Sunteți pe pagina 1din 5

Serban Mihaela Cristina

Asistenta medical.an 3

Schizofrenia catatonica
Generalitati
Schizofrenia catatonica este una din cele mai des intalnite tipuri de schizofrenie. Schizofrenia
este o boala psihica, iar persoana care o manifesta pierde contactul cu realitatea (psihoza).
Schizofrenia catatonica include episoade de manifestari comportamentale extreme.
Bolnavii stau nemiscati ore in sir fara sa vorbeasca sau pot incepe sa vorbeasca si sa se
comporte intr-u mod bizar, hiperactiv. Episoadele catatonice se pot manifesta o luna sau chiar
mai mult timp fara tratament corespunzator. Schizofrenia catatonica este mai rar intalnita in
prezent, din cauza tratamentelor imbunatatite pentru schizofrenie. De fapt, starea de catatonie
apare mai ales cand tulburarile psihice sunt insotite si de boli fizice. In prezent, simptomele
schizofreniei catatonice pot fi gestionate in mod eficient, cu tratament.

Simptome
Semnele si simptomele schizofreniei catatonice sunt intalnite in mai multe tipuri de
comportamente catatonice, inclusiv:
- imobilitate fizica - pacientul ar putea fi complet incapabil sa se miste sau sa vorbeasca,
corpul este rigid, are privirea fixa si pare sa fie surprins de ce se intampla in jurul sau (stupoare
catatonica). Poate avea si o forma de imobilitate cunoscuta sub denumirea de flexibilitate de
ceara (de exemplu, cand o persoana va misca bratul persoanei afectate intr-o anumita pozitia,
acesta va ramane in acea pozitie ore in sir);
- mobilitate excesiva - bolnavul manifesta o stare de agitatie psihomotorie extrema, are un
ritm frenetic, se invarte in cerc, isi flutura mainile sau tipa incontinuu;
- rezistenta extrema - situatia in care pacientul nu raspunde deloc la instructiuni, opune
rezistenta la orice incercare de a fi mutat si exista posibilitatea sa nu vorbeasca deloc;
- miscari ciudate - bolnavul poate avea pozitii inadecvate sau neobisnuite, grimase bizare,
perioade lungi de timp sau au comportamente iesite din comun. De asemenea, poate repeta
mecanic anumite comportamente (comportamente stereotipe), cum ar fi cuvinte care se
repeta, aranjeaza obsesiv obiecte, intotdeauna, exact in acelasi mod;
- imitarea anumitor miscari sau moduri de a vorbi - pacientul poate repeta un cuvant
spus de alta persoana (ecolalia) sau poate copia intr-un mod repetat un gest sau miscari facute
de altii (ecopraxia).
Desi acesti bolnavi par ca nu simt emotii sau sentimente in timpul unui episod catatonic, de
fapt acestia manifesta, de fapt, anxietate extrema.
Alte semne si simptome de schizofrenie catatonica
Desi principalele simptome de schizofrenie catatonica sunt comportamente catatonice, printre
acestea se enumera si manifestari specifice schizofreniei:

- iluzia - ideea ca lucrurile nu se intampla in realitate;


- halucinatii - auzirea (voci) sau vederea unor lucruri care nu exista;
- vorbirea incoerenta;
- neglijarea igienei personale;
- lipsa aparenta de emotii;
- emotii inadecvate situatiei;
- izbucniri de furie;
- dificultati in realizarea sarcinilor (activitatilor) profesionale sau de la scoala;
- izolare sociala;
- miscare stangace, necoordonata.
Episoadele catatonice dureaza cel putin o zi, dar se pot manifesta si peste 30 de zile sau chiar
mai mult fara tratament eficient.

Cand trebuie consultat medicul


Daca un bolnav manifesta oricare dintre simptomele schizofreniei catatonice, este posibl sa nu
fie in masura sa solicite ajutor medical. Iar in timpul perioadelor in care simptomele dispar,
acesta ar putea considera ca nu mai are nevoie de tratament. Familia, prietenii, colegii de la
locul de munca sau scoala ii pot sugera sa apeleze la personal calificat. In unele situatii, ar
putea fi necesar ca cel afectat sa necesite interventia sau spitalizarea de urgenta.
In cazul in care pacientul nu are curajul sa consulte medicul, intr-o prima faza, ar fi indicat sa
se confeseze cuiva (partenerului, unei persoane de incredere, etc.). Aceasta persoana ar putea
convinge sau ajuta bolnavul sa ia primele masuri pentru un tratament de succes.

Cum ar putea fi ajutat cel care manifesta schizofrenie


catatonica
In cazul in care o persoana banuieste ca cineva apropiat ar putea avea simptome
ale schizofreniei catatonice, ar trebui sa incerce sa poarte cu bolnavul o discutie deschisa si
onesta legata de banuielile pe care le are. Ar putea, de asemenea, sa il ajute sa caute ajutor
profesional, sa il sprijine si sa il incurajeze sa ceara ajutor specializat. Daca pacientul repreinta
un pericol pentru sine sau pentru cei din jurul sau, ar putea fi necesara interventia politiei sau
a altor servicii de urgenta. Legile privind angajamentul involuntar pentru tratamentul
tulburarilor psihice variaza in functie de stat.

Cauze
Atat schizofrenia catatonica, cat si alte forme de schizofrenie se incadreaza in grupul
tulburarilor psihice. Genetica si mediul ar putea juca un rol important in dezvoltarea
schizofreniei catatonice. Catatonia este mai des intalnita ca simptom al altor boli. Printre bolile
psihice care pot declansa catatonie este inclusa depresia, dar si alte probleme ale sistemului
nervos central.
Medicii inca nu pot explica amanuntit de ce unele persoane cu schizofrenie dezvolta simptome
catatonice, dar considera ca la baza acestora ar putea sta diverse afectiuni ale creierului. De
exemplu, se considera ca anumite dezechilibre ale substantelor chimice din creier ar putea fi
influentate de actiunea neurotransmitatorilor. Investigatiile imagistice arata diferente in
structura creierului persoanelor cu schizofrenie, dar semnificatia acestor modificari nu este pe
deplin clara.

Factori de risc

Desi cauza precisa a schizofreniei catatonice nu este cunoscuta, anumiti factori par sa creasca
riscul dezvoltarii sau declansarii schizofreniei catatonice, inclusiv:
- prezenta schizofreniei in istoricul familial;
- expunerea la virusuri in viata intrauterina;
- nutritie precara in viata intrauterina;
- situatii stresante in viata;
- varsta inaintata a tatalui;
- consumul de droguri psihoactive in timpul adolescentei.
Semnele si simptomele schizofreniei se manifesta in general intre anii adolescentei si mijlocul
anilor 30.

Complicatii
Insuficient tratata, schizofrenia catatonica poate duce la comportamente emotionale
inadecvate, alterarea starii de sanatate, probleme juridice si chiar financiare, afectarea fiecarui
domeniu al vietii bolnavului.
Complicatiile bolii sau cele care sunt asociate cu aceasta boala sunt:
- ganduri si comportament sinucigas;
- comportament autodistructiv;
- alimentatie precara;
- incapacitatea de a efectua activitatile zilnice (imbracat, spalat, pregatirea meselor);
- depresie;
- abuz de alcool, droguri sau medicamente prescrise;
- saracie;
- conflicte familiale;
- incapacitate de a munci sau a invata;
- posibilitatea ca bolnavul sa ajunga victima sau autorul unor acte de violenta;
- boli de inima sau plamani ca urmare a fumatului excesiv.

Tratament
Schizofrenia catatonica este o boala cronica ce necesita tratament pe tot parcursul vietii, chiar
si in timpul perioadelor in care pacientul nu manifesta simptome, chiar daca este tentat sa
renunte cand lucrurile se imbunatatesc. Tratamentul eficient poate ajuta bolnavul sa preia
controlul asupra starii lui de sanatate si sa se bucure de o viata normala.
Optiunile de tratament sunt aceleasi pentru toate tipurile de schizofrenie. Totusi, abordarea
tratamentului se va face intr-un mod specific, individual, in functie de severitatea
simptomelor.
Tratamentul in schizofrenie este recomandat, de obicei, de catre medicul psihiatru. Pentru ca
pot fi afectate mai multe domenii ale vietii unei persoane, ar fi indicat ca in tratamentul
schizofreniei catatonice sa fie implicati si familia, medicul de familie, un psihoterapeut, dupa
caz, un asistent social.
Tratamentul pentru schizofrenia catatonica implica:
- medicamente;
- terapie electroconvulsivanta;
- spitalizare;
- psihoterapie.

Medicamentele care sunt cel mai des prescrise in cazul schizofreniei catatonice
sunt:
- benzodiazepine - numite si medicamente pentru tratarea anxietatii, acestea sunt de fapt
niste sedative. Pot fi injectate intravenos si au actiune rapida in urma careia simptomele
catatonice sunt ameliorate. Acestea pot provoca dependenta in cazul in care sunt utilizate pe
termen lung. De asemenea, pot fi utile mai ales in cazul in care schizofrenia catatonica este
asociata cu anxietatea. Medicul poate recomanda benzodiazepine pe o perioada de la cateva
zile la cateva saptamani pentru ameliorarea simptomelor catatonice;
- alte medicamente - deseori, schizofrenia catatonica este insotita si de alte tulburari psihice.
Antidepresivele ar putea fi utile daca exista simptome de depresie.
Antidepresivele pot fi de ajutor mai ales in cazurile in care pacientul este agresiv sau ostil.
Antipsihoticele nu sunt foarte des folosite in catatonia schizofrenica intrucat acestea ar putea
agrava simptomele catatonice.
Alegerea medicatiei
In general, scopul tratamentului cu medicamente este de a controla eficient semnele si
simptomele prin intermediul celui mai mic dozaj posibil. Schema de tratament va fi
personalizata, in functie de starea de sanatate a fiecarui individ. Benodiazepidele pot ajuta la
ameliorarea rapida a catatoniei si pot reprezenta si parte a tratamentului de urgenta instituit in
spital. Totusi, pana la utilizarea altor medicamente ar putea trece cateva luni, necesare pentru
stabilirea exacta a simptomelor de depresie sau anxietate, de exemplu.
In cazul in care un medicament nu are actiunea potrivita sau are efecte secundare intolerabile,
medicul va recomanda combinatia acestuia cu alte medicamente, schimbarea acestuia cu alt
medicament sau ajustarea dozelor. Nu se va intrerupe tratamentul fara avizul medicului. Poate
avea loc recidiva simptomelor psihotice, daca bolnavul va inceta sa foloseasca unul intre
medicamente. In plus, medicatia trebuie oprita treptat, nu brusc, pentru a se evita
manifestarea simptomelor de retragere.
Terapia cu socuri electrice pentru schizofrenia catatonica
Terapia cu socuri electrice (electroconvulsivanta sau ECT) este o procedura in care curentii
electrici sunt descarcati la nivelul creierului in scopul declansarii unui atac scurt de apoplexie.
Acest lucru cauzeaza modificari in chimia creierului, care pot reduce simptomele unei boli
psihice. Terapia electroconvulsiva este utilizata pentru a trata toate tipurile de schizofrenie, dar
are efecte rapide in imbunatatirea semnelor si simptomelor schizofreniei catatonice. Impreuna
cu medicamentele benzodiazepine, socurile electrice reprezinta tratamentul principal pentru
schizofrenia catatonica.
Spitalizarea
Spitalizarea pacientului ar putea fi necesara cand acesta are simptome sau crize severe. In
acest mod se va asigura siguranta bolnavului si a celor din jurul sau, dar si tratament si un
program adecvat de somn, nutritie si igiena.

