Tratatul de la Amsterdam a fost adoptat de

sefii de stat si de govern ai Uniunii Europene

la 16-17 iunie 1997 si semnat la 2 octombrie
1997. A intrat in vigoare la 1 mai 1999. Acest
tratat include in sine 4 obiective generale:
1.Sa plaseze ocuparea fortei de munca si
drepturile cetatenilor in centrul atentiei
Uniunii Europene; 2.Sa suprime ultimele
obstacole pentru libera circulatie a
persoanelor si sa consolideze securitatea; 3.Sa
permita Europei sa consolideze pozitia pe plan
mondial; 4.Sa eficientizeze arhitectura
instutionala a Uniunii in vederea viitoarei
extinderi. Tratatul de la Amsterdam consta
din 3 parti, o anexa si 13 protocoale. Prima
parte include amendamente importante la
Tratat privind Uniunea Europeana, Tratatul de
instituire a Comunitatii Europene, Tratatul de
instituire a Comunitatii Europene a Carbunelui
si Otelului etc. Partea a doua se refera la
simplificarea tratatelor de instituire a celor 3
Comunitati Europene, urmarind sa elimene
prevederile care nu mai sunt actuale si sa
adapteze textul anumitor prevederi. Partea a
treia contine prevederile generale si finale ale
Tratatului: noul sistem de numerotare a
articolelor, procedura de ratificare, versiunele
lingvistice, perioada de valabilitate nelimitata.
In anexa este inclusa o lista de echivalare
privind renumerotarea articolelor Tratatului
Uniunei Europene si ale Tratatului de
instituire a Comunitatii Europene. La Tratat de
la Amsterdam au fost anexate 13 protocoale
privind: Uniunea Europei Occidentale si
crearea unei politici commune de aparare,
integrarea acquis-ului Schengen in cadrul
Uniunii Europene, pozitiile adoptate de catre
Danemarca, Irlanda si Marea Britanie referitor
la unele aspect, aplicarea principiului
subsidaritatii si a principiului
proportionalitatii, protectia si bunastarea
animalelor, rolul parlamentelor nationale in
Uniunea Europeana etc.

Tratatul de la Nisa a fost semnat pe 26

februarie 2001 si a intrat in vigoare la 1
februarie 2003, dup ace a fost ratificat de
fiecare stat membru, fie prin vot in
parlamentul national, fie prin referendum.
Prin Tratatul de la Nisa a fost consolidate
rolulde colegislator al Parlamentului
European, procedura de codecizie urmarind
sa fie aplicata si in domeniile: lupta impotriva
discriminarilor, coeziunea economica si
sociala, vize, azil, imigratie. Domeniile in care
Parlamentul poate sesiza Curtea de Justitie a
Comunitatilor Europene au fost de asemenea
estinse.Tratatulde la Nisa asigura o baza
juridica partidelor politice din statele membre
prin definirea unui statut care sa permita mai
ales stabilirea unor reguli asupra modalitatilor
de finantare a acestora. A fost stability un
numar maxim de 732 de mandate in
Parlamentul European (in loc de 626, cum
prevedea Tratatulde la Amsterdam). Prin
Tratatulde la Nisa, numarul locurilor in
Parlamentul European s-a redus pentru unele
state. De exemplu, Franta are conform
Tratatului de la Nisa 72 de locuri in Parlament,
in timp ce inainte de intrare in vigoare a
Tratatului avea 87. Prin Tratatul de la Nisa a
fost creat un mecanism de conservare a
valorilor democratice. Consiliul Uniunii
Europene, statuind cu o majoritate de 4/5 si
dupa consultarea Parlamentului European,
poate adresa o recomandare unui stat pe al
carui teritoriu s-a constatat existent riscului
de violare a drepturilor fundamentale. Pentru
o mai buna Functionare a Curtii de Justitie si
pentru scurtarea termenelor de judecata,
Tratatul de la Nisa prevede unele modificari in
ceea ce priveste competenta Curtii de Justitie
si cele ale tribunalului de Prima Instanta.
Curtea de Justitie avind cite un membru in
fiecare stat UE, se poate reuni in plen sau in
camera largita. Prin Tratatul de la Nisa ,
actiunele directe pot fi depuse numai la
Tribunalul de Prima Instanta, care va avea
competenta si asupra unor anumite actiuni
pentru pronuntarea unei hotariri preliminare
asupra validitatii unui act comunitar.

Tratatul de la Lisabona (initial cunoscut ca

Tratatulde Reforma) este un tratat
international care amendeaza doua
tratate(Tratatul privind Uniunea Europeana si
Tratatul de instituire a Comunitatii Economice
Europene) care constituie forma bazei
constitutionale a Uniunii Europene. Tratatul
de la Lisabona a fost semnat de statele
membre UE la 13 decembrie 2007 si a intrat in
vigoare la 1 decembrie 2009. Principalele
modificari au fost trecerea de la unanimitatea
de voturi la votul cu majoritatea calificata in
mai multe domenii din cadrul Consiliului de
Ministri, o schimbare a calcului majoritati, au
fost acordate mai multe puteri Parlamentului
European formand o legislatura bicamerala,
alaturi de Consiliul de Ministri in conformitate
cu procedura legislative ordinara, o
personalitate juridical consolidatapentru UE si
crearea unui presedinte permanent al
Consiliului Europei precum si un Inalt
Reprezentant al Uniunii pentru Afaceri
Externe si Politica de Securitate. Deasemena
Tratatul a acordat calitate legala Cartei
Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene.
Cele mai importanrte prevederi ale
tratatului sunt: 1.Uniunea Europeana va avea
personalitate juridical(pana acum doar
Comunitate Europeana avea); 2.Functia de
presedinte al Consiliului European va fi
transformat intr-una paermanenta de
Presedinte a Uniunii cu un mandate de 2 ani si
jumate. Drept primul presedinte a fost ales
belgianul Herman Van Rompuy; 3.Va fi
infiintata functia de ministru de externe al
Uniunii, cu numele official Inalt Reprezentatnt
al Uniunii pentru politica comuna externa si
de securitate, drept prima ministru a UE a fost
aleasa Catherine Ashton, Marea Britanie;
4.Numarul de comisari va fi redus cu o treime;
5.Se va modifica modalitatea de vot in cadrul
Consiliului. Reguli stabilite in tratatul de la
Nisaraman insa in vigoare.