OBSERVATII PERSONALE:

Persoana cu care am vorbit este de sex feminin, are 20 de ani si este studenta.
Am deschis conversatia cu elemente introductive, informand persoana de scopul
didactic al acestei conversatii. Mi s-a raspuns afirmativ si de acolo am simtit ca am un
punct de pornire.
Ulterior am incercat sa ma detasez, ca sa pot evalua in mod obiectiv situatia. Am
ascultat, am analizat si treptat mi-am dorit sa aflu sursa problemelor, deoarece efectele
tocmai erau relatate de persoana respectiva.
Am simtit ca persoana nu opune rezistenta in a povesti si nu am remarcat fluctuatii ale
vocii.
Ca si elemente de limbaj gestual, am observat ca limbajul nonverbal poate sprijini,
contrazice sau chiar substitui comunicarea verbal. Astfel ca, persoana din fata mea isi
intarea spusele gesticuland din maini cu palmele si degetele deschise. Nu am observat
miscari ample sau discordante.
Fruntea i-a fot incruntata in anumite momente, cand povestea despre tatal ei, si ar
putea semnifica preocupare, manie sau frustrare. A avut sprancenele sprancenele ridicate
si ochii deschisi, fiind mirata de ce i se intampla toate acestea. Pozitia corpului a fost
frontala, usor inclinata, alterna in pozitia picior peste picior, dar preponderent a avut
membrele inferioare si superioare deschise si indreptate spre mine. Am observat elemente
de congruneta intre postura ei si postura mea, astfel ca, incercam sa-i imit pozitia
corpului, pentru a empatiza si resimti cele povestite.
Treptat am incercat sa-i fiu oglinda si mi-am dorit ca ea sa-si dea seama de motivul
adanc pentru care tatal ei are un comportament agresiv. In timp ce o ascultam ma
gandeam la posibilitatea ca tatal ei sa aiba tulburare de comportament sau sa aiba
tulburare bipolara, pentru ca acesta trece brusc de la o stare la alta. A fost doar un gand, o
analiza si o introspectie a mea din ceea ce invatasem.
Apoi, am vrut sa aflu mai multe despre sursa agresivitatii si observ ca persoana este
constienta de traumele suferite de tatal sau din copilarie. Incerc sa caut resurse, solutii,
dar comunicarea in familia lor este defectoasa, in conditiile in care se vorbeste adesea
despre pescuit, iar comunicarea este inlocuita de televizor si calculator.

De fapt, aici ar fi fost motivul, in momentul cand fratele ei i-ar fi spus persoanei cu
care am vorbit, ca nu stie sa socializeze. Am facut analogii si din acest punct mi-am dorit
sa aflu viata sociala a acestei familii, cumva am simtit ca lipsesc anumite elemente din
acest puzzle.
Am simtit nevoia de evadare a acestei persoane, insa m-am lovit de ideile preconcepute
ale tatalui sau, si anume: femeile isi au locul la cratita. Este o idee emisa de tatal ei din
ceea ce a vazut in familia lui de origine, am zis in sinea mea.
Dualitatea lui deja ma intriga si am vrut sa sparg cumva toata presiunea si incertitudiea,
si am indreptat discutia catre ganduri ceva mai pozitive, in ideea daca el ar face progrese,
cum ar reactiona familia? Am simtit ca lucrurile se impotmolesc, deoarece persoanei ii
este greu sa creada acest lucru. Am incercat sa plusez pe acest aspect, dar am primit
acelasi raspuns.
Am ghidat discutia in zona somatica si am vrut sa aflu daca tatal ei a suferit vreodata
traume craniene. Simteam cum ma invart in cerc. La un moment dat ma depasea situatia,
dar imi doream sa aflu exact sursa acestor schimbari bruste de comportament.
Care e partea buna a lucrurilor? Am realizat ca se destrama lucruri pe de-o parte, iar pe
cealalta, exista mai multa apropiere intre persoana cu care am vorbit si mama acesteia.
Au existat lucruri marcante in viata celor doua si pentru un moment am ramas blocata,
uimita, am empatizat si m-am intristat la auzul anumitor situatii pline de agresivitate.
Am sesizat urme de culpabilitate morala la aceasta persoana atunci cand mi-a zis ca ii
este indiferenta familia si ca o s-o judece la un moment dat Dumnezeu, dar vrea sa scape
de relatia toxica cu familia ei.
Nu stiu exact ce consecinte a avut nivelul meu de empatie, dar am simtit ca am
ascultat, fapt ce mi l-a confirmat persoana cu care am vorbit.