Sunteți pe pagina 1din 5
7
7

DETERMINAREA UMIDITĂŢII DEŞEURILOR MENAJERE

În scopul determinării umidităţii deşeurilor menajere se face mai întâi o prelevare a probelor brute – medii – din deşeurile ce se analizează. Dacă deşeurile sunt depozitate la diferite rampe probele se prelevă de la diferite distanţe şi adâncimi, în funcţie de succesiunea şi stratificaţia deşeurilor, [1]. Pentru deşeurile care sunt în curs de colectare (nedepozitate şi nestratificate) prelevarea probelor medii se face astfel:

se fixează itinerariile pentru colectarea deşeurilor astfel încât proba să fie

reprezentativă pentru o anumită categorie de clădiri sau zone de locuinţe, pieţe, etc.; cantitatea deşeurilor colectată pentru probele medii, trebuie să fie de cca 2-

4% din cantitatea zilnică produsă în zona respectivă; deşeurile menajere ce se vor colecta pentru probele medii vor fi din cele

produse în ultimele 24 ore pentru a preîntâmpina intrarea în fermentaţie a acestora şi deci a nu deforma rezultatul analizei; colectarea se face de regulă în vehicule compactoare, pentru a păstra pe cât posibil greutatea specifică iniţială stabilită în stare afânată. Unitatea de bază pentru o probă este de 100…200 kg deşeu brut. În

funcţie de natura analizelor de efectuat, se pregătesc 2-4 astfel de probe de bază din deşeuri brute. Din acestea se iau cca 1-2 kg probă care se introduc în pungi de plastic etanşe. Amestecurile omogene astfel obţinute constituie proba reprezentativă. Extragerea probei reprezentative (care are aceleaşi caracteristici cu întreaga masă de deşeu sau material pe care-l reprezintă) din unitatea de bază se face prin reducere: sfertuire (metoda con – inel) sau divizare. În figura 7.1 se prezintă schema unui divizor utilizat pentru reducerea probelor brute de deşeuri.

32

Metoda cu divizoare este o

metodă perfecţionată de reducere a

deşeurilor menajere. Divizorul (fig.

7.1.) este construit din tablă şi este

alcătuit dintr-un număr par de

jgheaburi, astfel aşezate, încât

jgheaburile vecine descarcă în părţi

diametral opuse, în două cutii

laterale. Dimensiunea maximă a

opuse, în dou ă cutii laterale. Dimensiunea maxim ă a Fig. 7.1. Divizor pentru reducerea probelor

Fig. 7.1. Divizor pentru reducerea probelor

celor mai mari bucăţi de deşeu

menajer trebuie să fie jumătate din

diametrul (sau latura) jgheabului.

Pentru o bună reducere, toate

jgheaburile trebuie să aibe aceeaşi lăţime, iar pereţii să fie perfect paraleli.

Proba de redus se introduce uniform în pâlnia dispozitivului – pe toată

lungimea lui – cu ajutorul unei cutii paralelipipedice. Datorită construcţiei

dispozitivului, materialul se împarte în două părţi egale, din care, una se

elimină iar cealaltă se păstrează ca atare sau se reduce în continuare.

Divizoarele sunt de mărimi diferite

şi se folosesc în concordanţă cu

dimensiunea particulelor şi greutatea

materialului de redus.

Schema de lucru, în condiţiile

utilizării unor baterii de divizoare, se

prezintă în figura 7.2.

Eroarea absolută posibilă este de

1 – 2%.

În vederea determinării conţinutului

de umiditate al deşeurilor, trebuie

parcurse următoarele etape:

al de ş eurilor, trebuie parcurse urm ă toarele etape: Fig. probelor cu o baterie de

Fig.

probelor cu o baterie de divizoare

7.2.

Schema

reducerii

33

a) omogenizarea şi reducerea probelor brute;

b) înregistrarea locului de prelevare al probelor brute precum şi etichetarea sacului în care este depusă proba;

c) cântărirea cantităţii de deşeu din pungă, care ulterior se va introduce în cuptor la o temperatură de 105°C pentru minim 6 ore şi după aceea se recântăreşte pentru a determina conţinutul de umiditate a materialului uscat la aer.

con ţ inutul de umiditate a materialului uscat la aer. Umiditatea higroscopic ă se poate determina

Umiditatea higroscopică se poate determina prin doua metode:

I – metoda indirectă, prin uscare în etuvă la 105 0 C; II – metoda directă, prin antrenare cu toluen sau benzină grea.

