Facultatea : FABBV

Seria D , Grupa 1518 , anul I

Cenzorii si Auditorii
financiari
Fisa de Studiu Individual

Asigurarea unui control al activitatii desfasurate de catre societate are in vedere atat interesul
actionarilor , cat si al tertilor , care numai astfel se pot angaja , in cunostinta de cauza , in
eventuale relatii contractuale.
Potrivit dispozitiilor Legii nr. 31/1990 , republicata si modificata , situatiile financiare ale
societatii comerciale supuse obligatiei legale de auditare vor fi auditate de catre auditori
financiari , personae fizice sau personae juridice , in conditiile prevazute de lege.
Temeiul legal al obligatiei de auditare financiara este, pe langa art. 160 si urm. din Legea nr.
31/1990, republicata si modoficata , Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 75/1999 privind
activitatea de audit financiar , republicata si modificata, Legea nr. 82/1991 Legea contabilitatii,
modificata si republicata, Ordinul ministrului finantelor publice nr. 1752/2005 pentru aprobarea
reglementarilor contabile conforme cu directivele europene , act normativ care stabileste
criteriile potrivit carora o societate comerciala are obligatia auditarii financiare, criterii care se
refera la valoarea totala a activelor societatii , cifra de afaceri neta care depaseste un anumit
plafon si numarul minim de salariati.
Totodata, potrivit art. 160 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 societatile pe actiuni care opteaza
pentru sistemul dualist de administrare sunt supuse in mod obligatoriu auditului financiar.
In cazul societatilor comerciale ale caror situatii financiare anuale nu sunt supuse, potrivit
legii, auditului financiar, adunarea generala ordinara a actionarilor va hotari contractarea
auditului financiar sau numirea cenzorilor.

Numirea cenzorilor
Ceea ce caracterizeaza activitatea desfasurata de cenzori este atat competenta lor in ceea ce
priveste asigurarea controlului din punct de vedere contabil , financiar si juridic , cat si
independenta acestora. Competenta ar rezulta din faptul ca activitatea specifica de cenzor ar fi
de dorit sa fie exercitata numai de catre o persoana atestata in acest sens. O asemenea conditie
este partial indeplinita de legea romana.
Astfel, art. 159 alin. (4) din Legea nr. 31/1990, modificata si republicata , impune ca cel putin
unul dintre cenzori sa aiba calitatea de contabil autorizat in conditiile legii sau de expert
contabil.
In cazul societatilor pe actiuni , numirea cenzorilor are caracter obligatoriu. De regula, numarul
de cenzori si identificarea acestora se realizeaza prin actul constitutiv, ei fiind alesi de adunarea
constitutiva in cazul societatii pe actiuni care se constituie prin subscriptie publica. De altfel, art.
8 din Legea nr. 31/1990 stabileste cu caracter imperativ la lit. h) ca in actul constitutiv trebuie sa
2

figureze si elemente de identificare ale primilor cenzori sau a primului auditor financiar , cenzori
care pot fi atat persoane fizice cat si persoane juridice.
Intr-o societate pe actiuni trebuie numiti minimum trei cenzori si tot atatia cenzori supleanti.
Norma juridica ce stabileste aceasta regula are caracter supletiv, deoarece prin actul constitutiv se
poate deroga , in sensul ca pot fi numiti mai mult de trei cenzori si tot atatia supleanti , cu
conditia ca numarul acestora sa fie intotdeauna numar impar.
Durata mandatului unui cenzor este , conform art. 159 alin. (2) , de trei ani , neexistand niciun
fel de limitare cu privire la realegerea lor dupa exprimarea mandatului . Realegerea cenzorilor
este posibila in cadrul adunarii generale ordinare.
Independenta cenzorilor este asigurata de faptul ca , prin lege, sunt stabilite o serie de
incompatibilitati pentru accederea la functia de cenzor , cat si de faptul ca odata ales, se asigura o
anumita stabilitate in functia respectiva. Astfel, conform art. 161 din Legea nr. 31/1990 pot fi
numiti cenzori si dintre actionari in afara cazului cenzorului expert contabil , care poate fi tert
ce exercita profesia, individual ori in forme asociative.
O dispozitie noua introdusa prin Legea nr. 441/2006 de modificare a Legii nr. 31/1990 se
refera la societatile comerciale ale caror situatii financiare anuale sunt supuse auditului financiar,
potrivit legii sau hotararii actionarilor sau asociatilor. Pentru aceste societati , potrivit art. 160
alin. (1), nu este incidenta dispozitia cuprinsa in art. 159 alin. (1) privitoare la numarul
cenzorilor. Pe de alta parte, societatile respective vor organiza auditul intern potrivit normelor
elaborate de Camera Auditorilor Financiari din Romania ( art. 160 alin. (1) ).
Conform legii romane , nu pot dobandi calitatea de cenzori:

Rudele sau afinii pana la al patrulea grad inclusiv sau sotii administratorilor

Persoanele care primesc sub orice forma pentru alte functii decat aceea de cenzor un
salariu sau remuneratie de la administrator sau de la societate sau ai oricaror angajatori sunt in
raporturi contractuale sau se afla in concurenta cu aceasta

Persoanele care, potrivit legii, nu pot fi fondatori administratori , directori , membrii ai

consiliului de supraveghere si directoratului.
Sanctiunea va fi decaderea din drepturi in cazul in care cei alesi sunt persoane care, pe durata
exercitarii atributiilor conferite de aceasta calitate , au atributii de control in cadrul Ministerului
Economiei si Finantelor Publice sau al altor institutii publice , cu exceptie situatiilor prevazute
expres de lege.

Obiectul controlului asigurat de cenzori

Controlul exercitat de cenzor se concretizeaza practic intr-o verificare a respectarii legii de
catre cei abilitati sa indeplineasca acte juridice. Din acest punct de vedere, cenzoii nu apar ca
organ de decizie la nivelul societatii comerciale.
In doctrina de specialitate s-a pus problema naturii juridice a prestatiilor desfasurate de cenzori.
Astfel, in principal, se considera ca cenzorii isi desfasoara activitatea in baza mandatului primit
de la adunarea generala care i-a numit in functie. In acest sens, insasi legea stabileste, in art. 159
alin. (3) , ca cenzorii trebuie sa-si exercite personal mandatul lor.
Relatia fundamentata pe mandat functioneaza numai in cazul cenzorilor numiti in adunarea
generala a actionarilor societatii. In schimb, in cazul cenzorilor externi, atata vreme cat acestia ,
in esenta, au calitatea de terti fata de societate, nefiind actionari, si pentru activitatea prestata,
activitate care reprezinta obiectul profesiunii lor, beneficiaza de o anumita remuneratie ,
functioneaza regulile specifice unui contract de prestari de servicii. Si cenzorii interni ,
beneficiaza la randul lor de o remunerare in schimbul prestatiilor efectuate , numai ca aceasta
remunerare este fixata prin actul constitutiv sau, ulterior, de catre adunarea genrala.

Atributiile cenzorilor
In sarcina cenzorilor legea retine urmatoarele obligatii:

Sa supravegheze gestiunea societatii

Sa verifice daca situatiile financiare sunt legal intocmite si in concordanta cu registrele

societatii

Sa verifice daca registrele sunt regulat tinute si daca evaluarea patrimoniului s-a facut
potrivit legii

Sa intocmeasca raportul catre adunarea generala a actionarilor

Sa aduca la cunostinta administratorilor sau adunarii generale neregulile din activitatea

societatii

Sa participe la adunarile generale ale actionarilor , fara drept de vot

Sa vegheze ca dispozitiile legii si ale actului constitutiv sa fie respectate

4

Din modul in care sunt prevazute obligatiile cenzorilor in cuprinsul art. 163 din lege rezulta
faptul ca acestia , practic, supravegheaza modul in care este gestionata societatea.
Evident ca pentru a realiza aceste atributii , cenzorii trebuie sa fie informati cu privire la actele
si activitatile concrete ale societatii. Ca atare , ei sunt in drept a beneficia lunar de situatii
intocmite de administratori cu privire la modul concret de desfasurare al operatiunilor societatii.
In aceste conditii, practic, cenzorii beneficiaza de multe informatii, insa asupra continutului
acestora au obligatia de confidentialitate, lor fiindu-le interzis sa comunice tertilor sau
actionarilor , altfel decat intr-un cadru organizat, (de exemplu, intr-o adunare generala)
informatiile pe care le cunosc in legatura cu operatiunile societatii , informatii detinute insa in
timpul exercitarii mandatului de cenzor.
Avand in vedere faptul ca in legatura cu cele constatate in realizarea mandatului cenzorii au
obligatia raportarii in fata adunarii generale a actionarilor , pentru realizarea raportului cu privire
la situatiile financiare se impune o prealabila deliberare intre cenzori. Intocmirea raporturilor si
stabilirea propunerilor ce urmeaza a fi prezentate in cadrul unui unic raport, presupune
unanimitatea punctelor de vedere ale cenzorilor . In situatia in care exista neintelegeri, se vor
intocmi rapoarte separate care, toate, vor fi prezentate adunarii generale. Daca pentru raportul cu
privire la situatiile financiare se impune activitatea colegiala a cenzorilor , se admite prezentarea
separata de catre fiecare cenzor a altor aspecte ce sunt specifice functiei pe care o indeplinesc in
cadrul societatii.
Deliberarile cenzorilor se inscriu intr-un registru special de deliberari, in care vor fi mentionate
si orice alte constatari efectuate de catre cenzori in exercitiul mandatului lor.

Sesizarea cenzorilor
Potrivit art. 164 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 oricare actionar are dreptul sa reclame
cenzorilor faptele pe care le considera ca trebuie cenzurate. Astfel sesizati, cenzorii au obligatia
de a verifica faptele sustinute de actionari si, in masura in care sesizarile sunt intemeiate, le vor
avea in vedere la intocmirea raportului prezentat in fata adunarii generale a actionarilor.
Daca la sesizarea oricarui actionar cenzorul este obligat sa verifice numai faptele sustinute de
actionar si, numai in masura in care acestea sunt intemeiate , le va prezenta in fata adunarii
generale , in situatia in care cenzorii sunt sesizati cu o reclamatie din partea actionarilor care,
individual sau impreuna reprezinta cel putin 5% din capitalul social sau o cota mai mica, daca
actul constitutiv prevede astfel, ei au obligatia ca, indiferent de punctul lor de vedere , sa prezinte
adunarii generale situatia resprectiva , inclusiv observatiile si propunerile lor asupra faptelor
reclamate.

Adunarea generala este in masura sa adopte o hotarare asupra faptelor si actelor reclamate.
Aceleasi reguli sunt prevazute in art. 164 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 in cazul societatilor in
care au fost desemnati auditori interni.

Raspunderea cenzorilor
In exercitarea functiei lor cenzorii raspund civil contractual, conform regulilor generale din
domeniul contractului de mandat, art. 166 din Legea nr. 31/1990 stabilind in alin. (1) faptul ca
intindera si efectele raspunderii cenzorilor sunt determinate de regulile mandatului. Actiunea in
raspundere contra cenzorilor (ca de altfel si contra fondatorilor , administratorilor, directorilor,
consiliului de supraveghere si directoratului societatii) apartine societatii , care va decide cu
privire la actionarea lor in instanta. Raspunderea cenzorilor este o raspundere solidara.
Totodata, se poate retine in sarcina cenzorilor, in exercitarea mandatului primit , si o
raspundere penala , in conditiile art. 277 din Legea societatilor comerciale.
In sfarsit, cenzorii pot raspunde - atat civil, cat si penal- si in conditiile Legii nr. 85/2006
privind procedura insolventei.

Bibliografie:
Drept comercial Smaranda Angheni si Camelia Stoicu , editia IV , Editura C.H.Beck , 2008