . . . , zn , . . .

(1.5.1)

Definitia 5.1. Spunem ca sirul (1.1) este convergent si are limita z dac
a unui
numar arbitrar > 0 i corespunde un num
ar natural N (), astfel nc
at pentru
orice n > N () sa avem
|z zn | < .
Un sir care nu este convergent se numeste divergent.
Teorema 5.1. (Criteriul lui Cauchy) Conditia necesar
a si suficient
a ca sirul
(1.1) s
a fie convergent este ca pentru orice > 0 s
a existe un N () astfel nc
at
pentru orice n > N () s
a avem
|zn+p zn | <
pentru orice p num
ar natural nenul.
Definitia 5.2. Un sir de functii de variabil
a complexa
f1 (z), f2 (z), . . . , fn (z), . . .

(1.5.2)

este convergent n punctul z0 , daca sirul numeric

f1 (z0 ), f2 (z0 ), . . . , fn (z0 ), . . .
este convergent.
Definitia 5.3. Sirul de functii (1.2) este uniform convergent pe multimea A
catre functia f (z) daca pentru orice num
ar arbitrar > 0 se poate determina un
numar natural N (), astfel ncat pentru orice n > N () sa avem
|fn (z) f (z)| <

1.5. Serii de funct

ii complexe

57

pentru orice z A.
Teorema 5.2. Dac
a sirul (1.2) este uniform convergent pe multimea A av
and
limita f (z) si dac
a functiile fk (z) sunt continue ntr-un punct A, atunci si
functia f (z) este continu
a n .
Consideram seria de numere complexe
z1 + z2 + + zn +

(1.5.3)

Definitia 5.4. Spunem ca seria (1.3) este convergent

a si are suma S dac
a
sirul
S1 = z1 , S2 = z1 + z2 , . . . , Sn = z1 + z2 + + zn , . . .
este convergent si are limita S. In acest caz vom scrie
not

S = z1 + z2 + + zn + =

zn .

n=1

Daca seria nu este convergenta, ea se numeste divergent

a.
Seria (1.3) se zice ca este absolut convergent
a dac
a seria
|z1 | + |z2 | + + |zn | + =

|zn |

n=1

este convergenta.
Fie
f1 (z) + f2 (z) + + fn (z) +

(1.5.4)

o serie de functii complexe.

Definitia 5.5. Seria (1.4.) se zice ca este convergent
a n punctul z0 dac
a
seria
f1 (z0 ) + f2 (z0 ) + + fn (z0 ) +
este convergenta.

58

Capitolul 1. Funct
ii complexe

Multimea punctelor n care seria (1.4) este convergent

a se numeste multimea
de convergent
a a serie date.
Daca sirul
S1 (z) = f1 (z), S2 (z) = f1 (z) + f2 (z), . . . , Sn (z) = f1 (z) + f2 (z) + + fn (z), . . .
(1.5.5)
este uniform convergent pe multinmea A si are limita S(z), atunci spunem ca
seria (1.4) este uniform convergent
a pe aceasta multime si are suma S(z) si n
acest caz scriem
not

S(z) = f1 (z) + f2 (z) + + fn (z) + =

fn (z),

z A.

n=1

Teorema 5.3. Dac

a seria (1.4) este uniform convergent
a pe multime a A si
dac
a functiile fn (z) sunt continue n punctul A, atunci si sum aseriei S(z)
este continu
a n punctul .

1.5.2

Serii de puteri

Un caz particular foarte important al seriilor de functii l constitue seriile de

forma
a0 + a1 z + a2 z 2 + . . . + an z n + . . . ,

(1.5.6)

unde ak sunt constante complexe, numite serii ntregi sau serii de puteri.
Teorema 5.4. (Abel) Orice serie de puteri are un cerc de convergent
a cu
punctele
centrul n origine, raza R a cercului depinz
and de coeficientii seriei. In
interioare cercului seria este abolut convergent
a, iar n punctele exterioare cercului este divergent
a.
In orice cerc plin, |z| r < R, seria este uniform convergent
a.
Teorema 5.5. (Cauchy-Hadamard) Raza de convergent
a a seriei (1.6) este
R=

1
p
.
lim n |an |

1.5. Serii de funct

ii complexe

59

Observatie. O formula echivalent

a pentru calculul razei de convergent
a a
unei serii de puteri este
1
R=
.
|
lim |a|an+1
|
n
n

Remarc
a. Teorema lui Abel nu da nici o informatie cu privire la comportarea
seriei pe frontiera cercului de convergent
a. Un rezultat care explica comportamentul seriei de puteri pe cerc este data mai jos.
Teorema 5.6. (Picard) Dac
a raza de convergenta
a seriei (1.6.) este R = 1
si coeficientii ei sunt numere reale satisf
ac
and relatiile
a0 a1 a2 . . . , si

lim an = 0

atunci seria (1.6.) este convergent

a pe circumferinta |z| = 1 n afara de eventual
punctul z = 1.

1.5.3

Serii Taylor. Serii Laurent

O serie de forma
not

a0 +a1 (z z0 )+a2 (z z0 )2 +a2 (z z0 )2 +. . .+an (z z0 )n +. . . =

X
n=0

an (z z0 )n
(1.5.7)

unde ak si z0 sunt constante complexe, se numeste serie Taylor .

Daca seria (1.7) este convergent
a n cercul |z z0 | < R si are suma S(z), se
zice ca functia S(z) este dezvoltabil
a n serie Taylor n jurul punctului z0 .
Teorema 5.7. (Taylor) Dac
a seria (1.7) are raza de convergent
a R si suma
S(z), atunci aceast
a functie este dezvoltabil
a n serie Taylor n jurul punctului z0
din cercul |z| < R.
Fie A = {z|r < |z z0 | < R} o coroan
a circular
a centrat
a n z0 de raze r si
R (numere reale si strict pozitive).

60

Capitolul 1. Funct
ii complexe

Definitia 5.6. Se numeste serie Laurent centrat

a n z0 seria de puteri bilaterala de forma:
1
1
not
+ a2
+ a1
+ a0 + a1 (z z0 ) + a2 (z z0 )2 + =
{z
}
(z z0 )2
z z0 |
|
{z
}
partea Taylor
partea principala Laurent
not

an (z z0 )n ,

(1.5.8)

n=

unde coeficientii an sunt numere complexe.

