Sunteți pe pagina 1din 11

Matematica in Biologie

Seminarul 5
Matematica in biologie

Forme patratice

O forma patratica pe Rn este o aplicatie q : Rn !R de forma:


q(x) =

n
X

i;j=1
a

ai;j xi xj ; x 2 Rn :

+a

+a

Deoarece ai;j xi xj + aj;i xj xi = i;j 2 j;i xi xj + i;j 2 j;i xj xi ; inlocuind in scrierea


a +a
lui q pe ai;j cu i;j 2 j;i ; 8 1 i; j
n; vom putea presupune ca ai;j = aj;i ; 8
1 i; j n:
Sa observam ca, utilizand produsul scalar euclidian, putem scrie:
q(x) = hAx; xi ; x 2 Rn ;
unde A = (ai;j )1 i;j
trice simetrica.
Propozitie.
Fie A = (ai;j )1
din R: Atunci

poate presupusa, conform observatiei anterioare, ma-

i;j n

o matrice patratica cu n linii si n coloane, cu elemente

hAx; yi = x; At y ; 8x; y 2 Rn :

Demonstratie.
Este sucient sa aratam ca
hAej ; ei i = ej ; At ei ; 81
unde e1 ; :::; en este baza canonica a lui Rn ;
vectori coloana. Se stie ca
0
a1j
B ..
Aej = @ .
anj

i; j

n;

considerata ca ind formata din


1
C
A

este tocmai coloana j a lui A: Inseamna ca


0
1
ai1
B
C
At ei = @ ... A
ain

este coloana i a lui At ; adica linia i a lui A; dar considerata ca vector coloana.
Deci
hAej ; ei i = hcolj A; ei i = aij ;
iar
ej ; At ei = ej ; coli At = hej ; rowi Ai = aij :
Asadar
hAej ; ei i = ej ; At ei = aij :
Propozitie.
Valorile proprii ale unei matrice simetrice sunt reale.
Demonstratie.
Vom trata doar cazul n = 2:
Asadar e
a11 a12
A=
2 M2;2 (R)
a21 a22
o matrice simetrica. Prin urmare presupunem ca a12 = a21 : Atunci vom avea
det(A
= (a11

)(a22

a11

I2 ) = det
)

a21
2

a12 a21 =

a12
a22

(a11 + a22 ) + (a11 a22

a212 ):

Ecuatia caracteristica, in necunoscuta ;


2

(a11 + a22 ) + (a11 a22

a212 ) = 0

are radacinile reale daca si numai daca


= (a11 + a22 )2

4(a11 a22

a212 ) = (a11

a22 )2 + (2a12 )2

0;

ceea ce este evident intrucat pentru orice numar real patratul sau este nenegativ.

a11 a12
2 M2;2 (R) o matrice simetrica. Atunci exista
a21 a22
doi vectori unitari v1 ; v2 2 R2 ; ortogonali in raport cu produsul scalar euclidiian,
astfel incat
Av1 = 1 v1 ; Av2 = 2 v2 :
Fie acum A =

e matrica pataratica cu col1 C


e = v1 ; col2 C
e = v2 atunci
Daca notam cu C
e = (Av1 ; Av2 ) = (
AC

1 v1 ;

2 v2

= (v1 ; v2 )

unde prin D am desemnat matricea diagonala:


D=

e D;
=C

:
2

Intrucat vectorii v1 si v2 sunt ortogonali rezulta ca vor forma o baza pentru


e care ii are drept coloane va inversabila. Cum C
e este o
R2 si deci matricea C
1
t
e
e
matrice ortogonala deducem ca C = C :
Asadar
e C
et
A = CD
sau, echivalent,

e t AC:
e
D=C

e t vom avea
Daca notam C = C

A = C t DC

si
D = CAC t :
In mod evident si matricea C este tot o matrice ortogonala, adica o matrice
inversabila pentru care C 1 = C t :
Cazul general este tratat in urmatoarea
Diagonalizarea matricilor simetrice :

