Vascularizatia meniscurilor.
Aportul vascular provine din arterele geniculate, care dau nastere unui plex capilar
perimeniscal (foarte important). El asigura vascularizatia corpului meniscal in proportie de 2533% si are insemnatate clinica deosebita deoarece imparte meniscul in trei zone: zona red-red la
exterior, zona red-white la mijloc si zona white-white(avasculara) la interior. Gradul de
vascularizatie este direct proportional cu potentialul de vindecare al meniscului. Practic o ruptura
de meniscin primele doua zone nu se poate vindeca, de aceea ea trebuie indepartata artroscpic.
Patrarea zonei lezate de menisc va determina o imbatranire prematura a articulatiei, practic
aparitia artrozei in cativa ani.
Tipuri de leziuni:
1.Longitudinala: are traiect vertical si este paralela cu marginea periferica a meniscului.
2.Orizontala: este un plan de clivaj in mijlocul meniscului.Este frecventa in 1/3 posterioara a
menicului intern si in 1/3 medie a celui lateral.
3.Oblica: cuprinde toata grosimea meniscului de la centru la periferie.
4.Radiala: porneste de la centru spre periferie si are traiect perpendicular pe circumferinta.
5.Flap tear (in limba de clopot): ruptura radiala cu clivaj
Simptome
Simptomatologia rupturii de menisc variaza adeseori. Nu exista terminatii nervoase la
nivelul meniscului, iar durerea este datorata tumefierii si leziunii tesuturilor inconjuratoare.
La o leziune tipica usoara a meniscului, poate exista o durere usoara si initial o tumefiere.
Dupa cateva zile apare progresiv artrita genunchiului (tumefierea articulatiei). Deseori apare
durere minima la mers, iar durerea se intensifica la ridicarea greutatilor, lasarea pe vine si
ridicarea din aceasta pozitie. Aceste simptome dispar in 2 3 saptamani, desi durerea poate sa
reapara la miscarea de torsiune.
La ruptura tipica moderata a meniscului, pacientul simte o durere in partea laterala sau
centrala a genunchiului, in functie de localizarea rupturii. De obicei, mersul este posibil.
Tumefierea creste progresiv in 2 3 zile iar miscarea de flexie la nivelul genunchiului este
limitata. La miscarea de torsiune si de asezare pe vine apare durere intensa. Aceste simptome se
remit treptat, dar tind sa revina la o miscare de torsiune minora sau la efort intens.
La ruptura severa, bucatile din meniscul rupt se pot disloca si ajung in spatiul articular, ceea ce
duce la situatia numita "genunchiul blocat". In articulatie poate sa apara sangerare, iar
genunchiul se tumefiaza imediat dupa injurie.
La varstnici meniscul este uzat si acestia nu pot identifica un eveniment specific care sa
fi cauzat ruptura, sau isi amintesc dezvoltarea simptomelor dupa un incident minor, cum ar fi
ridicarea de pe vine. Durerea si tumefierea minima sunt deseori singurele simptome.
Durerea aparuta in interiorul genunchiului poate indica ruptura meniscului medial. Durerea
aparuta in portiunea externa a genunchiului poate indica ruptura meniscului lateral.
TRATAMENT
Tratament igieno-dietetic
Tratamentul igieno-dietetic in cadrul genunchiului operat nu este specific.
Daca bolnavul, are un surplus de strat adipos este bine sa nu consume lipide sau glucide
(piine, fainoase, zahar) deoarece articulatia si asa suferinda va fi ingreunata si mai mult de
greutatea provenita din consumul acestor alimente.
Se recomanda, bolnavului, in perioada spitalizarii consumul de proteine principale cum ar
fi: carne, (slaba) fiarta, oua, lapte si brinzeturi.
Cel mai important rol il au vitaminele prin:
- vitamina A, care ajuta la regenerarea celulelor din organism, la vindecarea ranilor,
cresterea rezistentei la infectie;
- vitamina K are actiune antihemoragica;
- vitamina C care asigura functionarea normala a vaselor sanguine;
In general trebuie evitate eforturile profesionale si pozitia ortostatica prelungita.
Tratamentul profilactic consta in evitarea eforturilor mari si bruste, mai ales la sportivii
de performanta, la virstnici (care au un grad avansat de degenerare a elementelor articulare), la
copii.
Tratament medicamentos
Medicatie antalgica si antiinflamatoare este administrata cind durerea are intensitati mai
mari: infiltratii cu xilina cu/sau fara hidrocortizon (decit in cazul unor forme dureroase limitate,
mai ales la insertia tendoanelor la burse sau muschi).
Infiltratia intraarticulara se aplica doar in procesele articulare inflamatorii.
In inflamatia articulara repausul si postura articulara relaxata e prima atitudine a recuperatorului
in fata unei articulatii inflamate, cu sau fara lichid articular.
Crioterapia determina o hiperemie activa (dupa o prima si scurta faza de vasoconstrictie),
scade viteza de conducere pe nerv, scade activarea receptorilor cutanati (efect antalgic) scade
spasmul muscular.
Alte proceduri cu rol antalgic si antiinflamator sunt: parafina, ultrasunetele si undele scurte.
Tratament ortopedico chirurgical
Se intelege prin hidroterapie aplicarea in scop profilactic si curativ a unui numar variat
de proceduri, care au la baza apa la diferite temperaturi si sub diferite stari de agregatie, ca si
unele tehnici strans legate de aceasta.