Daca seria (1.8) este convergent
a n coroana circulara A si are suma S(z), se
zice ca functia S(z) este dezvoltabil
a n serie Laurent n jurul punctului z0 .
Exemplu. Fie functia
f (z) =

z2
, si punctul z0 = 1
z1

Daca rescriem functia f sub forma

f (z) =
avem

unde

1.5.4

z 2 2z + 1 + 2z z + 1
(z 1)2 z(z 1)
1
=
+
+
z1
z1
z1
z1

X
1
f (z) = (z 1) + 2 +
=
an (z 1)n ,
z 1 n=

0 ,

1 ,
an =
2 ,

1 ,

0 ,

n 2
n = 1
n=0
n=1
n2

Functii analitice si meromorfe

Definitia 5.7. Fiind dat un domeniu D, o functie f (z), definita n mod

univoc n fiecare punct din D, se numeste analitic
a n domeniul D, daca ea poate
fi dezvoltabila n serie Taylor n jurul fiecarui punct z0 D.

1.5. Serii de funct

ii complexe

61

O functie analitica n tot planul complex n afara de pucntul z = este

numita functie ntreag
a.
Definitia 5.8. Se zice ca punctul z0 Cl este un punct ordinar al unei functii
olomorfe f (z) daca ea este analitica ntr-un cerc centrat n z0 .
Punctele unei functii complexe care nu sunt ordinare se numesc puncte singulare.
Daca functia se poate dezvolta n serie Taylor n punctul z0 se zice ca f (z)
este regulat
a n punctul z0 .
Definitia 5.9. Fiind data o functie f (z) olomorfa ntr-un domeniu D, punctul
z0 D se numeste zerou al functiei, daca f (z0 ) = 0.
Dezvoltand functia f (z)n serie Taylor n jurul punctului z0 D, avem
f (z) = a1 (z z0 ) + a2 (z z0 )2 + + an (z z0 )n +
Daca avem a1 = a2 = . . . = ap1 = 0, ap 6= 0, punctul z0 este un zerou de ordinul
p al functiei f (z) si dezvoltarea n serie Taylor n jurul punctului z0 se scrie
f (z) = ap (z z0 )p + ap+1 (z z0 )p+1 +
Daca p = 1, punctul z0 se numeste zerou simplu, iar daca p > 1, multiplu.
Din relatia de mai sus deducem
f (z) = (z z0 )p [ap + ap+1 (z z0 ) + ]
si cum ap 6= 0, functia din parantez
a este nenul
a ntr-o vecin
atate a punctului z0
Teorema 5.8. Zerourile unei functii olomorfe ntr-un domeniu D, n care
nu este identic nul
a, sunt puncte izolate.
Consideram doua functii f (z) si (z) olomorfe ntr-un domeniu D. Daca
punctul z0 nu este un zerou al functiei (z) atunci putem scrie
f (z)
= 0 + 1 (z z0 ) + 2 (z z0 )2 +
(z)
si se vede ca functia

f (z)
(z)

nu se anuleaa ntr-o vecin

atate a punctului z0 .

62

Capitolul 1. Funct
ii complexe
Daca, z0 este un zerou de ordinul p al functie (z) si f (z0 ) 6= 0, atunci avem
not

(z) = (z z0 )p [ap + ap+1 (z z0 ) + ] = (z z0 )p 1 (z)

si functia 1 (z) este olomorfa n domeniul D si 1 (z0 ) 6= 0 si se poate considera
catul f1(z)
si atunci putem scrie
(z)

X
bp1
f (z)
b1
b0
not
n
+
+

+
+b
+b
(zz
)
+

=
=
bn (zz0 )n
p
p+1
0
(z)
(z z0 )p (z z0 )p1
z z0
n=

si o astfel de serie se numeste serie polar

a.
Definitia 5.10. O functie f (z) definita ntr-un domeniu D, deste meromorf
a
n D daca n vecinatatea oricarui punct z0 D, ea este reprezentabil
a prin serii
polare.
Punctele z0 D n care functia este reprezentabil
a prin serii polare cu < 0
se numesc poli ai functiei f (z), num
arul real fiind ordinul polului.
Un punct singular al unei functii uniforme care nu este pol se numeste punct
singular esential.
Teorema 5.10. Polii unei functii meromorfe sunt puncte izolate.
Remarc
a. O functie f (z) este olomorfa (meromorfa) n punctul z = dac
a
1
functia f ( z ) este olomorfa (meromorfa) ntr-o vecin
atate a originii.

1.5.5

Reziduuri

Fie f (z) o functie care are punctul z = z0 un punct singular izolat. Exista deci
o coroana circulara cu centrul n z0 n care functia f (z) este olomorfa si avem
dezvoltarea n serie Laurent
f (z) =

ak (z z) )k ,

k=

unde este un numar ntreg negativ care poate fi si , iar z este un punct din
coroana circulara.
Din formula integrala a lui Cauchy avem
Z
1
a1 =
f (z)dz
2i C

1.5. Serii de funct

ii complexe

63

unde C este un cerc cu centrul n z0 , situat n coroana circulara si considerat n

sens direct.
Numarul a1 se numeste reziduul functiei f (z) n punctul z0 si se noteaza
Z
1
not
Rez f (z) = Rz0 =
f (z)dz.
(1.5.9)
z=z0
2i C
Observatie. Pentru z = avem
Rez = Rez

z=

hf(1)i

z=0

z2

Remarc
a. Pentru a calcula reziduul unei functii ntr-un punct singular izolat
al e=i trebuie sa dezvoltam n serie Laurent n jurul acestui punct si sa luam
coeficientul a1 .
In cazul reziduului ntr-un pol avem o formul
a simpla de calcul.
Fie deci f (z) o functie care are n punctul z0 un pol de ordinul p. Avem
f (z) =

g(z)
,
(z z0 )p

unde g(z) este o functie olomorfa ntr-o vecin

atate a punctului z0 .
Deci, utilizand formula integral
a a lui Cauchy pentru derivate avem
Z
Z
1
1
g(z)
Rez f (z) =
=
f (z)dz =
z=z0
2i C
2i C (z z0 )p
1
1
g (p1) (z0 ) =
lim [(z z0 )p f (z)](p1) .
(p 1)!
(p 1)! zz0
Teorema 5.11. (Cauchy) Dac
a C este o curb
a simpl
a nchis
a rectificabil
a
(neted
a pe portiuni) n interiorul c;areia o functie uniform
a f (z) are un num
ar
finit de puncte singulare izolate 1 , . . . , p , atunci
Z
f (z)dz = 2i
C

p
X
k=1

Rez f (z).