Teorema.
Fie n 2 N si A o matrice reala de tipul n n ; simetrica .
Atunci :
a) valorile proprii ale lui A sunt reale (n numar de n ; daca socotim si multiplicitatile ) ;
b) la valori proprii distincte corespund vectori proprii ortogonali ( n raport cu
produsul scalar canonic al lui Rn notat h ; iRn );
c) exista o baza a lui Rn formata din vectori proprii ai lui A ; ortonormata n
raport cu produsul scalar h ; iRn ;
d) exista o matrice nesingulara C astfel nct C t AC = D ; unde D este o matrice diagonala avnd pe diagonala principala doar valorile +1; 1 sau 0 : Mai
precis valoarea +1 ( 1) apare de k+ ( k )( = numarul valorilor proprii strict
pozitive (respectiv strict negative) ale matricii A) ori ; iar valoarea 0 se repeta
de k0 (= n k+ k ) ori .
Demonstra
tie.
3

Armatiile a), b), c) se obtin imediat folosind elemente din teoria spectral
a
elementara (cf. O. Stanasila, Analiza liniara si geometrie, Editura ALL, 2000).
d) Fie 1 ; ::: ; k+ valorile proprii strict pozitive (ale lui A) , k+ +1 ; ::: ;
si k+ +k +1 = ::: = n = 0
k+ +k valorile proprii strict negative (ale lui A)
toate valorile proprii ale lui A (ecare valoare proprie ind repetat
a de attea ori
ct este multiplicitatea sa). Conform c) se poate alege un sistem ortonormat de
vectori proprii ai lui A : v1 ; ::: ; vk+ ; vk+ +1 ; ::: vk+ +k ; vk+ +k +1 ; ::: ; vn 2
Rn astfel inct Avj = j vj ; 81 j n: Dac
a not
am
0
1
0 :::: 0
1
B 0
:::: 0 C
2
C
a v1 ; :::; coloan
a vn )
:= B
@ :::: :::: :::: :::: A ; C1 := ( coloan
0 :::: ::::
n

vom avea A C1 = C1 : In plus C1 este o matrice ortogonal


a (reprezint
a matricea de trecere de la baza canonic
a e1 ; ::: ; en la baza ortonormat
a v1 ; ::: ; vn )
si deci C1 1 = C1t ( C1t = transpusa matricei C1 ): Asadar C1t A C1 = : Pentru
a obtine rezultatul dorit este sucient s
a observ
am c
a = L D L ; unde L este
matricea
diagonal
a
avnd
pe
diagonala
principal
a
primele
k+ + k valori egale
p
cu j j j; 1 j k+ + k ; iar ultimele k0 = n (k+ + k ) valori egale cu 1
si s
a lu
am C = C1 L 1 :

Observa
tie.
ntruct matricea C nu se poate alege n mod unic, nici matricea diagonal
a
D nu este univoc determinat
a , dar dou
a reprezent
ari (forme ) diagonale ale lui
A difer
a , evident, numai prin ordinea elementelor de pe diagonala principal
a.
Fie A o matrice simetrica n n; cu elemente reale, care deneste forma
patratica
q(x) = hAx; xi ; x 2 Rn :

Reamintim ca in aceasta scriere se asimileaza vectorii x 2 Rn cu vectori


coloana:
0
1
x1
B
C
x = @ ... A :
xn

Conform teoremei precedente exista C matrice ortogonala n n si D matrice


diagonala,
0
1
0
1
B
.. C ;
..
D = @ ...
.
. A
0

astfel incat

A = C t DC:
Inseamna ca
q(x) = C t DCx; x = hDCx; Cxi :
4

Daca facem schimbarea de variabile


y := Cx
obtinem

Este clar ca
daca si numai daca

qe(y) = q(C t y) = hDy; yi =

n
X

2
j yj :

j=1

0; 8y 2 Rn ;

qe(y)

0; :::;

si

daca si numai daca

qe(y)
1

0; 8y 2 Rn ;
0; :::;

0:

In cazul in care exista doua valori proprii i ; j astfel incat i j < 0 nu se


poate preciza semnul formei patratice qe si deci nici semnul formei patratice q:
Exista si o alta metoda de aducere a unei forme patratice la o forma canonica.
Vom exemplica cu un exemplu.
Fie
q(x; y) = x2 + 2xy + 2y 2 :
Avem q(x; y) = x2 + 2xy + 2y 2 = q(x; y) = (x2 + 2xy + y 2 ) + y 2 = (x + y)2 + y 2 =
u2 + v 2 ; daca notam: u = x + y; v = y:
Exercitiu.
Sa se aduca la o forma canonica:
1) q1 (x; y) = x2 2xy + 2y 2 ;
2) q2 (x; y) = x2 xy + 2y 2 :
Seminarul nr. 5
Varianta
Tematica seminarului.
I. Derivarea functiilor de o variabila.
1) Denitia derivatei de ordinul intai a unei functii de o variabila.
2) Proprietati elementare.
3) Exemple.
4) Puncte de extrem local; denitie, exemple.Teorema lui Fermat.
5) Puncte critice; denitie, exemple, semnicatie geometrica.
5

6)
7)
8)
9)

Derivate de ordin superior; denitie, exemple.


