coala Postliceala Sanitara

Cristiana - Slobozia
Lucrare de diploma
Apendicita acuta
Motto:
Frumusetea e un izvor nesecat de bucurie. Ea iese din mainile care modeleaza, care
cioplesc marmura, care spinteca si repara carnea omeneasca. O putem gasi in arta
sangeroasa a marilor chirurgi ca si in aceea a pictorilor, a muzicienilor, a poetilor.
Si inca si mai puternica frumusetea se afla in inexprimabila armonie a
creierului uman, in sufletul omului care se sacrifica nestiut de nimeni pentru
mantuirea celorlalti. In oricare din formele ei, ea ramane oaspetele necunoscut al
substantei cerebrale a infatisarii universului.
Alexis Carrel (1873-1943)
Premiul Nobel pt. medicina
Acolo unde exista dragoste de om exista si dragoste de meserie.

Motivatia lucrarii
A ajuta persoanele bolnave sau sanatoase sa-si mentina sau sa-si
recastige sanatatea, sau a le ajuta in ultimele clipe ale vietii prin indeplinirea
sarcinilor pe care le-ar fi efectuat singure daca ar fi avut vointa, forta necesara,
cunostintele necesare, fara dubii tradeaza asistenta medicala.
Am luat contact cu destui pacienti cu apendicita acuta si am fost
impresionata de rolul foarte important pe care il are si asistenta medicala pe
langa medic in procesul de insanatosire al pacientului.
In acele momente grele asistenta medicala este ca un parinte pentru pacient simtind
momentele dificile ale sale cand are nevoie de calm in jurul sau, de incredere, sfatuieste
familia si rudele neinformate linistindu-le facand tot posibilul ca insanatosirea pacientului
sa se faca in cat mai scurt timp si in bune conditii.

CUPRINS
Cap. I: Educatie pentru sanatate
Cap. II: Anatomia si fiziologia aparatului digestiv
Cap. III: Abdomenul acut chirurgical - prezentare generala
Cap. IV: Apendicita acuta:
4.1. Definitie
4.2. Etiopatogenie
4.3. Anatomie patologica
4.4. Tablou clinic
4.5. Forme clinice
4.6. Diagnostic pozitiv
4.7. Diagnostic diferential
4.8. Tratament
Cap. V: Colaborarea asistentei medicale la acte medicale
5.1. Pregatirea preoperatorie
5.2. Ingrijiri postoperatorii
Cap. VI: Fise tehnice
6.1. Reguli de administrare a medicamentelor
6.2. Masurarea si notarea temperaturii
6.3. Masurarea si notarea respiratiei
6.4. Masurarea si notarea pulsului
6.5. Masurarea si notarea tensiunii arteriale
6.6. Efectuarea injectiei intramusculara
6.7. Efectuarea injectiei intravenoase
6.8. Efectuarea clismei
6.9. Observarea, masurarea si notarea diurezei
6.10. Observarea si notarea scaunului
Cap. VII: Studiu de caz
Cap. VIII: Bibliografie

CAPITOLUL I
EDUCATIA PENTRU SANATATE

EDUCATIA PENTRU SANATATE

Educatia sanitara trebuie sa ajunga la formarea unui stil de viata si
comportare igienica.
Adoptarea unei conceptii igienice profilactice, integrarea acestuia si modul
de viata al individului sau al adectivitatii, conceperea sanatatii ca un mod de
existenta si prosperitate, presupune o modificare favorabila a comportamentului,
ceea ce reprezinta scopul final al educatiei sanitare.
Obiectivele educatiei pentru sanatate
a) Profilaxia primara: urmareste impiedicarea aparitiei bolii. La masurile
profilactice statale, la actiunile medico-sociale se adauga constientizarea
populatiei da factori de risc ai mediului ambiant si importanta comportamentului
igienic pentru eliminarea acestor factori de risc sau pentru atenuarea efectelor lor
nocive. Astfel, se poate realiza ocrotirea sanatatii individuale si colective.
b) Profilaxia secundara: consta in a surprinde boala in formele ei initiale,
subclinice, maladia putand fi limitata prin aplicarea unui tratament cu maxima
eficienta.
c) Profilaxia tertiara: domenii cu extindere mereu mai mare in ultimul timp
datorita modificarilor specifice epocii contemporane (boli cronice, accidente, etc.)
avand adesea drept consecinta sechele sau tulburari indelungate organice sau
functionale, care expun frecvent o schimbare a modului de viata.
Educatie pentru sanatate a bolnavilor internati
Educatie sanitara a bolnavilor internati presupune o munca continua,
serioasa si uneori dificila din partea personalului sanitar mediu, in scopul obtinerii
colaborarii pacientilor, pentru vindecarea lor mai rapida.
Succesul educatiei sanitare depinde in foarte mare masura de educatia
anterioara a pacientului, de gradul sau de cultura, precum si de calitatea
asistentei medicale, de competenta ei profesionala, de interesul pe care il arata
pacientul privind ingrijirile si tot ceea ce intreprinde pentru vindecarea acestuia.
Asistenta trebuie sa urmareasca o serie de obiective, in realizarea instruirii
pacientului.
1. Respectarea de catre bolnav a igienei personale: asistenta va instrui
bolnavul cum sa foloseasca lenjeria de corp, de pat, obiectele personale de
toaleta, wc, urinarul, plosca, etc.
2. Respectarea de catre bolnav a circuitelor unitatii: se va explica bolnavului
cum si de ce se aplica un anumit circuit al bolnavului in unitate, nu paraseste
sectia, salonul decat la indicatia sau cu avizul asistentei medicale sau a
medicului; nu intra in contact cu bolnavii altor sectii, cu persoane straine, cu
obiectele altora, cu personalul medico-sanitar si de ingrijire, decat in limitele
impuse de regulament, asistenta va veghea continuu ca bolnavul sa respecte
intocmai cele transmise, asistenta se straduieste ca bolnavul sa respecte in mod

constient aceste reguli, explicand cu rabdare tot ceea ce bolnavul nu a inteles in

situatia ce se impune.
3. Respectarea de catre bolnav a tratamentului prescris de medic: explica
bolnavului importanta fiecarui medicament, orarul de administrare si efectele lui,
instruieste bolnavul despre doza ce i se administreaza, explicand riscul
nerespectarii acesteia; explica pericolul transmiterii medicamentelor de la un
bolnav la altul, sau a acelora introduse in mod fraudulos de apartinatori;
colaboreaza cu bolnavul pentru a cunoaste efectul medicamentelor administrate.
4. Respectarea de catre bolnav a regimului alimentar: informeaza bolnavul
despre regimul alimentar pe care trebuie sa il urmeze; informeaza bolnavul de ce
trebuie sa respecte regimul prescris, care sunt alimentele admise si interzise,
riscul consumarii alimentelor interzise precum si riscul contaminarii bolnavului, a
apartinatorilor, a personalului medical daca nu se respecta circuitul alimentar si al
veselei.
5. Colaborarea bolnavului pentru recoltarea produselor biologice, patologice
si efectuarea diferitelor investigatii de laborator: informeaza bolnavul despre
investigatiile care trebuiesc efectuate, importanta lor, si cauta sa inlature frica
bolnavului; explica riscul contaminarii personalului medico-sanitar in timpul
recoltarilor sau a diferitelor investigatii, in cazul lipsei de colaborare a bolnavului
cu echipa sanitara si cum trebuie respectat circuitul unor produse patologice,
eliminate de bolnav.
6. Colaborarea cu bolnavul privind aprecierea evolutiei sale clinice: explica
bolnavului despre importanta informarii de catre acesta, asupra modificarilor care
apar, in intensitate, simptomelor bolii, pentru care a fost internat; educa bolnavul
spre a nu dezinforma privitor la evolutia sa clinica; verifica datele transmise de
bolnav.
7. Intelegerea de catre bolnav a masurilor de profilaxie pe care trebuie sa le
respecte pentru prevenirea recidivelor sau a complicatiilor. Asistenta se va
adapta la nivelul de intelegere a bolnavului pana va putea obtine participarea
constienta a sa.

