In IUGOSLAVIA partizanii condusi de Tito au iesit din razboiul impotriva

Germaniei cu un prestigiu imens in societate. Astfel in alegerile din noiembrie

1945 Frontul national a lui Tito a obtinut 96% din sufragii. Adunarea Constituanta
s-a reunit la Belgrad pe data de 29 noiembrie 1945 si a adoptat Decretul privind
abolirea monarhiei si proclamarea Republicii Federative Iugoslavia. In ziua de 31
ianuarie 1946 Adunarea Constituanta a adoptat Constitutia prin care Statul
Iugoslav era un stat federativ.
In ALBANIA, comunistii s-au folosit cu multa abilitate de infrangerile
catastrofale suferite de fortele naziste in Balcani si la 23-24 octombrie 1944 la
Barat se hotaraste instaurarea unui guvern condus de liderul lor Enver Hodja. La
1 decembrie 1944 au loc alegeri pentru Adunarea Constituanta, fara adversari,
comunistii au obtinut 93,88% din totalul sufragiilor. Noul for a proclamat la 11
februarie 1946 Albania republica populara cu o constitutie imprumutata de la
Iugoslavia. (2; 90)
In toate celelalte tari ale Europei de Est trecerea la o democratie populara s-a
facut pe etape si sub presiunea sovieticilor. Intr-o prima faza "partidele
comuniste, inca slabe, au trebuit sa accepte sa colaboreze cu celelalte partide si
miscari politice a caror influenta diferea de la tara la tara dar care era puternica
in Cehoslovacia si Ungaria unde transformarea regimului a fost mai dificila si a
avut loc mai tarziu.
In UNGARIA s-a constituit, in decembrie 1944 Frontul National Ungar al
independentei in care alaturi de comunisti, au intrat social-democratii, taranistii,
micii gospodari si altii care au organizat alegeri. La 21 decembrie 1944 la
Debrecen s-a intrunit Adunarea Nationala Provizorie in care comunistii detineau
majoritatea. La 1 februarie 1946, Ungaria a fost proclamata republica avand pe
Tildi Zoltan presedinte si pe agrarianul Nagy Ferenc sef al guvernului. La alegerile
generale din 31 august 1947, prin falsuri si inselaciuni comunistii grupati in
Frontul Independentei au obtinut majoritatea parlamentara. S-a constituit un
guvern de coalitie in care comunistii erau predominanti.
In POLONIA, inca din decembrie 1944, activa un guvern democrat-popular
adus de tancurile sovietice dar care nu era recunoscut de puterile occidentale. In
iunie 1945 a fost alcatuit guvernul de uniune nationala prin intrarea a o parte din
guvernul de la Londra. Insa preponderenta au avut-o comunistii. In ianuarie 1947
au avut loc alegeri in care a invins Blocul Partidelor Democratice dominat de
comunisti. Presedinte al "noului" parlament (Seimul) a fost ales liderul comunist
Boleslaw Beirut, iar guvernul "democrat popular" era condus de Josef
Cyrankiewicz.
In CEHOSLOVACIA guvernul cu care s-a intors presedintele Edward Benis in
luna mai 1945, fusese modelat la Moscova cu toate ca avea in componenta sa
ministri necomunisti. Rezultatele alegerilor desfasurate pe data de 26 mai 1946
au dat castig de cauza comunistilor dar insuficient pentru a guverna
singuri.Postul de premier va fi ocupat de comunistul Clement Gottwald. Constienti
de modesta lor influenta in societatea cehoslovaca in toamna anului 1947, pe
fondul unor lipsuri alimentare in tara si a unor tensiuni internationale Est-Vest,
comunistii au declansat un atac asupra tuturor celor suspectati de a nu fi de
acord cu calea comunista de evolutie. Alegerile urmau sa se desfasoare in luna
mai 1948. Toata lumea se astepta la un recul a extremei stangi. Comunistii ajutati
de Moscova au trecut la ofensiva. Pe fondul unor tulburari sociale dirijate de