z=k

64

1.5.6

Capitolul 1. Funct
ii complexe

Propriet
ati ale functiilor analitice si meromorfe

Fie f (z) o functie analitica n cercul |z z0 | r. Ea paote fi dezvoltabil

a n serie
Taylor n jurul punctului z0
f (z) = a0 + a1 (z z0 ) + + an (z z0 )n +
unde coeficientii {an } se determina din formula integral
a a lui Cauchy pentru
derivate
Z
1
f (u)
an =
du,
2i C (u z0 )n+1
C este cercul |z z0 | = r, (r > 0).
Notam cu M (r) maximul funxtiei |f (z)| pe cercul C atunci avem inegalit
atiile
lui Cauchy
M (r)
|an |
, n = 0, 1, 2, . . . .
rn
Teorema 5.12. (Liouville) O functie analitic
a m
arginit
a n tot planul complex este o constant
a.
Teorema 5.13. (Teorema Maximului Modulului) Fie f (z) o functie analitic
a
si neconstant
a ntr-un domeniu m
arginit de o curb
a nchis
a C si pe frontierea C.

In acest caz, |f (z)| nu poate fi maxim n interiorul domeniului.

Teorema 5.14. (Schwarz) Fie f (z) o functie analitic
a n cercul |z| < R.
Dac
a n acest cerc avem |f (z)| M si f (0) = 0, atunci n orice punct din cerc
avem
M |z|
|f (z)|
.
R
Dac
a inegalitate a de mai sus devine egalitate ntr-un singur punct din |r| < R
atunci
M ei
z.
f (z) =
R
Teorema 5.15. (Rouche) Fie f1 (z) si f2 (z) dou
a functii analitice n interiorul si pe curba inchis
a C, functia f1 (z) neav
and zerouri pe curba C. Dac
a
pentru z Cl avem
f (z)
2
<1

f1 (z)

1.5. Serii de funct

ii complexe

65

atunci ecuatiile
f1 (z) = 0, f1 (z) + f2 (z) = 0
au acelasi num
ar de r
ad
acini n interiorul curbei C.
a functia f (z) este analitic
Teorema 5.16. Dac
a n interiorul unui cerc cu
centru n z1 si f (z1 ) 6= 0, atunci n interiorul unui cerc cu cnetrul n z1 si cu o
raz
a otic
at de mic
a si c
and f (z) nu este constant
a, exist
a punctele z 0 si z 00 pentru
care avem inegalit
atiile
|f (z 0 )| < |f (z1 )|,

|f (z 00 )| > |f (z1 )|.

Teorema 5.17. (dAlembert - Teorema fundamental

a a algebrei) Orice
ecuatie algebric
a admite o r
ad
acin
a.
Demonstratie. Fie polinomul
P (z) = a0 + a1 z + a2 z 2 + + an z n .
Consideram un cerc C cu centrul n origine si cu raza suficient de mare, asa nc
a,
pe acest cerc sa avem inegalitatea
|P (z)| > |a0 |.
Dar P (z) este o functie continu
a n domeniul nchis, format de acest cerc, deci
exista un punct, n acest domeniu, unde functia este minima (acest minim nu
poate fi pe cerc datorita inegalitatii de mai sus !). Fie z1 un punct din interiorul
cercului C unde |P (z1 )| este minim. Vom arata ca P (z1 ) = 0. Presupunem
contrariul, adica P (z1 ) 6= 0. din Teorema 5.16, exista un punct z 0 aproape de z1
astfekl ncat
|P (z 0 )| < |P (z1 )|
ceea ce este absur dpentru ca |P (z1 )| este valoarea minima. Prin urmare P (z) se
anuleaza n z1 .
vecin
Teorema 5.18 (Weierstrass) In
atatea unui punct singular esential, o
functie f (z) poate lua valori oric
at de apropiate de un num
ar oarecare A C.
l

66

Capitolul 1. Funct
ii complexe
Teorema 5.19. (Jordan) Fie f (z) = einz F (z), unde n > 0 si
lim F (z) = 0,

(Im z 0)

Dac
a functia f (z) este analitic
a n semiplanul superior, av
and polii ak , (k =
1, 2, . . . , n), atunci
Z
n
X
f (x)dx = 2i
Rk .

1.5.7

k=1

Calculul unor clase de integrale

1. Integrala definita

I=

P (x)
dx
Q(x)

(1.5.10)

unde P (x) si Q(x) sunt polinioame. Aceasta integral

a are o valoare finita cand
Q(x) nu are raacini reale si gradul ui este mai mare cu cel putin doua unitati
decat a lui P (x). Pentru calculul integralei cu ajutorul reziduurilor, consideram
un contur format din segmentul AOB de pe axa reala si semicercul C cu centrul n
origine si cu raza r (figura....). Integr
and pe acest contur, din teorema rezidurilor,
avem
Z r
Z
X
P (x)
P (z)
dx +
dz = 2i
R1
r Q(x)
C Q(z)
P
unde
R1 este suma rezidurilor poliilor acestei functii din interiorul conturlui
de integrare. Facem r si obtinem
Z
X
P (x)
dx = 2i
R
Q(x)
P
unde
R reprezinta suma rezidurilor tuturor poliilor functiei situati deasupra
axei reale, deoarece, cand r
Z
P (z)
dz 0.
C Q(z)
Similar se poate considera un semicerc C situat sub axa reala si se obtine formula
Z
X
P (x)
dx = 2i
R0
Q(x)

1.5. Serii de funct

ii complexe
unde

67

R0 fiind suma reziduurilor poliiilor functiei situati sub axa reala.