CAPITOLUL II
ANATOMIA SI FIZIOLOGIA APARATULUI DIGESTIV

ANATOMIA SI FIZIOLOGIA APARATULUI DIGESTIV

Tubul digestiv este alcatuit din urmatoarele segmente:
- gura;
- faringe;
- esofag;
- stomac;
- intestinul subtire
- intestinul gros
1. GURA - este portiunea initiala a aparatului digestiv. Superior este limitata
de bolta palatina, inferior de planseul bucal, lateral de obraji, anterior de buze si
posterior se continua cu faringele. Cavitatea bucala este captusita de mucoasa
bucala.
In cavitatea bucala se afla cele doua arcade dentare, superioara si
inferioara, situate pe maxilar si, respectiv, pe mandibula.
Dintii sunt in numar 32: 8 incisivi, 4 canini, 8 premolari, si 12 molari.
Limba, organul muscular situat posterior, prezinta pe fata superioara niste
formatiuni numite papile: filiforme, fungiforme si circumvalate sau gustative,
ultimele fiind situate spre radacina limbii formand V-ul lingual.
Functiile pe care le indeplineste gura sunt: functia de masticatie, pentru
formarea bolului alimentar, inceputul digestiei glucidelor sub actiunea ptialinei
salivare, functia de fonatie, functia receptoare, functia de aparare si functia
fizionomica.
2. FARINGELE
Este un organ care apartine atat aparatului digestiv, cat si aparatului
respirator. El se afla situat in partea posterioara a cavitatii bucale si se continua
cu esofagul. Captusit cu o mucoasa, este bogat in tesut limfoid. In faringe se
gasesc amigdalele palatine, amigdala faringiana pe peretele posterior si
amigdala linguala la radacina limbii, legate intre ele prin numeroase vase
limfatice si formand inelul limfatic Waldeyer.
Functiile faringelui sunt: functia de conducere a bolului alimentar catre
esofag si functia de aparare impotriva infectiilor, care pot patrunde pe cale
digestiva sau pe cale respiratorie.
3. ESOFAGUL
Esofagul este un organ musculo-membranos, tubular, care face legatura
intre faringe si stomac. El incepe la nivelul vertebrei a 7-a cervicala (C 7) in dreptul
cartilajului cricoid, si se termina in dreptul vertebrei a 11-a toracale la cardia; este
lung si 25-32 centimetri si are un calibru care variaza intre 10 si 22 mm.
Are trei stramtori fiziologice: stramtoarea cricoidiana, stramtoarea de la
nivelul incrucisarii cu artera aorta si cea de la nivelul cardiei.
Fiziologic, esofagul reprezinta un organ menit sa faca legatura dintre
faringe si stomac.
Prin reflexul de deglutitie, bolul alimentar trece prin faringe in esofag; prin
coordonare nervoasa, musculatura formeaza unde contractile care imping bolul
spre cardia; sfincterul cardiei se desface, impiedicand si refluarea continutului
gastric in esofag.

4. STOMACUL
Stomacul, organ cavitar musculo-glandular este segmentul tubului digestiv
situat intre esofag si intestinul subtire.
Forma lui este asemanatoare cu a unei pere, cu varful usor indoit si
indreptat in sus: la examenul radiologic apar ca litera S sau ca un carlig. Forma
lui este variabila in functie de: continut, tonicitatea musculaturii proprii, tonicitatea
peretelui abdominal, pozitia individului si volumul organelor vecine.
Stomacul incepe de la cardia, care face legatura intre esofag si stomac;
portiunea situata deasupra cardiei si care este adaptata cupolei diafragmatice, se
numeste marea tuberozitate (fornix sau fundus); segmentul vertical este corpul
stomacului, care se continua cu mica tuberozitate si apoi cu antrul piloric si se
termina cu orificiul piloric. Intre cardia si pilor se afla doua margini: marginea
externa sau marea curba si marginea interna sau mica curba.
Structural, stomacul este alcatuit din patru paturi: la interior se afla
mucoasa, apoi submucoasa, musculoasa, iar la exterior este invelit de seroasa
peritoneala.
Mucoasa este alcatuita dintr-un epiteliu cilindric, care secreta mucus, si din
glandele stomacului: glandele fundice, secretoare de acid clorhidric si pepsina,
glandele pilorice si celulele mucipare, ambele secretoare de mucus.
Musculoasa este formata dintr-un strat intern cu fibre dispuse oblic, un strat
intermediar cu fibre circulare si un strat cu fibre longitudinale.
Stratul circular, la nivelul pilorului, este foarte puternic, constituind sfincterul
piloric.
Din punct de vedere fiziologic, stomacul primeste alimentele si, datorita
functiei sale motorii le framanta, le amesteca cu sucul gastric si apoi le
evacueaza in duoden.
Prin functia secretoare, stomacul intervine in digerarea tesutului conjunctiv
si a proteinelor cu ajutorul acidului clorhidric si a pepsinei. Mucusul gastric are un
rol protector de prim-ordin, aparand mucoasa de actiunea sucului gastric.
Secretia gastrica este declansata mai intai printr-un mecanism reflexnervos, apoi prin mecanisme neuro-chimice cu puncte de plecare in mucoasa
gastrica (faza gastrica, cu secretie de gastrina) si intestinul subtiere (faza
intestinala).
5. INTESTINUL SUBTIRE
Intestinul subtire incepe la pilor si se termina la nivelul valvei ileo-cecale. El
are trei segmente:
- duoden;
- jejun;
- ileon.
5.1. DUODENUL
Duodenul are forma unei potcoave.
I se descriu patru portiuni:
- prima portiune, bulbul duodenal, urmeaza imediat dupa pilor si este usor
mobila;
- portiunea a doua, descendenta este situata in dreapta coloanei vertebrale
si in ea se varsa secretia biliara si cea pancreatica;

- portiunea a treia este orizontala;

- portiunea a patra este ascendenta si se continua cu jejunul, formand
unghiul duodeno-jejunal.
Fiziologic, duodenul are doua functii principale: motorie si secretorie.
Motilitatea duodenala impinge chimul alimentar foarte repede in jejun ( in cateva
secunde).
Secretia duodenala elaboreaza secretina (cu rol in stimularea pancreasului
si a intestinului), enterokinaza (care transforma tripsinogenul in tripsina) si
mucus.
La nivelul duodenului incepe sa se amestece chimul alimentar sosit din
stomac cu sucul duodenal, bila si sucul pancreatic.
5.2. JEJUNO-ILEANUL are un calibru mai mic si umple cea mai mare parte
a cavitatii paritoneale.
Are o lungime de 6-8 m din care cauza este cutat, formand ausele intestinale.
Prezinta doua portiuni:
- jejunul, care continua duodenul;
- ileanul, care se continua cu intestinul gros.
Diferentierea intre aceste doua portiuni se face dupa aspectul mucoasei.
La o distanta de 80-90 cm de capatul terminal al ileonului, se afla un
diverticul, ca un deget de manusa, numit diverticulul Meckel, care se poate
inflama, dand diverticulita, sau poate provoca ocluzii intestinale prin rasucirea sa
in jurul auselor.
6. INTESTINUL GROS
Intestinul gros este segmentul terminal al tubului digestiv; el incepe de la
valva ileo-cecala si se termina cu anusul.
Se distinge de intestinul subtire prin volumul lui mult mai mare si prin cele
trei benzi musculare longitudinale (taenia coli).
Lungimea lui variaza intre 1,3 si 3 metri.
Intestinul gros este impartit in urmatoarele segmente:
- cecul
- colonul ascendent
- colonul transvers
- colonul descendent
- colonul sigmoid
- rectul
6.1. Cecul este situat in fosa iliaca dreapta; legatura dintre ileon si cec se
realizeaza prin sfincterul ileo-cecal (formatiune musculara).
Pe partea interna a cecului se afla apendicele, a carei portiune este
variabila.
Cecul are un grad de mobilitate.
Cecul, sau segmentul initial, este ca un fund de sac, situat in fosa iliaca
dreapta, se intinde pe o lungime de 5-7 cm, pana la valvula ileocecala, la nivelul
careia se formeaza un aparat vavular (Bauhin). Pe baza sa inferioara, la unirea
celor trei tenii, prezinta o prelungire vermiforma: apendicele vermicular. Acesta
are o lungime variabila (5-15 cm), iar ca situatie si pozitie genereaza dificultati in
extirparea lui in cazuri de apendicita.

Mai frecvent el este situat in jos, apoi la stanga (medial), la dreapta (lateral)
sau in sus, in raport cu cadranul unui ceasornic.
Este un organ limfoid (amigdala intestinului) care se inflameaza foarte usor.
6.2. Colonul ascendent este situat in flancul drept si continua cecul,
urcand vertical pana la fata inferioara a ficatului, unde, prin unghiul hepatic
(unghiul drept), se continua cu colonul transvers.
Este fixat de peretele posterior al abdomenului prin peritaneu.
6.3. Colonul transvers se intinde de le unghiul hepatic pana la unghiul
splenic (unghiul stang) si este situat orizontal.
6.4. Colonul descendent este situat in flancul stang si se intinde de la
unghiul splenic pana la nivelul crestei iliace, unde se continua prin colonul
sigmoid.
6.5. Colonul sigmoid, in continuarea precedentului, situat in fosa iliaca
stanga si in pelvis, are forma unui S si se intinde pana la unghiul rectosigmoidian.
6.6. Rectul este portiunea terminala: se intinde de la unghiul rectosigmoidian la anus si este situat in pelvis.
Rectul comunica la exterior prin canalul anal, care continua ampula rectala.
Structural, intestinul gros este alcatuit din patru straturi: mucoasa, submucoasa,
musculara si seroasa.
Mucoasa este foarte bogata in celule mucipare: musculoasa se
caracterizeaza prin cele trei benzi musculare longitudinale si prin benzile
transversale, care alcatuiesc naustrele intestinului gros.
Fiziologic, intestinul gros are functii de motricitate, secretie si absorbtie.
Motricitatea asigura progresia bolului fecal prin contractii peristaltice,
segmentare si prin sigmoid, trecerea materiilor fecale in rect duce la expulzarea
lor prin actul fiziologic al defecatiei.
Secretia intestinului gros se rezuma la mucus.
Functia de absorbtie este mai redusa si se exercita, mai ales, la nivelul
cecului si al ascendentului, se absorb apa, sarurile, vitaminele, glucoza.
La nivelul rectului se pot absorbi substantele medicamentoase si apa,
acestea ajungand in vena cava inferioara.
Un rol extrem de important in fiziologie si patologie il joaca flora intestinala.

