Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Dorina de a realiza un scop, de a obine o anumit performan sau a tinde ctre un ideal ntro anumit perioad de timp dat reprezint structura i personalitatea psihic a fiecruia dintre
noi. Aspiraia este un ansamblu de fore sau tendine ce izvorsc din motivaia de a crete n
plan profesional, cultural, social etc. Orice om normal aspir ntotdeauna la ceva, dorete s
dobndeasc ceva mai bun, mai valoros, ceva ce n-a fost anterior posibil sau accesibil, i
proiecteaz mintal finaliti de mplinire n toate planurile vieii sale. Nu exist nici o realizare
personal care s ating un nivel superior fr aspiraie, fr dorina de mplinire i ajungere
acolo unde i-a propus. Imagineaz-i unde ar fi ajuns omenirea n absena unor motivaii
clare; era poate tot n stadiul de primitivism. Trebuie ns s tii c aspiraiile evolueaz n
raport cu vrsta i situaia social n care te afli la un moment dat.
Aspiraia i d ncredere.
Cercetrile au evideniat c dup un succes obinut, aspiraiile i pot crete prin autodepirea
performanelor. De asemenea, dup un succes, aspiraia rmne constant fiind cazul celor
care sunt mai prudeni i care in cont de rezultatul obinut i personalitatea lor. Dar exist i
posibilitatea ca dup un succes, nivelul aspiraiilor s scad de teama unor insuccese ce pot s
apar dac ncerci un nou succes, cum poate fi la fel de bine creterea aspiraiei dup un eec.
Dup un eec, aspiraia rmne constant atunci cnd contientizezi c o performan redus
poate fi urmarea unui accident, a unei ntmplri neprevzute. Nu n ultimul rnd, dup un
eec aspiraia scade ca reacie fireasc, tipic, ntlnit la majoritatea oamenilor, caracteristic
comportamentelor realiste i flexibile.
In primele etape ale vietii ni se fixeaza reperele care tin de dezvoltarea noastra emotionala si relationala,
punandu-se bazele felului in care viitorul adult isi va exprima emotiile si isi va consolida sentimentele,
urmand ca in etapele ulterioare sa se puna bazele unui sistem de norme, reguli si principii care sa il ajute sa
funcitioneze in cadrul social. In ambele etape un rol decisiv il joaca familia, mai ales parintii si modul in
care acestia reusesc sa transmita copilului un nou set de reguli si valori care urmeaza sa fie
interiorizate.Educatia copiilor 5
Felul in care adultul se formeaza si functioneaza intr-un anumit context de viata este direct dependent de
educatia pe care acesta o primeste din partea familiei. Parintii, desi animati de cele mai bune intentii, pot
intampina anumite dificultati in procesul educational si pot comite anumite greseli care pot afecta
dezvoltarea psiho-sociala ulterioara a copilului.
Mare parte a greselilor facute de parinti se nasc fie din neadecvarea/ neadaptarea metodelor de educare cu
nevoile copilului, fie prin transmiterea copilului, prin intermediului procesului educational, a propriilor
frici, temeri si angoase. Parintele, ajunge sa transmita copilului propriile credinte si convingeri cu privire la
elementele lumii reale, la anumite experiente de viata sau situatii concrete. Este bine de stiut ca structura
de personalitate a parintelui va influenta dezoltarea personalitatii copilului. Credintele, nevoile si aspiratiile
parintilor sunt preluate direct de catre copii si ulterior vor fi transferate in comportamente specifice ale
vietii de adult.
Una dintre marile provocari ale formarii si desavarsirii noastre ca adult, o reprezinta factorii de educatie
prezenti in viata noastra, scoala, profesorii, educatorii, care desi reusesc sa modeleze anumite principii de
viata, invatandu-ne ceea ce este bine si ceea ce este rau, nu dispun de capacitatea de a ne invata cum sa ne
gestionam resursele emotionale. Intr-un astfel de context, familia ramane principalul factor de dezvoltare
din punct de vedere emotional al viitorul adult, copilul indreptandu-se catre esec sau reusita in functie de
modul in care felul in care parintii il formeaza din punct de vedere al valorificarii resurselor emotionale.
Parintii sunt cei care ii ofera copilului alternativele reusitei in viata, intarindu-i anumite comportamente
precum curajul sau frica, responsabilitatea sau evitarea, initiativa sau ezitarea, contribuind in mod
semnificativ la conturarea imaginii despre lume si viata. In acest context, este recomandat ca parintii sa fie
orientati spre intarirea comportamentelor pozitive venite din partea copilului si spre sustinerea acestuia in
demersul lui de explorare si cunoastere a realitatii, evitand greselile de educatie care pot fi fatale in
formarea unor comportamente pozitive.
In continuare vom enumera cateva greseli pe care riscam sa le facem in educarea copiilor nostri.
Prima forma de comunicare a copilului este strigatul sau plansul. Plansul, de cele mai multe ori asociat cu
tipatul, reprezinta cel mai important mod de comunicare al copilului pana la o anumita varsta. Parintele
trebuie sa interpreteze comportamentul copilului in functie de nevoile acestuia. Este important sa stim ca
plansul reprezinta un mod de semnalizare a unor nevoi emotionale, ceea ce implica trebuinta de
satisfacere a acestora. Atunci cand copilul tipa sau plange o face pentru ca in spatele comportamentului
sau se regaseste o numita nevoie sau problema pe care parintele trebuie sa o identifice si sa o solutioneze.
