Sunteți pe pagina 1din 10

Povestea unei pisici si a artei sale

A fost odata ca niciodata un maestru de scrima numit Shoken. In


casa sa mai locuia, pasamite, un sobolan care tare isi mai facea de
cap. I se plimba pe sub nas chiar in plina zi. Intr-o zi, ce se gandi
maestrul? Sa-si inchida pisica in camera unde vietuia sobolanul, da'
de aceasta va prinde obraznicatura si-i va da de capat!

Insa se intampla ca sobolanul sari pe botul motanului si-l musca


atat de tare, incat acesta abia se salva, scotand mieunaturi
sfasietoare. Stapanul, cat ce vazu aceasta, dadu repede fuga sa
gaseasca alte pisici din vecini, motani vajnici de li se dusese
vestea, si ii aduse si pe acestia in camera cu pricina. Sobolanul era
acolo, la post, ghemuit intr-un colt al camerei si, cum se apropia un
motan, cum se repezea la el, il musca si il obliga sa fuga cu coada
intre picioare. Parea atat de grozav, incat nici un viteaz din neamul
pisicesc nu se mai incumeta sa-l atace. Stapanul se facu numai foc
si para si, de manios ce era, hotari sa se puna el insusi la panda.
Insa, cat era el de trecut prin ale razboaielor si cat era de priceput
in mestesugul armelor, tot nu razbi sa prinda soarecele, care era
tare viclean si iute si ii scapa de sub fiecare lovitura. In iuresul
vanatorii, maestrul fanda si sparse cele doua usi, SHOKIS si
KARAKAMIS.

Dar soarecele sari in aer rapid precum stralucirea unei sageti in


zbor si evita toate capcanele, iar la sfarsit ii sari drept in fata si-l
musca. Siroind de sudoare, maestrul se duse umilit la servitorul sau
si ii spuse: "Am auzit ca peste sapte tari si sapte mari se afla
motanul cel mai curajos din lume. Du-te de-l cauta si sa mi-l aduci
aici cum stii". Servitorul pleca peste sapte tari si sapte mari, cauta
in stanga si in dreapta, facu ce facu si duse la bun sfarsit porunca.
Motanul cel vestit se afla acum in fata maestrului. Nu parea a se
deosebi de ceilalti la infatisare, nu parea nici mai aprig la minte,
nici deosebit de iute. Maestrul de scrima nu-si facea mari sperante
privindu-l. Cu toate acestea, deschise binisor usa in laturi si-l lasa
sa treaca. Motanul pasi linistit, incet ca si cum nimic deosebit nu l-
ar fi asteptat. Dar, in aceeasi clipa, in partea cealalta a camerei,
sobolanul tresari de spaima, apoi se ghemui si ramase nemiscat.
Motanul se apropie tot mai mult, cu pas lent, apuca linistit
sobolanul in gura si il duse maestrului.

Seara, pisicile infrante de sobolan facura sfat in casa lui Shoken.


Oferira cu respect locul de onoare batranul motan care repurtase
inca o victorie in viata sa, ingenuncheara umile in fasa sa si ii
spusera:
-- Noi trecem drept motani viteji si buni vanatori. Ne-am antrenat,
ne-am ascutit ghearele pentru a prinde orice fel de soarece, sobolan
sau chiar nevastuci si vipere. Nu am putut gandi niciodata ca poate
sa existe un sobolan atat de puternic Prin ce arta, maestre, l-ati
putut invinge atat de usor? Nu invaluiti in mister metoda
dumneavoastra, ci spuneti-ne si noua secretul.

Batranul motan incepu a rade, si rase si rase, iar la urma le vorbi


astfel:
-- Voi, tineri motani, sunteti, de buna seama, foarte puternici. Dar
ati ratacit pe o cale gresita. Iata de ce sunteti infranti de cate ori
gasiti ceva neasteptat. Dar, rogu-va, povestiti-mi si mie cum v-ati
antrenat mariile voastre.

O pisica neagra iesi in fata si incepu:


-- Eu sunt nascuta intr-o familie vestita in vanatoarea de sobolani.
Am hotarat, deci, sa urmez aceasta cale. Pot sari ziduri inalte de
doi metri. Pot sa ma strecor in gauri atat de mici, incat numai un
sobolan ar mai reusi sa intre. Inca din copilarie m-am antrenat la
toate acrobatiile. Chiar si pe jumatate adormit si inca ametit de
somn, cand vad un sobolan tropaind pe grinda -- hop, l-am si prins.
Dar sobolanul de astazi era ceva ce n-am mai vazut, era prea
puternic. Am suferit cea mai grozava infrangere din viata mea. Mi-
e rusine!
Batranul spuse:
-- Ceea ce ai exersat tu in timpul antrenamentelor era doar tehnica
(SHOSA -- doar talentul fizic). Spiritul tau era ocupat cu
intrebarea: "Cum sa inving?". Asa esti prins de dorinta de a ajunge
repede la capat. Cand cei batrani predau "tehnica", o faceau doar
pentru a arata un aspect al caii (MICHISUJI). Tehnica lor era
simpla, dar cuprindea cel mai mare Adevar. Lumea de azi nu se
mai preocupa decat de tehnica. S-a descoperit ca aceasta
corespunde formulei: DACA FACI ASA SI ASA, AJUNGI ASA
SI ASA. Si ce rezulta? Numai abilitate. Sacrificand calea
traditionala in favoarea inteligentei si spiritului de competitie,
ajungem sa epuizam tehnica. Nu se poate trece mai departe. Asa se
intampla intotdeauna cand ne servim numai de intelect. Inteligenta
este, intr-adevar o functie a spiritului, dar, daca nu se sprijina pe
Cale si nu doreste decat a sti sa execute, ea devine inceputul
greselii, devine un rau. Reintoarce-te in tine insuti si gaseste calea
cea dreapta.

Se ridica mai apoi un motan tigrat si-si incepu povestea:


-- Arta cavaleriei depinde numai si numai de spirit, asta este
credinta mea. In consecinta am exersat pentru a avea aceasta putere
(KI NO WONERU) dintotdeauna. Cred ca spiritul meu e "dur ca
otelul", liber si incarcat de spiritul "KI", ce umple cerul si
pamantul (MENCIUS). Daca vad dusmanul, acest spirit puternic il
invaluie si de dinainte victoria este mea. Inaintez dupa cum imi
dicteaza situatia in acel moment. Ma reglez pe "tonul"
adversarului, il hipnotizez si-l dirijez unde vreau, la stanga sau la
dreapta, ii prevad toate tertipurile. Eu nu ma ocup de tehnica
propriu-zisa. Ea vine de la sine. Un sobolan care fuge pe grinda,
numai ce-l privesc fix si deja imi pica in gheare. Dar acest sobolan
misterios a aparut far' a prinde forma si s-a dus fara a lasa urme. Ce
inseamna asta? Nu stiu.

Batranul ii raspunse:
-- Tu te-ai caznit sa obtii efectul produs de marea forta care umple
cerul si pamantul. Dar nu ai castigat decat o energie a mintii si nu
ceea ce se castiga din bine, din ceea ce merita numele de bun.
Simplul fapt de a avea constiinta fortei cu care tu ai vrea sa castigi
lucreaza impotriva victoriei tale. Eul tau e in joc. Daca cel al
adversarului e mai puternic, ce se intampla? Daca vrei sa-ti invingi
adversarul prin superioritatea fortei tale, el ti-o va opune pe a lui.
Iti imaginezi ca numai tu esti mare si tare si ceilalti sunt
neajutorati? Cum ar trebui sa ne comportam cand exista ceva
imposibil de invins, care are cea mai puternica vointa din lume,
superioara celei pe care o detii dominanta? Iata intrebarea! Ceea ce
simti in tine ca "liber", "dur ca otelul" si "umpland cerul si
pamantul" nu este marea forta (KI NO SHO), ci doar reflectia ei in
tine. Asta inseamna ca e propriul tau spirit. Doar umbra marelui
spirit. Fara indoiala ca trece drept marea, vasta energie. In realitate
este cu totul altceva. Spiritul de care vorbeste Mencius este
puternic pentru ca este in permanenta luminat de o mare luciditate.
Spiritul tau nu obtine forta decat in anumite conditii. Forta ta si cea
despre care vorbeste Mencius au origine diferita. Ele sunt tot atat
de distincte precum cursul etern al unui fluviu (ca Yangtze Kiang,
de exemplu) si cresterea subita a apelor sale peste noapte. Care
este, deci, spiritul pe care trebuie sa-l pastram atunci cand ne gasim
in fata unui lucru de neinvins cu vreo forta spirituala intamplatoare
(KI SEI)? Iata intrebarea! Un proverb zice:

"UN SOBOLAN IN PERICOL DE MOARTE SARE CHIAR SI


ASUPRA PISICII".

Daca dusmanul e in pericol de moarte, nu mai depinde de nimic.


Isi uita viata, nefericirile, se uita pe sine e liber de orice victorie
sau infrangere. Nu mai are deloc intentia sa-si asigure in viitor
existenta. De aceea vointa sa e de fier. Cum sa triumfi asupra lui cu
o forta spirituala pe care ti-ai atribuit-o singur?

Atunci o batrana pisica gri inainta si grai:


-- Da, intr-adevar aveti dreptate. Forta mintii, oricat de tare ar fi,
are ea insasi o forma (KATASHI). Ceea ce are o forma, cat de
mica, se poate prinde. Iata de ce eu mi-am exersat de mult timp
sufletul (KOKORO: forta inimii). Eu nu posed forta care domina
adversarul (SEI -- ca motanul dinainte). Eu nici nu ma lupt (cum
facea prima pisica). Eu ma impac cu adversarul meu, devin una cu
el si nu-i opun nici un fel de rezistenta. Daca e mult mai tare ca
mine, cedez pur si simplu si fac, pe scurt ceea ce doreste. Arta mea
consta in "a prinde pietrele din zbor cu un voal care flutura". Un
sobolan care vrea sa ma atace, oricat de puternic ar fi, nu gaseste
nimic asupra caruia sa se arunce, nimic in ce sa-si infiga ghearele.
Dar sobolanul de azi nu a intrat in jocul meu si gata. Venea si
pleca, insesizabil, ca si Dumnezeu. Inca asa ceva n-am mai vazut.

Motanul cel batran atunci spuse:


-- Ceea ce numesti tu impacare nu vine din Fiinta si nici din marea
Natura. Este o impacare artificiala. In mod constient vrei sa scapi
astfel de agresivitatea inamicului fiindca, chiar fugitiv, tu te
gandesti la ea, iar el isi da seama. Daca in aceasta stare de spirit te
prefaci a fi "conciliant", nu faci decat sa semeni dezordine in
spiritul tau intors spre atac. Precizia interceptiei si actiunii tale are
de suferit. Tot ceea ce faci cu intentie reduce vibratia primitiva ce
actioneaza in secret, vibratia marii Naturi, si impiedica cursul
spontan al miscarii. De unde sa mai vina atunci vreo actiune
miraculoasa? Cand nu te mai gandesti la nimic, cand nici nu vrei si
nici nu faci nimic, ci te abandonezi, tu si miscarea ta, la vibratia
Fiintei (SZIZEN NO KA), doar atunci vei ajunge sa nu ai forma.
Nimic nu mai poate sta impotriva ta ca "contra-forma" si atunci nu
mai exista nici un dusman care sa-ti reziste.