Observatie. In cazul cand polinoamele P (x) si Q(x) au coeficienti reali,

este indiferent care formula se utilizeaza (deasupra sau dedesuptul axei reale),
pentru ca radaciniile lui Q(z) sunt complex conjugate, iar daca polinoamele au
coeficientii complecsi se aplica formula pentru jumatatea de plan n care sunt mai
putini poli.
2. Integrala definita
Z 2
Z
I=
R(sin x, cos x)dx =
0

R(sin x, cos x)dx

(1.5.11)

unde R(sin x, cos x) este o functie rational

a n sin x si cos x si care se reduce la
cazul 1. prin schimbarea de variabil
a
x = 2 arctan u,
Avem

dx =

2du
2u
1 u2
,
sin
x
=
,
cos
x
=
1 + u2
1 + u2
1 + u2
Z

R(sin x, cos x)dx =

3. Integrala lui Poisson

2u 1 u2 Z P (u)
du .
,
=
1 + u2 1 + u2
Q(u)

I=
0

sin x
dx
x

(1.5.12)

iz

care se calculeaza integrand functia ez pe conturul semicercurilor C si , situate

deasupra axei reale cu centrele n orgine si razele R si r si segmentele de pe axa
reala (R, r) si (r, R) (figura fig.5-1)
y

-R

-r O r

fig.5-1

68

Capitolul 1. Funct
ii complexe
Avem
Z

eix
dx +
x

eiz
dz +
z

eix
dx +
x

Z
C

eiz
dz = 0
z

()

pentru ca functia este olomorfa n interiorul conturului de integrare. Mai avem

Z r ix
Z r ix
Z R ix
Z R
e
e
e eix
sin x
dx +
dx =
dx =
dx
x
x
x
r
R x
r
r
Pe de alta parte, cand r 0 avem
Z

pentru ca

deci

eiz
dz i
z

|
1
i
i2
in n1
z
=
+
+
z
+

+
z
+
eiz
z 1! 2!
n!
Z iz

i
e
dz = ln z + z +
1!
z

dar
(ln z) = ln r (ln r + i) = i
si ceilalti termeni ramasi tind la zero mpreun
a cu r. De asemenea, mai avem
Z iz
Z iz
1 eiz
e
1
e
dz =
+
dz
i z C
i C z2
C z
si termenul din ultima integrala tinde la zero caand R pentru ca pe cercul
C avem z = rei , (0 ), deci
|eiz | = |eiR cos R sin | = eR sin 1.
T
inand seama de cele de mai sus, cand r 0 si R avem
Z
sin x

dx = .
x
2
0
4. Integralele lui Fresnel
Z
I1 =
sin x2 dx,
0

Z
I2 =

cos x2 dx

(1.5.13)

se calculeaza integrand functia ez pe conturul OABO, format din segmentul

OA al axei pozitive, arcul de cerc AB cu centrul n O si cu raza R si segmentul
BO al primei bisectoare (figura fig.5-2).

1.5. Serii de funct

ii complexe

69

fig.5-2
Din teorema reziduurilor avem
Z R
Z
Z
2
x2
z 2
e dx +
e dz + BOez dz = 0,
0

AB

deoarece ez este o functie ntreag

a. Facem R si avem ca prima integral
a
tinde la integrala lui Gauss

x2
.
(1.5.14)
e dx =
2
0
Pe arcul AB, avem
z = R(cos + i sin ),

|ez | = eR

cos 2

1,

.
4

Integram prin parti, avem

Z
Z
Z
2
2
1 ez 2
1
ez
zez
z 2
dz =

dz
e dz =
z
2 z AB 2 AB z 2
AB
AB
si ultima integrala este nula pentru ca
Pe bisectoarea OB, avem

de unde
Z
e
BO

z 2

dz = e

i 4

0, pentru R .

z = rei 4 ,

dz = ei 4 dr

ir2

i 4

e
R

ez
z

dr = e

hZ

Z
2

cos r dr i
0

i
sin r2 dr .

70

Capitolul 1. Funct
ii complexe

Facem R si avem
Z

BO

ez dz ei 4 (I2 iI1 ).

In consecinta, la limita, egalitatea data de teorema reziduurilor devine

ei 4 (I2 iI1 ) = 0,
2
de unde se deduce
Z

sin x dx =
0

1.5.8

1
cos x dx =
2

.
2

Exemple

E.5.1. Sa se dezvolte n serie de puteri ale lui z functia

f (z) =

z2

1
3z + 2

n domeniul:
a) |z| < 1;
b) 1 < |z| < 2;
c) |z| > 2.
Solutie. Functia f (z) are poli simpli n punctele z = 1 si z = 2.

a) In domeniul |z| < 1, functia f (z) este olomorfa si avem

f (z) =

.
2(1 z) 1 z2

T
inand seama de seria binomiala, rezulta ca n cercul |z| < 1 avem
1
= 1 + z +2 + . . . ,
1z
deci

1
1

z
2

=1+

z z2
+
+ ...
2
4

1
z z2
f (z) = (1 + z + z 2 + . . .) 1 + +
+ ... .
2
2
4

1.5. Serii de funct

ii complexe

71

Efectuand produsul celor doua serii, gasim pentru coeficientii lui z n valoarea
1
1
1 2n+1 1
1 + + ... + n =
2
2
2
2n+1
de unde se deduce ca
f (z) =

X
2n+1 1

z n+1

n=0

zn.

Observatie. Acelasi rezultat se obtine folosind metoda descompunerii n

fractii simple:
1
1
.
f (z) =

1z 2 1 z
2

b) Functia f (z) este olomorfa n coroana circulara 1 < |z| < 2 si deci este dezvoltabila n serie Laurent n acest domeniu.
Putem scrie
1
1
1
1

f (z) =
.
1
z 1 z
2 1 z2
In coroana circulara data avem | 1 | < 1, deci
z
1
1

1
z

=1+

1
1
+ 2 + ...
z z

De asemenea, n aceasta coroana circulara avem | z2 | < 1, de unde rezulta ca avem

f (z) =

1
1
1
1
z z2
+ ...
1 + + 2 + ...
1+ +
z
z z
2
2
4

sau

1
z
1
1 1
z2
zn
f (z) = . . . + n + . . . + 2 + + + 2 + 3 + . . . + n+1 + . . . .
z
z
z 2 2
2
2
c) Domeniul |z| > 2 reprezinta exteriorul cercului cu centrul n origine si de raza
2. In acest domeniu functia f (z) este olomorfa. Avem
1
1
f (z) =
z 1

