Sunteți pe pagina 1din 3

6 DETERMINAREA CONŢINUTULUI DE

CENUŞĂ AL DEŞEURILOR MENAJERE

Prin cenuşă se înţelege reziduul solid rămas după calcinarea unei


probe de deşeu la temperatura de 815 ± 250C, până la masă constantă.
Principiul metodei constă în arderea unei probe cântărite de deşeu
solid şi menţinerea reziduului rezultat la temperatura de 815 ± 250C, până la
masă constantă. Conţinutul de cenuşă se calculează ca raport între masa
reziduului obţinut după calcinare şi masa probei cântărite, exprimat in
procente.

Aparatura si materialele necesare acestei determinări sunt:

- cuptor electric cu termocuplu, pentru menţinerea constantă a


temperaturii de 815 ± 250C;
- termoelement Pt – PtRh sau Ni – NiCr cu milivoltmetru care asigură
reglarea temperaturii;
- placă de ceramică sau suport termorezistent care permite
introducerea liberă în cuptor;
- placă de azbest sau şamotă pentru aşezarea suportului cu nacele
după scoaterea din cuptor;
- nacele de şamotă sau creuzete de porţelan care asigură o densitate
de încărcare de 0,15 g/cm2;
- balanţă analitică cu o precizie de 0,0002 grame (figura 6.1.).

Modul de lucru

Din proba de lucru pentru analiză (cu dimensiunea maximă de 0,2


milimetri, amestecată în prealabil, deci omogenizată) se cântăreşte 1 - 2

29
grame. Această probă se introduce într-o nacelă sau creuzet, calcinată în
prealabil până la masă constantă şi se nivelează prin lovire uşoară.
Se cântăreşte nacela sau creuzetul cu proba în lucru apoi se aşează pe
suportul termorezistent şi se introduce în cuptor la temperatura ambiantă.
Se ridică treptat temperatura cuptorului până la 815 ± 250C astfel încât
aceasta să fie atinsă în minimum 60 de minute pentru a se evita degajarea
bruscă a umidităţii şi a materiilor volatile care pot antrena particulele de deşeu
sau de cenuşă.
După ce se atinge
0
temperatura de 815 ± 25 C, nacela
sau creuzetul, se menţine în cuptor
încă 60 – 90 minute, în funcţie de
natura combustibilului.
După terminarea calcinării
se scoate din cuptor placa sau
suportul cu creuzetele şi proba
calcinată, se aşează pe placa de
azbest sau şamotă şi se lasă să se
răcească la aer. După răcire se
cântăreşte.
În cazul în care masa Fig. 6.1. Balanţă analitică: vedere generală
nacelei sau a creuzetului cu cenuşa începe să crească se ia în calcul masa
cea mai mică.

Calculul conţinutului de cenuşă a probei pentru analiză (Aa) se exprimă


în procente şi se calculează cu formula:
m −m
Cenusa ( Aa ) = 3 1 x100
m −m
2 1
unde:
- m1 – masa nacelei sau creuzetului gol, în grame;

30
- m2 – masa nacelei sau creuzetului conţinând proba luată în lucru, în
grame;
- m3 – masa nacelei sau creuzetului conţinând proba după calcinare
până la masă constantă, în grame.
Ca rezultat se ia media aritmetică a două determinări paralele a căror
diferenţă nu trebuie să fie mai mare decât:
™ 0,2 % în valoare absolută pentru conţinutul de cenuşă sub 12 %;
™ 0,3 % în valoare absolută pentru conţinutul de cenuşă cuprins între 12% şi
15%;
™ 0,5 % în valoare absolută pentru conţinutul de cenuşă sub 25 %.
Conţinutul de cenuşă al probei de combustibil determinat, se
raportează la diferite stări ale deşeului conform factorilor de recalculare a
rezultatelor analizei.
Calculul cenuşii raportate la combustibilul anhidru(Aanh) se calculează
cu formula:
100
Cenusa( Aanh ) = Aa x x100
100 − ∏ a
unde:
Aa – conţinutul de cenuşă calculat anterior, în procente;

- ∏ a - umiditatea combustibilului din probă, în procente.


Rezultatele efectuate în acelaşi laborator de acelaşi operator, folosind
aceiaşi aparatură şi din aceiaşi probă la date diferite, rezultatul nu trebuie să
difere cu mai mult de 0,2 în valoare absolută când conţinutul de cenuşă este
până la 10% şi 2,0% în valoare determinată la un conţinut de peste 10%, [7]
Rezultatele a două determinări efectuate în două laboratoare diferite
asupra probelor identice nu trebuie să difere cu mai mult de 0,3% în valoare
absolută la un conţinut de cenuşă sub 10% şi 2,5% din valoarea determinată la
un conţinut de cenuşă de peste 15%.

31