CAPITOLUL III
ABDOMENUL ACUT CHIRURGICAL
PREZENTARE GENERALA

Abdomenul acut chirurgical

Definitie. Sindrom caracterizat prin durere abdominala intensa si de durata,
cu debut brusc, insotita de tulburari locale si generale.
Clasificare: Abdomenul acut chirurgical
1. Apendicita acuta
2. Ulcerul gastro-duodenal perforat
3. Colecistita acuta
4. Ocluzia intestinala
5. Pancreatita acuta
6. Peritonita acuta
1. APENDICITA ACUTA
Caracterizata prin:
- durere in fosa iliaca dreapta spontana si provocata (prin manevre diverse: Blumberg),
sau localizata atipic (retrocecal, subhepatic, pelvin), insotita de aparare musculara (semn
de iritatie peritoneala);
- greturi si varsaturi;
- febra moderata sau absenta;
- hiperleucocitoza 8.000-10.000 globule albe /mm 3.
Complicatii: peritonita localizata (plastronul si abcesul apendicular impastarea peretelui abdominal) sau generalizata (contractura abdominala poate
lipsi in formele hidertoxice, la obezi si batrani).
Tratament: este exclusiv chirurgical, cu exceptia plastronului apendicular, in
care, initial, tratamentul consta in administrarea de antibiotice si punga cu
gheata.
6. PERITONITA ACUTA
Cea mai frecventa cauza a peritonitei acute este perforatia unui organ
abdominal (stomac, duoden, vezicula biliara, apendice, intestin, diverticul
Meckel, anexe), pneumonia pneumococica la tineri s.a.
Caracterizata prin:
- durere abdominala intensa, accentuata la decompresiunea brusca a peretelui abdominal
(semnul Blumberg);
- contractura abdominala localizata in jurul organului afectat, apoi
generalizata;
- facies peritoneal (paloare caracteristica si exoftalmie);
- stare toxico-septica;
- hiperleucocitoza cu polinucleoza.
Tratament: interventie chirurgicala de urgenta si antibioterapie masiva.

CAPITOLUL V
Colaborare asistentei medicale

la acte medicale

PREGATIREA PREOPERATORIE A BOLNAVULUI

1. Pregatirea fizica si psihica a pacientului
2. Pregatirea generala: A. Bilant clinic
B. Bilant paraclinic
3. Pregatirea pentru operatie (sau ingrijirii preoperatorii)
Scop:
- Pregatirea pacientului inaintea interventiei chirurgicale este un element
major de prevenire a infectiilor postoperatorii. De ea depinde reusita operatiei si
evolutia post operatorie.
- Neutralizarea surselor de suprainfectie, care au originea: la nivelul pielii
(incizie); la distanta (naso-farigian si vezica urinara).
- Reducerea posibilitatilor de contaminare a pielii, prin utilizarea de
antiseptice.
- Depistarea si semnarea unor leziuni cutanate, infectii ORL sau urinare
recente sau vindecate, paraziti externi, posibilitati de alergie.
1. PREGATIREA FIZICA SI PSIHICA
Ajunsi in sectia de chirurgie, pacientilor trebuie sa li se asigure confort fizic
si psihic.
Pacientii internati sunt agitati, speriati, inhibati de teama interventiei
chirurgicale, de diagnosticul imprevizibil, de anestezice, de durere, de moarte.
Asistenta medicala are obligatia, ca prin comportamentul si atitudinea ei sa
inlature starea de anxietate in care se gaseste pacientul inainte de operatie:
- sa-l ajute pe bolnav sa-si exprime gandurile, grijile, teama;
- sa-i insufle incredere in echipa operatorie;
- sa-i explice ce se va intampla cu el in timpul transportului in sala de
preanestezie; cum va fi asezat pe masa de operatie, cand va parasi patul; cand
va primi vizite, etc.;
- sa-l asigure ca va fi insotit si ajutor.
Asistenta medicala si toata echipa de ingrijire trebuie sa fie pregatita pentru
un raspuns sigur si incurajator la intrebarea inevitabila ce credeti, mai ma fac
bine?
Uneori de acest raspuns va depinde starea lui de liniste ulterioara.
Starile de tensiune din cadrul echipei de ingrijire trebuie sa fie disimulate
fata de pacient.
Asistenta medicala trebuie sa raspunda cu amabilitate, profesionalism,
siguranta si promptitudine la solicitarile tuturor pacientilor, incat acestia sa capete
incredere in serviciul in care a fost internat.
Prin atitudinea ei, nici distanta, dar nici familiara, nici dura dar nici cu
slabiciune, binevoitoare, dar si autoritara, va reusi, cu siguranta, sa inspire
pacientilor incredere.
Daca:
- ea nu va dovedi: rabdare, pricepere in conducerea unei discutii de inceput,
menita sa incurajeze bolnavul;
- obisnuinta si rutina manifestate prin scepticism si insensibilitate nu sunt
combatute;
- aspectul exterior nu va arata sobrietate si deminitate;

- limbajul folosit nu va fi adecvat, pe intelesul celui cu care sta de vorba,

increderea pacientului va scadea si starea lui psihica va fi defavorabila.
2. PREGATIRE GENERALA
A. BILANT CLINIC
1. Bilant clinic general
Asistenta medicala printr-o observatie clinica justa si sustinuta asupra
pacientului are obligatia:
- sa observe si sa consemneze aspectul general al pacientului, inaltimea si
greutatea sa (obezitatea si casexia), varsta aparenta si reala, aspectul pielii (ne
ajuta sa cunoastem starea de hidratare sau deshidratare a organismului), tinuta,
faciesul, mersul, starea psihica;
- sa urmareasca, atent si sistematic, necesitatile pacientului si manifestarile
de dependenta generate de nesatisfacerea nevoilor, ca sa poata stabili
obiectivele evaluabile pentru o ingrijire pertinenta si de calitate;
- sa ia cunostinta de situatia globala in care se afla pacientul si intr-o
maniera selectiva, sa remarce detaliile importante, schimbarile care apar in
evolutia lui si utile pentru explorarea preoperatorie;
- sa culeaga date din diverse surse: foaia de observatie, foaia de
temperatura, familia pacientului, celorlalti membri ai echipei de ingrijire, insa
principala sursa ramane pacientul. Culegerea datelor sa se faca cu mare atentie
si minutiozitate, pentru a nu scapa problemele importante si pentru a se face o
evaluare corecta a lor;
- toate datele privind starea generala a pacientului si evolutia bolii acestuia
se noteaza permanent in F.O. si planul de ingrijire, pentru a obtine un tablou
clinic exact, care va fi valorificat de echipa de ingrijire si va fi baza unui nursing
de calitate.
2. Culegerea de date privind antecedentele pacientului
a) familiale:
- daca in familie au fost bolnavi cu: neoplasme, diabet, H.T.A., cardiopatii,
tuberculoza, etc.
b) chirurgicale:
- daca a mai suferit alte interventii;
- daca au avut evolutie buna;
- daca au fost complicatii.
c) patologice:
- se vor nota bolile care au influenta asupra anesteziei si interventiei;
- daca a avut afectiuni pulmonare si daca este fumator;
- afectiuni cardiace;
- stari cronice: diabet, etilism, etc.
- epilepsie.
3. Urmarirea si masurarea functiilor vitale si vegetative
Se va urmari, masura si nota:
- tensiunea arteriala;
- pulsul;
- respiratia;
- temperatura;