1
z

1
1

.
z 1 z2

In domeniul |z| > 2 avem | 1 | > 1, | 2 | > 1, deci avem

z
z
1
1

2
z

=1+

2 22
+
+ ...
z z2

72

Capitolul 1. Funct
ii complexe

adica
f (z) =

1
2 22
1
1
1 + + 2 + ...
1 + + 2 + ...
z
z z
2
z z

sau
f (z) =

X
2n 1
n=1

z n+1

E.5.2. Sa se dezvolte n jurul originii si n jurul punctelor z = 1 functia

f (z) =

2z 2 + 3z 1
.
z3 + z2 z 1

Solutie. Functia f (z) admite punctul z = 1 ca pol simplu iar punctul z = 1

ca pol dublu.
Putem scrie functia f (z) sub forma
f (z) =

1
1
1
+
+
.
z 1 z + 1 (z + 1)2

In cercul |z| < 1, functia f (z) este olomorfa si avem

1
= (1 + z + z 2 + . . .),
z1
1
= 1 z + z2 z3 + . . . ,
z+1
1
= 1 2z + 3z 2 4z 3 + . . . .
(z + 1)2
Deci, n cercul |z| < 1, dezvoltarea functiei f (z) este
f (z) = 1 4z + 3z 2 6z 3 + 5z 4 . . . .
Pentru dezvoltarea seriei n jurul punctului z = 1 putem scrie
f (z) =

1
1
1
1
+

.
(z + 1)2 z + 1 2 1 z+1
2

In cercul |z + 1| < 2 avem

1
z + 1 (z + 1)2
+
+ ...
z+1 = 1 +
2
4
1 2

1.5. Serii de funct

ii complexe

73

si deci dezvoltarea functiei f (z) n jurul punctului z = 1 este

f (z) =

1
1
1 z + 1 (z + 1)2
+

....
(z + 1)2 z + 1 2
4
8

Functia f (z) se mai poate scrie sub forma

f (z) =

1
1
1
1
1
+
+
2 .
z1
z1 2 1+ 2
4
z1
1+ 2

In cercul |z 1| < 2 avem

n
1
z 1 (z 1)2
n (z 1)
=
1

.
.
.
+
(1)
+ ...
2
4
2n
1 + z1
2

1+

1
z1
2

2 = 1 (z 1) +

3(z 1)2
(n + 1)(z 1)n
. . . + (1)n
+ ...
4
2n

Deci, dezvoltarea functiei f (z) n jurul punctului z = 1 este

X
n+3
1
+
(1)n n+2 (z 1)n .
f (z) =
z1
2
n=0

E.5.3. Sa se dezvolte n serie n jurul punctului z = 1, functia

f (z) = sin

z
.
z1

Solutie. Avem
sin

1
1
z
1
= sin 1 +
+ cos 1 sin
.
= sin 1 cos
z1
z1
z1
z1

Dar, tinand seama de formulele de dezvoltare n serie ale functiilor trigonometrice, rezulta
sin

1
1
1
1
1
=

+
. . .+(1)n
+. . .
z1
z 1 3!(z 1)3 5!(z 1)5
(2n + 1)!(z 1)2n+1
cos

1
1
1
1
=1
+
. . . + (1)n
+ ...
2
4
z1
2!(z 1)
4!(z 1)
(2n)!(z 1)2n

74

Capitolul 1. Funct
ii complexe

deci
sin

sin 1
z
cos 1
sin 1
cos 1
= sin 1 +

+ . . . (1)n
+
2
3
z1
z 1 2!(z 1)
3!(z 1)
(2n)!(z 1)2n
+(1)n

cos 1
+ ....
(2n + 1)!(z 1)2n+1

E.5.4. Se considera functia

r
f (z) =

1z
,
1+z

unde pentru radical se considera ramura care n origine ia valoarea1. Sa se dezvolte aceasta functe n serie de puteri ale lui z n domeniile:
a) |z| < 1;
b) |z| > 1.
Solutie. Functia f (z) are punctele critice z = 1, deci ramura considerata
este uniforma n interiorul si n exteriorul cercului de ecuatie |z| = 1, deci functia
f (z) este uniforma n fiecare din domeniile a) si b).
a) T
inand seama ca |z| < 1, rezulta ca putem, scrie functia f (z) sub forma
1

f (z) = (1 z)(1 z 2 ) 2 .

Functia 1/ 1 z 2 se poate dezvolta cu ajutorul seriei binomiale si avem

1
(1

z2) 2

13 4 135 6
1 3 5 . . . (2n 1) 2n
1
= 1 + z2 +
z +
z +...+
z +...
2
24
246
2 4 6 . . . 2n

Deci, n domeniul |z| < 1, dezvoltarea functiei f (z) este

1
1
13 4 13 5
1 3 5 . . . (2n 1) 2n
f (z) = 1 z + z 2 z 3 +
z
z + ... +
z +
2
2
24
24
2 4 6 . . . 2n
1 3 5 . . . (2n 1) 2n+1
z
...
2 4 6 . . . 2n
Pentru a dezvolta functia f (z) n domeniul |z| > 1, scriem functia sub forma
+

1 12
1
1 2
.
f (z) = i 1
z
z

1.5. Serii de funct

ii complexe

75

Avand n vedere ca | z12 | < 1, rezulta ca avem

(1

1 1
1 1
13 1
1 3 (2n 1) 1
) 2 =1+ 2 +

+ ... +
2n + . . .
z2
2 z
2 4 z4
2 4 2n
z

si deci n domeniul |z| > 1 dezvoltarea functiei f (z) este

h
1 1 1
1 1
13 1
13 1
f (z) = i 1 + 2 3 +
+ ...
4

z 2 z
2 z
24 z
2 4 z5
... +

i
1 3 (2n 1) 1
1 3 (2n 1)
1
2n
2n+1 + . . . .
2 4 2n
z
2 4 2n
z

E.5.5. Se considera functia

f (z) =

ln
1

1z
1+z
+ z2

unde pentru logaritm se considera determinarea care se anuleaz

a n origine si se
cere sa se dezvolte aceasta functie n serie de puteri ale lui z n domeniile:
a) |z| < 1;
b) |z| > 1.
Solutie. Functia g(z) = ln 1z
a puncte critice si anume punctele
1+z are dou
z = 1. Determinarea considerata pentru aceasta functie este uniforma n fiecare
din cele doua domenii considerate n enuntul problemei.
Functia f (z) are doi poli simpli n punctele z = i.
In interiorul cercului |z| < 1, avem
ln(1 z) =

z z2 z3
zn
+
+
+ ... +
+ ...,
1
2
3
n

zn
z z2 z3

+
+ . . . + (1)n+1
+ ....
1
2
3
n
De asemenea, n acest domeniu avem |z 2 | < 1, deci
ln(1 + z) =

1
= 1 z 2 + z 4 z 6 + . . . + (1)n z 2n + . . . .
1 + z2
Rezulta ca n domeniul |z| < 1 avem
1
1 1
f (z) = z 2 (1 )z 4 + (1 + )z 6 . . .
2
2 3

