UNIVERSITATEA ,,STEFAN CEL MARE SUCEAVA

FACULTATEA DE STIINTE ECONOMICE SI ADMINISTRATIE PUBLICA

CONTABILITATE SI INFORMATICA DE GESTIUNE

Autofinantarea-principalul
criteriu de autonomie financiara a
intreprinderi

Hunea Adriana,
CIG II, grupa II

UNIVERSITATEA ,,STEFAN CEL MARE SUCEAVA

FACULTATEA DE STIINTE ECONOMICE SI ADMINISTRATIE PUBLICA
CONTABILITATE SI INFORMATICA DE GESTIUNE

Cuprins

1. Autofinantarea
2. Masurarea autofinantari
3. Determinantele autofinantari
4. Importanta autofinantarii pentru intreprindere
5. Autofinantarea si ciclul capitalurilor pe termen lung angajate n
ntreprindere
6. Autofinantarea si capacitatea de rambursare a datoriilor
7. Autofinantarea si autonomia financiara

UNIVERSITATEA ,,STEFAN CEL MARE SUCEAVA

FACULTATEA DE STIINTE ECONOMICE SI ADMINISTRATIE PUBLICA
CONTABILITATE SI INFORMATICA DE GESTIUNE

Autofinantarea-principalul criteriu de autonomie financiara a

intreprinderi
Autofinantarea constituie n general pivotul finantarii ntreprinderilor si pentru
unele dintre ele, sursa exclusiva a finantarii n fazele decisive ale dezvoltarii.
Caracterul fundamental al acestei resurse tine de faptul ca aceasta constituie
elementul n baza caruia finantarea externa va putea fi solicitata si atrasa de catre
ntreprindere. Acest statut al autofinantarii tine de doua ratiuni fundamentale.
Pe de o parte, marimea sa (n valoare absoluta si n valoare relativa)
furnizeaza indicatii
cu privire Ia performantele
ntreprinderii.
O
autofinantare ridicata asigura pe investitorii financiari asupra posibilitatilor de
remunerare si de punere n valoare, de catre ntreprindere, a fondurilor pe care ei le
vor investi.
Pe de alta parte antofinantarea creaza capacitatea de rambursare a datoriilor
ntreprinderii si da o masura riscului pe care furnizorii de fonduri si-l asuma.

Masurarea autofinantarii
Autofinantarea corespunde resurselor noi obtinute din activitatea ntreprinderii
si destinate sa finanteze activitatea viitoare. E vorba de profitul brut sau rezultatul
brut reinvestit n ntreprindere. Aceasta formulare pune mai ntai probleme
terminologice si poate sa suscite confuzii pentru ca exista mai multe notiuni ale
rezultatului si pentru ca epitetul ''brut'' are semnificatii precise.
Este fara indoiala mai clar daca spunem ca autofinantarea corespunde unui
surplus monetar degajat de ntreprindere din activitatea sa si folosit pentru
finantarea dezvotarii viitoare.
Dar o deflnire mai tehnica a autofinantarii cere sa fie precizate componentele
sale si modul sau de calcul. n aceasta privinta doua puncte de vedere pot fi propuse.
Primul prezinta autofinantarea ca diferenta ntre fluxul ncasarilor si al platilor
determinate de activitatea ntreprinderii. Al doilea prezinta autofinantarea ca o parte
a surplusului monetar (cash-flow sau capacitate de auto finantare) obtinut de
ntreprindere.

Determinantele autofinantarii
Marimea autofinantarii este determinata de factori a caror influenta poate fi pusa n
evidenta n diferite etape ale formarii sale. Aceste etape pot fi reprezentate astfel:

UNIVERSITATEA ,,STEFAN CEL MARE SUCEAVA

FACULTATEA DE STIINTE ECONOMICE SI ADMINISTRATIE PUBLICA
CONTABILITATE SI INFORMATICA DE GESTIUNE
1. Vnzari
- Cheltuieli curente legate de prestatii externe
2. Valoarea adaugata
- Cheltuieli de personal
- lmpozite, taxe si varsaminte asimilate
3. Excedent brut din expIoatare
+ Venituri financiare
+ Venituri exceptionale
- Cheltuieli financiare
- Cheltuieli exceptionaIe
4. Cash Flow Brut
(Excedent monetar naintea impozitarii)
- Impozit asupra beneficiilor
5. Flow net sau marja bruta de autofinantare
- Dividende
- Autofinantare
La nivelut (1) se compara marimea activitatii comerciale cu marimea
aprovizionarilor, determinndu-se marimea valorii adaugate. Aceasta din urma
suporta astfel, influenta politicii si a conditiilor de vnzare, a politicii de
aprovizionare si de consumuri intermediare, n legatura cu bunurile si serviciile
furnizate de parteneri din afara ntreprinderii si consumate n cadrul activitatii
curente.
La nivelul (2) formarea autofinantarii e determinata de conditiile de activitate
curenta. Se pune frecvent accentul pe influenta exercitata de relatia salarii-profit. Dar
caracteristici ca dinamisrnul comercial, politica preturilor, evolutia productivitatii,
evolutia diferitelor costuri, influenteaza favorabil sau defavorabil asupra marimii
excedentului brut din exploatare si, n consecinta, asupra autofinantarii.

