Sunteți pe pagina 1din 9
10
10

DRENAJUL INTERIOR ŞI EXTERIOR AL DEPOZITELOR DE DEŞEURI

Depozitarea, este încă metoda cea mai uzuală de procesare a deşeurilor în majoritatea ţărilor lumii, în ciuda marilor probleme pe care acestea le creează [1]. Structura unui depozit de deşeuri se prezintă în figura 10.1 din care reies principalele elemente constructive [2].

10.1 din care reies principalele elemente constructive [2]. Fig. 10.1. Structura general ă a unui depozit

Fig. 10.1. Structura generală a unui depozit de deşeuri

Elementele componente ale oricărui depozit de deşeuri, cu precădere radierul şi acoperişul, trebuie astfel concepute şi proiectate încât să-şi îndeplinească cu eficacitate toate funcţiunile cerute de legislaţia protecţiei factorilor mediului ambiant în vigoare.

50

Multitudinea funcţiunilor care trebuiesc îndeplinite şi solicitările la care

o

eterogenitate inevitabilă a alcătuirii lor constructive. Această eterogenitate

ridică în faţa proiectării şi execuţiei o serie de probleme, care trebuie corect şi eficient rezolvate. Încărcările care solicită componentele depozitelor de deşeuri, sunt:

precipitaţiile (ploi, zăpezi), radiaţia solară;

sunt

supuse

radierul

şi acoperişul

depozitelor

de

deşeuri,

determină

greutatea mijloacelor de transport şi utilajelor de construcţii pentru execuţie – exploatare;

greutatea proprie a deşeurilor;

tendinţa de lunecare a zonelor în taluz;

încărcările hidrodinamice şi hidrostatice cauzate de apele de infiltraţie şi lixiviat;

transferul de căldură;

mişcarea ascensională a gazului (biogazul), ce determină apariţia unor solicitări şi deformaţii, cum ar fi:

tensiuni de lunecare;

tensiuni de forfecare;

tasări, contracţie – dilatare;

variaţii de umiditate, ş.a. (figura 10.2.), cărora materialele din alcătuirea lor trebuie să le facă faţă timp îndelungat.

ş .a. (figura 10.2.), c ă rora materialele din alc ă tuirea lor trebuie s ă

51

Fig.10.2.Încărcări şi deformaţii critice produse asupra corpului unui depozit

10.1. Dimensionarea filtrului de geotextil:

Alegerea şi dimensionarea filtrului trebuie făcută folosind curba granulometrică a solului care urmează a fi drenat. Curba granulometrică a trecerilor cumulate trasată pe baza analizei granulometrice efectuată pe o probă reprezentativă de sol, spre exemplificare, se prezintă în figura 10.3 şi pentru aceasta, se exemplifică măsura în care particulele de sol urmează a fi protejate cu geotextil.

particulele de sol urmeaz ă a fi protejate cu geotextil. Fig. 10.3. Curba trecerilor cumulate trasat

Fig. 10.3. Curba trecerilor cumulate trasată pe o probă din solul care urmează a fi drenat Conductivitatea hidraulică a acestui sol, d tip loess – argilos de K = 10 -9 m/s, încărcat cu sarcină hidrostatică; d 10 = 0,002 mm, d 50 = 0,021 mm, d 60 = 0,032 mm şi d 90 = 0,12mm, rezultă că acest tip de sol se încadrează la granulometria A (d 40 0,06 mm), [2], se aplică 3 criterii care dacă sunt satisfăcute, cel puţin unul dintre ele, solul are o mare mobilitate a particulelor şi necesită un geotextil pentru reţinerea lor.

