In fiecare dupa-masa Thomas, locomotiva cu aburi, merge pe linia secundara impre
una cu Annie si Clarabel. Intai, trec pe langa moara de apa. Apoi, trec pe langa o ferma mare. Apoi, vad u n pod si un sat de o parte si de alta a lui. Acesta este un loc special. De cate ori copiii il aud pe Thomas ca vine, ei stau pe pod si flutura din maini pana cand trenul ajunge departe, departe. Intr-o zi, Thomas era in intarziere. Se oprise la semafor, inainte de pod, ca sa vorbeasca cu cativa copii. Si Percy astepta. "Grabeste-te Thomas" zise Percy cand semaforul se facu verde. "Daca vei intarzia , Controlorul del Gras ar putea sa te inlocuiasca cu o alta locomotiva." "Nu ar face niciodata asta", se gandi Thomas. Dar acum era ingrijorat. A doua zi, Thomas se grabea pe linia secundara. Chiar in fata era depozitul de m arfuri. Acolo, pe platforma, era un inspector care flutura un steag rosu. Apoi Thomas vazu niste copii. Si ei fluturau din maini: "Ceva trebuie sa se fi intamplat", se gandi Thomas. "Aceasta statie este pentru marfuri, nu pentru pasageri." "Ajutor Thomas, ajutor. Ne bucuram sa te vedem", strigara copiii. "Te rugam, vre i sa ne duci acasa?" Seful de statie ii explica mecanicului lui Thomas ca autobuzul scolii se stricas e si ca parintii vor fi ingrijorati daca vor intarzia copiii. Thomas astepta pana cand copiii coborara de pe pod si se urcara in vagoane. Apoi ii duse pana la statia urmatoare unde astepta Bertie sa ii duca la casele lor. Cand Thomas termina calatoria era deja foarte tarziu. Era ingrijorat deoarece Co ntrolorul cel Gras ar putea fi suparat pe el. "L-am avertizat pe Thomas", ii spuse Percy lui James. "A intarziat de prea multe ori. O sa aiba necazuri acum." Dar a doua zi dimineata, Controlorul cel Gras nu era nicaieri de vazut. "Ah, ce bine", suspina Thomas. Thomas stia fiecare parte a liniei lui secundare, dar chiar in fata era o bucata de sina indoita de soarele cel fierbinte. "Ai grija Thomas", zise mecanicul. Dar era prea tarziu. "Asta e", zise mecanicul . "Acum nu mai putem inainta." "Dar ce se va intampla cu pasageruii mei?" "Nu iti face griji - va avea cineva grija de ei", raspunse mecanicul. In timp ce oamenii reparau linia, Thomas a trebuit sa impinga vagoane de marfa i n triaj. Bertie veni sa il vada. "Inteleg ca ai nevoie din nou de ajutorul meu." "Da Bertie", raspunse Thomas cu tristete. "Nu pot sa merg pe linia secundata fii ndca sinele sunt stricate." Bertie se duse se ia pasagerii lui Thomas. "Hei Bertie", zisera acestia. "Ne bucuram se te vedem." Bertie merse pe drumul de pe langa linia de tren. Se oprea la fiecare statie. Ca teodata se oprea si intre statii ca sa lase pasagerii sa coboare mai aproape de casa lor. Thomas era trist. "Mi-am pierdut pasagerii. O sa le placa de Bertie, mai mult de cat de mine." Controlorul cel Gras a sosit. "Linia ta secundara a fost reparata. Iti voi schimba programul de lucru, astfel incat tu si cu Bertie sa lucrati mai mult timp impreuna." Cand Thomas ajunse la statia unde erau pasagerii lui, acestia ii spusera: "Bertie este un autobuz bun, dar ne era dor sa mergem cu trenul cu tine." Mai tarziu Thomas vorbi cu Bertie. "Iti multumesc ca ai avut grija de pasagerii mei." "Este in regula Thomas, imi place sa-mi fac prieteni noi alaturi de tine."
"Bertie", zise Thomas. "Esti intr-adevar un foarte bun prieten."