Psihoterapia pentru schizofrenia catatonica


Desi medicamentele si aplicarea de electrosocuri sunt importante in tratamentul schizofreniei
catatonice, psihoterapia este esentiala.
Psihoterapia poate include:

Psihoterapia individuala
- poate ajuta bolnavul sa invete diverse strategii prin care sa faca fata suferintei si provocarilor
vietii de zi cu zi. Psihoterapia cognitiv-comportamentala este deosebit de utila in tratarea
acestei boli. Aceasta are ca scop modificarea ideilor si comportamentelor distructive ale
pacientului. Psihoterapia poate ajuta la diminuarea severitatii simptomelor si imbunatatirea
abilitatilor de comunicare, relatiilor sociale, capacitatii de a munci si sprijina pacientul pe
parcursul tratamentului medicamentos.
Ar fi util pentru un bolnav sa se informeze in legatura cu schizofrenia catatonica pentru a
intelege mai bine mai multe detalii legate de boala cat si de tratament si a face fata
simptomelor recurente. Psihoterapia poate fi utila pentru sustinerea pacientului cand acesta
este stigmatizat din cauza bolii de care sufera.
Terapia de familie
- atat pacientul cat si familia acestuia pot beneficia de terapie care sa le ofere suport si
educatie. Simptomele au sanse mai mari sa se imbunatateasca in cazul in care membrii
familiei inteleg boala, indentifica mai usor situatiile stresante pentru cel care sufera
de schizofrenie catatonica si le pot diminua pentru a nu declansa o recidiva. De asemenea,
familia este cea care trebuie sa incurajeze bolnavul sa urmeze tratamentul in mod constant.
Terapia de familie contribuie la rezolvarea conflictelor de familie declansate de boala si la
obtinerea unui nivel mai ridicat de comunicare. De asemenea, acest tip de terapie ajuta
membrii familiei sa faca fata necazurilor lor si sa le gestioneze mai bine.
Formarea sociala si profesionala a competentelor in cazul celor care sufera de
schizofrenie catatonica
- reprezinta o componenta importanta a recuperarii bolnavilor. Cu ajutorul unui terapeut este
incurajata invatarea si consolidarea abilitatilor de comunicare, obiceiurilor de igiena si gatit, de
exemplu. Exista fundatii care ii pot ajuta pe acesti bolnavi cu locuri de munca, locuinte, grupuri
de suport. Medicul specialist este cel mai potrivit pentru a face recomandari in aceasta
directie.

Reactiile tratamentului
Cand este urmat tratamentul adecvat, in mod constant, persoana afectata de schizofrenie
catatonica are sanse destul de mari de a duce o viata productiva si de a reusi sa rezolve
activitatile implicate in viata de zi cu zi. Dar acesta, trebuie sa fie pregatit de anumite
modificari care pot interfera cu tratamentul. Planul de tratament poate fi dificil de urmat.
Uneori pacientul poate considera ca nu are nevoie de medicatie sau psihoterapie. In acest caz,
o optiune ar fi ca medicul sa recomande administrarea unui medicament antipsihotic care ar
putea fi disponibil sub forma injectabila, cu efect de lunga durata. Totusi, chiar daca
tratamentul este urmat intocmai, este posibil ca bolnavul sa aibe recaderi.
Fumatul, este un obicei comun in randul celor care sufera de schizofrenie. Cei care fumeaza au
nevoie de o doza mai mare de medicament antipsihotic intrucat nicotina interfera cu acest tip
de medicament. Este important ca pacientul sa nu ii ascunda medicului ca are astfel de
obiceiuri. Utilizarea alcoolului si a drogurilor poate inrautati simptomele schizofreniei
catatonice. In cazul in care pacientul face abuz de alcool sau alte substante toxice, ar putea
beneficia de programe de tratament care presupun terapie atat pentru abuzul de substante cat
si schizofrenie.