-Dusul cu aburi
Dusul cu aburi consta in proectarea vaporilor supraancalziti asupra unor regiunii limitate.
Tehnicianul trebuie sa fie atent ca nu cumva sa stropeasca bolnavul cu picaturi de apa fierbinte
provenite din condensarea vaporilor pe furtun si pe portiunea metalica a dusului. Este nevoie ca
instalatia pentru dusul cu aburi sa fie prevazuta cu dispozitive de separare a apei de condensare si
cu supraancalzitoare pentru aburi. Inainte de a aplica jetul de vapori asupra
bolnavului, tehnicianul si-l proecteaza pe palma pentru a se asigura de lipsa picaturilor de apa
fierbinte.
Durata dusului cu aburi este de 3-6 minute se poate sa fie dat ca procedura de sine statatoare,
poate sa preceada o baie generala sau se poate asocia cu masaj.
La sfarsit se aplica o procedura de racire-spalare sau dus de 18-200 .
Modul de actiune: dusul cu aburi are o actiune puternica asupra circulatiei, provocand hieremie
si resorbtie locala.
-Dusul-masaj
Acesta consta in aplicarea mat multor dusuri rozeta la temperatura de 38-400 ,concomitent
aplicandu-se si masajul, conform tehnicii obisnuite. Pentru aplicarea lui exista instalatii speciale
cu 4-6dusuri verticale, in rozeta, situate unul langa altul, care se pun simultan sau separat un
functie. In lipsa unei instalatii speciale, se poate efectua si cu un dus mobil, la capatul caruia se
aplica o rozeta. Durata masajului este de 8-15 minute.
Bolnavul este culcat dezbracat complet pe un pat special de lemn. Se deschid dusurile si in timp
ce apa curge pe corp, tehnicianul executa masajul conform tehnicii cunoscute.
Modul de actiune: dusul-masaj provoaca o hiperemie importanta, mai ales in regiunea tratata;
are un important efect resorbant si tonifiant.
-Baia kinetoterapeutica
Este baie calda, la care se asociaza miscari in toate articulatiile bolnavului. Se efectueaza intr-o
cada mai mare ca cele obisnuite, care se umple cu apa la temperatura de 36-370 C si mai rar
380 .
Bolnavul este invitat sa se urce in cada si, timp de 5minute, este lasat linistit. Dupa aceasta,
tehnicianul executa (sub apa) la toate articulatiile, toate miscarile posibile. Tehnicianul sta la
dreapta bolnavului.
Toate aceste miscari se executa intr-o perioada de timp de 5minute. Dupa aceea bolnavul sta in
repauz, dupa care este invitat sa repete singur miscarile imprimate de tehnician.
Durata baii este de 20-30 minute, dupa care bolnavul este sters si lasat sa se odihneasca.
Mobilizarea in apa este mai putin dureroasa din cauza relaxarii musculare care se produce sub
influenta apei calde si pierderii greutatii corpului conform legii lui Arhimede.
-Baia cu masaj
Intr-o baie umpluta apr.3/4 cu apa la temperatura de 36-390 C se executa masajul asupra regiunii
indicate, prin tehnica cunoscuta.
Aceasta si baia kinetoterapeutica este indicata in redorile articulare cu tendinte la anchiloza.
Gimnastica medical
Genunchiul bolnav este introdus pentru dou sptmni ntr-un aparat de susinere gipsat,
deoarece a fost afectat cartilajul articular. n perioada de contenie se execut program de
recuperare:
DIN CULCAT DORSAL: contracii izometrice de cvadriceps i fesieri (30 micri pe or
contracie 6s/relaxare 3s);
- flexi/extensii din articulaia gleznei 4 x 10;
- flexi i abducii din coxofemural 4 x 10.
- ridicarea piciorului pe prima sipc i flexia gambei pe coaps prin exercitarea unei uoare
presiuni pe suprafa plantar.
*n a patra sptmn sunt cinci edine n care continu exerciiile mai sus menionate, la
care se adug:
DIN DECUBIT VENTRAL (cu un rulou sub treimea inferioar a feei anterioare a coapsei)
- micarea activ de flexie a gambei pe coaps, cu tensiuni finale realizate de ctre
kinetoterapeut.
Concluzii
In concluzie ruptura de menisc este o problema medicala ce necesita recuperare si repaus
indelungata, exercitii fizice de recuperare riguroase dar si perseverenta si hotarare din partea
cadrului medical si al pacientului.
Perioada de recuperare depinde de tipul de interventie efectuata. In cazul rupturii de
menisc, perioada de internare este de 24 de ore. Din ziua urmatoare, bolnavul poate calca pe
piciorul operat si incepe gimnastica, sub coordonarea unui profesor de cultura fizica medicala.
Pacientul se considera complet recuperat la 3 saptamani de la interventie.
Dupa aceasta interventie chirurgicala este recomandat pacientului sa foloseasca
membrul afectat cu mare atentie deoarce pot aparea complicatii sau o noua ruptura de menisc.
Indiferent de tratament in urma acestui traumatism apare fenomenul de uzura prematura
a articulatiei genunchiului, din acest motiv trebuie sa incercam sa prevenim aparitia acestui
traumatism prin evitarea miscarilor de rasucire violente ale genunchiului in timp ce piciorul este
fixat pe pamant.