76

Capitolul 1. Funct
ii complexe

1 1
1
+ . . . + (1)n+1 ]z 2n + . . . .
2 3
n
Pentru a dezvolta functia f (z) n domeniul |z| > 1, se face substitutia z = u1 ,
astfel domeniul se reduce la |u| < 1, iar functia devine
. . . + (1)n+1 [1

F (u) =

u1
u2
ln[
].
1 + u2
u+1

T
inand seama ca sa considerat determinarea care se anuleaz
a n origine,
rezulta ca
u1
1u
ln[
] = i + ln[
],
u+1
1+u
adica
u1
u4
u2n
= i + u2 +
+ ... +
+ ....
u+1
2
n
De asemenea, n domeniul |u| < 1, avem
u2
= u2 u4 + u6 . . . + (1)n+1 u2n + . . . .
1 + u2
Rezulta ca
h
i

u4
u2n
F (u) = u2 u4 + . . . + (1)n+1 u2n + . . . + u2 +
+ ...
+ ...
2
n
sau

1
F (u) = iu2 (i 1)u4 + (i 1 + )u6 + . . .
2
h
1 1
1 i 2n
. . . + (1)n1 i 1 + + . . . + (1)n1
u + ....
2 3
n1
Revenind la variabila z se gaseste dezvoltarea pentru functia f (z) n domeniul
|z| > 1
1
1
1 1
(i 1) 4 + (i 1 + ) 6 + . . .
2
z
z
2 z
h
1 i 1
1 1
+ ....
. . . + (1)n1 i 1 + + . . . + (1)n1
2 3
n 1 z 2n
f (z) = i

E.5.6. Sa se calculeze integrala

Z
dz
,
J=
n
m
c (z a) (z b)

1.5. Serii de funct

ii complexe

77

unde m si n sunt numere naturale, a si b sunt numere complexe a caror modul

este diferit de 1, iar c este cercul de ecuatie |z| = 1.
Solutie. Functia
f (z) =

1
(z

a)n (z

b)m

este uniforma avand punctul z = a ca pol de ordinul n iar z = b pol de ordinul

m.
Pentru a calcula reziduurile functiei f (z) relativ la punctele z = a si z = b se
dezvolta functia n serie n jurul acestor puncte.
Pentru z = t + a, functia f (z) devine

1
t m
1
f (t + a) = n
=
1
+
=
t (t + a b)m
tn (a b)m
ab
=

h
1
m(m + 1)
t2
m t
+
1

...
tn (a b)m
1! a b
2!
(a b)2
. . . + (1)n1

i
tn1
m(m + 1) . . . (m + n 2)
.
(n 1)!
(a b)m+n1

Deci, daca notam cu Ra reziduul functiei f (z) relativ la punctul b, obtinem

Rb =

n(n + 1) . . . (n + m 2) (1)n1
.
(m 1)!
(a b)m+n1

Analog, daca notam cu Rb reziduul functiei f (z) relativ la punctul b, obtinem

Rb =

n(n + 1) . . . (n + m 1) (1)m1
.
(m 1)!
(b a)m+n1

Daca |a| > 1, |b| > 1, functia f (z) este olomorfa n interiorul curbei (c) si pe
contur, deci
J = 0.
Daca |a| < 1, |b| > 1, functia f (z) are n interiorul curbei (c) polul a, deci
J = 2iRa .
Daca |a| > 1, |b| < 1, functia f (z) are n interiorul curbei (c) polul b, deci
J = 2iRb .

78

Capitolul 1. Funct
ii complexe
Daca |a| < 1, |b| < 1, functia f (z) are n interiorul curbei (c) polii a si b, deci
J = 2i(Ra + Rb ).

E.5.7. Sa se calculeze integralele

Z
dz
J1 =
,
2
(c) z 2az + 1

Z
J2 =

(c)

(z 2

dz
,
2az + 1)2

unde a > 1, iar (c) este cercul de ecuatie |z| = 1.

Solutie. Polii functiei
f1 (z) =

1
,
z 2 2az + 1

sunt radaciniile ecuatiei

z 2 2az + 1 = 0
adica punctele
z1 = a +

p
a2 1,

z2 = a

p
a2 1.

Punctul z1 se afla n exteriorul curbei (c), iar punctul z2 se afla n interiorul

ei.
Deci
J1 2 = 2iR1 ,
unde R1 este reziduul functiei f1 (z) relativ la punctul z2 .
Avem

Rezulta ca

1
R1 = lim (z z2 )f1 (z) =
.
zz2
2 a2 1
i
J1 =
.
a2 1

Functia
f2 (z) =
are ca poli dubli punctele z1 si z2 .

z2 + 1
(z 2 2az + 1)2

1.5. Serii de funct

ii complexe

79

Deci
J2 = 2iR2 ,
unde R2 este reziduul functiei f2 (z) relativ la polul z2 .
Avem
R2 = lim [(z z2 )2 f2 (z)]0 =
zz2

Rezulta ca
J2 =

2(a2

1
.
1)3/2

i
.
(a2 1)3/2

E.5.8. Fie (c) o curba simpla nchis

a care margineste un domeniu D n
interiorul caruia se afla punctul z = 0, f (z) o functie olomorfa n D = D c si
g(z) o functie olomorfa care are zerourile simple ak 6= 0, k = 1, . . . , n, situate n
D. Sa se calculeze integrala
Z
f (z)
dz.
J=
(c) zg(z)
Solutie. Functia
F (z) =

f (z)
zg(z)

este meromorfa, avand polii simpli z0 = 0, zk = ak , (k = 1 . . . , n). Deci

J = 2i

Rj ,

j=0

unde Rj este reziduul functei f (z) relativ la polul zj .

Avem

f (z)
f (0)
=
,
z0 g(z)
g(0)

R0 = lim zF (z) = lim

z0

Rk = lim (z ak )
zzk

f (z) + (z ak )f 0 (z)
f (z)
f (ak )
= lim
=
.
0
za
zg(z)
g(z) + zg (z)
ak g 0 (ak )
k

Deci
J = 2i

h f (0)
g(0)

n
X
f (ak )
k=1

ak

i
g 0 (ak ) .

80

Capitolul 1. Funct
ii complexe
E.5.9. Sa se calculeze integrala
Z
J=
(c)

dz
,
z sin z

unde curba (c) este un cerc cu centrul n origine si cu raza r 6= k (k ntreg).

