ALEXANDRU LAPUSNEANUL

DE COSTACHE NEGRUZZI
NUVELA ISTORICA ROMANTICA
Nuvela este o specie a genului epic in proza, cu un singur fir narativ si cu un conflict care implica un numar
redus de personaje. Nuvela Alexandru Lapusneanul scrisa de Costache Negruzzi este prima nuvela istorica
din literatura romana, aceasta apare la 30 ianuarie 1840, in primul numar al revistei Dacia Literara,
inscriindu-se intr-una din directiile imprimate de programul acesteia conceput de Mihail Kogalniceanu si
anume, inspirarea scriitorilor din istoria patriei. Pentru crearea acestei nuvele, Negruzzi se inspira, in principal,
din cronica lui Grigore Ureche.
Tema nuvelei Alexandru Lapusneanul ilustreaza evocarea unui moment zbuciunat din istoria Moldovei in
timpul celei de a doua domnii a lui Alexandru Lapusneanul.
Domnitorul se intoarce in Moldova in fruntea unei ostiri turcesti. La Tecuci, este intampinat de boierii:
Motoc, Stroici, Veverita, Spancioc. Acestia ii comunica domnitorului ca poporul nu-l iubeste si nu il vrea.
Stefan Tomsa fuge in Valahia, iar Lapusneanul urca pe tronul Moldovei. El este intampinat cu bucurie de
popor si cu frica de catre boieri. Domnitorul se razbuna cumplit luand averile boierilor si omorandu-i.
Induiosata de lacrimile vaduvelor si ale orfanilor, doamna Ruxanda il roaga pe sotul ei sa inceteze macelul.
Domnitorul ii promite un leac de frica. Intr-o zi de sarbatoare, din porunca domnitorului au fost ucisi 47 de
boieri. Boierii Spancioc si Stroici au reusit sa fuga. Pentru a nu-i scapa pe fugari, Lapusneanul s-a instalat in
cetatea Hotinului. Lapusneanul se imbolnaveste grav si cere, dupa obiceiul timpului sa fie calugarit. La
indemnul lui Spancioc, doamna Ruxanda isi otraveste sotul. Domnitorul moare in mainile boierilor Stroici si
Spancioc.
Nuvela Alexandru Lapusneanul este alcatuita din patru capitole, fiecare purtand un motto, semnificativ
pentru continutul acestuia. Primul capitol are motto-ul : Daca voi nu ma vreti, eu va vreu, cuvintele apartin
lui Lapusneanul, ca raspuns la indemnul de a renunta la tronul Moldovei, adresat lui de catre boierii veniti sa il
intampine. Al doilea capitol incepe cu motto-ul Ai sa dai sama, Doamna si este replica vaduvei unui boier
ucis de Lapusneanul, amenintare adresata doamnei Ruxanda. Al treilea capitol detine motto-ul Capul lui
Motoc vrem si sunt cuvintele multimii de tarani, veniti la curte sa se planga de asuprirea boierilor, de saracie,
de foame, de viata lor devenita insuportabila. Ultimul capitolare motto-ul De ma voi scula, pre multi am sa
popesc si eu si sunt cuvintele lui Alexandru Lapusneanul, aflat pe patul de suferinta, ca o amenintare
impotriva celor care il calugarisera.
In nuvela scrisa de Costache Negruzzi sunt prezentate elemente de realitate impletite cu elemente de
fictiune. Un prim element de realitate este sursa de inspiratie a autorului, si anume cronica lui Grigore Ureche.
Alte elemente de realitate sunt spatiul: Moldova, timpul: anii 1564-1569, domnitorul Alexandrul Lapusneanul,
sotia acestuia Ruxanda, care era nepoata lui Stefan cel Mare, boierul Motoc, reintoarcerea lui Alexandru voda
cu ajutor turcesc si taranesc, uciderea unui numar de boieri si moartea lui Alexandru Lapusneanul in conditii
suspecte. Ca elemente de fictiune, in aceasta nuvela, intalnim: limbajul personajeler, mimica, gesturile,
reactiile, actiunile lor si destinul boierilor Motoc, Veverita si Spancioc, care este prezentat cu totul diferit in
nuvela fata de realitate, acestia sunt de fapt personaje reale care au fugit in Polonia, unde au fost decapitati la
interventia lui Lapusneanul.
Nuvela Alexandru Lapusneanul are o structura simetrica si un echilibru solid atat in ceea ce priveste
ilustrarea evenimentelor, cat si in ceea ce priveste psihologia si tragismul personajului.
Din expozitiune, aflam ca Alexandru Lapusneanul revine in Moldova cu scopul de a-si relua scaunul
domnesc, dupa ce, cu eforturi indelungate, reusise sa il alunge pe Stefan Tomsa, care ii urmase la domnie.