Functii indenit derivabile; denitie, exemple.
Conditii suciente de extrem.
Exemple.

Tematica seminarului.
Derivarea functiilor de mai multe variabile.
1) Denitia derivatelor de ordinul intai ale unei functii de doua variabile.
2) Proprietati elementare.
3) Exemple.
4) Puncte de extrem local; denitie, exemple.Teorema lui Fermat.
5) Puncte critice; denitie, exemple, semnicatie geometrica.
6) Derivate de ordin superior; denitie, exemple.
7) Functii indenit derivabile; denitie, exemple.
8) Matrice hessiana.
9) Conditii suciente de extrem.
10) Exemple.
Fie f : R2 ! R si a = (a1 ; a2 ) 2 R2 : Atunci f admite derivata partiala
de ordinul intai in punctul a; dupa directia axei Ox1 ; daca exista si este nita
limita
f (x1; a2 ) f (a1 ; a2 )
:
D1 f (a) := lim
x1 !a1
x1 a1
Prin urmare D1 f (a) reprezinta derivata obisnuita a functiei partiale
R 3 x1

f (x1; a2 ) 2 R:

Vom observa ca multimea


f(x1 ; a2 ) 2 R2 jx1 2 R g
reprezinta dreapta paralela cu axa Ox1 care trece prin punctul a = (a1 ; a2 ):
Analog, f admite derivata partiala de ordinul intai in punctul a; dupa directia axei Ox2 ; daca exista si este nita limita
D2 f (a) := lim

x1 !a1

f (a1; x2 )
x2

f (a1 ; a2 )
:
a2

Prin urmare D2 f (a) reprezinta derivata obisnuita a functiei partiale


R 3 x2

f (a1; x2 ) 2 R:

Vom retine ca multimea


f(a1 ; x2 ) 2 R2 jx2 2 R g
reprezinta dreapta paralela cu axa Ox2 care trece prin punctul a = (a1 ; a2 ):
6

Daca exista derivatele partiale D1 f (a); D2 f (a) in orice punct a 2 R2 spunem


ca f are derivate partiale de ordinul intai pe tot R2 :
1) Fie f : R2 !R data prin:
f (x1 ; x2 ) = x21

2x1 x2 + 2x22 ; x = (x1 ; x2 ) 2 R2 :

i) Aratati ca f este indenit derivabila.


ii) Calculati derivatele lui f de ordin 2:
iii) Determinati punctele critice ale lui f :
iv) Alegeti dintre acestea punctele de extrem local.
v) Precizati natura extremelor locale.
Solutie. Se procedeaza exact ca la seminar.
i) Daca notam cu 1 : R2 ! R prima proiectie canonica, denita prin
2
2
! R a doua proiectie canon1 (x1 ; x2 ) = x1 ; (x1 ; x2 ) 2 R ; si prin 2 : R
2
ica, denita prin 2 (x1 ; x2 ) = x2 ; (x1 ; x2 ) 2 R ; observam imediat ca:
f=

2
1

1 2

2
2:

+2

Stim ca propiectiile canonice sunt indenit derivabile. Cum aceasta proprietate


(de a indenit derivabila) se pastreaza prin operatiile aritmetice elementare cu
functii (adunari, scaderi si inmultiri) deducem ca si functia f este tot indenit
derivabila.
ii) Tinand cont ca derivata D1 actioneaza numai in raport cu variabila x1
(cealalta variabila x2 ind pentru ea o constanta) vom avea
D1 f (x1 ; x2 ) = D1 (x21

2x1 x2 + 2x22 ) = D1 (x21 )

= 2x1

2x2 D1 (x1 ) + 2x22 D1 (1) =

2x2 1 + 2x22 0 = 2x1

2x2 ;

adica
D1 f (x1 ; x2 ) = 2x1

2x2 :

