Concluzii

Crima incalca valori si relatii sociale importante, protejate de legea penala,

precum si drepturile si libertatile fundamentale ale indivizilor si grupurilor sociale,
iar criminalitatea ca fenomen ce include ansamblul de fapte sanctionate penal
produse intr-o societate, atenteaza la stabilitatea si functionalitatea ordinii sociale
si normative a oricarui sistem social.
Ca fenomen juridic, criminalitatea desemneaza ansamblul
comportamentelor umane considerate infractiuni incriminate si sanctionate ca
atare, in anumite conditii in cadrul unui sistem de drept penal specidic unei
perioade de timp din evolutia societatii.
Aparitia cu peste 100 de ani in urma a criminalisticii, ca stiinta de sine
statatoare definita ca stiinta a starilor de fapt din procesul penal, s-a datorat
cresterii fenomenului infractional si imposibilitatii contracararii faptelor de natura
penala doar prin aplicarea normelor de drept.
Lupta impotriva criminalitatii preocupe deopotriva cercetatorii din diferite
domenii. Aceasta lupta continua sta in atentia acelora care isi desfasoara
activitatea in cadrul organelor judiciare, chemate sa contribuie direct la
prevenirea si descoperirea infractiunilor si la infaptuirea actului de justitie, pentru
tragerea la raspundere juridica a faptuitorilor.
Pentru solutionarea temeinica si legala a cauzelor penale, organele
judiciare sunt puse in situatia de a intreprinde o gama larga de investigatii, care
necesita cunostinte si din alte domenii decat cel juridic, in vederea administrarii
probelor si tragerii la raspundere a celor vinovati, ceea ce impune folosirea pe
scara larga a celor mai moderne metode si mijloace tehnico-stiintifice si a
cunostintelor specialistilor din diverse domenii ale stiintei, printre care un rol
insemnat revine criminalisticii.
Sub denumirea generica de omucidere, Codul penal incrimineaza faptele
care aduc atingere vietii omului, ca atribut fundamental si indispensabil al

persoanei umane si de care depinde existenta si fiinta sa. Aceste incriminari

sanctioneaza cele mai grave fapte savarsite impotriva persoanei: omorul, omorul
calificat, omorul deosebit de grav pruncuciderea, uciderea din culpa,
determinarea sau inlesnirea sinuciderii precum si violul si talharia in formele sale
agravate.
Cercetarea omorului este una din cele mai importante atributii care intra in
sarcina criminalistilor avand in vedere ca aceasta infractiune este foarte grava
deoarece se ajunge la pierderea celui mai de pret bun al omului, respectiv viata.
Criminalistica pune la indemana organelor judiciarea metodele si mijloacele
tehnico-stiintifice necesare descoperirii, fixarii si examinarii urmelor omuciderii, a
identificarii autorului si eventual a victimei. Prin intermediul regulilor tactice de
efectuare a actelor de urmarire penala precum si prin metodologia cercetarii
mortii violente, este posibila strangerea probelor necesare stabilirii adevarului.
Metodologia cercetarii unui caz concret de omor este determinata de
natura faptului si de imprejurarile in care a fost savarsit.
Cercetarea omorului impune desfasurarea de activitati, de investigatii
judiciarea si stiintifice complexe, sub coordonarea procurorului. Acesta, sprijinit
de ofiterii de politie din serviciul de investigatii criminale, efectueaza acte de
urmarire penala destinate stabilirii elementelor constitutive ale infractiunii si
identificarii subiectilor acesteia, apeland la metodele criminalistice.
Cercetarea in echipa a infractiunilor de omor a devenit de mult un principiu
de investigatie unanim acceptat in lumea specialistilor.
Cercetarea in echipa permite concetrarea cunostintelor, a priceperii si a
formarii unor specialisti in valorificarea completa si operativa a datelor despre
fapta comisa, in directia aflarii adevarului Dialogul continuu, schimbul de opinii
sunt singurele mijloace apte de a dirija constituirea modelului interpretativ in
conformitate cu faptele, de a valoriza in mod eficient aspecte, detalii, nuante
care, altminteri, ar fi ignorate, ori mai grav neintelese si ca urmare, rastalmacite.
In conditiile in care factorii antrenati in clarificarea problemelor specifice unei

anumite omucideri actioneaza disparat, necoordonat, solutionarea cazului ar

intarzia.
Acesti specialisti au o mare responsabilitate, prin probele pe care le aduc in
fata instantei ei trebuie sa gaseasca pe adevaratul vinovat si sa evite realizarea
unei nedreptati prin scuzarea unei persoane nevinovate.
Avand in vedere situatile concrete in care actioneaza, consideram ca este
necesar ca si organele de urmarire penala sa cunoasca un minimum de cunostinte
in domeniul medico-legal, care sa le permita sa faca diferentierea dintre o moarte
violenta si una neviolenta, intre leziunile produse prin actiunea agentilor
vulneranti, influentele factorilor de mediu asupra aspectului initial al
traumatismelor, etc., acesta fiind si scopul perfectionarii si specializarii unor
politisti in acest domeniu si a procurorilor criminalisti. Problemele in discutie vor fi
lamurite pe baza de argumente stiintifice prin constatarea medico-legala dispusa
in cauza, insa pana la primirea conlcuziilor specialistilor, organul de urmarire
penala va trebui sa interpreteze urmele descoperite la fata locului, sa-si explice
logica mecanismului lor de formare, pe baza carora va elabora versiunile de
ancheta.
In cazul cercetarii mortii unei persoane va trebui sa solutioneze probemele
principale legate de stabilirea cauzei si natura mortii, determinarea exacta a
locului savarsirii omorului, stabilirea deci si a modului de suprimare a vietii
victimei, identificarea autorului, a eventualilor participanti la savarsirea faptei,
identificarea persoanei ucise, identificarea instrumentelor si mijloacelor
intrebuintate la comiterea faptei, stabilirea mobilului sau a scopului infractiunii,
determinearea altor imprejurari ce pot avea semnificatie in elucidarea cazului.
Cercetarea la fata locului este o activitate esentiala ce rezida in faptul ca
asigura inca din faza initiala a unei investigatii penale (uneori chiar din momentul
constatarii savarsirii infractiunii) obtinerea raspunsurilor la problemele de
clarificat ale cercetarii faptei: imprejurarile in care fapta a fost comisa(obiectul
juridic, obiectul material, subiectul pasiv al infractiunii si mai ales modalitatea
faptica concreta de realizare a fapte prin care se vatama valorile orotite prin lege);
identificarea eventualilor martoril locul si timpul savarsirii infractiunii; scopul

urmarit de faptuitori; cine sunt faptuitorii (posibil prin descoperirea, fixarea si

ridicarea urmelor lasate de acestia in campul infractiunii); cu ajutorul cui si prin ce
mijloace si metode s-a putut realiza infractiunea.
In ceea ce priveste studierea din punct de vedere tehnic a omorului, de la
an la an apar noi tehnologii care isi gasesc aplicare in acest domeniu, si din
punctul meu de vedere se va dezvolta treptat ceea ce va avea ca rezultat o mai
buna si rapida rezolvare a cauzelor de omor.
In Romania exista numeroase lipsuri printre care si cele cu privire la
instrumentele cu ajutorul carora cercetarea la fata locului se realizeaza in conditii
optime. Aceasta problema va trebui rezolvata pe viitor avand in vedere ca din
cauza lipsurilor raman in permanenta multe dosare cu autori necunoscuti.