Sunteți pe pagina 1din 8

8 DETERMINAREA PUTERII CALORIFICE A

DEŞEURILOR SOLIDE MENAJERE

Puterea calorifică superioară la volum constant reprezintă numărul de


unităţi de căldură măsurată, degajată la arderea unităţii de masă a
combustibilului solid, în atmosferă de oxigen, în bomba calorimetrică, în
condiţii standard; se acceptă că produsele de ardere sunt formate din oxigen,
dioxid de carbon, dioxid de sulf şi azot, din apă în stare lichidă în echilibru cu
vaporii săi, saturată cu dioxid de carbon şi din cenuşi solide.
Capacitatea calorifică efectivă a aparatului reprezintă căldura necesară
pentru a ridica temperatura din vasul calorimetric cu o unitate, în condiţiile unei
determinări calorimetrice.
O cantitate cunoscută din proba de combustibil (deşeu) este arsă în
atmosfera de oxigen în bomba calorimetrică în condiţii standard. Puterea
calorifică superioară este calculată în funcţie de creşterea temperaturii apei în
vasul calorimetric şi capacitatea calorifică medie a aparatului. Se ţine seama
da căldura difuzată de firul de aprindere, de corecţii termochimice şi, dacă au
loc, de pierderile de căldură prin transmisie de la calorimetru la mantaua de
apă.
Caracteristici ale calorimetrului KL – 5
Principalele caracteristici ale calorimetrului KL-5 sunt:
Presiunea de verificare a bombei calorimetrice 200 atm (19,62 MPa)
Capacitatea bombei 405 ml
Capacitatea vasului calorimetric 4,4 l
Capacitatea termostatului 15,5 l
Tensiunea 220 V
Gabarit 930 x 530 x 1280 mm
Precizia citirii la termometru 0,002°C
Diametrul rezistenţei de ardere Φ sub 0,2 mm
Căldura de ardere a rezistenţei 1600 cal/g
10 cm rezistenţă cântăresc mai puţin de 10 g
Greutatea calorimetrului fără apă 47 kg

37
Calorimetrul se montează pe masă conform fig. 8.1., împreună cu toate
anexele la locurile lor (figura 8.2 – detaliul 1 din figura 8.1; figura 8.3 – detaliul
7 din figura 8.1).

Proba de deşeu trebuie să aibă granulaţia de 0,2 mm, creşterea de


temperatură în decursul unei determinări trebuie să fie între 1,8°C ÷ 3,0°C.
Proba se arde pastilată, având sârma de o parte şi alta a pastilei.
La determinarea puterii calorifice a deşeului care poate avea un
conţinut mai mare de cenuşă, se adaugă acid benzoic sau cărbune cu conţinut
mic de cenuşă.
Diferenţa de temperatură dintre apa din termostat şi temperatura
mediului ambiant nu trebuie să depăşească 0,5°C. Temperatura apei din vasul
calorimetrului trebuie să fie cu 1 ÷ 1,5°C mai coborâtă decât cea a
termostatului.
În vasul calorimetric se pun 2700 ml apă la toate determinările. Vasul
calorimetric trebuie şters pe dinafară şi deasupra nivelului apei.
În bomba calorimetrică se pun 2 ÷ 5 ml apă distilată la toate
determinările.
Bomba se umple cu oxigen după cum urmează:
10 ± 2 Kg/cm2 (0,981 MPa ± 0,196 MPa)
Se antrenează aerul din bombă cu puţin oxigen (purjare). Tubul de
oxigen se fixează cu lanţ sau alt dispozitiv de fixare, la perete. Se fereşte tubul
de oxigen şi racordurile până la bombă de grăsimi, fiind pericol de explozie.

Mod de lucru
- În vasul calorimetrului se află bomba care este legată la pupitrul
de comandă; se introduce agitatorul astfel încât să nu atingă ceva
în rotire; se reglează poziţia agitatorului dacă este cazul.
- Se pune jumătate de capac pe termostat;
- Se introduce termometrul în suport şi acesta se fixează în poziţia
de lucru cu clema 5.4 fără a se atinge de vreun obiect. Rezervorul
termometrului trebuie să fie la jumătatea înălţimii bombei;