52

Criteriul I: Pentru mărimea particulelor < 0,06 mm este necesar ca d 60 /d 10 < 15. Din curba granulometrică rezultă: 0,032 mm / 0,002 mm = 16, deci criteriul nu este îndeplinit; Criteriul II: Particulele cuprinse între 0,02 mm < d < 0,1 mm să fie peste 50%, din curba granulometrică rezultă doar 39% (figura 10.3.), deci criteriul nu este satisfăcut; Criteriul III: Particulele cuprinse între 0,002 mm < d < 0,06 mm să fie sub 50 %, din curba granulometrică rezultă: 10% / 63% = 0,16 < 0,5, deci criteriul este satisfăcut. Din criteriul III, rezultă că acest loess – argilos are o mare mobilitate a particulelor şi este necesar un filtru din geotextil. Pentru aceste soluri, cu mare mobilitate a particulelor, care vor fi protejate cu un geotextil, trebuie respectate condiţiile pentru coeficientul de încărcare hidrostatică C H , care trebuie să fie: C H =10*d 50 ; calculând, rezultă 0,21 mm şi C H < d 90 care este 0,12 mm. Se aplică un coeficient de siguranţă, respectiv se alege o valoare mai mică cu 0,8 – 1, rezultând: C H = (0,1 – 0,12) mm, corespunzându-I valoarea 0,1 mm.

Grosimea necesară a geotextilului este: (25 – 50) C H , deci d = 50*0,1 =

5 mm. Se poate alege un geotextil tip GT800 ,[2], cu următoarele caracteristici:

- grosimea: 6 mm;

- densitatea: 1,38 g/cm 3 ;

- proporţia porilor: n = 0,9;

- permeabilitatea K f = 3,6*10 -3 m/s la o încărcare de 2 KPa.

Verificarea alegerii corecte a filtrului de geotextil se face calculând produsul n*d*C H = 0,9*6*0,1 =0,54 mm 2 = 5,4*10 -7 m 2 şi raportul

1

n d

C

H

2

k =

f

(

3, 6 10

3

)

2

5, 4 10

7

=

2, 4 10

s -2 , iar din diagrama 10.4. rezultă:

η = =6*10 -2 = 0,06.

53

Eficienţa geotextilului este asigurată dacă:

η*K f > K sol Cum: 0,06*3,6*10 -3 1*10 -9 m/s şi 2,16*10 -4 1*10 -9 ,

rezultă că

geotextilul ales este bun ca filtru pentru acest sol.

c ă geotextilul ales este bun ca filtru pentru acest sol. Fig. 10.4. Diagrama factorului de

Fig. 10.4. Diagrama factorului de reducere η, a permeabilităţii filtrului de

geotextil

10.2. Dimensionarea unui drenaj cu nisip comparativ cu un geotextil

Pentru un drenaj ca în figura 10.5. se propune, pentru drenarea apei

din precipitaţii q (m/zi) un strat de nisip cu conductivitatea hidraulică K = 10 -4

m/s şi care suportă o încărcare σ = 20 KPa.

strat de nisip cu conductivitatea hidraulic ă K = 10 - 4 m/s ş i care

54

Fig. 10.5. Schema de calcul al drenajului la radierul depozitului Transmisivitatea necesară se realizează cu o grosime a stratului de nisip d s = 0,3 m. Deci, transmisivitatea:

T n = k*d s = 10 -4 *0,3 =3*10 -5 m 2 /s

Gradientul hidraulic este :

i =

h

L 2
L
2

şi se impune ca drenul să nu intre

sub presiune, adică ∆h max 0,3 m. Se verifică astfel ca pentru un q dat şi un geotextil de grosime d să fie îndeplinită condiţia: h max, geotextil d. Se alege astfel un geotextil GT 20 care are o încărcare σ = 20 KPa şi de grosime d= 1,5 cm, o transmisivitate T g = 9*10 -3 m 2 /s şi este mai mare ca cea a drenului de nisip. Se verifică dacă geotextilul are un drenaj liber (dacă linia piezometrică se încadrează în grosimea geotextilului d). Pentru un metru lăţime de drenaj, debitul drenat va fi:

pentru geotextil:

 

Q g = T g *i g

pentru nisip:

 

Q n = T n *i n

Pentru a fi comparate, trebuie descărcat acelaşi debit, adică:

h max, geotextil = (T n /T g )* h max, nisip = 3*10 -5 /9*10 -3 = 1*10 -3 m

sau 0,1 cm, care este mai mic decât d = 1,5 cm, deci geotextilul ales, aşezat orizontal funcţionează liber şi mult mai eficient ca un drenaj realizat dintr-un strat de nisip.