Sa nu credeti ca antrenamentele voastre au fost inutile. Totul si


fiecare lucru poate fi un aspect al caii.
Tehnica si calea pot fi unul si acelasi lucru. Atunci marele spirit,
"Atotputernicul", este deja prezent, se manifesta in actiunile
corpului. Forta marelui spirit (KI) serveste creatura umana (ISHI).
Cel care are libertatea KI-ului poate face fata la orice,
corespunzand libertatii infinite. Daca spiritul tau e unificat, chiar
daca nu angajezi vreo forta in lupta, el nu se sparge nici lovindu-se
de piatra, nici lovindu-se de aur. Exista o singura conditie: nu
trebuie sa fie nici cea mai mica urma a constiintei eului propriu,
aceasta nu trebuie sa intre in joc, astfel totul se strica. Daca ne
gandim un singur moment la acest eu, totul devine artificial.
Aceasta nu mai provine din Fiinta, din vibratia primordiala a
corpului primit de Cale (do-tai). Atunci adversarul nu va mai fi
supus vointei tale. Iti va rezista si el. Ce metoda sau ce arta trebuie
atunci folosita? Cand esti intr-o anumita stare, dezlegat de orice
ratiune (MUSHIN), cand actionezi neactionand, fara intentie si fara
artificiu, in acord cu marea natura, doar atunci esti pe calea cea
buna. Uita, deci, orice intentie, exerseaza-te in absenta intentiei si
lasa lucrurile sa se faca prin Fiinta. Aceasta cale este fara sfarsit,
nesecata.

Batranul motan mai adauga ceva uimitor:


-- Sa nu credeti cumva ca v-am spus ceva foarte intelept. Cu mult
timp in urma traia in satul vecin -- si mai traieste si astazi, daca n-o
fi murit -- un batran motan. Dormea toata ziua. Nu se vedea nimic
la el care sa aduca a putere spirituala. Zacea acolo ca un bustean.
Nimeni nu-l vazuse vreodata prinzand un sobolan. Dar nici nu se
vazuse vreodata vreunul in locul in care traia el sau prin
imprejurimi. Si, in orice loc s-ar fi dus, nu mai era picior de
sobolan. Intr-o buna zi i-am facut o vizita si l-am intrebat cum era
posibil asa ceva. N-am primit nici un raspuns. I-am pus de trei ori
aceeasi intrebare ... iar el pastra aceeasi tacere. Si nu era ca n-ar fi
vrut sa raspunda; parea ca nu stie ce sa spuna. Atunci am inteles:
cel care stie nu vorbeste, cel care vorbeste nu stie. Acea pisica
uitase totul: pe el insusi, lucrurile dimprejur. Devenise un "nimic".
Atinsese stadiul cel mai inalt al lipsei de intentie. Putem spune ca a
gasit calea divina a cavalerilor: a invinge fara sa omori. Eu sunt
inca mult in urma lui.
Shoken auzi totul ca prin vis. Se apropie, se inclina in fata
batranului motan si spuse:
-- Iata ca a trecut mult timp de cand exersez arta scrimei, insa nu
am ajuns la sfarsitul cautarilor mele. Am auzit parerea domniei tale
si cred ca am inteles adevaratul sens al drumului meu. Totusi, va
implor, mai spuneti-mi ceva din secretul dumneavoastra.

Atunci motanul cel batran zise:


-- Cum as putea s-o fac? Nu sunt decat un animal si sobolanul este
hrana mea. Cum as putea sa stiu ceva despre lumea oamenilor? Eu
stiu doar atat: sensul artei scrimei nu este doar de a invinge un
adversar. Este o arta prin care, intr-un moment anume, se atinge
marea lumina, lumina principiului mortii si al vietii (SEISHI WO
AK IRAK I NI SURU). In timpul practicii tehnice, un adevarat
cavaler ar trebui sa se intretina in exercitiul spiritual al acestei
lumini. Pentru aceasta trebuie, inainte de toate, sa aprofundeze
studiul principiului fiintarii atat a mortii cat si a vietii, al ordinii
mortii (SHI NO RI). Va ajunge la marea lumina spirituala numai
acela liber de orice l-ar putea intoarce din Drum (KEN KYOKU --
departe de centru), mai ales de orice gand definitoriu. Daca fiinta
este lasata fara piedici, dincolo de orice eu si de orice lucru, ea
poate, cand ar avea o importanta, sa se manifeste in toata libertatea.
Dar daca inima dumneavoastra se ataseaza, fie si o clipa, la orice-
ar fi, Fiinta e prizoniera . Facem din ea ceva stabil in sine. Iar daca
ea a devenit ceva stabil, exista si un ego stabil in sine si exista si
ceva care i se opune. Atunci doi stau unul in fata celuilalt si lupta
pentru a supravietui. Daca este asa, minunatele functii ale Fiintei,
capabile de a face fata oricarei schimbari, sunt franate. Capcana
mortii se inchide, se pierde lumina specifica a Fiintei. Cum ar fi
posibil, intr-o asemenea dispozitie, sa intalnesti un adversar,
pastrand o atitudine dreapta si privind victoria si infrangerea in
fata? Chiar victoria ar deveni o simpla intamplare, fara raportare la
adevarata arta a scrimei.
A fi liber de toate nu inseamna totusi un Vid. Fiinta in sine nu are
natura proprie. E dincolo de orice forma, cu atat mai putin ar
acumula ceva in sine insasi. Daca o retine ceva, orice-ar fi, fie si
pentru o clipa, marea forta ramane prinsa si echilibrul energiilor
care curg in mod natural de la inceputuri este pierdut. Daca Fiinta e
retinuta, cat de putin, energia sa nu mai e libea, energia sa nu se
mai raspandeste fara obstacole in toata plenitudinea. Cand
echilibrul care se naste din Fiinta e pierdut, fie intr- o directie, fie
in alta, forta sa fie inunda, fie sta sa sece. Daca inunda se naste
prea multa energie si nu se mai poate opri. Daca e insuficienta,
actiunea spiritului devine slaba. La momentul oportun nu mai este
in masura sa domine actiunea.

Ceea ce numesc eu a fi eliberat de lucruri nu este nimic mai mult


decat aceasta: sa nu acumulezi nimic, sa nu te sprijini pe nimic.
Atunci nu va mai exista nici subiect, nici obiect. Nici "eul", nici
"contra-eul". Daca se intampla ceva, se face fata intamplarii
inconstient si nu va ramane nici o urma. In "EK I" (Cartea
Schimbarilor) sta scris: "Fara ganduri, fara actiune, fara miscare,
cu totul si cu totul linistit". Este singurul fel de manifestare in
Fiinta si in legile tuturor lucrurilor a interiorului in cea mai deplina
inconstienta si, la sfarsit "de a deveni una cu cerul si pamantul".
Cel care va face si va intelege astfel arta scrimei este aproape de
adevarul caii.

Auzind acestea, Shoken intreba:


-- Ce inseamna: nu mai exista nici eu, nici contra-eu, nici obiect,
nici subiect?

Pisica raspunde:
-- Atunci cand exista un eu, exista un dusman. Sa nu ne
consideram un "eu" si nu va mai fi nici un dusman. Ceea ce numim
astfel e sinonim cu contrar. In masura in care lucrarile isi pastreza
forma, ele presupun totodata o contra-forma. Tot ceea ce este
continut in ceva are propria sa forma. Daca Fiinta mea nu este
stabila intr-o forma proprie, nu mai exista nici forma contrarie care
sa i se opuna. Daca nu exista oponent, nu mai exista ceva care sa se
prezinte impotriva-mi. Aceasta vrea sa insemne ca nu exista nici
eu, nici contra-eu. Daca ne lepadam in intregime de noi insine,
daca ne eliberam astfel din radacini de orice lucru, ne vom gasi in
deplina armonie cu lumea, una cu toate lucrurile din marea unitate
a Totului. Chiar si cand forma adversarului dispare, nu dvenim mai
constienti. Asta nu inseamna ca nu ne dam seama de tot inlauntrul
nostru, dar nu ne oprim si spiritul continua sa se miste, liber de
orice delimitare. Actiunea sa este raspunsul, simplu si liber, al
Fiintei.

