Sunteți pe pagina 1din 5
9
9

STUDII DE LABORATOR ASUPRA PROPRIETĂŢILOR MATERIALELOR GEOSINTETICE

9.1 Permeabilitatea geotextilelor

În rolul geotextilelor, de separare, drenare, filtrare şi protecţie, o importanţă deosebită o prezintă permeabilitatea (K). Ea se poate determina în laborator într-un permeametru cu nivel variabil, ce constă din două tuburi cilindrice transparente şi gradate, a căror schiţă de principiu se prezintă în figura 9.1 [2].

schi ţă de principiu se prezint ă în figura 9.1 [2]. Fig. 9.1. Stand pentru determinarea

Fig. 9.1. Stand pentru determinarea permeabilităţii geotextilelor

Pentru H 1 = 1 m şi t = t 2 – t 1 , debitul Q va fi dat de relaţia:

Q = f

dH

H

=

K A

dt

δ

iar prin integrare se obţine:

45

H t 2 dH K 2 ∗ A K A ∗ H 2 ∫ =
H
t
2
dH
K
2
∗ A
K A
H
2
=
∗ dt
, adică
ln H
=
H
f
δ
H
1
f ∗
δ
H
t
1
1
f ∗
δ
H
1
şi rezultă:
K =
ln H
A
∗∆
t
2

(

t

2

t

1

)

unde: f = diametrul interior al tuburilor cilindrice ale permeametrului; δ = grosimea materialului geosintetic; A = suprafaţa geotextilului a cărui permeabilitate se doreşte a se

determina;

t = diferenţa de nivel existentă în cei doi cilindrii. În tabelul 9.1 se prezintă valorile permeabilităţii (m/s) şi a transmisivităţii (m 2 /s) pentru materialul SECUNDRÄN (produs de firma Naue Fasertechnik – Germania) la diferite încărcări cu material (sol) ale acoperişului depozitului (KN/m 2 ) [2].

Nr.

Denumire

Permeabilitatea la încărcările:

Transmisivitatea la încărcările

crt.

material

2

20

200

2

20

200

1

Secundrän

5,6

1,3

0,15

0,11

0,012

0,00047

316DS.600.316

2

Secundrän

3,4

1,3

0,13

0,065

0,013

0,00046

316DS.800.316

o

încărcare de 2 KN/m 2 , în condiţii de laborator au indicat o valoare a permeabilităţii de 6*10 -3 m/s.

Determinări

de

permeabilitate

pe

materialului

Secutex

[2],

la

9.2. Determinarea coeficientului de frecare între un geotextil şi o

geomembrană

Geotextilele sunt materiale textile permeabile realizate din polipropilenă sau poliesteri şi mai rar din poliamidă şi polipropilenă. Se prezintă sub formă de pături sau straturi textile simple şi rezistente cu grosimi de până la 1 cm, lăţimi de 3; 6; 10 m şi lungimi relativ mari (fiind livrate în baloturi) [3].

46

Geomembranele sunt materiale geosintetice impermeabile (etanşe) obţinute cu prioritate din polietilenă. Principala lor proprietate le conferă aplicabilitate practică ca elemente constructive de etanşare. Sunt fabricate sub formă de folii, cu grosimi de 0,5 – 5,0 mm, lăţimi cuprinse între 5,0 – 10,0 m şi lungimi de cca 100 – 200 m [3]. Standul experimental pentru determinarea coeficientului de frecare dintre un geotextil şi o geomembrană se prezintă în figura 9.2 [2].

ş i o geomembran ă se prezint ă în figura 9.2 [2]. Fig. 9.2. Stand experimental

Fig. 9.2. Stand experimental pentru determinarea coeficientului de frecare

Pe verticală se încarcă greutăţi, obţinându-se un efort normal, σ, şi un efort tangenţial, τ, cu un dispozitiv ce realizează deplasarea părţii superioare (geotextil) de partea inferioară (geomembrană), suprafaţa de contact fiind cunoscută. Pentru valori ale efortului normal, σ ( σ 1 = 100 KPa, σ 2 = 50 KPa şi σ 3 = 20 KPa), deplasând partea superioară a dispozitivului (fig. 9.2.) pe orizontală pe o lungime de 30 mm, se obţine o diagramă, în sistemul τ (σ), ca în figura 9.3 [2].

Valorile extreme pentru σ la 30 mm, ale funcţiei σ (τ), se pot reprezenta grafic într-un sistem de coordonate τ (σ) (figura 9.4.), obţinându-se o dreaptă trasată prin 3 puncte (în cazul exemplului luat în studiu). Punctul de intersecţie al dreptei cu ordonata va da valoarea parametrului τ pentru σ = o şi reprezintă efortul de adeziune a, iar δ, unghiul faţă de orizontală al dreptei, fiind egal cu unghiul de frecare.

47

Din ecuaţia dreptei în sistemul τ (σ) se poate determina experimental efortul de adeziune a şi unghiul de frecare, calculându-se corespunzător coeficientul de frecare (f).

corespunz ă tor coeficientul de frecare (f). Fig. 9.3. Diagrama tensiunii de frecare func ţ ie

Fig. 9.3. Diagrama tensiunii de frecare funcţie de deplasarea sistemului

tensiunii de frecare func ţ ie de deplasarea sistemului Fig. 9.4. Diagrama τ ( σ )

Fig. 9.4. Diagrama τ (σ) Astfel pentru Secudrän şi geomembrană se determină experimental: a = 5,4 KPa şi δ = 24,9 ˚ , expresia tensiunii de frecare va fi :

τ = 5, 4 + σ tg 24,9 °

iar a coeficientul de frecare:

f = tg δ

48

9.3. Încercarea la strivire a radierului

Datorită drenajului la radier, realizat, de exemplu, din piatră rotundă sort 16/32 mm, greutatea deşeurilor cu înălţimi de până la 40 m produce o deformaţie locală a geomembranei [2]. Încercările de laborator constau în introducerea într-un cilindru de oţel a probei de analiză şi a unor elemente specifice acestui tip de determinare: la partea inferioară: un strat de elastomer, o tablă moale, geomembrana şi un strat protector dintr-un geotextil (ex. Depotex); la partea superioară: un strat de nisip de nivelare şi un strat de protecţie din geotextil (ex. Depotex) – conform figurii 9.5 [2].

ie din geotextil (ex. Depotex) – conform figurii 9.5 [2]. Fig. 9.5. Schema încerc ă rii

Fig. 9.5. Schema încercării la strivire

La capetele cilindrului se aplică nişte plăci de oţel şi se încarcă cu ajutorul unei prese hidraulice la o forţă apreciată la valoarea greutăţii stratului de deşeuri ce se cantonează în depozit. După încercare se desface proba din cilindru şi se măsoară urmele lăsate de pietre pe geotextil, care nu au voie să depăşească 1 mm pe ambele axe (Axa 1 = Axa OX şi Axa 2 = Axa OY).

49