Solutie. Functia

1
z sin z
este uniforma, avand poli radacinile ecuatiei
f (z) =

z sin z = 0,
adica punctele z = 0, z = k, (k = 1, 2, . . .).
Punctul z = 0 este un pol de ordinul al doilea, caci avem
z sin z = z 2 (1
adica
f (z) =

z2 1

z2
+ . . .),
3!
1

z2
3!

+ ...

Punctele z = k (k = 1, 2, . . .) sunt poli simpli.

Reziduul originii este
h d z 2 i
z sin z
sin z z cos z
= lim
= 0.
= lim
2
z0 dz z sin z
z0 2 sin z cos z
z0
sin z

R0 = lim

Reziduul polului z = k este

Rk = lim

zk

z k
.
z sin z

Facand schimbarea de variabil

a z = k + avem
(1)k
(1)k

= lim
=
.
0 (k + ) sin
0 (k + ) sin(k + )
k

Rk = lim
Deci,

Rk + Rk = 0,

k = 1, 2, . . . .

1.5. Serii de funct

ii complexe

81

Daca notam cu r raza cercului (c) si cu n cel mai mare num

ar natural pentru
care r > n, rezulta
n
h
i
X
(Rj + Rj ) = 0.
J = 2i R0 +
j=1

E.5.10. Sa se calculeze integrala

Z 2
J=
0

dx
,
1 + a sin x

unde x este o variabila reala, iar 0 < a < 2.

Solutie. Facem substitutia z = eix , avem
dx =

dz
,
iz

sin x =

z z1
eix eix
=
.
2i
2i

De asemenea, prin aceasta subtitutie segmentul [0, 2] se trasforma n cercul

(c) : |z| = 1.
Integrala devine
Z
2dz
.
J=
2
(c) az + 2iz a
Functia
f (z) =
are polii
z1,2

az 2

2
,
+ 2iz a

2 i 4 a2
=
.
a

Dar

2 + 4 a2
2 4 a2

< 1,
> 1,
a
a
deci, n interiorul curbei (c), functia f (z) are numai polul simplu

2 + i 4 a2
z1 =
.
a
Rezulta
J = 2iRz1 ,

82

Capitolul 1. Funct
ii complexe

unde Rz1 este reziduul functiei f (z) relativ la polul z1 .

Avem
a
Rz1 = lim (z z1 )f (z) =
,
zz1
i 4 a2
deci
2a
J=
.
4 a2
E.5.11. Sa se calculeze integralele
Z
x sin x
J1 =
dx,
2 + 2x + 10
x

Z
J2 =

x cos x
dx.
x2 + 2x + 10

Solutie. Se considera functia analitica

f (z) =

zeiz
z 2 + 2z + 10

care are poli

z1 = 1 + 3i,

z2 = 1 3i.

Avem Im z1 > 0 si notand

F (z) =

z2

z
,
+ 2z + 10

rezulta
lim F (z) = 0.

Din Teorema lui Jordan avem

Z

xeix
dx = 2iRz1 .
x2 + 2x + 10

Dar
Rz1 = lim z z1 (z z1 )f (z) =
deci

3+i
(cos 1 i sin 1),
6e3

xeix

dx = 3 [3 sin 1 cos 1 + i(3 cos 1 + sin 1)].

2
x + 2x + 10
3e

Inlocuind pe eix cu cos x + i sin x g

asim
J1 =

(3 cos 1 + sin 1),

3e3

J2 =

(3 sin 1 cos 1).

3e3

1.5. Serii de funct

ii complexe

83

E.5.12. Sa se calculeze integrala lui Laplace

Z
cos x
dx.
x2 + a2
0
Solutie. Se considera integrala
Z
(c)

eiz
dz,
z2 + z2

unde conturul (c) este segementul [R, R] si semicerul centrat n origine si de

raza R astfel ncat ai int(c).
Functia
eiz
f (z) = 2
z + a2
este o functie meromorfa, av6and polii simpli z = ai. In interiorul conturului
(c) functia are polul z = ai, deci
J = 2iRai ,
unde Rai este reziduul functiei f (z) relativ la polul ai. Avem
Rai = lim (z ai)f (z) =
zai

z ai
.
2ai

Rezulta

.
aea
Avand n vedere forma conturului (c) deducem
J=

J=
R

eix
dx +
x2 + a2

Z
()

eiz
dz,
z 2 + a2

de unde, trecand la limita pentru R ,

Z
Z
eix

eiz
dx
=

lim
dz.
2
2
aea R () z 2 + a2
x + a
Dar

zeiz ey

,
|zf (z)| = 2
<
2
z +a
|z|

(y > 0),

84

Capitolul 1. Funct
ii complexe

deci
lim |zf (z)| = 0

|z|

de unde rezulta ca

Z
lim

R ()

f (z)dz = 0.

Inlocuind aceasta valoare n relatia de mai sus obtinem

Z
eix

dx = a
2
2
ae
x + a
de unde

sau

eix
dx +
x2 + a2

de unde rezulta ca

eix
dx +
x2 + a2

eix

dx = a ,
2
2
x +a
ae

eix x2 + a2 dx =

cos x

dx =
.
x2 + a2
2aea

E.5.13. Sa se calculeze integrala

Z
1
dx,
(a
+
bx2 )n
0

(a, b > 0),

unde n este un numar natural.

Solutie. Fie functia
f (z) =

1
.
(a + bz 2 )n

Aceasta functie are ca poli multipli de ordinul n punctele

r
r
a
a
, z2 = i
.
z1 = i
b
b
Consideram integrala

Z
J=
(c)

dz
,
(a + bz 2 )n

aea

1.5. Serii de funct

ii complexe

85

unde conturul (c) este format din segmentul [R, R] si semicercul de ecuatie

p
y = R2 x2 , (R > ab ).
In interiorul conturlui (c) functia f (z) are polul z2 . Rezulta
J = 2iRz2 ,
unde Rz2 este reziduul functiei f (z) relativ la polul z2 .
Avem
Rz2 =

1
(1)n1 n!
lim [(z z2 )n ](n1) = n
n
(n 1)!b zz1
b (z1 z2 )2n1

de unde
Rz2
Deci

p
(2n 2)! ab
i.
=
[(n 1)!]2 22n1 an

p
(2n 2)! ab
J=
[(n 1)!]2 22n2 an

Avand n vedere forma conturului (c), rezulta

p
Z R
Z
(2n 2)! ab
dx
dz
+
=
,
2 n
2 n
[(n 1)!]2 22n2 an
R (a + bx )
() (a + bz )
sau, trecand la limita pentru R
p
Z
Z
(2n 2)! ab
dx
dz
+ lim
=
.
2 n
R () (a + bz 2 )n
[(n 1)!]2 22n2 an
(a + bx )
Dar
|zf (z)| <