Daca spiritul nu mai e preocupat de nimic, nici pasionat de nimic,


lumea, asa cum se arata, devine toata a noastra si una cu noi. Acum
se accepta si ceea ce e dincolo de bine si de rau, de simpatie si
antipatie. Fara prejudecati, fara a tine seama de nimic. Toate
piedicile care ne stau in fata -- castig si pierdere, bun si rau,
bucurie sau suferinta -- isi au originea in noi. In toata imensitatea
cerului si a pamantului nimic nu valoreaza mai mult decat propria
noastra esenta, osteneala de a-ti fi cunoscut tie. Un vechi poet
spunea: "Un fir de nisip in ochi si cele trei universuri sunt deja prea
stramte. Daca nimic nu are importanta, cel mai ingust pat ni se va
parea prea larg". Aceasta inseamna: daca un fir de praf ne intra in
ochi, acesta nu se mai poate deschide. Intra intr-un loc unde nu se
poate vedea bine daca e sau nu ceva. Asa si cu Fiinta care e lumina
care straluceste libera in sine de tot ce inseamna "ceva". Dar daca
ceva i se pune dinainte, virtutea sa dispare.

Un alt poet spunea:


"Daca suntem inconjurati de dusmani cata frunza si iarba, ceea ce
exista in noi ca si contra-forma va fi nimicit. Cu toate acestea
Fiinta este si ramane a mea, oricat de puternic ar fi dusmanul. Nici
un dusman nu va intra aici niciodata". Confucius spune: "Fiinta, si
de-ar fi a unui sarman, nu poate fi furata". Dar daca spiritul este in
dezordine, atunci Fiinta ni se va intoarce impotriva.
Este tot ce va pot spune. Coborati in voi, scrutati-va. Un maestru
nu poate decat sa transmita ceva si sa incerce sa explice acel ceva
elevului. "Eu insumi" numai pot cunoaste adevarul si sa-l fac
numai al meu. Aceasta se cheama integrare in tine insuti
(JITOKU). Adevarul trece din inima in inima (ISHIN DENSHIN).
Este o trecere printr-un drum extraordinar, dincolo de invataminte
si de stiinta (KYOGAI BETSUDEN). Aceasta nu inseamna
contrazicerea invatamintelor maestrului, inseamna ca nici el nu
poate sa transmita adevarul insusi. Nu e doar Zen in aceasta
situatie. De la exercitiile spirituale ce vin de la vechii maestri pana
la arta, integrarea in sine insusi este mereu centrul esential care
este transmis de la inima la inima, dincolo de metoda sau de o
metoda traditionala. Sensul unei invataturi este doar de a sugera
cautarea a ceea ce fiecare poarta in sine fara sa stie. Nu exista,
deci, secrete pe care maestrul le-ar putea "livra" elevului. A preda e
usor. Sa asculti e iarasi usor. Dar greu este a sa devii constient de
ceea ce zace in sinele propriu, de a-l descoperi si de a-l lua cu
adevarat in stapanire. Aceasta se cheama a privi in propria fiinta, a
o contempla (KEN-SEI, KEN-SHO). Daca se intampla aceasta,
avem Satori. E marea desteptare, trecerea in afara visului tesut din
iluzii. A te trezi. A-ti privi propria Fiinta, a te percepe pe tine
insuti, toate acestea sunt acelasi lucru

Arta Pacii nu se bazeaza pe arme sau pe forta bruta; dimpotriva,


trebuie sa ne armonizam cu Universul, sa mentinem pacea in
teritoriile noastre, sa hranim viata si sa prevenim moartea si
distrugerea. Adevaratul sens al cuvantului samurai este acela de a-i
servi pe ceilalti folosindu-te de puterea iubirii.

O-Sensei
Morihei
Ueshiba