Schizofrenia.

Tipuri de schizofrenie

SCHIZOFRENIA

Schizofreniile sunt considerate ca fiind un grup de boli cu etiologii diferite, caracterizate clinic prin
asocierea unor anumite semne si simptome, nici unul din ele specifice bolii, si care trebuie sa prezinte un
anumit pattern de evolutie si durata. Ele afecteaza totalitatea functiilor psihice, modifica profund
capacitatea de testare a realitatii si influenteaza negativ functioanrea sociala in toate aspectele ei.
Schizofrenia reprezinta un domeniu in care, desi exista o concentrare de forte privind cercetarea
clinica, dar si neurobiochimica, genetica si neurofiziologica, au fost facute relativ putine progrese in ceea
ce priveste identificarea unor criterii de diagnostic cu validitate si fidelitate putin contestabile.
Cateva din problemele care se ridica sunt urmatoarele:
-

diagnosticul de schizofrenie se bazeaza pe fenomenologia clinica

absenta unor markeri biologici care sa fie utilizati in diagnostic

replicabilitatea relativa a studiilor de neurobiochimie, neuroanatomie si neurofizilogie

cerebrala care au adus evidente privind substratul biologic al acestei tulburari

Epidemiologie
Prevalenta schizofreniei este de 1%, cu distributie aproximativ egala la cele 2 sexe. Debutul este mai
precoce la barbati decat la femei. La barbati s-a constatat prezenta formelor mai grave de schizofrenie.
Factorii de risc pentru schizofrenie sunt considerati a fi urmatorii:
-

incarcatura genetica

personalitatea schizoida sau schizotipala

absenta familiei

statusul socio-economic scazut

data nasterii (numeroase studii privind datele de nastere ale schizofrenilor au

demonstrat ca acestia se nasc mai frecvant iarna si primavara; explicatiile acestui
fenomen au fost cresterea frecventei ifectiilor, dieta saraca in proteine, complicatiile
la nastere)

evenimentele psihotraumatizante

Aspecte etiologice
Teoriile moderne subliniaza vulnerabilitatea individului pentru schizofrenie,sub doua aspecte:
-

vulnerabilitatea genetica

vulnerabilitatea dobandita

Vulnerabilitatea genetica este sustinuta de studiile pe gemeni si studiile de adoptiune, care au

demonstrat:
-

concordanta mare la gemenii monozigoti (50%) fata de dizigoti (14%)

Schizofrenia. Tipuri de schizofrenie

-

concordanta mai mare pentru simptomele negative decat pentru cele pozitive

Studiile de adoptiune realizate pe copii proveniti din mane schizofrenice, adoptati imediat dupa
nastere, au aratat o incidenta mai mare a schizofreniei in acest grup decat in grupul celor proveniti din
mame normale.
Schizofrenia poate sa apara daca asupra unei persoane vulnerabile genetic actioneaza factori de
mediu defavorizanti, care pot fi reprezentati atat de stresul intern cat si de stresul extern.
Tulburarile de atentie sunt considerate markeri pentru vulnerabilitatea genetica, dar si expresia
directa a bolii.
Mult timp schizofrenia a fost considerata o psihoza functionala. Dupa descoperirea
neurolepticelor s-au dezvoltat ipoteze privind originea monoaminica a schizofreniei.
In etiologie se disting doua directii principale:
a)

dezvoltarea si completarea ipotezei monoaminice prin evidentele privind participarea

si a altor sisteme de neurotransmitatori in afara celor dopaminergice D2

b)

implicarea sistemului limbic a lobilor frontali si a ganglionilor bazali in etiologia

schizofreniei

1. Ipoteza monoaminica- cuprinde urmatoarele ipoteze:

a) ipoteza dopaminergica
b) ipoteza noradrenergica
c) ipoteza serotoninergica
d) ipoteza disfunctionalitatii interactiunilor dintre diferitele tipuri de neurotransmitatori

2. Ipoteze neuroanatomice- sustin implicarea lobului limbic, a lobului frontal si a ganglionilor

bazali. Au fost demonstrate urmatoarele anomalii:
-

atrofia hipocampului

cresterea tesutului glial

largirea spatiilor ventriculare, intalnite mai des la barbati si este corelata cu

simptomatologia negativa

scaderea volumului de materie cenusie corticala

scaderea densitatii neuronale in anumite arii corticale

largirea fisurii silviene stangi

Leziunile care afecteaza proiectiile dopaminergice prefrontale determina scaderea activitatii

dopaminergice mezocorticale si cresterea activitatii dopaminergice mezolimbice.
Studiile functionale de imagistica cerebrala au semnalat in schizofrenie asa numita
hipofronatlitate, manifestata prin doua aspecte:
-

reducerea fluxului cerebral prefrontal si a metabolismului in repaus

Schizofrenia. Tipuri de schizofrenie

-

esecul relativ al activitatii cortexului prefrontal in timpul efecturarii testelor cognitive

Simptomele negative din schizofrenie sunt corelate in diferite studii cu:

anomalii ale

structurii cerebrale
-

modificari ale metabolismului cerebral mai ales in lobul frontal

raspunsul prost la neuroleptice

3. Studiile endocrine efectuate in schizofrenie au demonstrat:

-

scaderea hormonului luteinizant

scaderea eliberarii de prolactina si hormon de crestere cand se stimuleaza cu

hormonii eliberatori respectivi

Aspectul clinic
Simptomatologia clinica este caracterizata de diversitatea sindromului schizofrenic si de
instabilitatea simptomelor in timp.
Anamneza pacientului si a familiei aduce date importante asupra:
-

fazei prodromale care de cele mai multe ori este ignorata

personalitatii premorbide a pacientului

antecedente heredocolaterale

factorilor de risc precipitanti si predispozanti

capacitatii de functionare sociala

cursului bolii

raspunsul la tratament

afectiunile somatice asociate care pot complica boala

Evolutie
Debutul se situeaza intre adolescenta si 45 ani, dar majoritatea cazurilor debuteaza in perioada
de varsta cuprinsa intre 18-25 ani.
Debutul poate fi:
1. Acut
-

idei delirante

halucinatii

agitatie psihomotorie

dezorganizare marcata a gandirii si comportamentului

aplatizarea afectiva

2. Insidios

Schizofrenia. Tipuri de schizofrenie

-

retragere si izolare sociala

tulburari anxioase

tulburari depresive

tulburari de aspect somatoform-trenante si bizare

scaderea randamentului si capacitatii de intelegere

idei bizare

discursul tangential,circumstantial bizar

Debutul poate fi precipitat de factori psihotraumatizanti.

Prognosticul
Factorii de prognostic negativ:
-

debutul inainte de 20 ani

personalitatea premorbida dizarmonica

sexul masculin

nivelul intelectual scazut

complianta scazuta la tratament

incarcatura genetica prezenta

frecventa mare a recaderilor

instituirea tardiva a tratamentului

intelegerea sociala nesatisfacatoare

absenta sindroamelor afective

absenta suportului familial si social

comorbiditatea cu alte boli psihice sau somatice

Recaderile sunt de doua ori mai frecvente la pacientii care nu fac tratament de intretinere fata de
cei care fac tratament. Recaderile sunt mai frecvente in familiile in care exista niveluri crescute de emotie
exprimata. Emotia exprimata este definita ca un tip de comportament al parintilor care sunt foarte critici si
ostili, controland toate actiunile pacientului.
Recunoasterea din timp a acestor simptome au o importanta deosebita in instituirea precoce a
tratamentului antipsihotic adecvat.
Viata unui schizofren este mai mica cu zece ani fata de restul populatiei, in special din cauza
sinuciderilor.

Schizofrenia. Tipuri de schizofrenie

TIPURI DE SCHIZOFRENIE
D.S.M. IV recunoaste 5 forme de schizofrenie (paranoida, dezorganizata, catatonica,
nediferentiata, reziduala). Clasificarea in I.C.D.10 este in mare parte asemanatoare, diferenta constand in
introducerea in tipurile de schizofrenie a urmatoarlor categorii: schizofrenia simpla si depresia
postschizofrena.
Pentru a stabili diagnosticul de schizofrenie, D.S.M.IV impune respectarea unor anumite
criterii constand in:
-

prezenta unor simptome specifice (delir, halucinatii, vorbire dezorganizata,

comportament catatonic sau dezorganizat si simptome negative)

afectarea functionarii sociale

o anumita durata de mentinere a simptomelor

criterii de excludere

Schizofrenia paranoida
Are urmatoarele caracteristici:
-

este forma cea mai frecventa

debutul este mai tardiv (25-30 ani)

are evolutie favorabila sub tratament antipsihotic, iar personalitatea se pastreaza

timp indelungat, permitand pacientului o integrare socio-profesionala si familiala
acceptabila si, in orice caz, mult mai buna decat in alte forme

se asociaza u risc crescut de sinucidere

In schizofrenia paranoida sunt prezente idei delirante de tip paranoid care au tendinta la
sistematizare si sunt sau nu asociate cu halucinatii auditive.
Acestea sunt reprezentate de una sau mai multe voci care comenteaza negativ subiectul.
Ideile delirante au o singra tema si sunt mai sistematizate decat in alte tipuri de schizofrenie.

