Sunteți pe pagina 1din 18

PERSOANA - IZVOR DE COMUNIUNE ~N GÂNDIREA PATRISTIC|

87

Despre cosmos [i `mplinirea sa `n om dup\ teologia Sfântului Maxim M\rturisitorul

Pr. Prof. Drago[ BAHRIM

Sf=ntul Maxim M\rturisitorul (580-662) este unul din cei mai importan]i teologi bizantini. Teologia sa reprezint\ un pisc al g=ndirii universale, un moment de sintez\ original\, un punct de plecare pentru tot ce s-a scris dup\ el. R\m=ne normativ pentru toate capitolele g=ndirii teologice, mai ales dup\ ca- nonizarea hristologiei sale o dat\ cu Sinodul VI Ecumenic de la Constantinopol (681). De[i nesistematic, scrisul s\u are o unitate [i o coeren]\ de excep]ie. Toate categoriile g=ndirii sale exist\ `ntr-o str=ns\ unitate, `nc=t, pentru a aborda pe una dintre ele, trebuie s\ aprofundezi opera sa `n ansamblu. Firul s\u ro[u este totu[i hristologia, legat\ str=ns de celelalte teme preferate ale sale: cosmologia, antro- pologia, eclesiologia. Cosmologia Sf=ntului Maxim nu [i-a g\sit o confirmare oficial\ printr-un sinod ecumenic, a[a cum s-a `nt=mplat cu hristologia, fiind de multe ori consi- derat\ de teologi ca o dezvoltare personal\ a unor intui]ii mai vechi ale prede- cesorilor s\i ca Dionisie Areopagitul, Evagrie Ponticul [.a., iar teoria sa despre ra]iunile divine ale crea]iei a fost a[ezat\ `n r=ndul „teologumenelor”. Este me- ritul teologiei ortodoxe contemporane, `n special a reprezentan]ilor curentului neopatristic, de a fi ar\tat actualitatea [i originalitatea g=ndirii cosmologice ma- ximiene, dar [i a g=ndirii patristice r\s\ritene `n general. Ca un singur exemplu, P\rintele Dumitru St\niloae, care este de fapt [i principalul traduc\tor a operei Sf=ntului Maxim `n rom=ne[te, introduce pe larg `n primul volum al Dogmaticii sale `nv\]\tura despre ra]iunile divine ale lucrurilor din lume. Tema este prezen- tat\ des `n studiile maximiene occidentale, care au luat o amploare f\r\ precedent la sf=r[itul secolului trecut 1 . Zeci de teze de doctorat, monografii consacrate anumitor capitole, sute de studii, de note introductive (num\rul total al studiilor contemporane privind opera Sf=ntului Maxim se ridic\ la aproape 500), fac din Sf=ntul Maxim M\rturisitorul unul din cei mai studia]i [i mai fecunzi autori patristici pentru teologia contemporan\. Studiul de fa]\ `ncearc\ eviden]ierea

1 O privire de ansamblu asupra studiilor maximiene p=n\ la sf=r[itul anilor '80 ofer\ Aidan Nichols `n cartea sa Byzantine Gospel. Maximus the Confessor in Modern Scholarship, Edinbourgh: T&T Clark, 1993.

88

TEOLOGIE {I VIA}|

principalelor linii ale cosmologiei Sf=ntului Maxim prin referire la cele mai im- portante studii contemporane. Scopul este eviden]ierea unit\]ii dintre cosmologie [i antropologie `n cazul autorului nostru [i a dimensiunii antropice (umane) a cosmosului, a modului `n care omul, parte a cosmosului, `[i descoper\ voca]ia de mijlocitor al sfin]irii sale. Lumea [i toate cele din ea au fost aduse la existen]\ din nimic, ex nihilo. Lucrul acesta este afirmat categoric de Sf=ntul Maxim `n mai multe r=nduri 2 . Crea]ia este `ntr-o total\ dependen]\ fa]\ de Creatorul s\u. Transcenden]a A- cestuia este absolut\, iar f\pturile nu pot exista `n nici un mod f\r\ Cauza lor preexistent\. Distan]a de fire dintre Dumnezeu [i f\pturi este exprimat\ de Sf=ntul Maxim prin mai multe expresii, fiecare cu istoria [i con]inutul s\u:

diaforav (diferen]\), diaivresi" (distinc]ie, diviziune), diavstasi" (distan]\), diavsthma (separa]ie, interval) 3 . Astfel, Dumnezeu „a f\cut toate cu ra]iune [i cu `n]elepciune la vremea cuvenit\, pe cele generale [i pe cele individuale” 4 . Subliniind diferen]a absolut\ dintre Dumnezeu [i creaturi, Sf=ntul Maxim res- pinge viziunea negativ\, pesimist\, platonic-origenist\ potrivit c\reia fiin]ele, `nainte de a veni la na[tere, preexistau, unite substan]ial cu Logosul divin. Prin p\cat, aceste spirite [i-ar fi atras pedeapsa unei existen]e `n trup. Sf=ntul Maxim respinge critic, `n special `n Ambigua, a[a cum a demonstrat Polycarp Sherwood 5 , origenismul cum a fost el transmis `n comunit\]ile monahale, prin tradi]ia eva- grian\. {i Maxim face aceasta, sprijinindu-se pe viziunea dionisian\ asupra lumii, ridic=nd spiritualitatea origenist-evagrian\ din planul ei imanent uman, `n planul rela]iei omului cu Dumnezeu Cel transcendent 6 . Aici el dezvolt\ tema ra]iunilor (lovgoi) divine.

Ra]iunile (lovgoi) divine

]

credem c\ premerge o ra]iune (lovgo") a cre\rii `ngerilor, o ra]iune a fiec\rei

„Av=nd ra]iunile celor f\cute, subzist=nd `n El dinainte de veacuri [

2 Arat\ aceasta, de exemplu, `n Capete despre dragoste [Char.] IV, 1, P.G. 90, 1048A, trad. rom., `n Filocalia, vol. 2 [FR 2], Harisma, 1993, p. 124: „Dumnezeu a adus toate lucrurile din nimic la existen]\”; Ambigua [Amb.] 7, P.G. 91, 1080A, trad. rom., p. 80:

„prin bun\voin]a Sa a creat din nimic zidirea cea v\zut\ [i nev\zut\”.

3 O analiz\ detaliat\ a acestor termeni a `ntreprins L. Thunberg, Microcosmos and Me- diator. The Theological Anthropology of Maximus the Confessor, ed. a 2-a, Chicago, La Salle, 1995, p. 51-60.

4 Amb. 7, P.G. 91, 1080A, trad. rom., p. 80.

5 P. Sherwood, The Earlier Ambigua of St. Maximus the Confessor and his Refutation of the Origenism, Studia Anselmiana, Rome, 1955.

6 Cf. Pr. Prof. Dr. D. St\niloae, Introducerea traduc\torului la Sf=ntul Maxim M\rtu- risitorul, Ambigua, P.S.B. 80, EIBMBOR, 1983, p. 11, nota 6. Teza sus]inut\ de P\rintele St\niloae `n aceast\ introducere cum c\ Sf. Maxim a scris aceast\ Ambigua timpurie ca un r\spuns explicit la teoriile „ereticului” Origen `ncepe s\-[i piard\ sus]inerea potrivit ultimelor cercet\ri origeniene. Vezi Cristian B\dili]\, Origen `n Rom=nia (1926-1998), `n vol. H. Crouzel, Origen, trad. C. Pop, Ed. Deisis, p. 389-390.

PERSOANA - IZVOR DE COMUNIUNE ~N GÂNDIREA PATRISTIC|

89

fiin]e [i putere ce alc\tuiesc lumea de sus, o ra]iune a oamenilor, o ra]iune a tu- turor celor ce au primit existen]a de la Dumnezeu, ca s\ nu le numesc pe fiecare individual” 7 . Dar aceste ra]iuni care premerg f\pturilor [i lucrurilor din lume nu au o existen]\ `naintea existen]ei propriu-zise, ci sunt doar cuget\ri, g=nduri ale lui Dumnezeu. Ra]iunea (lovgo") unei f\pturi nu e o substan]\ (oujsiva), ci este ra]iunea unei substan]e (lovgo" th`" oujsiva"); nu subzist\ `n sine, ci `n El, exist\ doar `n poten]\, este o posibilitate. De[i este pre[tiut\ ca ra]iune, o f\ptur\ este creat\ de Dumnezeu la timpul potrivit, conform unei ra]iuni a `nceputului existen]ei Sale. Odat\ creat\, f\ptura cap\t\ o existen]\ real\, subzisten]\, e substan]ial\. Urm=nd lui Dionisie Areopagitul, Sf=ntul Maxim leag\ no]iunea de ra]iune a unei f\pturi de voin]a divin\. „Lovgoi fiin]elor nu sunt manifest\ri ale esen]ei divine, ci manifest\ri ale voin]ei creatoare a lui Dumnezeu. Maxim nume[te pentru acest motiv ra]iunile „voin]e” (Qelhvmata) 8 divine, dar [i pentru c\ ele reprezint\ `n fiin]e inscrip]ia voin]ei sau inten]iei divine referitoare la fiecare [i, `n sf=r[it, pentru c\ ele manifest\ acest scop divin `n crea]ie” 9 . Larchet a dat o defini]ie precis\ a lovgo"-ului unei f\pturi ca fiind principiul sau ra]iunea sa esen]ial\, cea care o define[te fundamental [i o caracterizeaz\, dar [i finalitatea, cea `n vederea c\reia ea exist\, pe scurt ra]iunea sa de a exista `n dublu sens de principiu [i de sf=r[it al existen]ei sale10 . Ra]iunile unei f\pturi arat\ deci principiul, sensul existen]ei f\pturii `n virtutea leg\turii sale cu Lovgo"-ul divin, dar `n acela[i timp arat\ [i scopul pe care Dumnezeu `l are cu acea f\ptur\ [i implicit cu lumea c\ci „nimic din cele f\cute nu este un scop `n sine” 11 . Sf=ntul Maxim leag\ astfel toate de scopul (skovpo") final, care este `ndumnezeirea (Qewvsi"). Dar aceasta are ca temei ~ntruparea. Chiar de la nivelul crea]iei, Sf=ntul Maxim vede ra]iunile f\pturilor ca un fel de ~ntrupare. Prezen]a tainic\ a Lovgo"-ului divin `n lovgoi f\pturilor `n- temeiaz\ scopul divin, a[ezat `n acelea[i f\pturi care este `ndumnezeirea. „Vedem c\ lovgo"-ul nu este doar voin]\ divin\ `n sensul `n care el corespunde inten]iei creatoare a lui Dumnezeu prin care, dup\ el, Dumnezeu ar fi creat la timpul oportun fiin]a care `i corespunde, pentru care el constituie arhetipul sau modelul acestei fiin]e `n esen]a [i `n particularitatea sa; el corespunde, de asemenea, inten]iei divine `n privin]a destinului acestei fiin]e: define[te anticipat finalul ei, scopul c\tre care trebuie s\ tind\ [i `n care `[i va g\si des\v=r[irea, iar acest final

7 Amb. 7, P.G. 91, 1080A, trad. rom., p. 80.

8 Cf. Amb. 7, P.G. 91, 1085A; R\spunsuri c\tre Talasie [Thal.] 13, P.G. 90, 296A; Sf. Dionisie Areopagitul De div. nom. V, 8, P.G. 3, 824C, la J.-C. Larchet, La divinisation de l'homme selon St. Maxime le Confesseur, Paris, 1996, p. 114.

9 J.-C. Larchet, op. cit., p. 114-115. 10 J.-C. Larchet, Introduction à Saint Maxime le Confesseur, Ambigua, trad. et notes par E. Ponsoye, commentaries par le P. D. St\n iloae, Paris, Suresnes, 1994, p. 20; aceea[i defini]ie [i `n J.-C. Larchet, La divinisation de l'homme selon Saint Maxime le Confesseur, Paris, 1996, p. 113.

11 Amb. 7, P.G. 91, 1072C, trad. rom., p. 72.

90

TEOLOGIE {I VIA}|

este c\ va fi unit cu Dumnezeu [i devine dumnezeu prin participare. El nu este doar indica]ia acestui scop [i ceea ce orienteaz\ creatura c\tre el, ci este `n Dumnezeu modelul creaturii care, `n proiectul divin (sau dup\ voin]a bun\ a lui Dumnezeu), a `mplinit poten]ial acest scop” 12 . Preciz\rile Sf=ntului Maxim, privind ra]iunile crea]iei, pe l=ng\ critica origenismului, se arat\ ca unul din punctele cheie ale `ntregii sale g=ndiri, unitar\ `n ansamblu 13 . J.-C. Larchet face preciz\ri importante privind modul `n care ra]iunile sunt organizate `n chip special. Astfel, „fiecare fiin]\ r\spunde `n acela[i timp unui logos care o situeaz\ `ntr-un gen (gevno"), unui logos care o situeaz\ `ntr-o specie (ei[do"), unui logos care `i define[te esen]a (oujsiva) sau natura (fuvsi") (Maxim se refer\ la acest logos fundamental al naturii [lovgo" th`" fuvsew"]), unui logos care `i define[te constitu]ia sa (kra`si"), unor logoi care definesc respectiv puterea sa, lucrarea sa, patima sa, dar [i ceea ce `i este propriu referitor la cantitate, calitate, rela]ie, loc, timp, pozi]ie, mi[care, stabilitate (Amb. 15, 1217AB; 17, 1228A-1229A) [i unui mare num\r de al]i logoi ce corespund multiplelor Sale calit\]i. A[adar, un individ nu corespunde unui singur logos, ci unei multitudini de logoi care sunt totu[i unificate [i sintetizate `n logos-ul s\u propriu. Anumi]i logoi apar]in [i altor fiin]e; astfel c\ anumi]i logoi sunt singulari sau particulari; al]ii sunt generali sau universali (Amb. 7, 1080A; 21, 1245B) [i c\ o recapitulare intelectual\ `n contempla]ie [i o unificare spiritual\ a logoi sunt posibile pornind de la singular spre universal, travers=nd diferi]ii intermediari p=n\ la Cauza lor

12 J.-C. Larchet, La divinisation a l'homme selon Saint Maxime le Confesseur, Paris, 1996, p. 119.

13 Despre ra]iunile divine la Sf. Maxim M\rturisitorul au scris: I.-H. Dalmis, La théorie des „logoi” des crèatures chez saint Maxime le Confesseur, `n Revue des sciences philosophique et théologique 36 (1952), p. 244-249; P. Sherwood, The Earlier Ambigua of St. Maximus the Confessor and his Refutation of Origenism, `n „Studia Anselmiana”, no 36, Rome, 1955, p. 166-180; H.U. von Balthasar, Kosmische Liturgie. Das Weltbild Maximus des Bekenners, Einsiedeln, 1961, p. 110-117; A. Riou, Le Monde el L'Église selon Maxime le Confesseur, Paris, 1973, p. 54-63; J.-C. Larchet, Introduction `n Saint Maxime le Confesseur, Questions à Thalassios, traducere [i note de E. Ponsoye, Paris- Suresnes, 1992, p. 10-12; Idem, Introduction `n Saint Maxime le Confesseur, Ambigua, trad. [i note de E. Ponsoye, comentarii de Pr. D. St\niloae, Paris-Suresnes, 1994, p. 19-24; L. Thunberg, Microcosm an Mediator. The Theological Anthropology of Maximus the Confessor, Chicago&La Salle, 1995, p. 72-79; Idem, Man and Cosmos. The Vision of Maximus the Confessor, N.Y., 1985, p. 137-143; J.P. Farrell, Free Choice in St. Maximus the Confessor, Pennsylvannia, 1989, p. 139-144; J. Van Rossum, The lovgoi of Creation and Divine „energies” in Maximus the Confessor and Gregory Palamas, `n Studia Patristica, XXVII (1993), p. 213-217; W. Wölker, Maximus Confessor als Meister des geistlichen Lebens, Wiesbaden, 1965, p. 29-31, 301-314; J.-C. Larchet, La divinisation de l'homme selon Saint Maxime le Confesseur, Paris, 1996, p. 112-123; J. Lema`tre (I. Hausherr) Contemplation chez les grecs et autres orientaux chrétiens, `n Dictionnaire de spiritualité, t. II (1953), col. 1818-1819, Eric D. Pearl, Methexis: Creation, Incarnation, deification in Saint Maximus Confessor, Diss., Yale University, 1991, p. 147-179.

PERSOANA - IZVOR DE COMUNIUNE ~N GÂNDIREA PATRISTIC|

91

(Amb. 41, 1309C). Exist\ [i logoi dup\ care se efectueaz\ [i coeziunea acestor logoi diver[i `n acela[i individ [i care `i permit s\ aib\ unitatea sa `n universul `ntreg, ceea ce permite `ndeosebi armonia diferitelor constituente ale acestuia [i coeren]a legilor diverse care `i asigur\ func]ionarea (Amb. 17, 1228B-1229A; 41, 1312BD). Anumi]i logoi determin\ ordinea de coexisten]\ [i de succesiune a creaturilor (Amb. 15, 1217A). Al]i logoi definesc cre[terea sau diminuarea can- titativ\ a fiin]elor, `n timp ce al]ii definesc modific\rile lor calitative. Corelativ, anumi]i logoi asigur\ permanen]a [i identitatea fiin]elor privitor la natura lor, puterea [i lucrarea lor, relativ la mi[carea ce le afecteaz\, respectiv la rela]iile care sunt `ntre ele; dup\ ace[ti logoi, fiin]ele „au o ordine [i o perma- nen]\, nu se `ndep\rteaz\ cu nimic de proprietatea lor natural\, nici nu se schimb\ `n altceva, nici nu se amestec\” (Amb. 15, 1217A). Unii logoi (ra]iuni n.n.) au o func]ie particularizant\, astfel `nc=t fiin]ele s\ nu se confunde [i fac ca fiecare fiin]\ s\ fie diferit\, distinct\ [i independent\ de toate celelalte; dar al]i logoi au corelativ o func]ie unitiv\ [i fac ca toate lucrurile s\ nu poat\ cunoa[te separare [i dispersare `n ele sau `ntre ele, dar sunt `n rela]ie [i sunt unite din ce `n ce mai mult dup\ cum se ridic\ din ce `n ce mai mult spre universal (astfel indivizii sunt uni]i dup\ logos-ul speciei de care apar]in, speciile dup\ logosul genului de care sunt legate), p=n\ ajung la o unitate suprem\ (Amb. 41, 131B-1313B). Exist\ astfel `n crea]ie o „diferen]\ indivizibil\” [i o „particularitate neconfuz\” (Amb. 7, 1072C)” 14 .

Unitatea lovgoi `n Lovgo" (ra]iunilor `n Cuvântul lui Dumnezeu)

Am v\zut c\ exist\ o diversitate `ntre fiin]ele lumii, fiecare fiind caracterizat\ [i definit\ fundamental de un anumit num\r de lovgoi. Prin lovgoi fiecare fiin]\ sau lucru `[i are propria sa individualitate deosebit\ de a celorlalte. ~n acela[i timp, cum am v\zut, prin lovgoi este predeterminat\ finalitatea fiec\rei f\pturi, `ndumnezeirea (Qewvsi") sa. Logosul sau Cuv=ntul lui Dumnezeu este Cel care adun\ `n Sine multitudinea de lovgoi prin faptul c\ `n El au fost determinate, `n ve[nica g=ndire a lui Dumnezeu, ra]iunile tuturor f\pturilor, lumea `ns\[i fiind f\cut\ prin El (cf. Ioan 1, 3; Coloseni 1, 16). Sf=ntul Maxim precizeaz\ c\ „dup\ procesiunea binevoitoare, f\c\toare [i sus]in\toare spre f\pturi, Ra]iunea cea Una e `ntre multe alte ra]iuni, iar dup\ referirea [i pronia care le `ntoarce [i le c\l\uze[te pe cele multe spre Unul, ca spre ob=r[ia lor sau ca spre centrul liniilor pornite din El, care are `n Sine de mai `nainte `nceputurile lor [i le adun\ pe toate, ra]iunile cele multe sunt una” 15 . ~n Logos toate ra]iunile f\pturilor [i lucrurilor preexist\. Prin plasticizarea lor, ele manifest\ aceea[i lucrare [i prezen]\ a Logosului. ~n fiecare creatur\, prin

14 J.-C. Larchet, Introduction `n Saint Maxime le Confesseur, Ambigua, Paris-Suresnes, 1994, p. 20-21. 15 Amb. 7, P.G. 91, 1081BC, trad. rom., p. 84.

92

TEOLOGIE {I VIA}|

ra]iunile sale, se face prezent `n lume `ntreg Logosul. Aceasta `l face pe Sf=ntul Maxim s\ compare contempla]ia noastr\ `n lumea aceasta cu `nt=lnirea dintre Elisabeta [i Maica Domnului (Luca 1, 39-56). Fiecare dintre noi, `n `nveli[ul nostru material `l reprezint\ pe Sf=ntul Ioan Botez\torul `n p=ntece, iar Logosul st\ ascuns `n f\pturi ca `ntr-un alt p=ntece 16 . Fiecare lovgo", de fapt, cuprinde `n chip tainic Logosul `ntr-o prezen]\ mai mic\ sau mai mare. Diferen]a `ntre diferitele f\pturi `n ceea ce prive[te manifestarea Logosului este una de grad. Avem aici afirmat\ cu t\rie ideea prezen]ei lui Dumnezeu `n lume prin ra]iunile din f\pturi. Aceast\ prezen]\ a Logosului leag\ fiecare f\ptur\ de Dumnezeu, ar\t=nd-o ca fiind „«parte» (moi`ra) a lui Dumnezeu pentru faptul c\ ra]iunile existen]ei noastre preexist\ `n Dumnezeu” 17 . Contrar lui Origen care vedea `n corporalitate [i materialitate o dec\dere, Sf=ntul Maxim arat\ valoarea pozitiv\ a lumii, ea fiind cale de neocolit spre Dumnezeu. Astfel, `ns\[i crea]ia lumii, dup\ Sf=ntul Maxim este o Revela]ie. Este chiar Revela]ia natural\. Esen]a acestei Revela]ii este prezen]a tainic\ a Logosului `n ra]iunile f\pturilor, iar aceasta este v\zut\ de Sf=ntul Maxim ca o ~ntrupare a Logosului. El vorbe[te uneori de o tripl\ ~ntrupare a Logosului 18 : `n natur\, `n Sf=nta Scriptur\ [i `n persoana istoric\ a lui Hristos.

ascunz=ndu-Se pe Sine pentru noi `n chip negr\it

`n ra]iunile lucrurilor, Se face cunoscut `n chip propor]ional prin fiecare din cele

v\zute ca prin ni[te semne scrise, `ntreg, deodat\, `n toate atotdeplin, [i `ntreg `n fiecare [i nemic[orat; Cel nedivers [i pururea la fel `n cele diverse; Cel simplu [i necompus `n cele compuse; Cel f\r\ de `nceput `n cele supuse `nceputului; Cel

pentru noi cei gro[i la

nev\zut `n cele v\zute [i Cel nepip\it `n cele pip\ite. [

cugetare a primit s\ Se `ntrupeze [i s\ Se `ntip\reasc\ (s\ ia chip) `n litere, `n silabe [i cuvinte (este vorba despre Sf=nta Scriptur\, n.n.) ca din toate acestea s\

ne adune bine `ncetul la Sine, pe noi, cei ce urm\m Lui [

. Corespunz\tor celor trei ~ntrup\ri ale Logosului, `n crea]ie, `n Scriptur\ [i `n Hristos, avem cele trei legi universale care guverneaz\ lumea: legea natural\, legea scris\ [i legea harului 20 . Con]inutul fiec\rei legi este Hristos, Logosul. Aceasta arat\ unitatea Revela]iei dumnezeie[ti, o unic\ descoperire gradual\, treptat\ a Cuv=ntului. Diferen]a dintre cele trei legi este de intensitate a prezen]ei Logosului `n fiecare. Sf=ntul Maxim nu vede revela]ia `ntr-o `mp\r]ire scolastic\ `ntre natural [i supranatural, ci ca o singur\ manifestare a a Aceluia[i Logos `n trei etape diferite. Aceasta `l face s\ afirme c\ „fie c\ este judecat cineva dup\

„Cuv=ntul Se `ngroa[\ [

]

]

]

19

16 Amb. 6, P.G. 91, 1068AB, trad. rom., p. 67.

17 Amb. 7, P.G. 91, 1081C, trad. rom., p. 85.

18 Thal. 15, P.G. 90, 297B-300A, trad. rom., FR3, p. 67; vezi [i H.U. von Balthasar, Liturgie cosmique, Paris, 1947, p. 222.

19 Amb. 33, P.G. 91, 1285D-1288A, trad. rom., p. 247-248.

20 Thal. 64, P.G. 90, 724C, trad. rom., FR3, p. 412: „iar legi generale sunt: cea natural\, cea scris\ [i cea a harului. C\ci fiec\reia din aceste legi `i corespunde o anumit\ vie]uire [i un anume curs al vie]ii ca [i o dispozi]ie l\untric\ (diavqesin) deosebit\, produs\ de acea lege prin voia celor ce se conformeaz\ cu ea”.

PERSOANA - IZVOR DE COMUNIUNE ~N GÂNDIREA PATRISTIC|

93

lege (legea scris\, n.n.), prin Hristos va fi judecat; fie f\r\ lege, iar\[i va fi judecat prin El” 21 . ~ntre cele trei legi nu este raport de subordonare `n ce prive[te con- ]inutul. Aceasta arat\ importan]a pe care o au legea natural\ [i cea scris\ pentru Sf=ntul Maxim, radical schimbat\ fa]\ de predecesorii s\i, Origen [i Augustin:

„sunt doi termeni de valoare egal\ ai unei dialectici, ei se completeaz\ reci- proc” 22 . Prin fiecare din cele trei legi „prin Sine, Cel ar\tat, c\l\uze[te spre Sine, Cel cu totul ascuns `n near\tare, toat\ crea]ia” 23 .

Dinamismul crea]iei

Concep]ia cosmologic\ a Sf=ntului Maxim M\rturisitorul este una profund dinamic\. El dezvolt\ aceast\ tem\ a mi[c\rii (kivnhsi") f\pturilor `n special `n respingerea origenismului. Potrivit lui Origen `ntre f\pturi [i Dumnezeu exista o anume conaturalitate, acestea fiind `n stare de repaus sau odihn\ (stavsi"), `ntr-o henad\ original\. Prin sa]ietate (kovro"), `ns\, spiritele au cunoscut o mi[care (kivnhsi") de c\dere, implic=nd venirea lor la existen]\ (gevnesi") `n trup, ce va fi urmat\ de o re`ntoarcere `n henada originar\, la sf=r[itul veacurilor 24 . Pentru Origen, mi[carea este, `ntr-un anume fel, cauza p\catului, iar Sf=ntul Maxim la `nceputul Ambigua 7 rezum\ concep]ia origenist\ ar\t=nd c\ „dup\ p\rerea lor (adic\ a celor ce se refugiaz\ `n `nv\]\turile u[oare ale dogmelor eli- ne[ti), prin aceste cuvinte `nv\]\torul (r\spunsul este un comentariu al unui frag- ment din Sf=ntul Grigorie Teologul, n.n.) ne d\ s\ `n]elegem unitatea de odinioar\ a fiin]elor ra]ionale, potrivit c\reia fiind de o fire cu Dumnezeu (sumfuei`"), `n El aveau petrecerea [i locuin]a; apoi ivindu-se mi[carea [i `mpr\[tiindu-se din aceasta `n chip variat fiin]ele ra]ionale, L-au silit pe Dumnezeu s\ fac\ lumea aceasta cor- poral\ ca s\ le lege de trupuri spre a le pedepsi pentru p\catele de mai `nainte” 25 . Exist\ astfel triada origenist\ stavsi"-kivnhsi"-gevnesi" care este inversat\ de Sf=ntul Maxim `n gevnesi"-kivnhsi"-stavsi". Dar nu este numai o simpl\ schim- bare de pozi]ii, c\ci Sf=ntul Maxim schimb\ `nse[i `n]elesurile conceptelor d=ndu-le alte valen]e. Mi[carea, dup\ M\rturisitor, este fireasc\ f\pturilor: „Dumnezeirea este ne- mi[cat\, ca una ce e plinirea tuturor. Dar, tot ce a primit existen]a din nimic e `n mi[care, fiind purtat numaidec=t spre o ]int\ oarecare” 26 . „Pe aceast\ mi[care o numesc unii putere natural\ (duvnamin fusikhvn) ce se gr\be[te spre ]inta sa final\

21 Thal. 19, P.G. 90. 308C, trad. rom., FR3, p. 76.

22 H.U. von Balthasar, op. cit., p. 222; cf. [i Karayiannis, Maxime le Confesseur. Essence et energies de Dieu, Paris, 1993, p. 362 [.u.

23 Amb. 10, P.G. 91, 1165D, trad. rom., p. 164. Despre cele trei legi [i despre Revela]ia divin\ la Sf=ntul Maxim M\rturisitorul se poate vedea pe larg teza lui V. Karayiannis citat\, p. 333-393.

24 Dup\ J.-C. Larchet, La divinisation de l'homme selon Saint Maxime le Confesseur, Paris, 1996, p. 115.

25 Amb. 7, P.G. 91, 1069AB, trad. rom., p. 69.

26 Ibidem, 1069B, trad. rom., p. 69.

94

TEOLOGIE {I VIA}|

sau p\timire (pavqo"), adic\ mi[care ce se desf\[oar\ de la ceva spre altceva, av=nd ca ]int\ final\ nep\timirea (toV ajpaqev") sau Lucrare activ\ (ejnevrgeian drastikhvn) ce are ca ]int\ final\ pe Cel prin Sine perfect” 27 . Mi[carea mai este legat\ la Sf=ntul Maxim [i de ideea de scop, de finalitate, c\ci „nimic din cele f\cute nu e scop `n sine (toV aujtotelev")” 28 . Aici triada maximian\ gevnesi"-kivnhsi"-stavsi" se poate suprapune cu o alta comple- mentar\ ajrchv-mesovth"-tevlo" (`nceput-principiu – mijloc – sf=r[it). Mi[carea corespunde [i e specific\ aici intervalului dintre facere (`nceput) [i sf=r[it. Mi[carea este constitutiv\ f\pturilor. ~mpreun\ cu voin]a [i alegerea determin\ starea final\, conform\ sau neconform\ cu scopul Creatorului. Prin acestea, f\ptura se determin\ pe sine `ntr-o existen]\ bun\ sau `ntr-una `mpotriva firii, ceea ce nu este conform lui Dumnezeu:

„Dac\ fiin]ele sunt f\cute, ele numaidec=t se [i mi[c\ ca unele ce sunt mi[cate dup\ fire, dinspre `nceput (origine) pentru c\ exist\ (diaV toV ei\nai), spre sf=r[it (spre ]inta lor) dup\ alegerea voin]ei (kataV gnwvmhn) spre existen]a lor fericit\ (toV eu\ei\nai)” 29 . ~n Ambigua 10, Sf. Maxim descrie cele 5 moduri ale contempla]iei naturale (trovpwn th`" fusikh`" qewriva") 30 . Acestea sunt de fapt cinci dintre cele zece categorii aristotelice pe care le p\streaz\ Sf=ntul Maxim: substan]a (ousiva), mi[carea (kivnhsi"), diferen]a (diaforav), unirea (kravsi") [i stabilitatea (pozi]ia, qevsi"). Primele sunt moduri ale cunoa[terii lui Dumnezeu [i ne arat\ pe Dumnezeu ca [i Creator, Proniator [i Judec\tor, iar ultimele dou\ sunt moduri ale `ndumnezeirii omului. „Mi[carea este ar\tarea proniei lucrurilor. Prin aceasta privind identitatea fiin]ial\ nealterat\ a fiec\ruia dup\ specie ca [i conducerea nesc\pat\ din m=n\, cunoa[tem pe Cel ce ]ine [i p\ze[te `ntr-o unire (sunevconta) negr\it\ `ntreolalt\, dar [i clar distincte, toate, dup\ ra]iunile prin care exist\ fiecare” 31 . Pus `n leg\tur\ cu provnoia, kivnhsi" ne apare aici mai mult ca o mi[care a divinului spre uman 32 , fiind astfel un mod al Revela]iei lui Dumnezeu spre om, o prezen]\ a lui Dumnezeu ce mi[c\ f\pturile din interior. Prin aceast\ putere na- tural\, f\pturile tind spre Dumnezeu, iar El guverneaz\ ca aceast\ mi[care s\ se fac\ spre existen]a bun\ cu concursul alegerii f\pturilor.

27 Ibidem, 1072B, trad. rom., p. 71.

28 Ibidem, 1072C, trad. rom., p. 72.

29 Ibidem, 1073BC, trad. rom., p. 73.

30 Amb. 10, P.G. 91, 1133A-1137C, trad. rom., p. 131-137.

31 Ibidem, 1133C, trad. rom., p. 132.

32 V. Karayiannis, op. cit., p. 343: „remarc\m, de asemenea, c\ termenul provnoia este pus `n paralel cu termenul kivnhsi" [i c\ unul clarific\ sensul celuilalt. Mai mult dec=t mi[carea naturii fiin]elor create cuv=ntul kivnhsi" `nseamn\ mi[carea divinului spre crea]ie. Manifestarea lui Dumnezeu `n crea]ie o dovede[te. Aceast\ revela]ie divin\ `n crea]ie este definit\ ca «Providen]a»”. A se vedea la Karayiannis conceptul de mi[care a f\pturilor `n lucrarea citat\ la p. 100-116, precum [i cele cinci moduri ale contempla]iei naturale la p. 338-351.

PERSOANA - IZVOR DE COMUNIUNE ~N GÂNDIREA PATRISTIC|

95

Mi[carea nu caracterizeaz\ doar fiecare fiin]\ `n parte, ci `ntregul univers `ntr-un proces de dilata]ie (diastolhv) – contrac]ie (sustolhv): „ceea ce se nu- me[te simplu substan]\ (oujsiva) se afl\ `n mi[care. Cea a celor ce se nasc [i se corup se mi[c\ n\sc=ndu-se [i corup=ndu-se, iar cea a tuturor ce sunt a fost pus\ `n mi[care [i se mi[c\ conform ra]iunii [i modului dilat\rii [i contract\rii. C\ci se mi[c\ de la genul atotgeneral prin genurile mai pu]in generale spre specii prin care [i `n care obi[nuie[te s\ se `mpart\, `naint=nd p=n\ la speciile cele mai particulare `n care ia sf=r[it dilatarea ei, hot\rnicindu-[i existen]a ei fa]\ de cele de jos; [i se adun\ iar\[i de la speciile cele mai particulare, `ntorc=ndu-se prin cele mai pu]in generale p=n\ la genul atotgeneral `n care se sf=r[e[te contractarea ei, hot\rnicindu-[i existen]a ei fa]\ de cele de sus” 33 . Diada diastolhv-sustolhv ce caracterizeaz\ cosmologic procesul de expan- siune [i concentrare `mpreun\ cu dublul concept origenist-evagrian de providen]\ [i judecat\ (provnoia kaiV krivsi") cur\]it de ereziile inerente, `mpreun\ cu mi[carea (kivnhsi") ajut\ pe Maxim s\ demonstreze cum structura cosmosului [i iconomia m=ntuirii `ntemeiaz\ `mpreun\ o viziune antropocosmic\ a hristologiei. „Hristologic acest sistem se caracterizeaz\ prin viziunea echivalent\ a „`n- gro[\rii” (pacuvnesqai) [i a „sub]ierii” care corespunde cu venirea lui Hristos `n lume [i cu `ntoarcerea Lui la Tat\l ca om [i ca reprezentant al tuturor credin- cio[ilor [i al omenirii. ~n Ambigua 33 34 , aceasta este foarte clar legat\ de ideea `ntreitei `ntrup\ri, deci de cele trei legi generale ale lumii: legea natural\, legea scris\ [i legea harului” 35 . ~n ceea ce prive[te ultimul termen al triadei Sf=ntului Maxim gevnesi"- kivnhsi"-stavsi", acesta corespunde cum am mai spus scopului pe care Dumnezeu l-a pus f\pturilor, `ndumnezeirea. Distan]a dintre `nceput [i sf=r[it dispare, `n infinitatea pe care o dob=nde[te omul nu mai este interval (diavsthma), oprindu-se „toat\ mi[carea celor ce se mi[c\ `n chip natural, neav=nd unde [i cum [i spre ce s\ se mai mi[te, av=nd ca sf=r[it `n calitatea lui de Cauz\ pe Dumnezeu, Care hot\rnice[te `ns\[i infinitatea ce hot\rnice[te toat\ mi[carea” 36 . Vedem astfel c\ dinamismul acesta al lumii nu se asociaz\ cu o `n]elegere autonom\ a ei, cu autodeterminare sau cu o evolu]ie (`n sens darwinist). Pe de o parte, se evita `n]elegerea unui univers static, rigid, iar pe de alt\ parte, concep]ia aceasta este str=ns legat\ de prezen]a divin\ `n crea]ie. Exist\, dup\ cum am v\zut, pe l=ng\ multe tipuri de ra]iuni divine [i ra]iuni ale mi[c\rii f\pturilor. Dinamica lumii este una orientat\ spiritual [i „logic”.

33 Amb. 10, P.G. 91, 1177BC, trad. rom., p. 171.

34 Amb. 33, P.G. 91, 1285C-1288A, trad. rom., p. 247-248.

35 Dup\ L. Thunberg, Symbol and Mystery in St. Maximus the Confessor, `n F. Heinzer [i C. von Schönborn (éd.), Maximus Confessor, Actes du Symposium sur Maxime le Confesseur, Fribourg, 1982, p. 295-296 [i L. Thunberg, Man and the Cosmos: The Vision of Maximus the Confessor, Crestwood, N.Y., 1985, p. 160.

36 Amb. 15, P.G. 91, 1217C, trad. rom., p. 197.

96

TEOLOGIE {I VIA}|

P\rintele D. St\niloae pomenind `n Introducerea traduc\torului la Ambigua un fragment din Ambigua 7 37 , spune c\ de fapt, at=ta vreme c=t mi[carea este natural\, ea nu va `nceta nici dup\ ajungerea omului la odihn\ (stavsi"), deoa- rece atunci puterile sale naturale nu sunt nimicite ci sunt des\v=r[ite [i primesc

stabilitate `n lucrarea lor; ideea aceasta este apropiat\ celei de epectaz\ la Sf=ntul Grigorie de Nyssa: „stabilitatea `n Dumnezeu e `n acela[i timp mi[care, dar nu o mi[care de la un lucru finit la un alt lucru finit, ci o mi[care stabil\ `n experien]a prin `nnoire a infinit\]ii divine, `n care vom avea totul. Imobilitatea const\ propriu-zis `n faptul c\ sufletul nu mai are dorin]a de a se mi[ca din Dumnezeu spre altceva, c\ci Dumnezeu este infinit, ca surs\ personal\ etern\ a iubiri `n

Propriu-zis aceasta va fi o mi[care stabil\, concentrat\

`n acela[i con]inut personal infinit, o `mplinire [i o dep\[ire a oric\rei capacit\]i de vedere spiritual\” 38 . Tot ce este natural `n om va fi atunci des\v=r[it [i dep\[it prin prezen]a lui Dumnezeu care „pline[te toate `n toate” 39 .

calitate de Treime. [

]

Omul, mijlocitor al sfin]irii cosmosului

Ideea aceasta a pozi]iei mediatoare, mijlocitoare a omului `n raport cu Dumnezeu [i crea]ia este una dominant\ la Sf=ntul Maxim. Ea apare de multe ori doar implicit, fiind sub`n]eleas\. Lars Thunberg a analizat pe larg tema aceasta `n lucrarea sa Microcosm and Mediator ap\rut\ `n 1965, retip\rit\ [i actualizat\ `n 1995 40 . Dup\ Sf=ntul Maxim M\rturisitorul, omul este mediator prin natur\. ~ns\[i constitu]ia sa psiho-fizic\, legat\ [i de faptul c\ este creat dup\ chipul lui Dumnezeu, `l ajut\ la aceasta. De asemenea, omul este un microcosm (oJ mikroV"

37 Amb. 7, P.G. 91, 1076CD, trad. rom., p. 78: „e neap\rat de trebuin]\ s\ `nceteze cu

totul mi[carea liber\ (ejxousiastikhV" kinhvsew") a dorin]ei spre orice alt lucru o dat\ ce s- a ar\tat ultimul bun dorit [i se `mp\rt\[e[te [i se s\l\[luie[te `n mod ne`nc\put ca s\ fie astfel,

ibidem, 1077AB, p. 79: „Atunci

dup\ ce vom fi cunoscut dup\ fiin]\ existen]a concret\ a f\pturilor, adic\ ce, cum [i spre ce sunt, nu ne vom mai mi[ca dorin]a de a cunoa[te spre ceva determinat, fiind dep\[it\ de noi cunoa[terea oric\rui lucru sau cea `ndreptat\ spre orice lucru de dup\ Dumnezeu, st=ndu-ne `nainte [i `mp\rt\[indu-ni-se spre gustare, pe m\sura noastr\, singur\ cuno[tin]a nesf=r[it\ dumnezeiasc\ [i necuprins\”.

`n l\untrul celor ce se `mp\rt\[esc pe m\sura puterii lor

”,

38 Pr. D. St\niloae, op. cit., p. 34.

39 Amb. 31, P.G. 91, 1281C, trad. rom., p. 243.

40 Lars Thunberg, Microcosm and Mediator. The Theological Anthropology of Maximus the Confessor, Lund, 1965, edi]ia a 2-a: Open Court Publishing, Chicago & La Salle, Illinois, 1995. Aceste dou\ idei de om ca microcosm [i ca mediator sunt v\zute de Thunberg ca definitorii pentru antropologia teologic\ a Sf=ntului Maxim, de departe una din cele mai elaborate, dac\ nu chiar, cea mai elaborat\, din `ntreaga teologie patristic\ [i postpatristic\. Cartea lui Thunberg r\m=ne p=n\ ast\zi una din cele mai frumoase [i mai bine scrise studii despre Sf. Maxim M\rturisitorul [i credem c\ ar merita o edi]ie ro- m=neasc\ pentru folosul teologilor rom=ni.

PERSOANA - IZVOR DE COMUNIUNE ~N GÂNDIREA PATRISTIC|

97

kovsmo") 41 , o lume mic\, recapitul=nd `n sine elementele `ntregii lumi, `n trupul [i `n sufletul s\u. Multe pasaje din textele M\rturisitorului eviden]iaz\ pozi]ia de mijloc a omului `ntre extremele crea]iei. „El a fost adus la existen]\ asemenea unui laborator atotcuprinz\tor, care coordoneaz\ `n sine totul. Adic\ i-a fost d\ruit\ puterea de unificare, datorit\ rela]iei lui propriu-zise cu propriile lui p\r]i. Omul a fost adus la existen]\ ca ultima dintre creaturile lui Dumnezeu, pentru c\ el trebuia s\ fie o leg\tur\ (suvndesmo") natural\ `ntre toate cele create, mediind (mesiteuvwn) `ntre extreme prin elementele propriei sale naturi” 42 . ~n Capitolul VII din Mystagogia, Sf. Maxim analizeaz\ analogia dintre om [i cosmos, ar\t=nd c\ „cosmosul `ntreg, const\t\tor din cele v\zute [i nev\zute este om; iar omul const\t\tor din suflet [i trup este cosmos. C\ci cele inteligibile au rostul sufletului, precum sufletul are acela[i rost ca cele inteligibile. Iar cele sensibile sunt chipul trupului precum trupul este chipul celor sensibile. Cele inte- ligibile sunt sufletul celor sensibile, iar cele sensibile trupul celor inteligibile” 43 . Acest pasaj subliniaz\ categoric pozi]ia microcosmic\ a omului, iar faptul c\ omul este tip al cosmosului sugereaz\ voca]ia sa mediatoare `ntre cele sensibile [i cele inteligibile, de[i aceasta nu este explicit afirmat\ `n text. Posibilitatea ca omul s\ fac\ aceast\ mediere este dat\ chiar de unitatea natural\ care exist\ `n diversitatea celor dou\ p\r]i din dualismul de baz\ antropologic, dintre suflet [i trup, „exist=nd o lege care le leag\ `mpreun\. ~n ele este s\dit\ ra]iunea unei puteri unificatoare, care nu `ng\duie s\ se sl\beasc\ identitatea `n baza unirii dup\ ipostas” 44 . Unitatea dintre sufletul [i trupul omului este una natural\, el `mp\r- t\[ind o natur\ compus\ (fuvsi" suvnqeto"), `n baza unei ra]iuni a firii (lovgo" fuvsew") comune, care d\ legea de care vorbe[te textul citat mai `nainte. Cum vom vedea, Ambigua 41 arat\ explicit faptul c\ acest microcosmos, care este omul, este chemat s\ mijloceasc\ `ntre cele dou\ p\r]i ale acelui om mare (makravnqrwpo") care este universul v\zut [i nev\zut, dar aceasta nu este dec=t una din cele cinci medieri fundamentale, pe care omul este chemat s\ le `mplineasc\. Aceea[i chemare la mijlocire prin natura sa este descris\ [i `n Ambigua 10, apropiat\ oarecum de pasajul anterior, unde sufletul doar este chemat s\ mij- loceasc\ `ntre materie [i Dumnezeu. „Sufletul st\ la mijloc `ntre Dumnezeu [i materie, av=nd puterile care `l unesc cu am=ndou\, adic\ mintea cu Dumnezeu [i sim]irea cu materia” 45 . Dar omul nu este mediator `ntre cele v\zute [i cele nev\zute doar prin faptul c\ prin partea sa trupeasc\ apar]ine lumii materiale, iar prin suflet lumii spirituale. El este mediator prin voca]ie; lucrul acesta este ar\tat magistral `n Ambigua 41 46 , pasaj ce constituie miezul tezei lui Lars Thumberg din 1965. ~nc\ la facerea

41 Ep. 6, P.G. 91, 429D, trad. rom., P.S.B. 81, p. 50.

42 L. Thunberg, op. cit., p.139-140, dup\ Amb. 41, P.G. 91, 1305AB, trad. rom., p. 260-261.

43 Myst. 7, P.G. 91, 684C-685A, trad. rom., de Pr. D. St\niloae, `n vol. Sf. Maxim M\rturisitorul, Mystagogia. Cosmosul [i sufletul, chipuri ale Bisericii, EIBMBOR, Bucure[ti, 2000, p. 26

44 Ibidem, P.G. 91, 685AB, trad. rom., cit. p. 27.

45 Amb. 10, P.G. 91, 1193D-1196A, trad. rom., p. 182.

46 Amb. 41, P.G. 91, 1304D-1316A, trad. rom., p. 260-270.

98

TEOLOGIE {I VIA}|

sa, care a fost ultima `n etapele crea]iei, omul a primit sarcina de la Dumnezeu s\ uneasc\ prin sine cu El toate nivelele crea]iei dep\[ind cele cinci diviziuni sau polarit\]i (diairevsei") din cele ce exist\ `ntr-un amplu proces cosmic ce coincide `n fapt, tocmai cu procesul de `ndumnezeire la care este chemat. Cele cinci diviziuni sau `mp\r]iri pe care omul trebuia s\ le dep\[easc\ sunt:

~ntre firea necreat\ [i firea creat\; ~n cadrul crea]iei, `ntre lumea inteligibil\ [i lumea sensibil\; ~n lumea sensibil\, `ntre cer [i p\m=nt; ~n cadrul p\m=ntului, `ntre rai [i lumea locuit\; ~n firea omeneasc\, `ntre b\rbat [i femeie.

Voca]ia omului era s\ dep\[easc\ cele cinci diviziuni, `ncep=nd cu a cincea, cea dintre b\rbat [i femeie. Printr-o via]\ f\r\ patim\ dus\ conform principiului lui comun (lovgo" fuvsew") trebuia dep\[it\ `mp\r]irea `n sexe, ar\t=ndu-se simplu omul. ~n a doua etap\ trebuia s\ uneasc\ prin virtute raiul [i lumea locuit\, f\c=nd din `ntreg p\m=ntul un rai, iar apoi s\ dep\[easc\ condi]iile spa]iale unind cerul cu p\m=ntul, nefiind `mpiedicat de trup. Printr-o con[tiin]\ [i o virtute asem\n\toare `ngerilor, el trebuia s\ uneasc\ lumea inteligibil\ cu cea sensibil\. „~n sf=r[it, dup\ toate acestea une[te prin iubire [i firea creat\ cu cea necreat\ [

ar\t=ndu-se una [i aceea[i prin posesiunea harului ca putere habitual\. Ajuns aici, omul se afl\ `ntreg [i `n chip integral `ntr-o `ntrep\trundere cu Dumnezeu `ntreg (o{lo" o{lå pericwrhvsa" oJlikw`" tè Qeè), devenit tot ce este [i Dumnezeu, a- far\ de identitatea dup\ fiin]\” 47 . Imaginea aceasta a unui univers care `[i descoper\ voca]ia prin om este magistral\ pentru `ntreaga teologie patristic\. ~ntreaga lume exist\ pentru om, `[i descoper\ sensul prin om. „Nu omul este o parte a cosmosului, ci toate p\r]ile cosmosului sunt p\r]i ale omului. Omul nu e microcosm al\turi de un macrocosm sau `n cadrul lui, ci cosmosul propriu-zis `ntruc=t d\ o unitate deplin\ [i un sens deplin tuturor p\r]ilor crea]iei” 48 . ~n acest punct, considera]iile metafizice ale Sf=ntului Maxim M\rturisitorul converg cu intui]iile fizice contemporane, `n special cu ceea ce numim azi principiul antropic, care a n\scut nu pu]ine controverse printre oamenii de [tiin]\. Acest principiu al cosmologiei [tiin]ifice [i astrofizicii are dou\ forme. ~n forma slab\ afirm\ c\ „dac\ legile [i parametrii fundamentali ai universului ar fi avut valori diferite, via]a, con[tiin]a [i omul nu ar fi putut ap\rea niciodat\” 49 . De fapt, modificarea unei singure constante universale din univers cu o valoare infim\ ar fi f\cut imposibil\ existen]a omului ast\zi, pentru c\ nu ar mai fi existat condi]iile exterioare de via]\ ale sale [i aceasta nu numai la nivel microscopic.

]

47 Ibidem, 1308D, trad. rom., p. 262. 48 Pr. D. St\niloae, nota 328 la Sf=ntul Maxim M\rturisitorul, Ambigua, P.S.B. 80, EIBMBOR, Bucure[ti, 1983, p. 262. 49 Afirma]ia apar]ine lui G. Bogdanoff `n Igor [i Grichka Bogdanoff, Omul ca ]el al universului, `n SCARA (Bucure[ti), I (1997), nr. 1, p. 117 (traducere dup\ Paris Match, decembrie 1994).

PERSOANA - IZVOR DE COMUNIUNE ~N GÂNDIREA PATRISTIC|

99

At=t la nivel atomic, c=t [i stelar, lumea nu ar fi putut exista, cu at=t mai mult nici m\car omul. ~n forma tare principiul antropic „ne conduce de fapt la ipoteza potrivit c\reia nu c\ numai existen]a noastr\ depinde de reglajul foarte precis al legilor [i constantelor universale, ci mai ales `ntr-un anumit fel cosmosul este construit pentru a da na[tere vie]ii, con[tiin]ei [i omului” 50 . Aici omul ne apare ca scop [i sens al universului, care exist\ tocmai pentru ca omul s\ cugete despre el [i despre existen]a sa, s\-l dep\[easc\ prin contempla]ie [i s\-L iubeasc\ pe Cel care l-a f\cut at=t de perfect. „Universul ne apare mai `nt=i de toate ca o totalitate extraordinar de bine organizat\, un sistem formidabil a c\rui evolu]ie eviden]iaz\ o complexitate din ce `n ce mai mare. Acest Univers poate, [i pe bun\ dreptate s\ fie numit antropic, `ntruc=t pare a avea un ]el: acela de a fi f\cut posibil\ apari]ia vie]ii [i a omului” 51 . ~ntr-o lucrare recent\, doi fizicieni britanici John D. Barrow [i Frank J. Tipler dezvolt\ consluziile principiului antropic `n mai multe variante ale sale extrem de revelatoare pentru cosmologia contemporan\. Astfel, principiul antropic tare (Strong Anthropic Principle) este enun]at astfel: „Universul trebuie s\ aib\ acele propriet\]i care s\ permit\ apari]ia `n el a vie]ii `ntr-un anumit stadiu al istoriei sale” 52 . Aceasta `nseamn\ practic c\ legile [i constantele naturii trebuie s\ existe astfel `nc=t via]a `n forma sa inteligent\ (uman\) s\ poat\ exista. F\r\ cadrul s\u natural, complex, omul n-ar fi putut exista. Aceast\ viziune este perfect scripturistic\. O alt\ variant\ a principiului antropic este urm\toarea: „Exist\ un singur Univers posibil, destinat scopului de a genera [i sus]ine observatori 53 . Aceasta respinge teoriile universurilor multiple din perspectiva cuantic\ a existen]ei observatorilor. Alte variante prezentate de Barrow [i Tipler:

Principiul antropic participativ: „Observatorii sunt necesari pentru a da na[tere Universului” (J.A. Wheeler, 1977).

50 Ibidem, p. 117-118.

51 Jacques Demaret `n Ibidem, p. 118. Tot despre principiul antropic se poate vedea S. Hawking, Scurt\ istorie a timpului. De la Big Bang la g\urile negre, trad. Michaela Ciodaru, Humanitas, Bucure[ti, 1994, p. 153 sq; J. Barrow, Originea universului, trad. B. Merticaru, Humanitas, 1994, p. 153 [.a.; P. Davies, Ultimele trei minute. Ipoteze privind soarta final\ a Universului, trad. G. Zamfirescu, Humanitas, 1994, p. 146 sq; J. Barrow, F. Tipler, The Anthropic Cosmological Principle, Oxford University Press, 1986; F. Tipler, The Physics of Immortallity, New York, Doubleday, 1994.

52 J.D. Barrow, F.J. Tipler, Principiul antropic cosmologic, trad. W.R. Florescu, Bucu- re[ti, Ed. Tehnic\, 2001, p. 41. Lucrarea lui J. Barrow [i F. Tipler este un document im- portant, o sintez\ reprezentativ\ a noii cosmologii [tiin]ifice ce ia `n considerare `n mod decisiv perspectiva finalist\ asupra Universului. Din p\cate, ea a trecut neobservat\ `n literatura rom=neasc\ de specialitate, a[a cum n-a fost luat\ `n seam\, deocamdat\, nici de teologia rom=neasc\ contemporan\, marcat\ `nc\ de prejudec\]i, privind limbajul evo- lu]ionist al fizicienilor.

53 Ibidem, p. 42.

100

TEOLOGIE {I VIA}|

Principiul antropic final: „Procesarea inteligent\ a informa]iei trebuie s\ apar\ `n Univers, iar o dat\ ce a ap\rut, nu va disp\rea niciodat\”. Prima variant\ are conota]ii finaliste, teleologice, iar a doua eshatologice. Via]a, a[a cum exist\ ea `n Univers, `n form\ uman\ nu va fi distrus\ ci va exista `n perspectiva des\v=r[irii (transfigur\rii) ei `n eshaton. ~n aceea[i lucrare se mai trag [i alte concluzii interesante, care contrazic teorii mai vechi ale fizicienilor sau ale scriitorilor de literatur\ science-fiction: `n Univers nu exist\ alte forme de via]\ inteligente, superioare, asemenea omului. Suntem singurele f\pturi superioare [i cu un destin unic `ntr-un Univers, pe o planet\ „care este una din nou\ planete ce se rotesc `n jurul unei stele, care la r=ndul ei este doar una din aproximativ 10 11 stele din Galaxie, iar Galaxia noastr\ este doar una din vreo 10 12 Galaxii din Universul vizibil” 54 . Revenind la viziunea maximian\ asupra voca]iei omului trebuie s\ preciz\m:

c\derea primului om, imediat dup\ crearea sa 55 , a f\cut imposibil\ lucrarea aceasta de mediere pe care el o avea de `ndeplinit at=t prin constitu]ie c=t [i prin voca]ie. Neascultarea sa, `n loc s\ uneasc\ cele desp\r]ite, mai v=rtos a desp\r]it cele unite 56 . Realizarea acestei voca]ii primordiale a omului o va face Hristos ca om, prin ~ntruparea Sa, „readun=nd (recapitul=nd – ajnakefalaiwvsa") toate `n Sine, cele din cer [i cele de pe p\m=nt. C\ci `n Sine au fost [i create” 57 . „Astfel, a dep\rtat

din fire (omeneasc\, n.n.) deosebirea [i `mp\r]irea `n b\rbat [i femeie

(c\ci «`n

Hristos, spune Apostolul, nu e nici b\rbat, nici femeie»)” 58 . A unit, apoi, prin vie]uirea Sa, ca om, raiul cu p\m=ntul locuit, f\c=nd din `ntreaga lumea un loc nedesp\r]it de rai. „Pe urm\, prin `n\l]area la cer a unit cerul cu p\m=ntul, c\ci

54 Ibidem, p. 678.

55 Cf. J.-C. Larchet, La divinisation de l'homme selon Saint Maxime le Confesseur, Paris, 1996, p. 187: „Dup\ Sf=ntul Maxim, Adam a p\c\tuit «de `ndat\ ce a `nceput s\ existe (a{ma tw`ei\nai)» (Thal. 59, P.G. 90, 613C; trad. rom., FR 3, p. 325), «`ndat\ ce a fost creat (a{ma tw`genevsqai)» (Thal. 61, P.G. 90, 628A, trad. rom., FR 3, p. 337). Am v\zut c\ Maxim considera c\ Adam cunoscuse condi]ia paradisiac\ [i putuse s\ `nceap\ a-[i realiza voca]ia; el a c\zut a{ma nu `n sensul unei simultaneit\]i, ci al unui scurt r\stimp. Aceasta se confirm\ prin faptul c\ Maxim nu consider\, `n nici un caz, p\catul ca prilej de intrare a sufletului `n trup sau `n lumea material\, nici a fortiori ca `ns\[i venirea la existen]\, `n maniera origeni[tilor sau a unor gnostici. Pentru el, p\catul lui Adam nu este o «gre[eal\» ontologic\, ci una personal\”. Despre p\catul str\mo[esc la Sf=ntul Maxim se poate vedea pe larg Larchet, op. cit., p. 187-207, J.-C. Larchet, Ancestral guilt according to St. Maximus the Confessor: a bridge between Eastern and Western conceptions, `n Sobornost, vol. XX (1998), nr. 1, p. 26-48, J. Boojamra, Original Sin according to St. Maximus the Confessor, `n St. Vladimir's Theological Quarterly, vol. XX (1976), p. 19-30 [i J.C. Larchet, Maxime le Confesseur médiateur entre l'Orient et l'Occident, Cerf: Paris, 1998, p. 77-124.

56 Amb. 41, P.G. 91, 1308C, trad. rom., p. 263.

57 Ibidem, 1308D, trad. rom., p. 264; Thal. 60, P.G. 90, 621A, trad. rom., p. 331: „Acesta este cu adev\rat sf=r[itul (`ntruparea lui Hristos, n.n.) providen]ei [i a celor providen]iate, c=nd se vor vedea (recapitula, ajnakefalaiwvsa") `n Dumnezeu cele f\cute de El”.

