Sunteți pe pagina 1din 2

2.1.

Definirea conceptului
Acest concept exprima totalitatea procedeelor si deprinderilor cu care este
nzestrata fiinta umana pentru practicarea unei ramuri (probe) sportive, n
concordanta cu prevederile regulamentelor n vigoare. Alti autori (L. Vasilescu,
Enciclopedia. IV; I. Kunst,1963) nuanteaza putin continutul notiunilor, care n
handbal se refera la manevrarea mingii (prinderea, pasarea, aruncarea, driblingu
l,
respingerea si blocarea ei), miscarea sau deplasarea n teren a jucatorilor
pe scu
rt,
structuri si actiuni motrice prestabilite, accesibile, concretizate n elemente si
procedee tehnice folosite cu eficienta maxima n joc.
Tehnica pura nu exista dect n demonstratiile si chinogramele cu caracter
metodic, caci n realitate acest ansamblu de structuri se afla n relatie directa cu
procesul de joc si n interdependenta cu tactica si calitatile psihofizice ale
jucatorului. Cu alte cuvinte, tehnica se supune legitatilor biomecanicii, biofiz
icii,
anatomiei, fiziologiei etc., astfel ca fiecarui procedeu tehnic i corespunde un
anumit mecanism de baza.
2.2. Caracteristici ale tehnicii
Tehnica n jocul de handbal se caracterizeaza prin miscari aciclice. De aici si
natura efortului: anaerob, n care pulsul cunoaste o variatie specifica acestei
categorii.
4
n al doilea rnd, tehnica acestui joc contine miscari rationale aflate ntr-o
desfasurare logica, n care nimic nu este n plus sau n minus. Folosirea si
valorificarea tuturor datelor oferite de gndirea stiintifica si tehnica, n general
,
confera tehnicii acestui joc caracteristicile unui proces instructiv- educativ
constient.
Prin nsusirea si perfectionarea tehnicii se contribuie la mbogatirea bagajului
motric al individului, la dezvoltarea calitatiilor sale psiho-fizice, pericolul
de
accidentare fiind redus.
n sfrsit, tehnica are un caracter evolutiv. Dinamica evolutiei sale spre
desavrsire fiind determinata nu numai de legitatile activitatii nervoase superioa
re
descoperite de-a lungul anilor, ci si de alti factori, ca cei enumerati mai jos.
2.3. Caracterul evolutiv al tehnicii
De-a lungul vremii, att elementele tehnice ca forme fundamentale de miscare,
caracteristice atacului sau apararii, ct si procedeele tehnice (actiunile concret
e din
joc, stilul, nota personala imprimata executiilor de fiecare jucator) au evoluat
si sau
perfectionat n raport cu:
dezvoltarea tacticii jocului;
aparitia unor noi materiale: suprafete si mingi, adezivi, echipament,
nregistrari video etc.;
cresterea ariei geografice de practicare a handbalului de mare performanta;
modificarile aduse regulamentului;
aparitia jucatorilor cu talie nalta la majoritatea posturilor;
adncirea specializarii pe posturi.
Se ntelege ca nu au evoluat toate elementele tehnicii: pozitia fundamentala,
miscarea n teren, tinerea, prinderea si pasarea mingii, driblingul, interceptarea
si
scoaterea mingii de la adversar, fentele sau miscarile nselatoare, blocarea
aruncarilor la poarta, elementele tehnicii specifice jocului portarului. Alergar
ea,
prinderea, aruncarea, de pilda, sunt la fel ca ale omului primitiv. Altceva a ev
oluat
la homo ludens.

Au evoluat, de asemenea, procedeele tehnice; att cele simple (aruncarile la


poarta, de pilda), ct si cele complexe, cum ar fi aruncarea la poarta, precedata
de
pas adaugat, urmata de finalizare din saritura.
Astazi, s-a perfectionat pe scara larga tehnica individuala necesara efectuarii
marcajului, a blocarii aruncarilor la poarta si a scoaterii mingii din tinerea e
i
echilibrata sau din timpul driblingului. Nu acelasi proces s-a petrecut cu tehni
ca
specifica jocului de atac si tehnica aparatorului.
5
Specializarea temeinica a jucatorilor pe mai multe posturi
att n atac, ct si
n aparare este o tendinta generalizata, ale carei efecte se vad n cresterea
eficientei competitionale si a spectaculozitatii jocului.
Toti marii nostri jucatori, ca Ioan Kunst Ghermanescu, Virgil Hnat
fosti
profesori la facultatea noastra
erau totodata excelenti specialisti pe diferite
posturi si
dispuneau de o pregatire completa. Specializarea pe posturi a aparut din necesit
atea
obtinerii unei eficiente maxime din partea fiecarui jucator, n functie de dezvolt
area sa
fizica, de calitatile motrice si psihice, de maiestria lui tehnico-tactica si, n
u n cele din
urma, de inteligenta sa n joc marturisea n una din putinele sale carti V. Hnat,
creatorul procedeului de aruncare la poarta prin evitare la naltime medie, valoar
e
mondiala a handbalului mpotriva caruia am avut onoarea de a juca de multe ori n an
ii
1962-1963.