Lapusneanul fusese inlaturat de la tron din cauza unor boieri, aceeasi care l-au intampinat aproape de granita:
Motoc, Veverita, Spancioc si Stroici. Acestia voiau sa il convinga sa renunte la tron, deoarece poporul nu il

vroia.
Intriga consta in conflictul dintre Lapusneanul si boierii care l-au tradat.
In desfasurarea actiunii, aflam ca Motoc, speriat de amenintarile lui Lapusneanul, cade in genunchi si il
roaga sa nu il pedepseasca ca l-a tradat. Acesta ii promite ca il va cruta, ba mai mult ii promite ca: sabia mea
nu se va manji in sangele tau. Dupa fuga lui Tomsa, Lapusneanul se intoarce la tronul Moldovei si trece la
pedepsirea aspra a boierilor, le ia averile, iar la cea mai mica greseala ii decapita. Doamna Ruxanda, sotia lui
Lausneanul si fiica lui Petru Rares, inspaimantata de cruzimile si crimele facute il roaga sa inceteze macelul.
Domnitorul ii promite un leac de frica.
Din punctul culminant, aflam ca Alexandru Lapusneanul i-a invitat pe boieri sa ia pranzul la Curte, dupa
slujba de la mitropolie. Spre sfarsitul ospatului, la semnul domnitorului, boierii sunt ucisi, dupa care
Lapusneanul face o piramida din capetele lor. Cand termina, o chema pe Ruxanda sa ii dea leacul de frica
promis, aceasta lesina cand vede piramida de capete, spre dezamagirea domnitorului: femeia tot femeie(...) in
loc sa se bucure, ea se sperie. Lapusneanul este anuntat ca poporul a venit la curte sa isi spuna nemultumirile:
sa micsoreze dajdiile!(...) am ramas saraci! N-avem bani! Ni i-a luat toti Motoc! apoi au inceput toti de odata
sa strige: Capul lui Motoc vrem!. Profitand de aceasta situatie, Lapusneanul il da pe Motoc multimii care s-a
repezit asupra lui si l-a facut bucati. Astfel, Lapusneanul a pedepsit un alt boier tradator, fara ca sabia lui sa se
manjeasca de sange, asa cum i-a promis si lui Motoc.
Din deznodamant aflam ca timp de patru ani, Lapusneanul si-a respectat promisiunea facuta doamnei
Ruxanda si nu a mai ucis nici un boier, dar in schimb inventase tot felul de pedepse, le scotea ochii, le taia
mainile. Era totusi nelinistit pentru ca nu ii pedepsise pe Spancioc si Stroici, care au reusit sa fuga. Din cauza
aceasta , se simtea mereu in pericol de a fi tradat de acestia. Alexandru Lapusneanul s-a mutat in cetatea
Hotinului, unde s-a imbolnavit grav. Deoarece il mustra constiinta pentru toate crimele infaptuite, il cheama
pe mitropolitul Teofan caruia ii cere sa il calugareasca. Trezindu-se din starea de inconstienta si vazandu-se
imbracat in calugar, se enerveaza foarte tare, isi pierde complet controlul si ii ameninta cu moartea pe toti,
inclusiv pe sotia si fiul sau: m-ati popit voi, dar de ma voi indrepta, pre multi am sa popesc si eu. Ingrozita
de amenintarile lui Lapusneanul, doamna Ruxanda accepta sfatul lui Spancioc de a-i pune sotului ei otrava in
paharul cu apa. Domnitorul moare in mainile boierilor Spancioc si Stroici si este inmormantat la manastirea
Slatina.
Alexandru Lapusneanul este personajul principal al nuvelei, in acelasi timp este personaj eponim si
romantic. Acesta este alcatuit din puternice trasaturi de caracter, un personaj exceptional, ce actioneaza in
imprejurari deosebite.