I Metoda indirectă :

Cu ajutorul unor spatule se omogenizează proba şi se ia o cantitate de cca. 1 - 2 grame care se introduce într-o fiolă cu capac apoi se cântăreşte fiola cu precizie de 0,0002 grame. Se încălzeşte fiola neacoperită în etuvă la 105 0 C timp de o oră apoi se scoate şi se răceşte (acoperită cu capac). După răcire se cântăreşte fiola acoperită. Se repetă operaţia de uscare – răcire ţinând fiola în etuvă, la început 30 de minute, apoi câte 15 minute până se ajunge la masă constantă. Calculul umidităţii higroscopice se face cu formula:

unde:

Umiditatea higroscopica W

(

n

) =

(

m

4

m

5

)

m

x 100

- m – masa probei de lucru, în grame;

- m 4 – masa fiolei cu proba înainte de uscare, în grame;

- m 5 – masa fiolei cu proba după uscare, în grame. II Metoda directă:

34

Se realizează prin antrenare cu toluen sau benzină grea şi este aplicată la umidităţi higroscopice mai mari de 7%, la deşeuri combustibile puternic inflamabile (exemplu: lemn uscat, resturi vegetale uscate, cauciuc, etc.) şi la toate deşeurile susceptibile de a se oxida uşor prin uscare în etuvă la 150 0 C. Aparatul de distilare se curăţă cu precizie de 0,0002 grame, iar pe o hârtie lucioasă se ia 15 – 30 grame din probă şi se introduce în balonul aparatului. Se toarnă 100 – 150 cm 3 toluen sau benzină grea şi se amestecă bine cu proba, prin agitare. Pentru a preveni riscul spumării intense şi trecerea spumei, în fiolă se introduc câteva tubuşoare sau perle de sticlă. Pentru evitarea supraîncălzirii se introduce cartuşul de hârtie cu care se cântăreşte. Aparatul se încălzeşte uşor pe o plită electrică, astfel ca lichidul condensat să cadă în fiolă şi se continuă distilarea până nu se mai colectează apă în fiola gradată şi se citeşte volumul apei din fiola gradată. Calculul umidităţii higroscopice se face cu formula:

Umiditatea higroscopica Wh =

(

)

V

x100

m

unde:

V

– volumul apei din fiola gradată, în cm 3 ;

m

– masa luată în lucru, în grame.

Determinarea umidităţii totale prin metoda rapidă:

Principiul metodei rapide se bazează pe principiul: cântărire – uscare – recântărire, determinarea constantei dielectrice sau alte metode, conform instrucţiunilor de folosire ale aparatelor respective, cu condiţia ca rezultatele să se încadreze în valorile de repetabilitate şi reproductibilitate. Diferenţele admise între rezultatele a două determinări executate în acelaşi laborator, de acelaşi operator cu aceeaşi aparatură nu trebuie să depăşească pentru repetabilitate 0,7 în valoare absolută şi 2,0 din valoarea determinată la un conţinut de umiditate sub 10% si respectiv peste 10%, [7].

35

Reproductibilitatea rezultatelor a două determinări efectuate în două laboratoare asupra aceleiaşi probe nu trebuie să depăşească 1,0 în valoare absolută la un conţinut de cenuşă sub 10% şi 2,2 din valoarea determinată la un conţinut de cenuşă peste 10%.

În cazul în care analiza generală se face pe o probă prelucrată la o cantitate de 200 grame, se măcina până trece integral prin sita cu ochiurile de

0,2 mm folosind un mojar mecanic şi un drug de oţel. Proba se omogenizează şi se introduce într-un borcan cu dop gradat, cu o capacitate de circa 250 cm 3 . Borcanul se etichetează cu următoarele specificaţii:

- denumirea şi sortul deşeului;

- numărul standardului sau actului normativ de produs;

- numărul lotului;

- masa totală;

- data la care a fost pregătită proba pentru analiză.

Proba iniţiala se va împărţi în două părţi egale, din care o parte va fi folosită pentru determinarea umidităţii de îmbibaţie precum şi a conţinutului de cenuşă a probei. Cealaltă jumătate va fi spălată în lichide dense organice prin metoda plutire – scufundare. Este necesar ca cel puţin 40% din proba măcinată să aibă granulele cu mărimea 0,1 – 0,2 milimetri şi determinarea caracteristicilor să se execute în termen de cel mult 7 zile de la data luării probelor. Determinarea umidităţii probei pentru analiză se execută conform metodei de determinare a umidităţii higroscopice fie prin metoda directă sau indirectă obţinându-se umiditatea probei pentru analiză (simbol W a ).

36