Schizofrenia hebefrenica (dezorganizata)

5

Schizofrenia. Tipuri de schizofrenie

Se caracterizeaza prin:
-

debut in adolescenta

comportament dezorganizat cu manierisme, grimase, relatii interpersonale

perturbate, evolutie catre apatie, discordanta intre comportament si afectivitate si
intre gandire si afectivitate

slabirea marcata a asociatiilor, incoerenta, folosirea neologismelor

afecte superficiale, instabile, trecand frecvent de la irascibilitate, furie, la euforie

inadecvata

ras bizar, nemotivat

glume nepotrivite si ciudate

scaderea marcata a performantelor scolare

pacientul este destul de activ, dar activitatea este dezorganizata, fara scop

apatie, lipsa de initiativa sau initiative absurde

pot exista idei delirante nesistematizate, nesustinute si bizare

Schizofrenia catatonica
In prezent s-a observat scaderea frecventei acestei forme de schizofrenie care se caracterizeaza
prin debut cu prezenta sindromului catatonic in care este alterata psihomotricitatea.
Apar o serie de manifestari:
-

inhibitie generalizata sau agitatie cu stereotipii

negativismul verbal si alimentar

flexibilitatea ceroasa

sugestibilitatea manifestata prin:

-ecolalie
- ecopraxie
- economie
- stereotipii de pozitie si de miscare

Criteriile de diagnostic sunt:

a) stupoarea sau mutismul
b) excitabilitatea
c) postura catatonica
d) negativismul
e) rigiditatea
f)

flexibilitatea ceroasa

g) alte simptome ca: sugestibilitatea, perseverarea cuvintelor si a frazelor

Pacientul trebuie supravegheat, alimentat si hidratat. Se va avea in vedere posibilitatea trecerii
rapide din inhibitie catatonica in agitatie catatonica.

Schizofrenia. Tipuri de schizofrenie

Schizofrenia nediferentiata
Este asociata cu simptomele pozitive (halucinatii, idei delirante, polimorfe, nesistematizate, dintre
care nici una nu domina tabloul clinic) cu incoerenta, scaderea asociatiilor, neologisme si comportament
dezorganizat.

Schizofrenia reziduala
Este caracterizata prin absenta tulburarilor pozitive si a tulburarilor formale de gandire. Este
obligatorie prezenta simptomelor negative:
-

aplatizarea afectiva

alogia

apatia

lipsa de interes

lipsa de vointa

lipsa prietenilor si a relatiilor interpersonale

gandurile neobisnuite, ciudate, cu continut filozofic bizar

perceptiile neobisnuite

deteriorarea comportamentului

lipsa de igiena

retragerea si izolarea sociala

Criteriile de diagnostic sunt:

a) prezenta in primul plan a simptomelor schizofrenice negative: incetinirea psihomotorie,
hipoactivitatea, aplatizarea afectiva, pasivitatea si lipsa de initiativa, saracirea cantitatii si
continutului vorbirii, saracia comunicarii nonverbale
b) prezenta in antecedente, a cel putin unui episod psihotic manifest raspunzand criteriilor
generale ale schizofreniei
c) o perioada de cel putin un an in care intensitatea si frecventa simptomelor floride, in
particular a ideilor delirante si a halucinatiilor, au fost neglijabile sau net atenuate si in timpul
careia un sindrom schizofrenic negativ a fost prezent
d) absenta dementei si a altor afectiuni cerebrale organice: absenta depresiei cronice sau a
fenomenelor secundare institutioalizarii erorice, suficiente pentru a explica simptomatologia
negativa.

Schizofrenia simpla
Aceasta forma mai poarta numele de tulburare deteriorativa simpla.Se caracterizeaza prin:

Schizofrenia. Tipuri de schizofrenie

-

debut insidios, pe parcursul a cativa ani, cu lipsa de interes, apatic si adinamic

este afectat in special comportamentul social care se deterioreaza, pacientii devain

sugestibili, lipsiti de vointa, apatici si indiferenti

ideile delirante si halucinatiile sunt sporadice, de durata mica

se produce o sracire marcata a interesului pentru orice aspect al vietii sociale, o

saracire a continutului ideativ al gandirii, dar si saracirea celorlalte functii cognitive,
alaturi de aplatizarea afectiva si izolare

rapsunsul la tratament este modest, evolutia este progresiva