Abordarea Nu mai tipa ca nu stiu ce-ti fac! sau Nu mai plange ca ma doare capul! nu vorbeste despre
problema copilului ci despre problema parintelui. Printr-un astfel de comportament, parintele nu face
altceva decat sa transmita lipsa de disponibilitate sau interes fata de nevoia copilului.
In general, o astfel de abordare o au parintii atunci cand baietelul isi exprima emotiile prin plans.
Educatia copiilor 3Intr-o astfel de situatie, parintii privesc lucrurile dintr-o perspectiva adulta, isi doresc sa
nu intareasca un comportament normat social, precum exprimarea emotiei prin plans in cazul barbatilor si
uita ca au in fata un copil caruia trebuie sa ii explice si sa ii arate cum trebuie sa reactioneze intr-o situatie
de viata. Plansul este consecinta unor conflicte de ordin emotional, iar a spune cuiva sa nu te prind ca mai
plangi este ca si cum ai interzice cuiva sa transpire atunci cand face efort. Plansul este o reactie fireasca,
naturala, mai ales la varsta copilariei si nu ar trebui supus constrangerilor sau conditionarilor de natura
sociala.
Desi o astfel de abordare este animata de cele mai bune intentii, in timp, din perspectiva dezvoltarii
ulterioare a adultului, va avea consecinte negative asupra structurii acestuia de personalitate. Intr-un astfel
de context, parintele printr-o astfel de abordare isi doreste sa controleze comportamentul copilului,
determinandu-l pe acesta sa stea in imediata apropiere pentru a evita eventualele primejdii. Parintele ii
transmite copilului ca in lipsa supravegherii este expus pericolelor, copilul pentru a le evita va sta in
preajma parintilor, iar Educatia copiilor 4pentru moment, abordarea pare una constructiva. Numai ca, din
aceasta perspectiva, viitorul adult, acesta va invata fricile elementare care ulterior se vor transforma in
fobii. Fobiile reprezinta acele frici nejustificate legate de interactiunea cu o serie de elemente ale vietii
reale, concrete. Asa ajunge viitorul adult sa traiasca frica de caine, frica de a traversa strada, frica de masini
sau de persoane straine. In plus, prezenta permanenta a unui parinte in preajma copilului si asocierea
acesteia cu un mediu securizat, lipsit de pericole, va dezvolta pe viitor, in cazul adultului, o anumita
structura de personalitate dependeta. Astfel, viitorul adult se va simti nesigur atunci cand este sigur, va
avea un comportament ezitant in anumite situatii banale de viata sau va evita provocarile vietii pentru ca
nu are incredere in fortele proprii.
O sa ajungi un nimeni!
O sa ajungi un derbedeu!
O sa ramai nemaritata!
Educatia copiluluiAcesta este modul in care unii parinti isi manifesta dezacordul in legatura cu anumite
comportamente sau experiente ale copiilor. Atunci cand copilul sa indeparteaza de principiile si asteptarile
parintelui, parintele ii semnaleaza acest aspect prin predictii catastrofice in legatura cu perspectivele de
dezvoltare ale copilului. In astfel de situatii, accentuand latura negativa a unor comportamente si
consecintele nefaste ale acestora, parintele nu va face altceva decat sa premediteze esecul intr-un anumit
domeniu al copilului. Repetandu-i frecvent faptul ca nu este capabil sa faca anumite lucruri, parintele va
contribui in mod semnificativ la internalizarea unor repere negative in cazul copilului. Vorbindu-i frecvent
despre nereusita, esec sau abandon, copilul se va raporta la aceste comportamente care vor deveni cadrul
acestuia de referinta in viata.
Pana te insori/mariti trece este felul in care parintele doreste sa puna accent pe facptul ca durerea sau
suferinta sunt trecatoare, dar exista riscul ca cel mic, preluand lucrurile direct, netrecute prin filtrul ratiunii
sa asocieze suferinta in urma unei lovituri, de Educatia copiilorexemplu, cu intinterea acesteia pe timp
lung, pana cand acesta va ajunge la momentul casatoriei. Copilul stie ca a fi casatorit coincide cu varsta
adulta, ceea ce prin transfer, poate semnifica faptul ca durerea sau suferinta lui poate dura pana la varsta
adulta. Consecinta unei astfel de abordari poate fi un comportament ezitand in momentul in care viitorul
adult va trece printr-o incercare, nu neaparat legata de suferinta fizica, dependenta de prezenta in preajma
lui a altor persoane sau declansarea anumiror comportamente de tip ipohondric.
Oricare dintre aceste abordari pot pune baza unor probleme ulterioare in viata adultului intrucat creaza
anumite blocaje la nivel emotional manifestate prin comportamente dezadaptative de ezitare, evitare,
abandorn sau esec. Parintii trebuie sa manifeste in mod constant sustinere fata de copil, explicandu-i care
sunt consecintele anumitor comportamente si punand accent pe beneficiile pe care acesta le poate obtine
in contextul unor comportamente pozitive.
ARGUMENT
Structura si afirmarea personalitatii umane reprezinta un proces amplu, complex, cu
numeroase determinari, n care sistemul aspirational ocupa un loc central si dominant. Proprii