- diureza;
- scaunul.
4. Examenul clinic pe aparate
Este facut de medic prin:
- inspectie;
- palpare;
- percutie;
- anscultatie.
B. BILANT PARACLINIC
- completeaza examenul clinic
- permite o apreciere exacta a starii viitorului operat
- rezultatele examenelor paraclinice depind de profesionalismul si
corectitudinea cu care asistentele medicale au facut recoltarea produselor
biologice si patologice sau au pregatit bolnavul pentru investigatie.
Pentru o mai buna intelegere a pregatirii preoperatorii, putem clasa
examenele paraclinice in:
1. Examene de rutina
- sunt examene de laborator, obligatorii inaintea tuturor interventiilor
chirurgicale, indiferent de timpul avut la dispozitie pentru pregatire si indiferent de
starea generala a pacientului:
- timp de sangerare si de coagulare
- determinarea grupei sanguine
- hematocrit
- glicemia
- uree sanguina
2. Examene complete
- hemoleucograma completa
- V.S.H.
- E.A.B. (echilibru acido-bazic)
- coagulagrama completa
- proba de disproteinemie
- proteinemie
- transaminaze
- examen de urina
- radiografie abdominala pe gol
3. PREGATIREA PENTRU OPERATIE
Se face in functie de timpul avut la dispozitie si de starea generala a
pacientului.
A. TIMP SUFICIENT, PACIENT INDEPENDENT
In ziua precedenta
a) Repaus
b) Regim alimentar usor digerabil, consum de lichide
In seara zilei precedente

a) Pregatirea pielii:
- baie generala, la dus, inclusiv spalatul parului
- se verifica regiunea inghinala, ombilicul, axilele, unghiile, picioarele
- ras: cat mai aproape de momentul interventiei, pentru a evita proliferarea
germenilor la nivelul escoriatiilor cutanale
b) Pregatirea tubului digestiv:
- clisma evacuatoare
- nu se dau purgative
- alimentatie lejera formata din: supe de legume, bauturi dulci
In ziua interventiei
a) In salon:
- se indeparteaza bijuteriile
- se indeparteaza proteza dentara
- se rebadijoneaza, cu un antiseptic regiunea rasa
- se imbraca pacientul cu lenjeria curata
- se pregatesc documentele: F.O., analize, radiografii, care vor insoti
pacientul
b) Transportul pacientului in sala de operatie
- se face numai insotit de asistenta medicala, care are obligatia sa predea
pacientul asistentei de anestezie, impreuna cu toata documentatia si alte
observatii survenite ulterior
- se face cu brancard, pat rulant, carucior
- pacientul trebuie sa fie asezat confortabil si acoperit
c) In sala de preanestezie:
- se verifica regiunea rasa si se noteaza eventualele escoriatii
- se verifica starea de curatenie: regiunea inghinala, ombilicul, axilele,
spatiile interdigitale, unghiile
- se verifica daca s-a indepartat proteza dentara
- se pregatesc zonele pentru perfuzie prin badijonare cu antiseptice colorate
- se goleste vezica urinara
d) In sala de operatie:
- se instaleaza si fixeaza pacientul pe masa de operatie
- monitorizeaza functiile vitale
- obtinerea unui abord venos
- pregatirea campului operator
- badijonarea cu alcool pentru degresarea si curatirea pielii de antisepticul
anterior
- bajidonarea cu tinctura de iod (sau alt antiseptic colorat), se face incepand
cu linia de incizie, se la centru catre periferie si se termina cu zonele septice
- ajuta la instalarea campului steril textil
B. PREGATIREA PACIENTULUI IN URGENTE CHIRURGICALE

- dat fiind timpul foarte scurt avut la dispozitie, pregatirea pacientului se face
in acelasi timp cu pregatirea salii si a chirurgilor
- pregatirea consta in:
- spalarea cu apa calda si sapun numai a zonelor cu risc
- raderea cu atentie pentru a nu provoca escoliatii
- badijonarea zonei cu antiseptic colorat
- eventualele plagi prezente se vor pansa si se vor proteja foarte atent
- in rest pregatirea preoperatorie este aceeasi ca pentru pacientul
independent
INGRIJIRILE POSTOPERATORII ALE BOLNAVILOR
Ingrijirile postoperatorii incep imediat dupa interventia chirurgicala si
dureaza pana la vindecarea completa a bolnavului.
Ingrijirile postoperatorii se acorda in functie de felul anesteziei, de natura
interventiei, de complicatiile care au survenit intraoperator, si starea generala a
bolnavului.
SCOP: ingrijirile postoperatorii se acorda pentru restabilirea functiilor
organismului, asigurarea cicatrizarii normale a plagii si prevenirea complicatiilor.
Dupa interventia chirurgicala bolnavul poate fi transferat la: serviciul de
terapie intensiva, sala de trezire sau patul.
I. INGRIJIRILE BOLNAVILOR OPERATI CU ANESTEZIE GENERALA
A.
INGRIJIRILE
ACORDATE
PANA
LA
INSTALAREA
BOLNAVULUI LA PAT
ETAPELE SI TIMPII EXECUTIEI
1. Pregatirea camerei
1.1. Se aeriseste camera
1.2. Se schimba patul cu lenjerie curata
1.3. Se protejeaza patul cu musama si aleza
1.4. Temperatura camerei sa fie de 18-20 0C
2. Pregatirea materialelor in vederea reanimarii postoperatorii
2.1. Se pregatesc materialele pentru perfuzii: seringi, ace, garou, solutii
de perfuzat
2.2. Se verifica sursa de oxigen
2.3. Se pregatesc aspiratorul si sondele
3. Pregatirea materialului pentru supravegherea bolnavului
3.1. Se pregatesc: termometrul, ceas cu secundar, tensiometru
4. Transportul bolnavului operat
4.1. Bolnavul este transportat la salon cu brancardul, asezat in pozitie de
decubit dorsal cu capul intr-o parte
4.2. Se acopera bolnavul
4.3. Se supravegheaza bolnavul, perfuzia, drenurile
5. Instalarea bolnavului la pat
B. SUPRAVEGHEREA IN INGRIJIRILE IMEDIATE

Bolnavul operat sub anestezie generala trebuie supravegheat cu toata

atentia pana la aparitia reflexelor (de deglutitie, de tuse, faringian, cornean),
pana la revenirea completa a starii de constiinta, cat si in orele ce urmeaza.
ETAPELE SI TIMPII EXECUTIEI
1. Supravegherea faciesului
1.1. La supravegherea faciesului, aparitia palorii insotita de transpiratii
reci si racirea extremitatilor indica starea de soc
1.2 Aparitia cianozei, chiar redusa indica insuficienta respiratorie sau
circulatorie; se administreaza oxigen
2. Supravegherea comportamentului
2.1. Se supravegheaza comportamentul deoarece operatul poate sa
prezinte la trezire o stare de agitatie; atentie ca operatul sa nu-si smulga
pansamentul, drenurile, perfuzia, sa nu se ridice din pat. Va fi imobilizat daca
este nevoie
3. Supravegherea respiratiei
3.1. Respiratia trebuie sa fie ritmica, de amplitudine normala
3.2. Daca apare jena respiratorie ea poate trada: incarcarea bronsica cu
mucozitati (fiind necesara o aspiratie faringiana); caderea limbii (este prevenita
prin mentinerea pipei Gueddel pana la trezirea completa a bolnavului); inundarea
cailor respiratorii cu vomismente (se previne prin pozitia bolnavului, aspiratie,
eventual intubatie traheala)
4. Supravegherea pulsului
4.1. Pulsul trebuie sa fie bine batul, regulat, putin accelerat. Pulsul filiform
este semn de hemoragie sau alta stare critica
5. Supravegherea tensiunii arteriale
6. Supravegherea pansamentului
6.1. Pansamentul trebuie sa fie uscat, sa nu se imbibe cu sange sau
serozitate
7. Schimbarea pozitiei bolnavului
7.1. Dupa trezire bolnavul va fi asezat in pozitie semisezut
8. Ingrijirea mucoasei bucale
8.1. Se umezesc buzele cu ceai, apa
9. Evacuarea vezicii
10. Asigurarea scaunului

C. SUPRAVEGHEREA SI INGRIJIRILE ACORDATE IN PRIMELE DOUA

ZILE DUPA INTERVENTIA CHIRURGICALA
ETAPELE SI TIMPII EXECUTIEI
1. Supravegherea functiilor vitale si vegetative
1.1. Temperatura se masoara dimineata si seara
1.2. Se urmaresc pulsul, T.A.
1.3. Se urmareste diureza si se stabileste bilantul hidric
2. Ingrijiri igienice
2.1. Va fi efectuata toaleta bolnavului in fiecare zi; este ajutat daca nu
poate singur
3. Mobilizarea bolnavului
3.1. Mobilizarea bolnavului incepe din prima zi dupa operatie cu cativa
pasi in jurul patului
4. Clisma cu apa cu sare
4.1. Se efectueaza dimineata in a doua zi de la interventia chirurgicala
pentru a mari peristaltismul intestinal si pentru reluarea tranzitului
5. Alimentatia
5.1. In prima zi operatul va tine un regim hidric cu ceai neindulcit, apa
5.2. Dupa evaluarea spontana a gazelor, semn de reluare a tranzitului
intestinal bolnavul va primi ceaiuri indulcite, sucuri de fructe, supe de legume,
lapte
D. SUPRAVEGHEREA SI INGRIJIRILE ACORDATE DIN ZIUA A TREIA
ETAPELE SI TIMPII EXECUTIEI
1. Supravegherea temperaturii
2. Supravegherea pulsului
3. Supravegherea respiratiei
4. Supravegherea tranzitului intestinal
4.1. Supravegherea aparitiei primului scaun (aproximativ in ziua a patra)
4.2. Intarzierea aparitiei primului scaun va fi comunicata medicului
5. Igiena bolnavului
6. Alimentatia bolnavului
6.1. Dupa reluarea tranzitului intestinal si evacuarea gazelor, bolnavul
poate fi alimentat cu piureuri, iaurt incepand din ziua a treia
6.2. Dupa aparitia primului scaun, in alimentatie se pot introduce compoturile, carnea
alba
6.3. Incepand cu ziua a sasea sau a saptea poate fi reluata alimentatia
normala cu carne, legume, paine
7. Scoaterea firelor
7.1. In ziua a sasea sau a saptea se vor scoate firele
II. INGRIJIRI SPECIALE DUPA RAMIANESTEZIE
ETAPELE SI TIMPII EXECUTIEI
1. Transportul
1.1. Se efectueaza in pozitie orizontala
2. Instalarea operatului in pat

