Hamlet

Monologul lui Hamlet:

A fi sau a nu fi, aceasta e ntrebarea.
Mai nobil e s rabzi n cuget, oare,
sgei i pratii ale ursitei rele,
sau apucnd o arm, s curmi
al restritilor noian? S mori s dormi
Nimic mai mult. i printr-un somn
s tii c pui sfrit durerii sufleteti
i-attor mii de alte suferine ce sunt a crnii parte.
E o-ncheiere chiar foarte de dorit.
S mori s dormi s dormi
Dar cine tie? S visezi. Aici e greul.
Ce fel de vise ne vor cerceta n somnul greu al morii
cnd ne vom fi desprins din blciul omenesc?
E tocmai ce ne-ndeamn a ovi,
i-aici e teama care d npastei un trai att de lung.
Cine-ar mai sta s-ndure btrneea,
biciul acestor vremuri, urgia asupririi,
jignirea adus numelui de om,
durerea dragostei ne-mprtite,
dispreul pentru tot ce-I bun in om
i-attea palme indurate de cei vrednici
de la cei nevrednici, cnd poate s-i dea singur
dezlegarea cu un vrf de jungher?
Cine i-ar mai duce povara vieii-n geamt i sudori
de n-ar fi taina groazei ce urmeaz,
i-acel hotar necunoscut de unde
nu-I cltor s se fi-ntors vreodat,
i care zdruncin voina noastr,
fcndu-ne s suferim mai lesne urgiile de-aici,
dect s tindem spre altele pe care nu le tim.
Gndirea deci ne face lai pe toi.
i flacra pornirilor din noi se stinge
la suflul ngheat al cugetrii.
i fapta mare pe care-o cere clipa
se risipete-n drum i-ajunge orice, doar fapt nu.