Sunteți pe pagina 1din 10

Infectiile nosocomiale severe

ale pãrtilor moi


în chirurgia
 Femeie în vârstã de 58 ani,generalã
internatã si operatã prin
urgentã cu diagnosticul de
ocluzie intestinalã, pentru
care a fost necesarã
practicarea unei ileo-
colectomii drepte, urmatã
de ileo-
transversoanastomozã .
În ziua a IV-a
postoperator se constatã
alterarea stãrii generale a
bolnavei, care este febrilã
(38,6ºC), tahicardicã (108
pulsatii/minut), tahipneicã,
oliguricã (circa 650 ml
urinã/ 24 de ore) si acuzã
dureri abdominale intense.
Examenul abdomenului
constatã edem al plãgii si
peretelui abdominal
anterior si lateral.
Ocluzie intestinala
 Se procedeazã la deschiderea  La nivelul peretelui abdominal
largã a plãgii abdominale, se constatã extensia
prin care se evacueazã din procesului infectios, motiv
profunzime o secretie pentru care s-a intervenit
purulentã, intens fetidã. La chirurgical si s-a evidentiat
examenul bacteriologic din extensia procesului
secretia din plagã au fost supurativ la distantã de
identificati streptococi si
plagã, cu aspect de fasceitã
aerobi Gram-negativi,
germenii anaerobi nefiind si miozitã (musculatura
identificati. peretelui abdominal
Evolutia ulterioarã a fost necontractilã, flascã, cu
grevatã de aparitia la aspect de "carne fiartã"). S-
nivelul plãgii a continutului au practicat excizii largi ale
digestiv cu aspect tesuturilor afectate, cu
intestinal (dezunire de defect parietal important si
anastomozã — abces evisceratie secundarã.
intraperitoneal — supuratie

parietalã — fistulã ileo-
colicã).
 La tratamentul chirurgical s-
a asociat antibio- terapie
intravenoasã, în
combinatia Tienam (2
g/24 de ore) si
Metronidazol (3 g/24 de
ore).
Dupã o perioadã de
evolutie aparent
favorabilã se constatã
aparitia unei alte fistule
intestinale, alta decât cea
anastomoticã, pe
evisceratia consecutivã
drenãrii chirurgicale a
supuratiei, urmatã de
agravarea stãrii generale
Facomatoza
 Facomatoza este un nume de
ansamblu al unui grup de
boli congenitale, în care se
asociază malformaţii
diverse ale sistemului
nervos şi tumori benigne
de origine ectodermică ale
pielii, mucoaselor, ochiului
şi sistemului nervos
central, denumite facoame
(phakos=linte, lentilă).
Boala von Recklinghausen
(sau neurofibromatoza) şi
scleroza tuberoasă
Bourneville fac parte din
acest grup
Neurofibromatoza
 Neurofibromatoza sau
boala von
Recklinghausen este o
boală ereditară
transmisă autosomal
dominant. Are evoluţie
lentă şi se
caracterizează prin
prezenţa de tumori
cutanate, de tumori ale
nervilor (glioame) sau
ale sistemului nervos
central şi de pete
pigmentare ale pielii.
Frecvent coexistă tumori
viscerale, endocrine,
alterări ale scheletului
iar uneori pot apărea
tulburări mentale.
Variola
 Variola (sau vărsatu
l) este o boală
contagioasă, de natu
ră virotică.
Variola a fost una dint
re cele mai
mari catastrofe ale om
enirii,
omorând şi desfigurân
d un număr
imens de oameni de-a
lungul
secolelor; numai în
secolul al XX-lea au
murit de
variolă între 300 şi 50
0 de
milioane de oameni.
Numai în
1967 s-au îmbolnăvit
de variolă
circa 15 milioane de
oameni şi au
căzut victime aceste
i boli două
milioane. În acelaşi an
Organizaţia Mondială
a Sănătaţii a
desfăşurat o campani
e intensă de
vaccinare şi de inform
are a
opiniei publice cu priv
ire la
această boală. În 1977
, variola a
fost total eradicată; de
atunci nu
s-a mai semnalat nici
un caz.
Variola este singura af
ecţiune
contagioasă ai cărei
germeni au
fost total e
Ihtioza lamelara
 O alterare a keratinizarii (a
formarii pielii), innascuta,
-ihtioza lamelara- realizeaza
tabloul clinic de Baby
Harlequin. Este o afectiune
rara, cu prognostic intunecat.
Boala poate fi diagnosticata
ante-natal (inainte de
nastere) prin amniocenteza
si ecografie 3d
Tratamentul se face cu
retinoizi sistemic
(isotretinoin). Boală de piele
caracterizată prin uscarea şi
descuamarea tegumentelor
sub formă de lamele sau de
solzi de peşte.
HIDROCEFALIA
 Asa numita "apa in creier",
hidrocefalia este una dintre cele
mai intalnite probleme in practica
neurochirurgiei pediatrice.
Termenul de "apa in creier" (in
greceste hydros=apa,
kephalos=cap) este de fapt o
denumire incorecta din punct de
vedere medical, in realitate
hidrocefalia fiind o acumulare de
lichid cefalorahidian in interiorul
creierului. Lichidul cefalorahidian
este produs in mod normal in
creierul fiecaruia dintre noi pe
toata durata vietii. Fluidul
cefalorahidian este foarte similar
cu plasma sanguina si contine
diferite saruri si alti compusi cum
ar fi sodiu si glucoza. Lichidul este
produs in principal in niste
camere interioare ale creierului,
interconectate intre ele, denumite
ventriculi. Un creier de adult
 Odata produs, lichidul cefalorahidian
circula prin ventricule, in jurul
creierului si al maduvei spinarii ca
in final sa fie absorbit la nivelul
scoartei cerebrale in sistemul
venos si sa ajunga in cele din
urma la inima. Acest ciclu ordonat
de producere, circulatie si
absorbtie a lichidului
cefalorahidian asigura protectia,
hranirea si eliminarea produselor
de excretie ale creierului si
maduvei spinarii. In acelasi timp,
nu se produce nici o pierdere de
saruri sau alte componente ale
lichidului, acestea fiind in
permanenta recirculate.