SINDROMUL CLINIC DIN ASTMUL BRONSIC (A.B.

)
A.B. este entitatea clinica caracterizata prin crize de dispnee paroxistica de tip expirator.
Etiologie:
1. A.B. alergic (extrinsec, exogen sau neinfectios) la cei cu antecedente familiale alergice, la tineri
sub 40 de ani, cu sesibilitate la diversi alergeni (polenuri,praf de casa, par de animale,
medicamente, intepaturi de insecte etc), infectia survenind in aceasta forma doar ca si
complicatie.
2. A.B. infectios (intrinsec, nealergic, endogen) apare obisnuit dupa 40 de ani, rolul important
cauzal revenind infectiei respiratorii.
3. Alte etiologii: factori psihici, factori iritanti, endocrini, biometeorologici, sau cu etiologie
necunoscuta (idiopatic).
Simptomatologie:
1. Faza prodromala (aura astmatica): bolnavul recunoaste iminenta atacului astmatic prin
prodroamele care apar care sunt de ordin respirator: stranut, hidroree (secretie apoasa) nazala,
guturai; digestiv: eructatii, jena epigastrica; nervos: cefalee, anxietate.
2. Faza dispneica: are un inceput obisnuit in timpul noptii. Bolnavul se trezeste din somn cu
senzatia de plenitudine toracica si sete de aer, se ridica din pat luand pozitia de ortopnee, cu
privire anxioasa, ochii injectati, jugularele turgescente, se chinuie sa respire, lupta pentru aer.
Dispneea se caracterizeaza prin bradipnee (10-15 rpm); inspiratie scurta, expiratie prelungita, cu
wheezing) si cu pozitia bolnavului in ortopnee.
Toracele este hiperinflat, destins, imobil, blocat in inspir, cu diminuarea vibratiilor
vocale, cu sonoritate normala sau crescuta. Absenta febrei si a semnelor cardiace.
3. Faza catarala: in care tusea devine productiva, cu expectoratie mucoasa, albicioasa, gelatinoasa,
abundenta, cu mici particule opalescente (sputa perlata) si cu caracter eliberator (anunta
terminarea crizei).
Durata crizei de astm este intre 15 min- 3 ore. Se poate repeta oricand. Intre crize bolnavul este
asiptomatic.
Starea de rau astmatic (status astmaticus) este forma dramatica a dispneei astmatice, ce se
intensifica progresiv, ajungandu-se la asfixie permanenta, cu durata de cateva zile si in anumite cazuri cu
evolutie spre exitus daca nu se intervine prin tratament.