Alexandru Lapusneanul este tipul domnitorului tiran si crud, cu vointa puternica, ambitii si fermitate in
organizarea razbuanrii impotriva boierilor tradatori, aceasta fiind unica ratiune pentru care s-a urcat la tronul
Moldovei pentru a doua oara: Daca voi nu ma vreti, eu va vreu. Bun cunoscator al psihologiei umane,
Lapusneanul dovedeste acest lucru atat in atitudinea lui fata de Motoc, cat si atunci cand profita de multimea
adunata la portile curtii domnesti, stiind astfel sa scape de unul dintre cei mai amenintatori dusmani ai sai,
argumentand: Prosti, dar multi... sa omor o multime de oameni, pentru un om, nu ar fi pacat?. Lapusneanul
detine arta disimularii, iar scena din biserica este semnificativa in acest sens: imbracat cu mare pompa
domneasca , se inchina pe la icoane, saruta moastele sfantului, il ia martor pe Dumnezeu pentru cainta de a fi
comis crime, citeaza din Biblie, in timp ce pregateste cel mai sadic omor din toate cate comise: piramida de
capete taiate ale celor 47 de boieri ucisi la ospatul domnesc, la care fusera invitati. Fiind inteligent si perfid,
reuseste sa ii pacaleasca pe boieri, sa manevreze pe oricine si sa isi ascunda adevaratele planuri de razbunare,
pe care le aplica cu o satisfactie deosebita. Cruzimea este trasatura dominanta a personajului, motivata de
multe fapte cumplite: leacul de frica, linsarea lui Motoc, amenintarea cu moartea a propriei familii,
schingiuirea si omorarea cu sange rece, ba chiar cu satisfactie a boierilor.
Principalele modalitati de caracterizare ale lui Alexandru Lapusneanul sunt indirecte, prin faptele, vorbele si
atitudinile personajului: iesiti! Ca pre toti va omor!... iar pre cateaua asta voi s-o tai in patru bucati impreuna

cu tancul ei. In acest citat este evidentiata cruzimea domnitorului dusa pana la extrem deoarece acesta nu tine
cont nici macar de propria familie. O a doua caracterizare este caracterizarea directa, de catre autor, acesta
realizeaza portretul fizic si moral , prin redarea gesturilor si mimicii lui Alexandru Lapusneanul: sangele intrinsul incepe a fierbe; impotriva obiceiului sau Lapusneanul in ziua aceea era imbracat cu toata pompa
domneasca. In minutul acela el era foarte galben la fata. O alta metoda de caracterizare este caracterizarea
facuta de catre alte personaje: crud si cumplit este omul acesta, fata mea; nu imi voi spurca vitejecul junghi in
sangele cel pangarit a unui tiran ca tine. Aceste replici apartin mitropolitului Teofan si respectiv boierului
Spancioc care isi arata si ei ca multe alte personaje din aceasta nuvela, dispretul fata de Lapusneanul.
Ca si in celelalte opere cu caracter istoric, in nuvela Alexandru Lapusneanul culoarea de epoca are rolul
de-l introduce pe cititor in perioada istorica prezentata de catre autor. In aceasta nuvela culoarea de epoca este
realizata de descrierea costumelor personajelor , de descrierea interioarelor si a evenimentelor din cadrul
nuvelei. Costumul domnitorului Alexandru Lapusneanul reprezinta un element important in realizarea culorii
de epoca: Lapusneanul, in ziua aceea, era imbracat cu toata pompa domneasca. Purta coroana Paleologilor si
peste dulama poloneza de catifea stacojie, avea cabanita turceasca. Descrierea mesei si a obiceiurilor culinare
din Moldova anilor 1564 reprezinta de asemenea un element important in realizarea imaginii acelei perioade:
cel mai mare ospat se cuprindea in cateva feluri de mancare. Dupa borsul polonez, veneau mancari grecesti
fierte cu verdeturi, care pluteau in unt; apoi pilaful turcesc si, in sfarsit, fripturile cosmopolite. Panza mesei si
servetelele erau de filaliu tesute in casa. Tipsiile pe care aduceau bucatele, talgerele si paharele erau de argint.
Pe langa parete sta asezate in rand mai multe ulcioare pantecoase, pline cu vin. Arhaismele folosite de autor
in naratiunea sa au o contributie consistenta la construire atmosferei de epoca, transpunandu-l pe cititor in
Moldova acelei vremi: vornic, talgere, tipsii, junghiuri.
Imbinarea armonioasa a actiunii celor patru capitole ale nuvelei,simplitatea si puterea sugestiva, caracterul
aforistic al unor replici: prosti, dar multi se imbina cu elemente romantice in nuvela Alexandru
Lapusneanul. Din recuzita romantica se pot identifica aspecte precum imaginea capetelor insangerate puse pe
zidurile curtii domnesti, ospatul transformat in macel, piramida facuta din capetele celor 47 de boieri omorati,
otravirea lui Lapusneanul si moartea sa in chinuri groaznice, caracterul demonic al domnitorului, in antiteza cu
caracterul angelic al doamnei Ruxanda.
Limpezimea si maiestria stilistica a nuvelei, elemente arhaice si regionale care fixeaza atmosfera epocii si
dau culoarea locala, arta descrierii si a dialogului, fac din nuvela lui Costache Negruzzi una dintre primele
opere de mare valoare din proza romaneasca.