2.1. Bolnavul va fi instalat in pozitie orizontala, cel putin 24 h fara perna (pana la
restabilirea nivelului L.C.R.)
3. Supravegherea functiilor vitale si vegetative
3.1. Pulsul poate fi usor bradicardic
3.2. T.A. poate fi usor scazuta datorita vasodilatatiei periferice prin
paralizia nervilor motori
4. Revenirea sensibilitatii
4.1. Sensibilitatea la membrele inferioare reapare treptat de la radacina
catre extremitati
4.2. Se noteaza ora aparitiei sensibilitatii in haluce

CAPITOLUL VI
FISE TEHNICE

MASURAREA SI NOTAREA TEMPERATURII

TEMPERATURA: rezultatul proceselor oxidante din organism generatoare
de caldura prin dezintegrarea alimentelor energetice.
Temperatura corpului se mentine constanta datorita echilibrului dintre
termogeneza si termoliza. Mentinerea echilibrului este asigurata de functionarea
centrilor termoreglatori, situata in hipotalamus.
In producerea de caldura - termogeneza - intervin procesele biochimice,
caldura fiind rezultatul proceselor oxidate din organism, mai ales prin activitatea
musculara si glandulara.
In pierderea de caldura - termoliza - intervin mecanismele fizice, caldura
pierzandu-se prin piele, plamani, rinichi.
Scop: evaluarea functiei de termoreglare si termogeneza.
Locuri de masurare: axila, plica inghinala, cavitatea bucala, rect, vagin.
Materiale necesare: termometru maximal, casoleta cu tampoane de vata si
comprese sterile, recipient cu solutie dezinfectanta, tava medicala, lubrifiant,
alcool medicinal, ceas.
Interventiile asistentei:
- pregatirea materialelor langa pacient
- pregatirea psihica a pacientului
- spalarea pe maini
- se scoate termometru din solutia dezinfectanta, se clateste si se sterge cu
o compresa, se scutura
- se verifica daca este in rezervor mercurul
1. Masurarea in axila
- se aseaza pacientul in pozitie de decubit dorsal sau in pozitia sezand
- se ridica bratul pacientului
- se sterge axila prin tamponare cu prosopul pacientului
- se aseaza termometrul cu rezervorul de mercur in centrul axilei, paralel cu
toracele
- se apropie bratul de trunchi, cu antebratul flectat pe suprafata anterioara a
toracelui
- daca pacientul este slabit, agitat, precum si la copii, bratul va fi mentinut in
aceasta pozitie de catre asistenta
- termometrul se mentine timp de 10 minute
2. Masurarea in cavitatea bucala
- se introduce termometrul in cavitatea bucala sub limba sau pe latura
externa a arcadei dentare
- pacientul este rugat sa inchida gura si sa respire pe nas
- se mentine termometrul timp de 5 minute
3. Masurarea rectala
- se lubrifiaza termometrul
- se aseaza pacientul in decubit lateral, cu membrele inferioare si
semiflexie, asigurandu-i intimitatea
- se introduce bulbul termometrului in rect, prin miscari de rotatie si inainte
- termometrul va fi tinut cu mana tot timpul masurarii

- se mentine termometru 3 minute

- dupa terminarea timpului de mentinere a termometrului, acesta se scoate,
se sterge cu o compresa
- se citeste gradatia la care a ajuns mercurul termometrului
- se spala termometrul, se scutura
- se introduce in recipientul cu solutie dezinfectanta (sol. cloramina 1%)
- se noteaza valoarea obtinuta, pe foaia de temperatura
- notarea unui punct pe verticala corespunde datei si timpului zilei, socotind,
pentru fiecare linie orizontala a foii, doua diviziuni de grad
- se uneste valoarea prezentata cu cea anterioara, pentru obtinerea curbei
termice
- interpretarea curbei termice.
MASURAREA SI NOTAREA RESPIRATIEI
Definitie: A respira reprezinta nevoia fiintei umane de a capta oxigenul din
mediul inconjurator, necesar proceselor de oxidare din organism, si de a elimina
bioxidul de carbon rezultat din arderile celulare.
Scop: evaluarea functiei respiratorie a pacientului fiind un indiciu al evolutiei
bolii, al aparitiei unor complicatii si al pronosticului.
Elemente de apreciat:
- tipul respiratiei
- amplitudinea miscarilor respiratorii
- ritmul
- frecventa
Materiale necesare:
- ceas cu secundar
- creion de culoare verde
- foaia de temperatura
Interventiile asistentei:
- asezarea pacientului in decubit dorsal, fara a explica tehnica ce urmeaza
a fi efectuata
- plasarea manii cu fata palmara pe suprafata toracelui
- numararea respiratiilor timp de un minut
- consemnarea valorii obtinute printr-un punct pe foaia de temperatura
(fiecare linie orizontala a foii reprezinta doua respiratii)
- unirea cu o linie a valorii prezente cu cea anterioara pentru obtinerea
curbei
- aprecierea celorlalte elemente ale functiei respiratorii se face prin simpla
observare a miscarilor respiratorii.
MASURAREA SI NOTAREA PULSULUI
Definitie. Pulsul reprezinta expansiunea ritmica a arterelor, care se
comprima pe un plan osos si este sincrona cu sistola ventriculara.
Pulsul ia nastere din conflictul dintre sangele existent in sistemul arterial si
cel impins in timpul sistolei. Acest conflict se exteriorizeaza prin destinderea
ritmica a arterei.
Scop: Evaluarea functiei cardiovasculare.
Elemente de apreciat: ritmicitatea, frecventa, celeritatea, amplitudinea

Locuri de masurare: orice artera accesibila palparii si care poate fi

comprimata pe un plan osos: artera radiala, femurala, humerala, carotida,
temporala, superficiala, pedioasa.
Materiale necesare: ceas cu secundar, creion rosu
Interventiile asistentei:
- pregatirea psihica a pacientului
- asigurarea repausului fizic si psihic 10-15 minute
- spalarea pe maini
- reperarea arterei
- fixarea degetelor palpatoare se traiectul corterei
- exercitarea unei presiuni asupra peretelui arterial cu varful degetelor
- numararea pulsatiilor timp de 1 minut
- consemnarea valorii obtinute printr-un punct pe foaia de temperatura,
tinand cont de fiecare linie orizontala a foii reprezinta patru pulsatii
- unirea valorii prezente cu cea anterioara cu o linie, pentru obtinerea curbei
- consemnarea in alte documente medicale a valorii obtinute si a
caracteristicilor pulsului
MASURAREA SI NOTAREA TENSIUNII ARTERIALE
Definitie. Tensiunea arteriala reprezinta presiunea exercitata de sangele
circulant asupra peretilor arteriali.
Factorii care determina tensiunea arteriala:
- debitul cardiac
- forta de contractie a inimii
- elasticitatea si calibru vaselor
- vascozitatea sangelui
Tensiunea scade de la centru spre periferie.
Scop: evaluarea functiei cardiovasculare (forta de contractie a inimii,
rezistenta determinata de elasticitatea si calibru vaselor)
Elemente de evaluat:
- tensiunea arterial sistolica (maxima)
- tensiunea arteriala diastolica (minima)
Materiale necesare:
- aparat pentru masurarea tensiunii arteriale format din: stetoscop,
manseta, manometru, para de cauciuc
- tampon de vata
- alcool
- creion rosu
metode de determinate: palpatorie si auscultatorie.
Interventiile asistentei:
1. Metoda auscultatorie:
- pregatirea psihica a pacientului
- asigurarea repausului fizic si psihic timp de 15 minute
- spalarea pe maini
- se aplica manseta pneumatica pe bratul pacientului, sprijinit in extensie
- se fixeaza membrana stetoscopului pe artera humerala, sub marginea
inferioara a mansetei

