Sunteți pe pagina 1din 2

Uitarea este necesara

Amintirile si asocierile se acumuleaza rapid in creier, iar ganditul si memorarea sunt


doua activitati dificile. Daca nu ar exista uitarea, amintirile ne-ar putea invada viata
si ar face imposibila invatarea lucrurilor noi, ar pune stapanire pe toata memoria
noastra, crede profesorul si psihologul american Ben Storm.
Din fericire insa, putem uita informatiile nefolositoare, pentru a ni le aminti pe cele
de care avem nevoie. Cercetatorii incearca sa afle cum selecteaza mintea noastra
lucrurile despre care considera ca este necesar sa ni le amintim. Astfel ca au facut
un experiment, in care participantilor li s-a dat sa memoreze o lista de pasari. Apoi,
li s-a cerut sa indeplineasca o sarcina care necesita amintirea a jumatate dintre
pasari. Incercarea de a-si aminti jumatate dintre pasari ii facea in mod natural sa
uite cealalta jumatate. Desi nu pare, acesta este un lucru bun si foarte util.
S-a constatat ca oamenii care sunt buni la uitarea informatiilor de care nu au nevoie
sunt buni si la rezolvarea problemelor si la amintirea anumitor lucruri atunci cand
sunt distrasi de alte informatii. Acest lucru arata ca uitarea joaca un rol important in
rezolvarea problemelor si in memorare.
Mai simplu, rolul uitarii in memorare poate fi demonstrat in diverse situatii de zi cu
zi. De exemplu, daca iti schimbi numarul de telefon si cineva iti cere noul numar, tear incurca sa-ti tot amintesti numarul vechi in loc de cel nou. Trebuie sa fim capabili
sa ne actualizam memoria pentru a ne putea aminti lucrurile care sunt relevante in
prezent.
Uitarea este "nscris n legile omeneti". Aa cum un depozit de materiale s-ar
umple, n condiiile suprancrcrii lui nednd posibilitatea de a se depozita i alte
materiale, tot aa i depozitul memoriei s-ar putea suprancrca, n-ar da
posibilitatea individului s pstreze noi i noi cunotine, ca urmare a experienelor
curente i recente de via. De aceea, uitarea intervine ca o supap care las s se
scurg, s se elimine ceea ce nu mai corespunde noilor solicitri puse n faa
individului. n raport cu memoria care tinde, dup cum am vzut, spre fixarea i
pstrarea informaiilor, uitarea este un fenomen negativ. n schimb n raport cu
necesitile practice, cu solicitrile cotidiene, ea este un fenomen pozitiv i aceasta
deoarece uitarea treptat, gradual a anumitor informaii contribuie la echilibrarea
sistemului cognitiv al individului, acord acestuia un caracter suplu, dinamic, pasibil
de a se automica fr a fi stnjenit de ceea ce ar fi "prea mult" i mai ales de
"prisos. Uitarea este cea care acord memoriei caracterul ei selectiv, cci, datorit
ei, noi nu pstrm si nu reactualizm absolut totul, ci doar ceea ce trebuie sau ceea
ce ne intereseaz. Aadar, caracterul necesar al uitrii decurge din faptul c ea are
importante funcii de reglare i autoreglare a sistemului mnezic al individului, n
sensul c d posibilitatea "descrcrii" i "eliminrii" din acesta a ceea ce este fie
inutil, fie balast, pentru a face loc-noului material informaional ce trebuie s fie
nsuit. Cnd aceste condiii (sau limite) nu sunt respectate, ea devine o piedic n

calea adaptrii la solicitrile mediului, o povar pentru memorie care este nevoit s
reia de la nceput procesele sale.