Divortul parintilor si copilul, cum il afecteaza si cum il ajuti sa treaca peste?

Un climat familial in care apar anumite disensiuni intre parinti, certuri, neintelegeri sau in care se instaleaza
tacere, sugerand aparitia unei rupturi, este perceput de catre copil ca o traire de angoasa si anxietate, ca o
teama a unui potential pericol. Ca urmare, desi parintii evita sa aduca problemele lor in fata copilului,
incearca sa ii ascunda aceste situatii, nu ii spun ce se intampla, copilul resimte din plin tensiunea si
atmosfera incarcata din familie.Tensiunea din fata unuidivort al parintilor nu se transmite numai prin
cuvinte, ci este adesea perceputa ca gesturi, ca schimbari ce apar in viata de pana atunci a familiei, ca
disparitie a unor ritualuri cotidiene, ca dispozitie si reactii ale membrilor familiei.
Copiii sunt foarte atenti si sensibili la toate aceste schimbari care apar si adesea ne surprind cu exactitatea
observatiilor lor privind starea unuia dintre parinti.
Care sunt efectele divortului asupra copiilor?
Cristina Calarasanu, psiholog la Centrul de Psihologie de Actiune si Psihoterapie, ne-a ajutat sa intelegem
mai bine ce se afla in sufletul si in mintea unui copil atunci cand asista la o despartire iremediabila intre
parinti. Iata care sunt cele mai pregnante si intense efecte ale divortului asupra copiilor:
Confuzia
A sti ca se intampla ceva, dar sa nu iti spuna nimeni exact despre ce e vorba, sperand ca o sa te prinzi singur
pe parcurs poate fi extrem de ambiguu si de greu de suportat.
Pentru copil, a afla devine o preocupare si in lipsa unor informatii certe, isi va construi propriul scenariu cu
privire la motivul pentru care in familia lui se produce o schimbare, au loc conflicte, unul din parinti se muta
de acasa sau se muta in alta camera din casa.
Vinovatia
Care sunt dietele capcana si ce anume trebuie sa eviti ca sa slabesti. Afla de la Andreea Marin!
Atunci cand asista la discutii aprinse sau cand simt ca ceva nu este in regula intre parintii lor, copiii isi
atribuie in dese randuri vinovatia, considerandu-se chiar el motivul pentru care se intampla acest lucru, chiar
daca in realitate nu este adevarat. Se gandesc ca au fost "rai", ca nu s-au comportat cum trebuie, ca au
dezamagit sau ca parintii s-au suparat pe ei.
Un moment extrem de dificil este acela in care copilul va fi pus sa aleaga intre cei doi parinti. Oricate
argumente i s-ar da in favorarea unuia sau altuia, el nu poate imparti dragostea lui in doua si nu se poate
imparti intre cei doi.

Incertitudinea

Familia este garantul stabilitatii si securitatii copilului. In momentul in care au loc schimbari, intregul
univers al copilului se clatina si uneori ii este dificil sa integreze aceste schimbari.
Exista o serie de schimbari care il vor induce in eroare:
unul din parinti nu va mai locui permanent cu el;
se vor muta in alta casa;
poate fi mutat la o alta scoala;
se poate muta in alt oras;
va avea alti prieteni;
va avea alti colegi;
poate aparea un partener nou in viata parintelui cu care locuieste etc.
Furia
Expresie a suferintei si neputintei, furia apare ca singura modalitate de manifestare si de descarcare a
trairilor si sentimentelor amestecate. Ea ppoate fi indreptata catre:
ambii parinti;
catre parintele considerat "vinovat";
poate fi deplasata catre membrii ai familiei (bunici, veri, frati);
sau din afara familiei (prieteni, colegi, educatoare, persoane straine).
Tristetea
Tristetea este o alta expresie a suferintei copilului, tristetea poate lua diferite forme:
o retragere a copilului din social;
lipsa de a mai participa;
de a se mai implica;
apatie;
plans facil;
o crestere a sensibilitatii si iritabilitatii;
o scadere a rezultatelor scolare;
aparitia unor imbolnaviri repetate sau stari de rau care nu au o cauza medicala, dar care pot fi puse in
legatura cu climatul familial.
Abandonul
Plecarea unuia dintre parinti, disparitia lui din planul cotidian, din activitatile de zi cu zi facute impreuna,
din obiceiurile intemeiate in timp confera copilului trairea starii de abandon.
Ceea ce simte el este ca parintele pleaca definitiv, ca il va parasi pentru totdeauna, ca si cum ar fi murit, ca
nu se va mai intoarce niciodata.