- se introduce olivele stetoscopului in urechi

- se pompeaza aer in manseta pneumatica, cu ajutorul perei de cauciuc
- pana la disparitia zgomotelor pulsatile
- se decomprima progresiv aerul din manseta prin deschiderea supapei,
pana cand se percepe primul zgomot arterial (care reprezinta valoarea tensiunii
arteriale maxime)
- se retine valoare indicata de coloana de mercur sau acul manometrului,
pentru a fi consemnata
- se continua decomprimarea, zgomotele arterial devenind tot mai puternice
- se retine valoare indicata de coloana de mercur sau de acul
manometrului, in momentul in care zgomotele dispar, aceasta reprezentand
tensiunea arteriala minima
- se noteaza pe foaia de temperatura valorile obtinute cu o linie orizontala
de culoare rosie, socotindu-se pentru fiecare linie a foii o unitate coloana de
mercur
- se unesc liniile orizontale cu linii verticale si se hasureaza spatiu rezultate
- in alte documente medicale se inregistreaza cifric
- se dezinfecteaza olivele stetoscopului si membrana cu alcool
2. Metoda palpatorie
- determinarea se face prin palparea arterei radiale
- nu se foloseste stetoscopul biauricular
- etapele sunt identice metodei auscultatorii
- are dezavantajul obtinerii unor valori mai mici decat realitatea, palparea
pulsului periferic fiind posibila numai dupa reducerea accentuata a compresiunii
exterioare.
EFECTUAREA INJECTIEI INTRAMUSCULARE
Injectia consta in introducerea substantelor medicamentoase lichide in
organism, prin intermediul unor ace care traverseaza tesuturile, acul fiind adaptat
la seringa.
Scop: introducerea in organism a unor substante medicamentoase.
Locuri de electie: muschi voluminosi, lipsiti de trunchiuri mari de vase si
nervi:
- regiunea superioara a fesei
- fata externa a coapsei, in treimea mijlocie
- fata externa a bratului, in muschiul deltiod.
Solutii administrate: solutii izotonice, solutii uleioase, solutii coloidale, cu
densitate mare.
Resorbtia incepe imediat dupa administrare, se termina in 3-5 minute, este
mai lenta pentru solutii uleioase.
Pregatirea injectiei
Materiale necesare:
- seringi sterile
- ace sterile
- solutii dezinfectante (alcool)
- tampoane din vata si tifon sterile
- tavita renala

- medicamentul de injectat
Pregatirea pacientului:
- se informeaza
- se recomanda sa relaxeze musculatura
- se ajuta sa se aseze comod in pozitie decubit ventral, decubit lateral,
ortostatism, sezand (pacienti dispneici)
- se dezbraca regiunea
Executarea:
- asistenta isi spala mainile
- dezinfecteaza locul injectiei
- se intinde pielea intre indexul si policele mainii stangi si se inteapa
perpendicular pielea cu rapiditate si siguranta cu acul montat la seringa
- se verifica pozitia acului prin aspirare
- se injecteaza lent solutia
- se retrage brusc acul cu seringa si se dezinfecteaza locul
- se maseaza usor locul injectiei pentru a activa circulatia favorizand
resorbtia
Ingrijirea ulterioara a pacientului:
- se aseaza in pozitie comoda, ramanand in repaos fizic 5-10 minute
Incidente si accidente:
- durere vie, prin atingerea nervului sciatic sau a unor ramuri ale sale
- paralizia prin lezarea nervului sciatic
- hematom prin lezarea unui vas
- ruperea acului
- supuratie aseptica
- embolie, prin injectarea accidentala intr-un vas a solutiilor uleioase.
EFECTUAREA INJECTIEI INTRAVENOASE
Injectia intravenoasa: introducerea unei solutii medicamentoase in circulatia
venoasa.
Solutii administrate: izotonice si hipertonice
Locuri de electie: venele de la plica cotului, venele antebratului, venele de
pe fata dorsala a manii, venele maleolare interne, venele epicraniene.
Scop:
- explorator: se administreaza substante de contrast radiologic
- terapeutic: administrarea unor medicamente
Materiale necesare:
- de protectie: perna elastica pentru sprijinirea bratului, musama aleza
- instrumentar si materiale sterile: ace de 25-30 mm, diametru 6/10, 7/10,
10/10 mm (in functie de scop), seringi, pense, manusi chirurgicale, tampoane
- alte materiale: garou, fiole cu solutii medicamentoase, tavita renala, alcool.
Pregatirea pacientului:
Pregatirea psihica - se informeaza asupra injectiei
Pregatirea fizica:
- se aseaza intr-o pozitie confortabila atat pentru pacient cat si pentru
persoana care efectueaza injectia (decubit dorsal)
- se examineaza calitatea si starea venelor in abductie si extensie maxima

- se dezinfecteaza tegumentele
- se aplica garoul la o distanta de 7-8 cm deasupra locului punctiei,
strangandu-l astfel incat sa opreasca circulatia venoasa fara a comprima artera
- se recomanda pacientului sa stranga pumnul, venele devenind astfel
turgescente.
Executia injectiei:
- asistenta isi imbraca manusile sterile
- se fixeaza vena cu policele mainii stangi, la 4-5 mm sub locul injectiei,
exercitand o usoara compresiune si tractiune in jos asupra tesuturilor vecine
- se fixeaza seringa, gradatiile fiind in sus, acul asezat cu bizoul in sus, in
mana dreapta, intre policele si restul degetelor
- se patrunde cu acul traversand in ordine, tegumentul - in directia oblica,
apoi peretele venos - invingandu-se o rezistenta elastica, pana cand acul
inainteaza in gol
- se controleaza patrunderea acului in vena prin aspiratie cu seringa
- se indeparteaza staza venoasa prin desfacerea garoului
- se injecteaza lent, tinand seringa in mana stanga, iar cu policele mainii
drepte se apasa pe piston
- se verifica periodic daca acul este in vena
se retrage brusc acul, cand injectarea s-a terminat; la locul injectiei se
aplica tamponul imbibat in alcool, compresiv.
Ingrijirea ulterioara a pacientului:
- se mentine compresiunea la locul injectiei cateva minute
- se supravegheaza in continuare starea generala
Incidente si accidente:
- injectarea solutiei in tesutul perivenos, manifesta prin tumefierea
tesuturilor, durere
- flebatgia produsa prin injectarea rapida a solutiei sau a unor substante
iritante
- hematom prin strapungerea venei
- ameteli, lipotimie, colaps.
Reguli de administrare a medicamentelor
Asistenta:
1. Respecta medicamentul prescris de medic.
2. Identifica medicamentul prescris dupa eticheta, forma de prezentare,
culoare, miros, consistenta.
3. Verifica calitatea medicamentelor, observand integritatea, culoarea
medicamentelor solide; sedimentarea, tulburarea, opalescente medicamentelor
sub forma de solutie.
4. Respecta caile de administrare prescrise de medic.
5. Respecta orarul si ritmul de administrare a medicamentelor pentru a se
mentine concentratia constanta in sange, avand in vedere timpul si caile de
eliminare a medicamentelor.
6. Respecta doza de medicament - doza unica si doza /24 ore.

7. Respecta somnul fiziologic al pacientului - organizeaza administrarea in

afara orelor de somn (se trezeste pacientul in cazul administrarii antibioticelor,
chimioterapicelor cu ore fixe de administrare).
8. Evita incompatibilitatile medicamentoase datorate asocierilor unor solutii
medicamentoase in aceeasi seringa, in acelasi pahar.
9. Serveste pacientul cu doza unica de medicament pentru admninistrarea
pe cale orala.
10. Respecta urmatoarea succesiune in administrarea medicamentelor: pe
cale orala, solide, lichide, apoi injectii, dupa care administreaza ovule vaginale,
supozitoarele.
11. Informeaza pacientul asupra medicamentelor precise in ceea ce
priveste efectul urmarit si afectele secundare
12. Anunta imediat medicul privind greselile produse in administrarea
medicamentelor legate de doza / calea si tehnica de administrare.
13. Administreaza imediat solutiile injectabile aspiratedin foile, flacoane
14. Respecta masurile de asepsie, de igienta, pentru a preveni infectiile
intraspitalicesti.
EFECTUAREA CLISMEI
Clisma este o forma speciala a tubajului, prin care se introduc diferite
lichide in intestinul gros (prin anus, in rect si colon).
Scop: - evacuator: evacuarea continutului intestinului gros, pregatirea
pacientului pt. examinari (rectoscopie, irigoscopie), interventii chirurgicale asupra
rectului.
- terapeutic: introducerea de medicamente, alimentarea sau hidratarea
pacientului.
Clasificare dupa efect:
- clisme evacuatoare: simple inalte, prin sifonaj, uleioase, purgative
- clisme terapeutice - medicamentoase cu efect local, anestezice
- clisme alimentare - hidratante
- clisme baritate - cu scop explorator.
CLISMA EVACUATOARE SIMPLA
ETAPE SI TIMPII EXECUTIEI
Pregatirea materialelor:
- de protectie: paravan, musama, aleza
- sterile: canula rectala, casoleta cu comprese;
- nesterile: stativ pentru irigator, irigatorul si tubul de cauciuc de 1,5-2 m.
lungime si 10 mm diametru, tavita renala, bazinet, bazinet, apa calda la 35-37 0C
(500-1000 ml pentru adulti, 250 mp pentru adolescenti, 150 ml pt. copii, 50-60 ml
pt. sugari), sare (1 lingurita la un litru de apa), ulei (4 linguri la 1 litru de apa) sau
glicerina (40 g. la 500 ml apa), sapun (1 lingurita rasa la 1 litru de apa)
- substanta lubrifianta (vaselina)
Pregatirea pacientului
Pregatirea psihica:
- se anunta si e se explica tehnica
- se respecta pudoarea
Pregatirea fizica:

- se izoleaza patul cu paravan si se protejeaza cu musama si aleza

- se aseaza pacientul in functie de starea generala in pozitie de decubit
dorsal, cu membrele inferioare usor flectate; decubit lateral stang cu membrul
inferior stand intins si dreptul flectat; genupectorala
- se aseaza bazinetul sub regiunea sacrala si se inveleste pacientul cu
invelitoarea.
Executie:
- se fixeaza canula la tubul irigatorului si se inchide robinetul
- se verifica temperatura apei sau a solutiei medicamentoase
- se umple irigatorul
- se evacueaza aerul si prima coloana de apa
- se lubrifiaza canula cu compresa de tifon
- se fixeaza irigatorul pe stativ
- asistenta se spala de maini
- indeparteaza fesele pacientului cu mana stanga
- introduce canula prin anus in rect (cu mana dreapta) perpendicular pe
suprafata subiacenta, cu varful indreptat inainte in directia vezicii urinare
- dupa ce varful canulei a trecut prin sfincter se ridica extremitatea externa
si se indreapta varful in axa ampulei rectale
- se introduce canula 10-12 cm
- se deschide robinet sau pensa si se regleaza viteza de scurgere a apei
prin ridicarea irigatorului la aproximativ 50 cm deasupra patului pacientului
- pacientul este rugat sa respire adanc, sa-si relaxeze musculatura
abdominala, sa retina solutia 10-15 minute
- se inchide robinetul inainte ca nivelul apei sa se aproprie de nivelul tubului
de scurgere
- se indeparteaza canula si se aseaza in tavita renala
- pacientul este adus in pozitie de decubit lateral, apoi decubit dorsal pentru
a usura patrunderea apei la o adancime mare
- se capteaza scaunul la pat sau la toaleta
OBSERVAREA, MASURAREA SI NOTAREA DIUREZEI
DIUREZA: procesul de formare si eliminare a urinei din organism timp de
24 de ore.
URINA: lichidul format de rinichi prin filtrarea sangelui in care sunt eliminate
substantele rezultate din metabolismul intermediar proteic, inutile si toxice pentru
organism, si secretat de aparatul renal. Tulburarile metabolismului intermediar
influenteaza cantitatea si calitatea (compozitia) urinei eliminate.
MICTIUNE: actul fiziologic constient de eliminare a urinei.
SCOP: obtinerea de informatii privind starea morfofunctionalitatii aparatului
urinar si a intregului organism, cantitatea si calitatea urinei furnizand date
importante pentru stabilitatea diagnosticului, prognosticului, urmarirea evolutiei
bolilor precum si in stabilirea bilantului nutritiv in bolile metabolice.
MATERIALE NECESARE: vase cilindrice gradate, cu gat larg sau borcane
de 2-4 l gradate pe benzi de leucoplast cu creion dermatograf, foaie de
temperatura, creion sau pix cu pasta albastra.
ETAPELE SI TIMPII EXECUTIEI

A. OBSERVAREA DIUREZEI
1. Se va observa ritmul mictiunilor
a) normal = 5-6 /24 h la barbat
4-5/24 h la femeie
- de trei mai mic noaptea
b) patologie: ritm crescut (polakiurie); mai mult noaptea (nicturie)
2. Se vor observa tulburarile de mictiune
a) polakiurie - mictiuni frecvente cu cantitati mici
b) ischiurie sau retentie de urina - imposibilitatea de a urina
c) disurie - eliminarea urinei cu dificultate si durere
d) enurezis - pierdere involuntara de urina in timpul noptii (mai frecvent la
copii cu tulburari nevrotice dupa varsta de 3 ani)
e) nicturie - egalarea sau inversarea raportului dintre numarul mictiunilor si
cantitatea de urina emisa noaptea fata de cea emisa in cursul zilei.
B. MASURAREA DIUREZEI
1. Pregatirea materialelor:
- se curata riguros vasele cilindrice, gradate, se clatesc cu apa distilata
pentru a nu se modifica compozitia urinei, se acopera
- recipientele vor fi etichetate, purtand numele bolnavului, numarul salonului
si al patului
2. Pregatirea bolnavului:
- se instruieste bolnavul sa urineze numai in urinar si sa nu arunce urina
- se invita bolnavul imobilizat la pat ca inainte de defecare sa urineze
3. Efectuarea tehnicii:
- spalarea mainii cu apa si sapun
- se colecteaza in vase gradate toate urinele emise de la ora 8 dimineata
pana la doua zi la ora 8 dimineata
- se citeste gradatia care indica urina emisa in 24 de ore
- spalarea pe maini cu apa si sapun.
Interpretarea rezultatelor:
- valori fiziologice ale volumului de urina
femeie = 1000-1400 ml / 24 l
barbati = 1200-1800 ml / 24 l
- valori patologice:
poliurie = peste 3000 ml /24 l
oligurie = sub 1000 ml / 24 l
anurie = absenta urnei in vezica
Se va observa calitatea urinei:
a) culoare - normala - galben deschis,
brun inchis - urina concentrata
- patologic - brun inchisa (cu spuma) in icter; rosie deschisa pana la rosie
bruna - urina cu sange (hematurie)
b) miros: amoniacal in fermentatia alcalina intravezicala, aromatic de fructe
in diabet
c) aspect: normal = clar transparent
patologic = tulbure (puroi, caleuli)

OBSERVAREA SI NOTAREA SCAUNULUI

SCAUN - resturile alimentare supuse procesului de digestie, eliminate din
organism din actul defecatiei.
SCOP = explorator:
- depistarea unor germeni patogeni responsabili de imbolnavirea tubului
digestiv
- depistarea unor purtatori sanatosi de germeni
Urmarirea tranzitului intestinal se face prin observarea caracterelor
scaunului si notarea lui in foaia de temperatura.
Elemente
Valori normale
Valori patologice
de
observatie
1.
1-2 scaune / zi
a) scaun la 2-4 zile = constipatie
Frecventa
b) suprimarea completa a eliminarii
materiilor fecale si a gazelor = ileus
c) 3-6 scaune / zi = enterocolita
2. Orarul
ritmic la aceeasi
Pierderea
orarului
obisnuit al
ora a zilei, dimineata evaluarii, constipatie sau diaree sau
diaree
3.
150-200 gr zilnic
- marita in afectiunile colonului
Cantitate
4. Culoare
Bruna
- galben aurie in diaree, albicioasa in
icter mecanic, brun inchis in icter hemolitic
Notarea scaunului:
- scaun normal
- scaun moale
/
- scaun diareic - scaun mucos x
- scaun cu puroi P
- scaun cu sange S (in creion rosu)
- scaun grunjos Z
- scaun melenic (in creion rosu)
CAPITOLUL VII
STUDII DE CAZ
STUDIUL DE CAZ NR. 1
Ingrijiri acordare pacientilor cu apendicectomie
1. Date stabile:
1.1. Informatii generale
Nume: Grigore
Prenume: Ioana
Sex: F
Domiciliu: Slobozia, jud. Ialomita
Varsta: 42 ani
Stare civila: casatorita
Ocupatia: muncitoare SC Korin SA
Regilie: ortodoxa

Surse de sustinere: familia, venitul salarial

1.2. Antecedente medicale:
Bolile copilariei: rujeola
Vaccinari: BCG, DTPR, VPOTAHB
Spitalizari: Da
Interventii chirurgicale: Cezariana
Alergii medicamentoase / alte alergii: Nu
Utilizarea tratamentelor empirice: Nu
1.3. Antecedente familiale: Nu
1.4. Mod de viata
Utilizarea de tutun, cafea: Da
Utilizarea de alcool, droguri: Nu
Obiceiuri de munca: - treburi gospodaresti
- serviciul in ture
Somn: fara utilizarea de medicamente
Alimentatie: mixta, hipercalorica
1.5. Mediul ambiant:
Factori de risc: zgomote, trepidatii
Securitate fizica: Da
1.6. Profil psiho-social si cultural:
Limba vorbita : romana
1.7. Probleme generale in raport cu familia, anturajul:
Pacienta sustinuta moral, financiar de familie, colege de serviciu.
Familia preocupata de starea de sanatate a pacientei, de modul de
recuperare, timp, metode.
2. Date variabile
2.1. Probleme de sanatate actuala:
Aparitia simptomelor in urma infectiei
Natura - durere, impotenta functionala
Caracteristici - durere la nivelul iliace drepte.
Factori declansatori: mobilizarea
Masuri luate: - repaus fizic
- administrarea de antialgice - cu efect favorabil
Cunostinte despre sanatate - minime
2.2. Motivul prezentarii
Pacienta se prezinta la spital cu diagnosticul medical suspiciune apendicita
acuta
2.3. Examenul fizic:
- subiectiv:
- durere in regiunea iliaca dreapta
- obiectiv:
- impotenta functionala a membrului inferior drept
- dificultate in ortostatism.
2.4. Investigatii radiologice:
Radiografie abdominala pe gol
2.5. Examene de laborator