UNIVERSITATEA ,,STEFAN CEL MARE SUCEAVA

FACULTATEA DE STIINTE ECONOMICE SI ADMINISTRATIE PUBLICA
CONTABILITATE SI INFORMATICA DE GESTIUNE
La nivelul (3) intervin factorii financiari si alte elemente exceptionale care
afecteazaexcedentul degajat de operatiunile curente. Pe de o parte, suma prelevarilor
asupra acestui excedent va fi conditionta de nivelul ndatorarii si rata dobnzii,
precum si de alte aspecte (incendii, penalitati etc.). Pe de alta parte, cstigurile
speculative (plus valoare asupra cesiunilor de exemplu) determina o crestere a
excedentului.
Luarea n calcul a cheltuielilor si veniturilor financiare si a pierderilor si profiturilor
exceptionale permite sa se determine excedentul asupra ansamblului operatiunilor
efectuate n cursul perioadei.
La nivelul (4) dupa prelevarea impozitului asupra beneficiului putem masura
surplusul monetar obtinut si pus la dispozitia ntreprinderii si a proprietarilor,
adica cash-flow-ul net, sau marja bruta de autofinantare, sau capacitatea de
autofinantare. Suma prelevarilor fiscale e determinata de politica de amortizare si de
provizioane, n masura n care reglementarile fiscale permit sa fie deduse din
beneficiul impozabil si conditioneazs mpartirea ntre impozit si beneficiu net. La
rndul sau cash-flow-ul va fi repartizat pe doua destinatii.
La nivelul (5), o parte va fi prelevata pentru plata dividentelor si eventual pentru
participarea salariatilor Ia profit, iar alta parte ramne la dispozitia ntreprinderii si
va permite sa se finanteze activitati viitoare, aceasta parte reprezentnd marimea
autofinantarii.
Autofinantarea apare deci, ca un fond de acumulare pe care ntreprinderea l
obtine din propria activitate si este o consecinta sintetica a diferitelor aspecte ale
politicii sale.

Importanta autofinantarii pentru intreprindere

Autofinantarea constituie o resursa financiarp complet diferita de cetelalte, ea
avnd un statut deosebit n potitica de finantare a ntreprinderii. n masura n care
antofinantarea exprima aptitudinea ntreprinderii de a asigura reproducerea
capitalurilor care-i sunt conferite, aceasta constituie singura finantare independenta
si
stabila,
putnd
sa
asigure
rambursarea
mprumuturilor
ntreprinderii.Autofinantarea constituie fundamentul pe care se va putea edifica o
politica de finantare viabila.
n primul rnd autofinantarea exprima aptitudinea ntreprinderii de a asigura
reproductia simpla, si n masura n care este posibil, reproductia largita, cresterea
capitatului. Autofinantarea corespunde resurselor care permit mai nti compensarea
uzurii fizice si morale a activelor pe termen lung (amortizari).

UNIVERSITATEA ,,STEFAN CEL MARE SUCEAVA

FACULTATEA DE STIINTE ECONOMICE SI ADMINISTRATIE PUBLICA
CONTABILITATE SI INFORMATICA DE GESTIUNE
Apoi autofnantarea asigura compensarea riscurilor, referitoare fie la anumite
elemente de activ (provizioane pentru deprecierea creantelor, a stocurilor etc.), fie la
ansamblul patrimoniului (provizioane pentru pierderi si cheltuieli).
n sfrsit, autofinantarea corespunde partii din rezultate care este mentinuta si
reinvestita n activitatea ntrepriderii.
Primele doua componente ale autofinantarii enuntate mai nainte, corespund
resurselor necesare pentru reconstituirea capitaluritor angajate permanent n
activitatea ntreprinderii (se spune autofinantare de mentinere). A treia componenta
permite sa se largeasca productia si deci sa se dezvolte activitatea ntreprinderii
(denumim aceasta componenta autofinantare de crestere).

Autofinantarea si ciclul capitalurilor pe termen lung

angajate n ntreprindere
Autofinantarea poate sa vizeze doua directii fundamentale. Pe de o parte poate
viza activele imobilizate (investitiile n sensul traditional al termenului). Pe de alta
parte, autofinantarea poate nsemna rambursarea mprumuturilor. Comparatia ntre
suma datoriilor pe termen lung si mediu si cea a marimii autofinantarii permite sa se
aprecieze capacitatea de rambursare de catre ntreprindere a datoriilor.