10.3.

material

Drenajul

depozitului

de

deşeuri

în

timpul

umplerii

cu

Radierul depozitului etanş, peste care sunt aşezate tuburile de drenaj cu diametrul de 300 mm, perforate pe jumătatea superioară, realizate din

55

polyetilenă de densitate mare, se prezintă schematic în figura 10.6. Peste drenuri se aşterne un strat de pietriş sort 16/32, pe o înălţime de 45 cm. Condiţia de drenaj impune ca linia curbei de depresiune să se înscrie în limita stratului de pietriş drenat, adică pierderea de sarcină h = 0,3 m.

ş drenat, adic ă pierderea de sarcin ă h = 0,3 m. Fig. 10.6. Schema drenajului

Fig. 10.6. Schema drenajului la radierul depozitului

Cunoscând conductivitatea hidraulică a stratului de pietriş drenat, K = 550 m/zi, D = 0,15 m, rezultă, din formula lui Hooghoudt [2] şi figura 10.7 distanţa dintre drenuri;

Hooghoudt [2] ş i figura 10.7 distan ţ a dintre drenuri; Fig. 10.7. Schema de calcul

Fig. 10.7. Schema de calcul al drenajului după Hooghoudt

q ∗   L

 

= 

K d

d

y

+

K

d

y

2

x

2

d

x

1

y

d

x

56

q

2 L / 2 2 L x y h ∗ x − = K d
2 L / 2
2
L
x
y
h
x −
=
K
d
+
2 ∗
y 0
K 1 ∗
2
2
2
0

h

0

la limită, când x = L şi y = h, rezultă:

q

L

2

h

2

8

2

1

2

=

K

d h

+

K

iar, pentru un profil omogen la care K 1 = K 2 =K şi d = D, distanţa dintre drenuri va fi:

2 8 ∗ K ∗ D ∗ h + 4 ∗ K ∗ h L
2
8 ∗
K ∗ D ∗ h + 4 ∗
K ∗ h
L =
, [m].
q

Cunoscând această distanţă se pot monta drenurile necesare pentru o funcţionare adecvată a depozitului de deşeuri. De exemplu, pentru q = 0,25 m/zi, se obţine:

8 550 0,15 0,3 4 550 0,3 2 ∗ ∗ ∗ + ∗ ∗ L
8 550 0,15 0,3 4 550 0,3 2
+
L =
≅ 40
m,
0, 25

distanţă curent aplicată în construcţia depozitelor de deşeuri în diferite ţări din Europa.

10.4. Drenajul acoperişului unui depozit

Acoperişul unui depozit de deşeuri cu panta i = 0,08 ( 8% ) poate fi realizat cu un strat filtrant SECUDRÄN – 316, DS 800 .316, care are transmisivitatea T s = 1,3*10 -2 m 2 /s la o încărcare cu pământ vegetal de 20 KN/m 2 , cu lungimea de drenare a acoperişului, în proiecţie orizontală, de 276 m. În figura 10.8 se prezintă schema de calcul al drenajului la acoperişul depozitului.

57

Fig. 10.8. Schema de calcul al drenajului la acoperi ş ul depozitului de de ş

Fig. 10.8. Schema de calcul al drenajului la acoperişul depozitului de deşeuri Debitul posibil de drenat se calculează cu relaţia:

Q c = T s * i = 1,3*10 -2 0,08 = 1,0410 -3 m 3 /s*m Dacă se consideră că în condiţii de precipitaţii: q = 30 l/s*ha, debitul din ploaie infiltrat în depozitul de deşeuri va fi:

Q p = q*L =

30 l / s ha

10

3

10000

276 m 1m

= 8,28*10 -4 m 3 /s*m

Se poate calcula un coeficient de siguranţă:

consideră satisfăcător [2].

10, 4 =

8, 28

1, 25

,

58

care se