1
,
bn |z|2n1

deci
lim |zf (z)| = 0

|z|

de unde rezulta (datorita formei lui () ) ca

Z
lim
f (z)dz = 0.
R ()

Astfel avem ca
Z

p
(2n 2)! ab
dx
=
,
(a + bx2 )n
[(n 1)!]2 22n2 an

86

Capitolul 1. Funct
ii complexe

adica

p
(2n 2)! ab
dx
=
(a + bx2 )2
[(n 1)!]2 22n1 an

pentru ca functia de sub integral

a este functie para.
E.5.14. Sa se calculeze integrala lui Euler
Z
sin x
dx.
x
0
Solutie. Se considera integrala
Z
J=
(c)

eiz
dz,
z

unde conturul este cel din figura fig.5-4

y

-R

-r

fig.5-4
In interiorul conturului (c) functia f (z) =

eiz
z

este olomorfa, deci

J = 0.
Deci, avem
Z

eix dx
+
x

Z
()

eiz dz
+
z

Z
r

eix dx
+
x

Dar
|zf (z)| = |eiz | 1

Z
()

eiz dz
= 0.
z

1.5. Serii de funct

ii complexe

87

deci
lim |zf (z)| = 0

|z|

de unde rezulta ca

Z
lim

R ()

f (z)dz = 0.

Pe de alta parte, ntr-o vecin

atate a originii avem
f (z) =

(iz)2
2!

1 + iz +

+ ...

1
+ P (z),
z

unde P (z) este o functie olomorfa n vecin

atatea originii. De aici rezulta
Z
Z
Z
dz
+
f (z)dz =
P (z)dz
()
() z
()
si nlocuind pe z cu rei , se deduce
Z

f (z)dz = i
()

de unde avem ca

d + ir

P (rei )ei d,

Z
lim

r0 ()

f (z)dz = i.

Trecand la limita pentru r 0, R se obtine

Z

eix dx
+
x

Dar

si se deduce

eix dx
= i.
x

eix dx
=
x

adica

Z
0

eix dx
,
x

eix eix
dx = i,
x

Z
0

sin x
dx = .
x
2

88

Capitolul 1. Funct
ii complexe

1.5.9

Probleme

P.5.1. Sa se dezvolte n serie Laurent functia

f (z) =

z 2 (1

1
z) sin z

n coroana circulara 0 < |z| < 1.

R
aspuns.
f (z) =

1
7 1 7 787
1
+
+
+ +
z + ....
z 3 z 2 6 z 6 360

P.5.2. Sa se dezvolte functia

f (z) =

1
z 2 sin z

n jurul originii si a punctului z = .

R
aspuns.
f (z) =

1
7
11
+
z + ...
+
3
z
6 z 360

respectiv
f (z) =

2
1
1
18 + 2
12 + 2
+

(z

)
+
(z )2 + . . . .
2 z 3
6 4
3 5

P.5.3. Sa se dezvolte n serie ntreag

a functia
f (z) =
R
aspuns.
f (z) =

1
.
(z 1)(z 2 + z 1)

h
X
n(n + 1)

n=0

i
+ 1 zn.

P.5.4. Se da functia
f (z) =

3z 2 12z + 11
6z 2 + 11z + 6

z3

1.5. Serii de funct

ii complexe

89

si se cere sa se dezvolte n serie n jurul punctelor z = 0, z = 1, z = 2 si z = 3.

R
aspuns.

X
f (z) =
1+
n=0

1
2n+1

1
3n+1

zn ;

X
1
1
f (z) =

1 + n+1 (z 1)n ;
z1
2

n=0

X
1
f (z) =
2
(z 2)2n+1 ;
z2
n=0

f (z) =

1
+
z3

(1)n 1 +

n=0

P.5.5. Sa se calculeze integralele

Z
dz
J1 =
,
2 2aiz + 1
z
(c)

1
2n+1

Z
J2 =

(c)

(z 3)n .

(z 2 + 1)dz
,
(z 2 2aiz + 1)2

unde a este o constanta reala pozitiva, iar (c) este cercul de ecuatie |z| = 1.
R
aspuns.

J1 =
,
1
a +1

P.5.6. Sa se calculeze integrala

Z
J=
(c)

J2 =

(a1

.
+ 1)3/2

sin z
dz,
+ 1)

z 2 (z 4

unde curba (c) are ecuatia |z| = 2.

R
aspuns.

2 h 2/2
2
2
2/2
2/2
2/2
J = 2i
+e
) sin
e
) cos
(e
+ (e
i.
2
2
2

90

Capitolul 1. Funct
ii complexe
P.5.7. Sa se calculeze integrala
Z
J=
(c)

dz
,
1) sin z

z 2 (z

(c) fiind cercul de ecuatie |z| = R, unde n < R < (n + 1), n un num
ar natural.
R
aspuns.
n
i
h 1
X
7
(1)k
J = 2i
+2
.
sin 1 6
k 2 2 (k 2 2 1)
k=1

P.5.8. Sa se calculeze integrala

Z
0

x4
dx.
x6 + 1

Indicatie. Se considera integrala

Z
(c)

z 4 dz
,
z6 + 1

unde conturul (c) este format din segmentul [r, r] si semicercul de ecuatie

y = r2 x2 , cu r > 1.
R
aspuns.
J = 2.

P.5.9. Sa se calculeze integrala

Z
x sin ax
dx,
x2 + a2
0
Indicatie. Se considera integrala
Z
J=
(c)

(a > 0).

zeiaz
dz,
+ z2

z2

unde (c) este conturul format de segmentul [R, R] si semicercul () de ecuatie

y = R2 x2 , R > a.

1.5. Serii de funct

ii complexe
P.5.10. Sa se calculeze integrala
Z
ln x
J=
dx,
(x
+
a)2 + b2
0

91

(a > 0, b > 0).

Indicatie. Se considera integrala

Z
ln2 z
J=
dz,
2
2
(c) (z + a) + b
unde pentru logaritm se ia determinarea principala, iar conturl este cel din figura
figura fig.5-5.
y

fig.5-5
R
aspuns.

ln a2 + b2
b
J=
arctan .
b
a