Kremlin premierul Gottwald l-a somat pe presedintele Benes sa accepte demisia

ministrilor necomunisti si sa formeze "un guvern fara reactionari".La 30 mai au
avut loc alegeri dupa sistemul listei unice. La 8 iunie 1947, Benes a carui
sanatate fragila fusese definitiv marcata de drama va demisiona. Va muri in luna
septembrie a aceluiasi an. Astfel "comunistii cehoslovaci, care parusera sa fie cei
mai "blanzi" din Europa Centrala si de Est, aveau sa se releve in anii 50 ca
partidul cel mai stalinist, probabil din zona".
In ROMANIA, coalitia fortelor politice care au rasturnat regimul maresalului
Ion Antonescu n-a putut sa supravietuiasca mai mult de cateva luni de zile. In
octombrie s-a creat Frontul National Democrat o trambulina de pe care comunistii
vor prelua puterea cu ajutorul Moscovei. Dupa scenariile care au functionat si in
alte tari de sub tutela Moscovei la sfarsitul lunii februarie comunistii au trecut la
asaltul asupra puterii organizand violente manifestatii de strada. Lovitura
impotriva guvernului N. Radescu a fost dirijata de A.I. Vasinski care a sosit, pe 27
februarie, pe neasteptate la Bucuresti. La inceputul lunii martie A. I. Vasinski a
obligat pe regele Mihai I sa "accepte" formarea unui guvern condus de Petru
Groza dominat de F.N.D. "Constituirea guvernului Groza a adus dupa sine totala
subordonare a fortelor de ordine fata de comunisti" fapt ce-a usurat actiunea de
eliminare a opozantilor din viata politica mai ales dupa ce acesta a fost
recunoscut si de occidentali. Alegerile desfasurate la 19 noiembrie 1946 prin
frauda au fost castigate de comunisti. La 30 decembrie 1947 prin abolirea
monarhiei a fost inlaturat si ultimul obstacol in calea desavarsirii dominatiei
sovietice in Romania.
In BULGARIA a doua zi, dupa patrunderea Armatei Rosii, a avut loc o
"insurectie" cu un caracter comunist. In urma acestor evenimente s-a format un
cabinet in care alaturi de comunisti au intrat si membri ai altor formatiuni
politice. Pentru a-si consolida pozitiile in vederea instaurarii unui regim totalitarist
stalinist, comunistii s-au grabit sa organizeze alegeri (18 noiembrie 1945) pe care
le-au castigat. Dupa aceea a urmat un lung sir de activitati initiate de P.C.B.
menite a da substanta regimului instituit. La 8 septembrie in urma unui
referendum, a fost abolita monarhia si Bulgaria proclamata Republica populara.
La 22 noiembrie 1946, dupa alte "alegeri" se formeaza un cabinet condus de un
vechi cominternist Gheorghi Dimitrov iar la 4 decembrie 1947 a fost adoptata o
"constitutie" care a legiferat instituirea regimului dictaturii proletariatului.
Transformarile social-economice au fost creionate in tarile "de democratie
populara in programele "Fronturilor" sau coalitiilor impuse sau inspirate de
Moscova. Unicul principiu de legitimizare a partidelor comuniste din blocul
sovietic a fost atasamentul fata de Uniunea Sovietica si predispozitia de a
indeplini fara sovaire ordinele lui Stalin. El investise partidele comuniste din
Europa de Rasarit cu putere si datorita lui acestea isi castigasera pozitiile
conducatoare. Nu erau permise initiative si masuri proprii. Incercarea lui Tito de a
face acest lucru a determinat o reactie violenta a lui Stalin. Din acel moment
nationalismul a fost definit ca opus loialitatii fata de Uniunea Sovietica si fata de
liderul ei diagnosticat ca o tradare a principiilor sacre ale marxist-leninismului.
Conflictul cu Iugoslavia si excomunicarea lui Tito din Cominform, in iunie 1948, au
dat semnalul unor epurari dramatice in randul partidelor comuniste din Europa de
Rasarit. Mecanismul epurarii, tehnica de baza a demonologiei staliniste a fost
echivalentul modern al vanatorii de vrajitoare in Evul Mediu. Procesul a inceput
"moale" in Polonia unde liderul comunist Wladislaw Gomulka a fost acuzat in

cadrul unei plenare a partidului "de multiple devieri nationaliste si dreptiste" si

inlaturat de la conducere. Va fi reabilitat in 1956. Opozantii lui Gottwald in
Cehoslovacia ai lui Dej in Romania, ai lui M. Rokosi in Ungaria sau ai lui Dimitrov
in Bulgaria, au fost judecati ca sionisti, spioni ai imperialismului si condamnati la
moarte sau inchisoare pe viata. Au fost lichidati Lucretiu Patrarceanu (Romania),
Rajk (Ungaria) Kostov (Bulgaria) si altii.
In domeniul economic comunistii au promovat o politica de nationalizari si
industrializare fortata creindu-se multe ramuri noi: constructia de nave (Polonia),
industria chimica (Romania)etc. In agricultura, in 1949, a inceput colectivizarea
gospodariilor individuale. Razboiul total impotriva taranimii a fost esential pentru
regimul stalinist. Din punct de vedere social stalinizarea Europei rasaritene a
insemnat distrugerea societatii civile si depersonalizarea individului.
In scopul tinerii sub control a economiilor tarilor satelizate din ordinul lui Stalin sa infiintat, in ianuarie 1949, Consiliul Economic Reciproc (CAER). Ca membri
fondatori au fost Bulgaria, Cehoslovacia, Polonia, Romania, Ungaria si URSS.
Ulterior au devenit membrii Albania (aprilie 1949), RD Germana (1951), Mongolia
(1962), Cuba (1972) si Vietnamul (1978). Din ansamblul evolutiilor politice sociale
si economice din tarile satelite Moscovei se poate trage concluzia ca procesul de
bolsevizare a acestora a fost incheiat in primii ani ai deceniului sase. Inainte de
moartea lui Stalin partidele comuniste guvernau dictatorial si cu exceptia
partidului comunist iugoslav toate erau total supuse Moscovei.