Valori normale

Valori patologice
Hb=2,9 mil/mm3
Hb=
HLG
L = 10.000 /mm3
VSH = 18 mm/h
Ur = 58 mg%
Ca = 8 mg%
Cr = 1,7 mg%
Gl = 70 mg%

3,7 - 4,9 mil/mm3

HLG
L = 4000-8000 /mm3
VSH = 6-13 mm/h
Ur = 20-50 mg%
Ca = 9-11 mg%
Cr = 0,5-1,2 mg%
Gl = 80-140 mg%
2.6. Functii vitale
Valori normale
Valori patologice
T.A. = 115/75 - 140/90 mm Hg
T.A. = 150/70 mm Hg
P. = 60-80 p/min
P. = 95 p/min
T.0 = 37-380C
T.0 = 38,90C
R. = 16-18 r/min
R. = 20 r/min
PLAN DE INGRIJIRE
Nevoia
Diagnostic
deObiective
Interventii
Evaluare
nursing
1. Nevoia Vulnerabilitatea Pacientul saCu rol propriu:
Pacientul
de evita fata de pericolebeneficieze - asigurarea conditiilor debeneficiaza
pericolele datorita afectariide un mediumediu adecvate pentru ade
toate
fizice
de sigurantaevita
pericolele
princonditiile
fata
deaccidentare;
pentru
a
accidente si- amplasez pacientul inevita
infectii in timpsalon in functie de stareapericolele
de 6 ore
sa,
afectiune
sidupa 6 ore
receptivitatea sa;
- iau masuri de evitare a
transmiterii infectiilor prin
respectarea circuitelor
2. Nevoia Alimentatie
Pacientul saCu rol propriu:
Pacientul nu
de a se neadecvata prinprezinta
o- asez pacientul in pozitiemai prezinta
alimenta deficit
datoritastare de binesemiseznd sau decubitgreturi
si
si hidrata greturilor
sifara greturi sidorsal cu capul intr-ovarsaturi
varsaturilor
varsaturi
inparte
dupa 4 ore
manifestat
printermen de 4- protejez lenjeria cu
inapetenta
ore
musamaua si aleza
- in timpul varsaturilor ajut
pacientul
sprijinindu-i
fruntea cu mana stanga si
sustinandu-i tavita cu
mana dreapta
- invit pacientul sa inspire
profund pe gura

Cu
rol
delegat
administrez:
- eventual 1+b/zi
3. Nevoia Eliminare urinaraPacientul saCu rol propriu:
Pacientul
de
a inadecvata
fie echilibrat- fac bilantul hidric,prezinta
elimina
datorita
hidromasurand
ingestia
sieliminari
in
dezechilibrului electrolitic siexcretia
limite
hidro-electrolitic acidobazic in- cantarea pacientului
fiziologice
manifestata printermen de 4- servesc pacientul cudupa 4 ore
oligurie
ore
urinar la pat
- schimb lenjeria de pat si
de corp ori de cate ori
este nevoie
Cu rol delegat:
- perfuzie cu NaCl 250
ml/zi si glucoza 500 ml/zi
i.v.
STUDIU DE CAZ NR. 2
1. Date stabile:
1.1. Informatii generale:
Nume: Popescu
Prenume: Cristian
Sex: M
Domiciliu: Slobozia, jud. Ialomita
Varsta: 12 ani
Stare civila: necasatorit
Ocupatia: elev
Religie: ortodoxa
Surse de sustinere: familia, venitul salarial
1.2. Antecedente medicale
Bolile copilariei: rujeola
Vaccinari: BCG, DTPR
Spitalizari: Nu
Interventii chirurgicale: Nu
Alergii medicamente / alte alergii: Nu
Utilizarea tratamentelor empirice: Nu
1.3. Antecedente familiale: Nu
1.4. Mod de viata
Utilizare de tutun, cafea: Nu
Utilizare de alcool, droguri: Nu
Somn: fara utilizarea de medicamente
Alimentatie: mixta
1.5. Mediul ambiant:
Factori de risc: zgomote, trepidatii
Securitate fizica: Da
1.6. Profil psiho-social si cultural:

Limba vorbita : romana

1.7. Probleme generale in raport cu familia, anturajul:
Pacientul este sustinut moral, financiar de familie, profesori, colegi de scoala.
Familia preocupata de starea de sanatate a pacientului, de modul de recuperare,
timp, metode.
2. Date variabile
2.1. Probleme de sanatate actuala:
Aparitia simptomelor in urma infectiei
Natura - durere, impotenta functionala
Caracteristici - durere la nivelul iliace drepte.
Factori declansatori: mobilizarea
Masuri luate: - repaus fizic
- administrarea de antialgice, cu efect favorabil
Cunostinte despre sanatate: minime
2.2. Motivul prezentarii
Pacientul se prezinta la spital cu diagnosticul medical suspiciune apendicita
acuta
2.3. Examenul fizic:
- subiectiv:
- durere in regiunea iliaca dreapta
- obiectiv:
- impotenta functionala a membrului inferior drept
- dificultate in ortostatism.
2.4. Investigatii radiologice:
Radiografie abdominala pe gol
2.5. Examene de laborator
Valori normale
Valori patologice
Hb=3,9 mil/mm3
Hb=
HLG
4,2 - 5,6 mil/mm3
L = 11.000 /mm3
HLG
VSH = 25 mm/h
L = 4000-10.000 /mm3
Ur = 60 mg%
VSH = 3-10 mm/h
Ca = 9 mg%
Ur = 20-50 mg%
Cr = 1,5 mg%
Ca = 9-11 mg%
Gl = 90 mg%
Cr = 0,5-1,2 mg%
Gl = 80-140 mg%
2.6. Functii vitale
Valori normale
T.A. = 115/75 - 140/90 mm Hg
P. = 60-80 p/min
T.0 = 37-380C
R. = 16-18 r/min
PLAN DE INGRIJIRE
Nevoia
Diagnostic
deObiective
nursing

Valori patologice
T.A. = 150/80 mm Hg
P. = 90 p/min
T.0 = 39,20C
R. = 21 r/min
Interventii

Evaluare

1. Nevoia Vulnerabilitatea Pacientul saCu rol propriu:

Pacientul
de evita fata de pericolebeneficieze - asigurarea conditiilor debeneficiaza
pericolele datorita afectariide un mediumediu adecvate pentru ade
toate
fizice
de sigurantaevita
pericolele
princonditiile
fata
deaccidentare;
pentru
a
accidente si- amplasez pacientul inevita
infectii in timpsalon in functie de stareapericolele
de 6 ore
sa,
afectiune
sidupa 6 ore
receptivitatea sa;
- iau masuri de evitare a
transmiterii infectiilor prin
respectarea circuitelor
2. Nevoia Alimentatie
Pacientul saCu rol propriu:
Pacientul nu
de a se neadecvata prinprezinta
o- asez pacientul in pozitiemai prezinta
alimenta deficit
datoritastare de binesemiseznd sau decubitgreturi
si
si hidrata greturilor
sifara greturi sidorsal cu capul intr-ovarsaturi
varsaturilor
varsaturi
inparte
dupa 4 ore
manifestat
printermen de 4- protejez lenjeria cu
inapetenta
ore
musamaua si aleza
- in timpul varsaturilor ajut
pacientul
sprijinindu-i
fruntea cu mana stanga si
sustinandu-i tavita cu
mana dreapta
- invit pacientul sa inspire
profund pe gura
Cu
rol
delegat
administrez:
- eventual 1+b/zi
3. Nevoia Eliminare urinaraPacientul saCu rol propriu:
Pacientul
de
a inadecvata
fie echilibrat- fac bilantul hidric,prezinta
elimina
datorita
hidromasurand
ingestia
sieliminari
in
dezechilibrului electrolitic siexcretia
limite
hidro-electrolitic acidobazic in- cantarea pacientului
fiziologice
manifestata printermen de 4- servesc pacientul cudupa 4 ore
oligurie
ore
urinar la pat
- schimb lenjeria de pat si
de corp ori de cate ori
este nevoie
Cu rol delegat:
- perfuzie cu NaCl 250
ml/zi si glucoza 500 ml/zi
i.v.