Sunteți pe pagina 1din 2

Un joc sportiv fara istorie?

Nu cunoastem satisfacator o ramura sportiva atta vreme ct nu i stim istoria.


Nimic nu se poate ntelege sau explica fara istorie. Toate schimbarile petrecute n
evolutia regulilor si a jocului nsusi nseamna timp si spatiu istoric. n evolutia
istorica si traditionala a handbalului ca joc si fenomen social sunt de consemna
t nu
att bogatia sau varietatea structurilor de joc, deci a bagajului motric n ansamblu
,
ct aparitia si evolutia unor situatii de nvatare si perfectionare: antrenamentul,
lectia de handbal (exersarea, inclusiv a partii nendemnatice) si competitia,
ntrecerea ca mijloc de evaluare si verificare periodica a celor antrenate.
Configuratia actuala a jocului de handbal dateaza din Epoca Moderna, mai
precis din a doua jumatate a secolului XIX.
2
Pare a fi un joc sportiv fara....poveste , adica fara o istorie precisa, cum se
exprimau ntr-o carte, bine scrisa, marii gazetari Calin Antonescu si Hristache
Naum (1975, p. 6-7), carte din care mai retinem ca handbalul a fost descoperit
ca sa zicem asa
n laborator. Adica a fost inventat n anii Primului Razboi
Mondial, de un profesor de educatie fizica din Germania, pe nume Karl Schelenz ,
care inspirat de fotbalul englez s-a gndit ca mingea poate fi jucata si cu mna. Pe
la 1917, se jucau deja Torbal, Raffbal si Fusbalspiel variante ale handbalului.
Dintr-o alta sursa, acest nceput este plasat ceva mai devreme, dar pe alte
meleaguri, respectiv n anul 1898, cnd profesorul danez Holger Nielsen a introdus
n lectiile sale jocul denumit Handbold. Aproximativ n aceeasi perioada aparea n
Cehoslovacia Hzen, jocul ce avea sa se numeasca Handbal n 7 sau pe teren
redus (M. Cojocaru, N. Nedef,1989, p. 27).
ntr-adevar, handbalul are n structura sa cam tot ce-i trebuie pentru un joc
complet, caruia nimic nu i se mai poate lua sau adauga; un joc creat n laboratoru
l
civilizatiei europene.
Numai ca astazi stim mai multe despre jocurile cu mingea, si ceea ce stim sigur
este ca ele nu au avut un epicentru; sunt de o vrsta cu omul, homo ludens neputnd
sa traiasca fara aceasta componenta a culturii si civilizatiei.
Pna n prezent, nici o civilizatie nu a putut afirma despre sine ca este
mostenitoarea legitima a acestui joc sau a practicilor care l-au precedat sau i s
unt
contemporane.
Structuri ale handbalului, cum ar fi pasarea, prinderea, aruncarea mingii la zid
,
la colt, n triunghi, n cerc, patrat si n alte formatii, apar nca n antichitatea greco
romana.
Numeroase detalii sigure se gasesc si n tratatul medicului roman Galenus
(sec. II d. Hr.), Despre exercitiul cu mingea mica, iar pentru detalii supliment
are
recomandam Greck Athletics (London, 1925, p.108-122). Handbalul este un joc
solidar cu oina noastra, care, ca orice joc de echipa, nu a figurat nici el n
programul Jocurilor Olimpice antice. Lucru foarte curios si nelamurit satisfacat
or.
Trecutul ndepartat al handbalului nu-i mai sarac n evenimente reprezentative
dect fotbalul, rugbyul sau base-ball-ul.
Prin urmare, sa nu-i pretindem mai multe antecedente istorice, caci nu ni le
poate oferi. Pretinsa continuitate n istorie a unei ramuri/probe sportive pentru
a
umple golurile risca sa apeleze la trasee frauduloase.
Un impuls n alcatuirea structurii actuale a acestui joc l-a provocat
descoperirea mingii din cauciuc natural, la rascrucea dintre mileniile I si II,
de
catre azteci, stramosii mexicanilor de astazi. Calitatile noilor mingi si n primu
l
rnd aceea de a sari au produs o adevarata revolutie n sfera ludicului: au aparut

jocuri cu mingea ce se desfasurau la naltime, deci deasupra solului. n al doilea


rnd, tarile cu o clima aspra, tarile nordice, primele care si-au amenajat hall-e
(sali)
3
de sport pentru timpul nefavorabil, sunt si cele dinti care au dat reguli pentru
desfasurarea jocurilor n spatii acoperite si restrnse.
O vreme, handbalul s-a mai desfasurat afara, n aer liber (cel n 11 jucatori),
pna cnd si alte tari (europene, n primul rnd) si-au amenajat sali spatioase, care
sa gazduiasca si acest joc n 7 jucatori.
Iata de ce nu ne putem pronunta cu privire la nceputurile acestui joc ntr-o
zona sau alta, deoarece nu am cercetat ndeajuns traditiile altor tari, cum ar fi:
Ungaria, Romnia, Cehoslovacia, ale caror echipe s-au aflat de la nceput ntre
primele cinci din lume, alaturi de cele nordice sau ale neamurilor germanice. De
si
am participat la faurirea istoriei handbalului, poate nu vom mai avea un titlu d
e
campioni mondiali, asa cum nu vom mai avea un Eminescu. Dar, deocamdata,
aceste valori fac parte din tezaurul vesnic al Romniei si trebuie pastrate cu
sfintenie. Acestuia ar trebui sa i se adauge si cele sase titluri de campioni mo
ndiali
universitari (1973,1975,1977,1981,1985,1987), precum si performanta unica de a f
i
urcat pe podiumul olimpic la editiile din 1972 (Mnchen),1976 (Montreal),1980
(Moscova) si 1984 (Los Angeles).