Refuzul
Incapacitatea de a accepta separarea este insotita adesea de refuzul copilului de a accepta ceea ce se intampla
si de a se adapta noii realitati.
Astfel, se comporta ca si cum nu s-ar fi intamplat nimic, vorbeste despre parinti ca si cum nu ar fi divortati,
pastreaza la nivel de fantasma o familie asa cum si-a dorit-o el si o imagine ideala a parintilor care nu s-au
separat. Pot aparea eforturi de a impaca cei doi parinti, opozitii si proteste vehemente cu privire la aparitia
unor noi parteneri in viata parintilor.
Agresivitatea
Manifestarile violente ale copilului pot aparea atat in raport cu ceilalti, cat si in raport cu propria
persoana.Copilul poate vorbi urat, poate lovi, strica sau se poate lovi in incercarea de a pune in act tensiunea
si teama pe care o resimte. Agresivitatea este unul din primele simptome ale unui climat tensionat sau
conflictual si una din primele modalitati ale copilului de a-si exprima suferinta.
Cum ajutam copiii sa treaca peste divort?
Este importanta pregatirea copilului pentru ceea ce urmeaza sa se intample.
A-i comunica cum stau lucrurile, in ce situatie se afla relatia parintilor sai, ce hotarare au luat, de ce
procedeaza asa o modalitate de a fi langa el si de a reduce posibilitatea aparitiei confuziei si scenariilor pe
care si le va face in mintea lui. De asemenea, si a afla care este parerea lui si cum simte el ceea ce se
intampla sunt lucruri esentiale pe care trebuie sa le faci pentru a fi alaturi de copil si a-l ajuta sa treaca mai
usor peste.
Iata si alte cateva trucuri prin care poti incerca sa diminuezi efectele divortului asupra copilului tau:
nu iti varsa nervii asupra copilului si nici nu il incarca cu poveri care nu sunt in legatura cu el (certurile cu
fostul, grijile financiare etc.);
vorbeste cu el despre ceea ce se intampla; daca ii ascunzi adevarul si ii spui ca tati etse plecat departe la
munca nu vei rezolva nimic, inevitabil va fi martor la anumite certuri, conflicte si alte probleme ale voastre
si daca ai impresia ca el nu intelege, te inseli; insa va fi confuzat pentru ca nu va stii ce sa creada, ceea ce iau spus tu sau ceea ce a auzit el;
incearca sa nu schimbi foarte mult din rutina copilului (daca se poate sa nu il muti la alta scoala, sa nu te
muti tu cu copilul din casa etc.);
nu il vorbi de rau pe fostul sot in fata copilului (nu il incarca si mai mult conflictual si nici nu ii crea
frustrari);
incurajeaza copilul sa vorbeasca si sa pastreze relatia cu fostul sot, pana la urma este tatal copilului si el nu
este de vina pentru problemele voastre;
nu incerca sa interoghezi copilul cu privire la ce face fostul sot, pe unde, merge, cu cine se vede nu este un
detectiv.
Si mamicile din comunitatea Copilul.ro au dezbatut pe forum temadivortului si a impactului acestuia asupra
copiilor:
Maria: Cred ca in primul rand trebuie sa il asiguram ca nu e sub nici o forma vina lui tot ce se intampla si ca
ii intelegem sentimentele.
Alina05: Copilul resimte divortul, oricat ne-am stradui ca acest lucru sa nu se intample. Vorbesc din proprie
experienta. Mie mi se pare important sa micsoram impactul pe care-l are divortul asupra copilului. Cred ca
trebuie sa-l facem sa inteleaga ca uneori lucrurile nu merg asa cum ne dorim si atunci singura cale este