(1)

Analog derivata D2 actioneaza numai in raport cu variabila x2 (cealalta


variabila x1 ind pentru ea o constanta). Prin urmare
D2 f (x1 ; x2 ) = D2 (x21

2x1 x2 + 2x22 ) = x21 D2 (1)

= x21 0

2x1 1 + 2 2x2 =

2x1 D2 (x2 ) + 2D2 (x22 ) =

2x1 + 4x2 ;

adica
D2 f (x1 ; x2 ) =

2x1 + 4x2 :

(2)

Apoi
cf:(1)

D12 f (x1 ; x2 ) := D1 [D1 f (x1 ; x2 )] = D1 (2x1


=2 1

2x2 ) = 2D1 (x1 )

2x2 0 = 2;

adica
D12 f (x1 ; x2 ) = 2:
7

2x2 D1 (1) =

Analog
cf:(1)

D2 D1 f (x1 ; x2 ) := D2 [D1 f (x1 ; x2 )] = D2 (2x1 2x2 ) = 2x1 D2 (1) 2D2 (x2 ) =


= 2x1 0

2 1=

2;

adica
D2 D1 f (x1 ; x2 ) =

si
cf:(2)

D1 D2 f (x1 ; x2 ) = D1 [D2 f (x1 ; x2 )] = D1 ( 2x1 + 4x2 ) =


=

2D1 (x1 ) + 4x2 D1 (1) =

2 1 + 4x2 0 =

2;

adica
D1 D2 f (x1 ; x2 ) =

2:

In ne
cf:(2)

D22 f (x1 ; x2 ) := D2 [D2 f (x1 ; x2 )] = D2 ( 2x1 +4x2 ) =


=

2x1 D2 (1)+4D2 (x2 ) =

2x1 0 + 4 1 = 4;

adica
D22 f (x1 ; x2 ) = 4:
In concluzie
D1 f (x1 ; x2 )
D2 f (x1 ; x2 )
si

Sa remarcam ca

=
=

8 2
D f (x1 ; x2 )
>
>
< 1
D1 D2 f (x1 ; x2 )
D2 D1 f (x1 ; x2 )
>
>
: 2
D2 f (x1 ; x2 )

2x1 2x2 ;
2x1 + 4x2
=
=
=
=

2
2
:
2
4

(3)

(3)

D1 D2 f (x1 ; x2 ) = D2 D1 f (x1 ; x2 );
iar aceasta egalitate nu este intamplatoare; ea are loc intotdeauna pentru functiile indenit derivabile.
iii) Punctele critice sunt, prin denitie, solutiile sistemului de ecuatii
D1 f (x1 ; x2 )
D2 f (x1 ; x2 )

=
=

0
;
0

=
=

0
:
0

adica, in cazul nostru particular,


2x1 2x2
2x1 + 4x2

Adunand cele doua ecuatii rezulta


2x2 = 0 () x2 = 0:
Inlocuind in prima ecuatie obtinem
2x1 = 0 () x1 = 0:
Prin urmare singurul punct critic este x0 = (0; 0):
iv) Pentru a decide daca un punct critic este un punct de extrem local pentru
o functie indenit derivabila utilizam matricea hessiana
D12 f (x0 )
D2 D1 f (x0 )

Hf (x0 ) :=

D1 D2 f (x0 )
D22 f (x0 )

2
2

cf (300 )

2
4

De fapt pe noi ne intereseaza valorile proprii ale acestei matrici; mai precis,
ceea ce conteaza este semnul acestor valori proprii. Sa remarcam ca intrucat
D1 D2 f (x0 ) = D2 D1 f (x0 );
totdeauna matricea hessiana este simetrica si prin urmare totdeauna valorile
sale proprii vor reale. Inseamna ca are sens sa vorbim despre semnul lor. Ne
reamintim ca valorile proprii ale unei matrici sunt radacinile ecuatiei caracteristice
det (Hf (x0 )
I2 ) = 0;
unde
1
0

I2 =

0
1

este matricea unitate cu doua linii si doua coloane.