38
Fig.8.1. Schema de ansamblu a calorimetrului KL - 5

Semnificaţia notaţiilor:
1. bombă calorimetrică 10. vas calorimetric
2. orificiul de umplere al 11. termostat
termostatului 12. triunghi metalic cu
3. ghidajul agitatorului dopuri, pentru izolare
4. agitator termică
4.1 şurub pentru fixarea 13. tub plastic în
înălţimii agitatorului termostat pentru
5. tub cu lupă şi suport alimentare cu apă
5.1 vibrator 14. agitator manual
5.2 lupă 15. capac de plastic din
5.3 suport termometru două jumătăţi
5.4 clemă pentru termometru 16. întrerupător principal
6. ghidaj pe termostat 17. întrerupător pentru
7. pupitru de comandă agitator
8. termometrul calorimetrului 18. întrerupător pentru
9. termometru pentru iluminarea
domeniul 0 ÷ 50°C.
39
Fig. 8.3. Pupitru de comandă

termometrului calorimetrului
19. întrerupător pentru semnal
acustic
20. întrerupător pentru
aprindere Fig. 8.2 Bomba calorimetrică
21. lampă de control a
aprinderii 34. ventil de alimentare
22. lămpi de semnalizare cu oxigen
23. ecran de avertizare – citire 35. ventil de evacuare a
24. stativul bombei gazelor
25. capilară de cupru pentru 36. electrod
alimentare cu oxigen 37. creuzet
26. suport pentru fixarea 38. suport creuzet
bombei de deşurubare 39. bucşă
27. masă 40. ştift
28. scaun 41. capac al ventilului de
29. corpul bombei evacuare
30. capul bombei 42. tub de intrare a
31. piuliţă cu autoetanşare oxigenului în bombă
32. garnituri de cauciuc pentru
etanşarea bombei
33. inel metalic de etanşare

- Se pune apoi şi a doua jumătate de capac;


- Se introduce ştecherul în priza de 220 V. Se apasă butonul 16, se
aprinde lampa de control, se pune agitatorul în funcţiune
apăsându-se întrerupătorul 17; se aprind succesiv becurile la
interval de 6 sec. La trecerea unui minut se citeşte la termometrul
de precizie, temperatura. La fiecare minut, termometrul este vibrat
de agitator.

40
Pentru un nou ciclu de iluminare succesivă este necesară cuplarea
întrerupătorului 17.
Determinarea calorimetrică
După introducerea agitatorului în vasul calorimetric şi pornirea sa, este
necesar a se aştepta 5÷10 minute pentru uniformizarea temperaturii apei. Apoi
se cuplează întrerupătorul 18, se aprinde becul pentru iluminarea
termometrului, se citeşte şi se notează temperatura din minut în minut, fapt
semnalizat de iluminarea becului 22 şi a ecranului 23.
Citirea la termometru se face cu ajutorul unei lupe şi a iluminării
termometrului cu precizie de 0,002°C. Se va evita eroarea de paralaxă,
aşezând ochiul la înălţimea firului de mercur.

Determinarea constă din 3 perioade: iniţială, principală şi finală.


Perioada iniţială durează 5 minute şi serveşte la determinarea
schimbului de căldură cu mediul înconjurător. Se fac 6 citiri la interval de 5
minute şi se apasă pe butonul 20 de aprindere al sârmei; în cazul când acesta
se arde, lampa de control a aprinderii 21 se stinge şi imediat se dă drumul
butonului 20. Dacă becul 21 rămâne aprins, înseamnă că rezistenţa nu s-a ars
şi determinarea se repetă.
Observaţie: în momentul aprinderii şi imediat după, nu trebuie să ne
aplecăm deasupra calorimetrului.
Perioada principală începe în momentul aprinderii. Citirile temperaturii
se continuă din minut în minut. Primele 4 citiri se fac fără lupă cu precizie de
0,1°C. Perioada principală se încheie dacă două citiri dau aceeaşi valoare sau
a doua este mai mică decât prima. Ca ultimă citire a acestei perioade se ia
prima citire a celei mai ridicate temperaturi. Pentru bomba livrată cu
calorimetrul KL-5 această perioadă durează în medie 10 - 11minute.
Perioada finală începe cu prima citire după temperatura cea mai
ridicată a perioadei principale. În această perioadă se fac 5 citiri la fiecare
minut. Acestea servesc la determinarea schimbului de căldură cu mediul
înconjurător. Ultima citire la această perioadă încheie determinarea
calorimetrică.
41
- se opreşte agitatorul, vibratorul şi iluminarea termometrului cu
butoanele 17 şi 18, difuzorul 19 şi întrerupătorul de reţea 16. Se scoate o
jumătate de capac şi termometrul. Se rabate cu 90° suportul termometrului
pe suportul de pâslă. Se scoate şi a doua jumătate de capac, se desface
conductorul electric de pe bombă, se scoate agitatorul şi se ridică la maxim,
se roteşte cu 90° şi se fixează. La urmă se scoate bomba, prinzând-o la
început de ventil şi apoi de corp, se şterge, se deschide ventilul de evacuare
36. Se aşează bomba pe suportul 26, se desface piuliţa de etanşare 32,
capul bombei 31 se pune pe stativul 26.
- Se verifică imediat dacă arderea probei a fost completă. Dacă
se constată prezenţa particulelor nearse se repetă determinarea. Capetele de
sârmă de pe electrozi se dau jos şi se cântăresc. Creuzetul se curăţă şi se
calcinează.
- Dacă se ţine cont de căldura de formare a acidului sulfuric şi
azotic din sulful şi azotul existent în proba de cărbune, se spală într-un pahar
Berzelius de 300 cm3 cu apă distilată interiorul bombei, a capacului şi
creuzetului.
Calculul lui Qsa se face cu relaţia:
k (t1 − t − k1 ) − ∑ k1
Qsa =
m
unde:
Qsa = puterea calorifică superioară de analiză cal/g (kJ/kg);
k = constanta calorimetrului cal/1°C;
t1 = corecţie de temperatură ce se referă la schimbul de căldură între
calorimetru şi mediul înconjurător, reprezentând citirea de temperatură între
perioada iniţială şi finală, şi numărul de citiri din perioada principală;
t1 = temperatura cea mai ridicată a perioadei principale;
t = ultima citire a perioadei iniţiale (dinaintea aprinderii probei);
∑k1 = suma cantităţilor de căldură rezultate din arderea rezistenţei,
căldura de sinteză a H2SO4 şi HNO3 (cal.);
m = masa probei;
rezultatul se exprimă în kcal/kg sau kJ/kg.