despartirea. Trebuie sa-i subliniem faptul ca el NU are nici o vina pentru ceea ce s-a intamplat. El trebuie sa
mentina contactul cu ambii parinti, insa acest lucru depinde doar de acestia.
Alexandra Mariana: Divortul este o trauma asupra copiilor, chiar si la varste mici. Noi trebuie sa le explicam
ca nu ei sunt vinovati si trebuie sa ii facem sa inteleaga ca oricand vor avea nevoie vom fi alaturi de ei.
Trebuie sa le aratam ca poate este mai bine asa, ca le este mai bine separati de rau, ca poate in mediul de
familie nu le era bine cu certuri si scandaluri.
Copiii fac fata divortului mult mai greu decat parintii. La inceput copiii nu vor ca parintii sa divorteze;
conflictul este mai mult al parintilor decat al copiilor. In timp ce parintii au motive reale pentru separare,
copiii (in special cei mici) inteleg arareori aceste motive, insa nu detin nici un control asupra divortului.
Decizii ca acelea referitoare la persoana cu care vor locui sau cat de des isi pot vedea celalalt parinte nu sunt
in mainile lor. In sfarsit, copiii, in special cei mici, nu au suficienta maturitate emotionala pentru a putea
trece printr-o asemenea experienta care s-ar putea dovedi coplesitoare.
Copilul incepe sa-si puna o serie de intrebari carora nu le poate da un raspuns si nici nu este ajutat sa o faca.
Poate cea mai tuburatoare intrebare pe care si-o poate pune un copil aflat in aceasta situatie este: "Eu cui
apartin?". El se vede nevoit sa ramana cu un parinte chiar daca il doreste pe celalalt. Daca ramane cu
parintele dorit, copilul il poate culpabiliza pe celalalt, dar se si poate autoculpabiliza, simtindu-se neiubit,
respins, vinovat, fapt care-l poate face complexat, revoltat sau chiar antisocial.
O alta problema fecventa este cea a identificarii in privinta rolului sexual - pot aparea probleme de asumare
corecta a identitatii, pot aparea orientarile de tip homosexual.
Adolescentii au parte de o serie de probleme speciale ca rezultat al divortului. Atunci cand separarea are loc
inainte ca adolescentul sa fi trecut prin perioada de criza, experienta poate fi terifianta.
Totusi, ca si parintii, cei mai multi copii ajung sa accepte pana la urma divortul. Invata sa puna o distanta
intre ei si conflictul parintilor, sa fie realisti in legatura cu aceasta situatie si sa o accepte. Insa trebuie sa ne
intrebam: "Cu ce sacrificii?".
Adaptarea se produce mai usor atunci cand parintii se ocupa special sa le explice copiilor divortul, sa le
raspunda la intrebari si sa-i lase sa-si exprime deschis atitudinile si sentimentele.
Trebuie specificat insa ca divortul si familiile dezbinate sunt cauze ale multor probleme ale copiilor. Cei mai
multi copii cu tulburari de comportament provin din familii dezbinate sau destramate, iar acest lucru va
trebui sa ridice un mare semn de intrebare si sa-i determine pe parinti sa acorde mai multa atentie acestui
subiect. Pe de alta parte nici continuarea unei relatii insuportabile in cuplu nu este recomandata pentru copii,
o atmosfera incarcata de teroare, violenta psihologica sau/si fizica este de cele mai multe ori mult mai
daunatoare pentru echilibrul afectiv, emotional al copilului decat un divort.
Familiile cu un potential confictogen ridicat si puternic carentate psihoafectiv si psihomoral, afecteaza in cea
mai mare masura procesul de maturizare psihosociala a copiilor. Copiii, din cauza crescutei lor sensibilitati,
recepteaza si-si traiesc deosebit orice conflict dintre parinti. Efectul imediat si principal al relatiilor
interpersonale conflictuale din cadrul familiei asupra personalitatii copiilor il constituie devalorizarea
modelului parental si, totodata, pierderea identificarii cu acest model. Modelul parental in aceste situatii
poate fi respins in mod "activ" de copii, devenind model "negativ" care, treptat, poate conduce la stimularea
si dezvoltarea agresivitatii si a comportamentului antisocial.
Ideal ar fi cand se ia decizia divortului, situatia sa fie foarte bine cantarita si sa se tina cont de impactul si de
consecintele psihologice asupra copilului, de etapa de dezvoltare psihologica in care se afla, si sa se ia
masuri in acest sens. Asa cum in urma unui divort multe persoane apeleaza la psiholog pentru a depasi

acesta problema mult mai usor, cu atat mai mult recomand acest lucru si in cazul copiilor care trec printr-o
situatie familiala dificila.