Autofinantarea si capacitatea de rambursare a datoriilor

Indicatorul care exprima capacitatea de rambursare de catre ntreprindere a
datoriilor este dat de raportul ntre datoriile pe termen mediu si lung si marimea
autofinantarii.
Recurgerea Ia acest indicator se justifica prin faptul ca autofinantarea
masoara capacitatea ntreprinderii de a crea un surplus monetar, singura sursa de
fonduri pentru rambursarea mprumuturilor. Daca raportul de mai nainte prezinta
valori mici, ntreprinderea nu este prea ndatorata, n raport cu capacitatea sa de
autofinantare. n schimb daca raportul atinge valori mai mari, ntreprinderea are un
grad ridicat de indatorare si va avea dificultati pentru rambursarea n viitor a
datoriilor ajunse Ia scadenta. Valorile medii pentru acest indicator ar fi cuprinse
ntre 2 si 3 ani, ceea ce nseamna ca ntreprinderea ar trebui sa afecteze de la 2 pna
la 3 ani marja bruta de autofinantare sau autofinantarea pentru rambursarea
datoriilor pe termen mediu si lung.
ntreprinderile pentru care acest indicator e mai mic de 2 ani dispun de o
nidicata capacitate de rambursare si sunt n masura sa solicite noi mprumuturi fara
sa-si pericliteze solvabilitatea la termen. ntreprinderile pentru care acest indicator
depaseste 3 ani au o scazuta capacitate de rambursare, iar recurgerea la noi datorii

UNIVERSITATEA ,,STEFAN CEL MARE SUCEAVA

FACULTATEA DE STIINTE ECONOMICE SI ADMINISTRATIE PUBLICA
CONTABILITATE SI INFORMATICA DE GESTIUNE
le agraveaza situatia. Eventualii mprumutatori vor ezita sa-si ia riscul acordarii de
noi mprumuturi a caror rambursare poate fi problematica. Aceste observatii arata ca
autofinantarea constituie fundamental la capacitatea de rambursare. Nivelul sau
actual si evolutia autofinantarii sunt elemente esentiale pe care furnizorii de capital
din exterior cauta sa le ia n calcul nainte de a accepta sa se implice n
ntreprindere. Un nivel satisfacator al autofinantarii apare ca o conditie
fundamentala pentru obtinerea altor surse de finantare. Nici cresterea de capital si
nici mprumuturile nu se pot realiza daca ntreprinderea nu manifesta o capacitate de
autofinantare suficienta.Finantarea externa apare aslfel, ca o completare si nu ca o
substituire a resurselor procurate prin autofinantare.

Autofinantarea si autonomia financiara

Autofinantarea find obtinuta prin activitatea ntreprinderii, ea apare ca
singura garantie pentru autonomie si stabilitate financiara. Binenteles, exista si alte
surse stabile, n afara autofinantarii, ca de exemplu cresterea de capital sau
mprumuturile pe termen mediu si lung. Dar insuflcienta autofinantarii face sa se
reduca posibilitatile de finantare externa. Autofinantarea va constitui deci nceputul
inevitabil al oricarui plan de finantare la termen. Furnizorii externi de fonduri nu vor
accepta sa aduca resurse dect daca suma autofinantarii este linistitoare.
Aporturile la capitalul propriu nu par sa mareasca dependenta ntreprinderii
fata de actionari. Dar, pe de o parte, o ntreprindere care prezinta rezultate si o
autofinantare insuficiente risca sa descurajeze aportul la capital al unor noi actionari
si chiar sa descurajeze pe actionarii deja existenti. Pe de alta parte, n cazul
insufcientei autofinantari, recurgerea Ia cresterea de capital poate fi cauza pierderii
totale sau partiale a controlului asupra ntreprinderii pentru asociatii actuali,
constrnsi sa faca apel la resurse externe pentru reconstituirea capacitatii de
finantare a ntreprinderii.
n concluzie putem evidentia o serie de avantaje pe care le prezinta
autofinantarea :
-

creste autonomia ntreprinderii;

se reduce expunerea ei la factori perturbatori si de risc;
constituirea capitalului se face progresiv;
se genereaza un efect multiplicator, cstigul din capitalul suplimentar genereaza un cstig
suplimentar
se pot restitui credite anterioare;
se reduce nivelul costurilor financiare:
perspective mai bune pentru investitii si modernizare.

UNIVERSITATEA ,,STEFAN CEL MARE SUCEAVA

FACULTATEA DE STIINTE ECONOMICE SI ADMINISTRATIE PUBLICA
CONTABILITATE SI INFORMATICA DE GESTIUNE
Bibliografie:
Georgeta Vintila, Gestiunea Financiara a ntreprinderii, Editura Didactica si Pedagogica,
2004
Ion Stancu, Gestiunea Financiara, Editura Economica, 1994
Mihai Toma, Petre Brezeanu, Finante si Gestiune Financiara, Editura Economica, 1996