42
Determinarea efectului termic al calorimetrului. Constanta k
Constanta k se determină ca şi puterea calorifică a probei, folosindu-se
o substanţă organică cu putere calorifică cunoscută. Proba de acid benzoic se
pastilează.
La determinarea constantei k se respectă cu stricteţe condiţiile impuse
la determinarea puterii calorifice.
Constanta k se determină cu formula:
Qsa ⋅ m + ∑ k1
k=
t1 − t − k1
unde:
k = constanta calorimetrului (valoarea echivalentului caloric) cal/1°C.
Q = puterea calorifică a acidului benzoic cal/g;
m = masa cântărită a acidului benzoic;
∑k1 = suma căldurilor de ardere a rezistenţei, a căldurii de formare a
HNO3; în cazul folosirii acidului benzoic se calculează din consumul de KOH
0,1n, multiplicat cu 1,43.
t1 = temperatura cea mai ridicată a perioadei principale °C;
k1 = corecţie de temperatură ce se calculează: k1 = 0,5 (a1+a2)+(n-1)a2.
a1 = creşterea medie de temperatură pe minut în perioada iniţială °C;
a1 = creşterea medie de temperatură pe minut în perioada finală °C.
n = numărul de minute al perioadei principale min.
Valoarea constantei k se verifică tot la 3 luni, sau la schimbările unor
părţi ale calorimetrului şi la schimbări mari de temperatură.
Puterea calorică medie, a unui deşeu menajer solid, poate fi calculată
pe baza puterii calorifice a componenţilor acestuia, [1,4].
Dacă, spre exemplu, se grupează componenţii deşeului menajer în
cinci grupe de calitate, stabilindu-se procentul din total al fiecărei categorii,
astfel:
¾ Grupa I – materiale inerte………………………………………………….n1, %
¾ Grupa A – cărbune, cauciuc, carton asfalt……………………………….n2, %
¾ Grupa B – lignit, piele……………………………………………………….n3, %
¾ Grupa C – iarbă, frunze, lemne…………………………………………….n4, %
43
¾ Grupa D – celuloză, hârtie………………………………………………….n5, %
Cu umiditatea cunoscută (sau determinată) şi aportul fiecărei grupe (ni),
puterea calorifică se stabileşte prin însumarea puterilor calorifice ale celor cinci
grupe, fiecare determinându-se individual cu ajutorul calorimetrului.
Spre exemplificare, în figura 8.4, se prezintă o nomogramă a unei
astfel de determinări.

Fig. 8.4. Grafic pentru determinarea puterii calorifice în funcţie de umiditatea şi


procentul materialelor necombustibile, pentru un deşeu

Deci, pentru un procent de substanţe inerte din deşeu şi o umiditate


determinată, puterea calorifică totală se determină:
Q = n1 QA + n2 QB + n3 QC + n4 QD, Kcal/kg
Cunoaşterea acestei valori este importantă în proiectarea instalaţiilor
de incinerare a deşeurilor menajere solide.

44