Modernismul

Eugen Lovinescu
In literatura romana, modernismul este teoretizat de Eugen Lovinescu, prestigios
critic si istoric literar, care in 1919 fondeaza cenaclul si revista Sburatorul.
Intentioneaza sa promoveze tinerele talente si in acelasi timp sa-si atraga scriitorii
consacrati. Astfel in paginile revistei apar nume de referinta ale literaturii romane: Ion
Barbu,TudorVianu, Pompiliu Constantinescu, Vladimir Streinu, Liviu Rebreanu,
Hortensia Papadat Bengescu, Victor Eftimi
A aparut ca urmare a tezelor lui Eugen Lovinescu, asupra dezvoltarii literaturii.
Modernismul se refera la principalele elemente innoitoare in poezie, proza si critica lit., pe care
doctrina lovinesciana le propune in primele decenii ale sec. XX. Modernismul reuneste unele
grupari, directii si orientari estetice, care apar in lit. romana in aceasta perioada, conturandu-se
ca o manifestare artistica ampla, nu numai in domeniul literaturii, ci in arta, in genere.
In sens restrans, termenul desemneaza miscarea literara constituita in spatiul
hispano- american la sfarsitul sec. al XIX-lea, in jurul poetilor Ruben Dario si Antonio
Machado, miscare orientand poezia spre o estetica a sinceritatii si rafinamentului.
In sens larg, modernismiul reprezinta o manifestare radicala, indrazneata, a celor mai
recente forme de expresie in planul creatiei. Este opus traditionalismului.
Tendinta modernista sustine:
-sincronizarea literaturii nationale cu literatura Europei
-promovarea tinerilor scriitori
- teoria imitatiei
-eliminarea decalajului in cultura (depasirea spiritului provincial)
-necesitatea innoirii
-spiritul veacului
-trecerea de la o literatura cu tematica rurala la o literatura de inspiratie urbana
-evolutia poeziei de la epic la liric
-intelectualizarea prozei si poeziei
-dezv. romanului psihologic, analitic, prin prelucrarea unor forme moderne
Lui Lovinescu ii revine meritul de a fi actionat in directia adaptarii modernismului la
specificul culturii si civilizatiei romanesti. Factorul decisiv, in acest sens, il constituie
elaborarea conceptului de sincronism, ca instrument de investigare critica a evolutiei
literaturii romane. Gruparea Sburatorul cuprinde revista si canaclul literar cu acelasi
nume. Revista a aparut la Bucuresti, intre 1919- 1922 si 1926- 1927, sub conducerea lui
Lovinescu.
Obiectivele gruparii:
Promovarea tinerilor scriitori:
Lansarea unor nume ca: I. Barbu, Camil Petrescu, G. Calinescu, Pompiliu
Constantinescu, Vladimr Streinu, Camil Baltazar. E. Lovinescu obtine si colaborarea unor
scriitori mai vechi (Ion Minulescu) sau ii incurajeaza pe cei care au debutat in alte reviste:
Rebreanu, H. Papadat- Bengescu.

Imprimarea unei tendinte moderniste in evolutia literaturii romane:

In esenta, modernismul lovinescian porneste de la ideea ca exista un spirit al
veacului, explicat prin factori materiali si morali, care imprima un proces de omogenizare
a civilizatiei, de integrare intr-un ritm de dezvoltare sincronica. Teoria imitatiei era
preluata dupa francezul G. Tarde, psiholog si sociolog, care critica viata sociala prin
interactiunea reactiilor sufletesti.
Societatea romaneasca a intors spatele inertiei orientale si, preluand formele
occidentale, a creat premisele dezvoltarii unui fond modern. Fenomenul formelor fara
fond, de care vorbea T. Maiorescu, este acceptat de Lovinescu, dar criticul il socoteste
inevitabil si creator: formele isi pot crea uneori fondul, sustine Lovinescu, spre
deosebire de Maiorescu.
Romania moderna ar fi fructul acestui proces si s-a realizat in ciuda opozitiei
fortelor conservatoare. Lovinescu propune eliminarea rapida a decalajelor culturale si
modernizarea literaturii romane, deci sincronizarea cu spiritul veacului. Princiipiile
sincronismului in literatura inseamna, in mod practic, acceptarea schimbului de valori, a
elementelor ce confera noutate si moderniatate fenomenului litarar. Nu e vorba de o
imitatie servila, de un imprumut fara discernamant, ci de o integrare a literaturii intr-o
forma viabila, in pas cu evolutia artei europene. Prin modernism se intelege depasirea
unui spirit provincial, deci nu opozitie fata de traditie, de specificul national. Polemica
modernismului cu traditionalismul duce la combaterea factorului etnic in cultura, pe care
Lovinescu nu-l contesta, ci subliniaza necesitatea de innoire. In activitatea de critic literar
( vol. de Critice), Lovinescu nu a ramas prizonierul propriilor teze, apreciind cu
generozitate teze care nu raspundeau pe de-a-ntregul idelor sale. Exemplul cel mai
cunoscut este pretuirea acordata romanului Ion, de L. Rebreanu. In schimb, a privit cu
ingaduinta si uneori cu reticenta productiile avangardismului, pe care il considera un
modernism dirijat. Modernsimul lovinescian, bazat pe teoria imitatiei si
princ.sincronismului, aplicand criteriul estetic in judecata operei de arta, poate fi
considerat un moment pozitiv in evolutia culturii si literaturii romane.
Un modernism categoric de fronda (lupta), alcatuind asa zisa miscare de
avangarda, a fost promovat la noi de revistele: Contimporanul (1922- 1932), Punct
(1924-1925), Urmuz (1928).