In cazul nostru concret vom avea
Hf (0; 0)

I2 =

2
4

0
0

2
2

Deoarece
det

2
2

=2 4

= (2

4
2

)(4
2

4=

vom obtine ecuatia caracteristica


2

6 + 4 = 0:

Ne reamintim, din matematica din liceu, ca


1
1

2
2

=6
:
=4

)
2

( 2)( 2) =
6 +4

Deoarece 1
2 = 4 > 0 deducem ca valorile proprii sunt de acelasi semn, ceea ce inseamna ca punctul critic x0 = (0; 0) este un punct de
extrem local.
v) Pentru a vedea de ce tip este extremul local va sucient sa vedem care
este semnul (comun ! al) valorilor proprii.
Cum 1 si 2 au acelasi semn si suma lor 1 + 2 (= 6) este strict pozitiva
inseamna ca
1 > 0 si 2 > 0:
In concluzie punctul de extrem este un minim local.
2) Fie f : R2 !R data prin:
f (x1 ; x2 ) = x21

x22 ; x = (x1 ; x2 ) 2 R2 :

2
i) Aratati ca f = 21
2;
ii) Demonstrati ca f este indenit derivabila;
iii) Determinati punctele critice ale lui f ;
iv) Aratati ca f nu are puncte de extrem local.
Solutie.
Se procedeaza la fel ca in exemplul anterior.
In acest caz singurul punct critic este (0; 0); dar matricea hessiana are valorile
proprii de semne contrare. Prin urmare (0; 0) nu va un extrem local pentru
f: De altfel se constata si direct ca pentru un " > 0 avem:

f ("; 0) = "2 > 0; iar f (0; ") =

"2 < 0:

Asadar oricat de aproape de origine functia ia si valori strict pozitive si valori


strict negative. Aceasta inseamna ca originea nu poate un extrem local pentru
f:
II. Integrarea functiilor continue de o variabila.
Fie a; b 2 R , cu a b; si f : [a; b] ! R o functie continua. Atunci, conform
unei teoreme a lui Cauchy f este integrabila pe intervalul [a; b]: Asadar exista
Rb
f (x)dx 2 R: Cum se poate calcula acest numar ?
a
In cazul a = b raspunsul este simplu si imediat:
Z a
f (x)dx = 0:
a

Sa presupunem acum ca a < b: Atunci se arata ca exista o functie F :


[a; b] ! R derivabila (pe tot [a; b]) astfel incat F 0 (x) = f (x); 8x 2 [a; b]: Cu
alte cuvinte F este o primitiva pentru f:
Remarca.
Daca F1 : [a; b] ! R este o alta primitiva pentru f atunci exista o constanta
C 2 R astfel incat
F1 (x) = F (x) + C; 8x 2 [a; b]:

10

Cu alte cuvinte, doua primitive ale unei functii reale f , denita pe un


interval [a; b],difera printr-o constanta.
Se demonstreaza urmatorul rezultat important:
Teorema (Leibniz - Newton).
Fie a; b 2 R , cu a < b; si f : [a; b] ! R o functie continua. Atunci
Z

f (x)dx = F (b)

F (a);

unde F : [a; b] ! R este o primitiva a lui f:


Tinand cont de remarca precedenta rezulta ca diferenta F (b) F (a) nu
depinde de alegerea primitivei F a lui f:
Pentru a pune in evidenta aceasta diferenta se mai utilizeaza si notatia:
F (b)
Prin urmare

F (a) = F

b
a

f (x)dx = F

b
a

Pentru a calcula rapid un numar de integrale simple vom lista in tabelul


urmator cateva primitive ale unor functii elementare.
1)
2)
3)
4)
5)
6)
7)
8)
9)
10)

Functia f
0
1
x
xn
xr
1
x
x

1
1+x2

sin x
cos x

Primitiva F
1; x 2 R;
x; x 2 R;
x2
2 n; x 2 R;
x
n+1 ; x 2 R;
xr+1
r+1 ; x > 0; r 6=
ln x; x > 0;
ex ; x 2 R
arctgx; x 2 R;
cos x; x 2 R;
sin x; x 2 R:

1;

Deosebit de utila se dovedeste si urmatoarea


Propozitie.
Fie f; g : [a; b] ! R doua functii continue si ; 2 R: Atunci functia f + g
este tot o functie continua pe [a; b] si deci si integrabila pe acest interval,iar
Z

[ f (x) + g(x)]dx =

11

f (x)dx +

g(x)dx: