Sunteți pe pagina 1din 4

Mesterul Manole

Actiunea primului act are loc in camara de lucru a Mesterului Manole. Acesta incearca sa gaseasca,
cu ajutorul Staretului Bogumil, o explicatie pentru caderea zidurilor bisericii pe care incercau s-o
construiasca. Staretul incearca sa-l convinga pe Manole ca fortele superioare se impotrivesc cladirii
bisericii si ca numai o jertfa umana ar tine zidurile in picioare.

Mesterul nici nu concepe o asemenea idee, stiind ca una dintre Cele zece porunci este sa nu ucizi.
Gaman, un batran prieten al lui Manole, se ofera sa fie jertfa necesara, insa Mesterul nu doreste sa auda
asemenea ganduri.

Dupa plecarea Staretului, apare Mira, sotia lui Manole. Aceasta nu are deloc incredere in Bogumil,
numindu-l pacatos. Ea crede ca sotul ei nu se mai odihneste deloc din cauza acestei biserici. Manole se
chinuieste sa construiasca acel lacas de sapte ani, tot atatia de cati este casatorit cu Mira.

Cele doua iubiri ale Mesterului sunt sotia sa si biserica pe care doreste s-o cladeasca. El nu intelege
de ce cerul i se impotriveste si cauta tot felul de solutii.

Apar sase dintre cei noua zidari pentru a-l vesti pe Mester de prabusirea noilor ziduri ale bisericii.
Acestia sunt de parere ca nici un loc nu este bun pentru constructie, desi masuratorile sunt corecte.
Obositi fiind si satui de atatia chinuri, zidarii vor sa-l abandoneze pe Manole. Gaman ii convinge insa sa
nu se lepede de Mester si pornesc cu totii la locul tragediei pentru a examina faptele.

Mira ramane acasa, sfatuita fiind de sotul ei, sa se culce.


Actul II
Dimineata devreme, Manole cerceteaza temeliile ruinei. Zidarii sunt convinsi ca nu mai are rost sa
incerce, deoarece tot ceea ce ei ridica, noaptea se darama.

Peste putin timp se infatiseaza in fata lor un sol al domnitorului care-i anunta ca Voda vrea sa vada
biserica ridicata. Zidarii si Manole ii spun solului ca pamantul acesta este bantuit si ca trebuie ales alt loc.
Solul spune ca Voda a cheltuit mult pentru aceasta biserica care trebuia construita in doi ani. Au trecut

sapte ani si nici macar zidul nu este ridicat. Mesterul mai cere o singura sansa si promite ca va ridica
biserica in curand; el cere doar trei zile.

Dupa plecarea solului, zidarii il intreaba cum a putut fagadui ceva ce le poate cauza moartea. Al
saselea zidar vrea sa plece si ceilalti i se alatura. Ei ii cer lui Manole sa porunceasca sufletelor lor sa uite
de imaginea bisericutei. Mesterul nu poate sa faca acest lucru, dar este mai sigur ca oricand ca biserica
se va inalta.

Al saselea zidar nu vrea sa mai fie vrajit de chipul bisericii si ii paraseste.

Ceilalti zidari raman si ii spun mesterului ca numai printr-o minune vor reusi sa ridice biserica.
Manole le spune ca numai printr-o jertfa de sange vor reusi si printr-o minune de Sus sau de Jos.

Dupa o lupta psihologica cu el insusi, Manole le spune cu un glas ireal ca o viata de om trebuie
cledita in zid. Fiinta jertfita trebuie sa fie o sotie, care inca n-a nascut, sora curata sau fiica luminata.

La inceput, mesterii sovaie, dar inteleg ca sacrificiul este singura solutie si fac un juramant: jertfa va
fi prima femeie care va veni sa-si vada sotul, fratele sau tatal. Apare si cel de-al saselea zidar, care nu
poate uita biserica.
Actul III

Actiunea se petrece tot la zidul in ruine, in dimineata celei de-a treia zi, ceruta de Manole ca ragaz.
Zidarii sunt palizi si slabiti, in asteptarea primei femei care va veni.

Nici ei, nici Mesterul nu mai pot dormi noaptea. Barbatii se roaga sa nu fie sotia, sora sau fiica unuia
dintre ei sacrificata. Zidarii, intaratati de cel de-al saselea, cred ca Manole a incalcat juramantul,
anuntand-o pe Mira.

Manole le raspunde ca acest juramant a fost facut pentru Dumnezeu, iar pe El nu-l poate insela. In
plus, le spune ca asa cum a impartit totul cu ei pana atunci , asa imparte si suferinta cu ei. Zidarii nu il
cred si vor sa desfaca juramantul.

Mira soseste cu rasuflarea taiata si cu un suras speriat. Dupa ce a vorbit cu Staretul Bogumil si dupa
ce a aflat ca trebuie facuta o jertfa umana, pentru a inalta biserica, sufletul Mirei a fost cuprins de
neliniste si a venit in graba sa opreasca o asemnea nebunie.

Sotul ei este inlemnit si vrea s-o faca sa plece, dar zidarii ii amintesc de juramant si nu ii dau voie
Mirei sa plece. Femeia este decisa sa nu-i lase sa omoare pe cineva si ii incredinteaza ca oricare ar fi
juramantul lor, ea ii dezleaga. Mesterul o linisteste, spunandu-i ca nu au zidit pe nimeni si ca in cateva
zile biserica va fi intreaga. Mira crede ca blestemul a fost biruit.

Manole ii spune ca povestea cu jertfa umana e un joc pe care-l vor face cu ea. Blestemul il vor
invinge prin acest joc. Barbatii se vor preface ca o zidesc; ea trebuie doar sa stea nemiscata si sa
zambeasca. Mira crede ca este vorba doar de un joc si accepta sa participe.
Actul IV
Zidurile bisericii incep sa se ridice. Zidarii, zoriti de Manole, lucreaza fara odihna. Mesterul umbla agitat
si aude vaietul in zid", desi ceilalti nu aud nimic.

Oamenii se intreaba daca Mira a inteles ce s-a intamplat. Unul din ei crede ca nu si-a dat seama nici
dupa moarte deoarece avea un suflet atat de bun.

Grupuri de femei vin de prin tara sa planga pentru sotia din zid. Ele privesc zidurile si par sa uite
pentru ce au venit. Drumul de intoarcere il parcurg in tacere, iar unele dintre ele, nici nu stiu de ce au
venit.

Manole este bantuit de amintiri. El are impresia ca lucreaza de ani de zile si nu de sapte zile. El nu-si
mai poate aminti cum s-a stins Mira din viata si il intreaba pe un zidar. Acesta incearca sa-i aline durerea
si ezita sa-i raspunda. Mesterul este revoltat ca Dumnezeu i-a cerut totul pentru a cladi aceasta biserica.

Manole aude vocea Mirei din zid si le porunceste oamenilor sa lucreze tot mai repede. La un
moment dat, Mesterul isi pierde mintea si incepe sa loveasca peretii, pentru a-i darama.

Zidarii incearca sa-l opreasca, dar el striga ca nu mai vrea turle, ferestre, nici biserica, ci o vrea pe
Mira din piatra. Vrea sa inceteze "vaierul". Barbatii nu stiu cum sa-l faca sa inceteze.

Manole ii intreaba cine a zidit-o, cine a pus ultima piatra. Zidarii ii raspund ca el a fost cel care a
zidit-o pana la ultima piatra. Manole nu poate accepta acest lucru.
Actul V
Biserica este terminata. Zidarii incearca sa ridice clopotul cel mare. Ei asteapta sosirea domnitorului si
anuntarea pedepsei lui Manole si poate chiar a lor. Mesterul pare sa nu mai traiasca; el se plimba pe
langa biserica si aiureaza.

Soseste Gaman, care ii spune lui Manole ca a fost pe la manastiri sa se roage. Acesta ii spune
batranului cum a omorat-o pe Mira si ii arata zidul in care se afla trupul ei. Gaman ii marturiseste ca stie
toata povestea si ca aude si el cantecul Mirei din zid. Il anunta pe Manole ca tara e ingrozita de aceasta
jertfa si ca in sobor, multe glasuri s-au ridicat impotriva lui.

Voda e presat de boieri pentru a-l judeca pe mesterul vinovat de crima. Manole este foarte obosit
si isi da seama ca a fost doar o unealta in mana Domnului.

Domnitorul vine sa vada biserica, insotit de un alai de boieri si calugari, care ii spune domnului ca
Manole poate ridica o biserica mai frumoasa. Ei il indeamna sa ordone moartea mesterului. Voda nu ii
asculta, ci ii ureaza lui Manole sa traiasca multi ani, fiind chiar ingrijorat pentru sanatatea lui.

Manole vrea sa i se permita sa traga primul clopotul cel mare si intra in biserica. Boierii continua sal acuze pe mester de crima, dar multimea se impotriveste. Manole trage clopotul, apoi se arunca din
biserica si moare la cateva secunde dupa ce atinge solul.

Gaman a simtit ca sufletul Mesterului era atras catre o alta lume. Zidarii se simt pierduti fara
Manole si simt ca nu-si vor mai gasi locul in lume.