58 Ibidem, 1309A, trad. rom., p. 264.

PERSOANA - IZVOR DE COMUNIUNE ~N GÂNDIREA PATRISTIC|

101

prin intrarea cu acest trup p\m=ntesc, de o fire [i de o esen]\ cu noi, `n cer, a

ar\tat c\ toat\ firea sensibil\ e una `n ra]iunea ei mai general\ [

aceasta, str\b\t=nd prin toate treptele dumnezeie[ti [i inteligibile din cer, cu trupul [i cu sufletul, adic\ cu firea noastr\ des\v=r[it\, a unit cele sensibile [i cele inteligibile, ar\t=nd `n Sine cu totul ne`mp\r]it\ [i nedezbinat\ convergen]a spre unitate a `ntregii crea]iuni `n ra]iunea ei atotoriginar\ [i atotgeneral\.

{i, `n sf=r[it, dup\ toate acestea, ajunge la Dumnezeu ~nsu[i, cu omenitatea Sa, `nf\]i[=ndu-Se adic\ pentru noi, precum s-a scris, `n fa]a lui Dumnezeu [i Tat\l, ca om, El, Care nu putea s\ Se despart\ niciodat\ `n nici un mod de Dumnezeu. Astfel a `mplinit ca om cu fapta [i cu adev\rul prin ascultarea necl\tit\, toate c=te ca Dumnezeu le-a r=nduit de mai `nainte El `nsu[i s\ se fac\, realiz=nd tot Sfatul lui Dumnezeu [i Tat\l `n favoarea noastr\, care am z\d\rnicit prin reaua `ntrebuin]are puterea ce ni s-a dat de la `nceput, `n chip natural, spre aceasta” 59 . Lucrarea aceasta a Logosului ~ntrupat sus]ine o hristologie cosmic\ ce „are ca fundament o antropologie cosmic\ [i o cosmologie antropizat\” 60 . Venirea lui Hristos `n lume nu este una exterioar\, ci este legat\ ontologic de `ns\[i structura lumii [i a omului, iar aceast\ idee poate fi legat\ [i de problema, pe care am mai amintit-o, a celor dou\ „`ntrup\ri” anterioare ale Logosului, `n ra]iunile crea]iei [i `n ra]iunile Sfintei Scripturi. Aceast\ hristologie cosmic\ devine pentru Maxim fundamentul, inelul de leg\tur\ al tuturor celorlalte capitole ale g=ndirii sale. Toate devin hristocentrice [i sunt g=ndite prin Hristos. Via]a spiritual\ a omului devine acum una fundamental hristocentric\. Ceea ce omul n-a putut realiza prin folosirea bun\ a puterilor sale naturale care s\ conlucreze cu harul divin, poate realiza acum prin Hristos. Cum poate realiza efectiv omul aceast\ mediere [i ce `nseamn\ pentru el? L. Thunberg a ar\tat c\ dep\[irea celor cinci diviziuni `nseamn\, pentru om, reali- zarea urcu[ului duhovnicesc cunoscut `n mod obi[nuit `n trei etape: pravxi", qewriva [i unirea mistic\ cu Dumnezeu 61 . Etapa f\ptuirii virtu]ilor corespunde

]. Apoi, pe l=ng\

59 Ibidem, 1309B-D, trad. rom., p. 265. Asem\n\tor vorbe[te Sf=ntul Maxim [i `n Thal. 48, P.G. 90, 436AB, trad. rom., FR3, p. 181-182: „Unghiuri poate a numit Scriptura diferite uniri dintre f\pturile desp\r]ite care s-au realizat prin Hristos. C\ci El a unit pe om `nl\tur=nd tainic `n duh deosebirea dintre b\rbat [i femeie, `ntruc=t a eliberat `n am=ndoi ra]iunea firii de caracteristicile crescute prin patimi. A unit apoi p\m=ntul, `nl\tur=nd deosebirea dintre paradisul sensibil [i p\m=ntul pe care-l locuim. A unit, de asemenea, p\m=ntul cu cerul ar\t=nd astfel firea lucrurilor sensibile ca una singur\ ce graviteaz\ spre ea `ns\[i. A unit iar\[i cele sensibile cu cele inteligibile, dovedind c\ [i firea celor create este una singur\, afl=ndu-se `ntr-o str=ns\ leg\tur\ printr-o oarecare ra]iune tainic\. ~n sf=r[it, a unit dup\ un mod (trovpo") [i dup\ o ra]iunea (lovgo") mai presus de fire toat\ firea creat\ cu Creatorul”.

60 Cf. Arhid. Prof. Dr. C. Voicu, Hristologia cosmic\ dup\ Sf=ntul Maxim M\rturisitorul, `n vol. Diac. I.I. Ic\ jr. (ed.), Persoan\ [i comuniune. Prinos de cinstire P\rintelui Profesor Academician Dumitru St\niloae la `mplinirea v=rstei de 90 de ani, Sibiu, 1993, p. 599. 61 Ultimul capitol „Performing the Task of Mediation”, p. 331-432, al c\r]ii lui L.

analizeaz\ exhaustiv Ambigua 41. Vezi, de ase-

Thunberg, Microcosm and Mediator

, menea, [i L. Thunberg, Man and Cosmos, N.Y., 1985, p. 80-91.

102

TEOLOGIE {I VIA}|

primelor dou\ polarit\]i (b\rbat-femeie, rai-lumea locuit\), treapta contempla]iei naturale urm\toarelor dou\ (cer-p\m=nt, sensibil-inteligibil\), acestora urm=nd unirea nemijlocit\ cu Dumnezeu. ~n fond, primele patru diviziuni sunt dep\[ite de c\tre om, f\c=nd ca ra]iunile (lovgoi) lucrurilor s\ devin\ actualizate `n el ca ra]iuni ale virtu]ilor care sunt mai duhovnice[ti 62 . ~naintarea `n virtute a omului este calea spre dep\[irea diviziunilor, de la virtu]ile cele mai de baz\ (chibzuin]a, dreptatea, b\rb\]ia, cump\tarea), prin `n]elepciune [i bl=nde]e care sus]in ne- p\timirea (ajpavqeia) [i contempla]ia, sf=r[ind cu iubirea (ajgavph) 63 virtutea cea mai dumnezeiasc\ [i cea mai general\ care une[te prin sine pe toate cele desp\r]ite. Prin virtute `n general [i `n special prin iubire, omul actualizeaz\ `n sine `ntregul cosmos 64 , care se umanizeaz\ `n m\sura `n care omul se `ndumnezeie[te, d\ruindu-l prin sine `ntr-o aceea[i mi[care de iubire Creatorului.

Concluzii

Sf=ntul Maxim M\rturisitorul prezint\ `n scrierile sale o viziune extrem de coerent\ privind structura [i sensul existen]ei cosmosului [i a omului. Omul are un loc bine determinat aici, prin el `mplinindu-[i universul, voca]ia sa (`ndum- nezeirea). Omul nu poate exista f\r\ cadrul s\u natural, dar nici lumea nu poate exista f\r\ mediatorul s\u, omul; concep]ia aceasta converge cu teoriile cosmo- logiei [tiin]ifice actuale (Barrow, Tipler). Sf=ntul Maxim se bazeaz\ `n explica]iile sale pe ideea ra]iunilor divine din f\pturi prin care lumea este organizat\ `n mod armonios. Acestea realizeaz\ o prezen]\ divin\ `n cosmos (revela]ia natural\), permi]=ndu-i s\ vorbeasc\ de o adev\rat\ `ntrupare a Logosului `n f\pturi, `ntrupare premerg\toare urm\toarelor dou\, din Scripturi [i din persoana istoric\ a lui Hristos. De[i au existat voci care

62 Pr. D. St\niloae, nota 285 la Ambigua, trad. rom., p. 221: „Ra]iunile din virtu]i sunt mai dumnezeie[ti ca cele ale lucrurilor. Iar prin aceste ra]iuni mai dumnezeie[ti se unific\ cu `n]elesul duhovnicesc ascuns `n ele. Acest `n]eles duhovnicesc al ra]iunilor mai dumne-

zeie[ti ale virtu]ilor `nl\tur\ toat\ afec]iunea natural\ a sufletului fa]\ de cele prezente,

[ ] De altfel, de abia devenite ra]iuni duhovnice[ti ale

virtu]ilor, ra]iunile dumnezeie[ti ale lucrurilor pot fi sesizate”.

63 Dup\ Amb. 21, P.G. 91, 1248B-1249C, trad. rom., p. 219-220. ~n alte locuri, Sf=ntul Maxim categorise[te virtu]ile `n alte moduri. Ultima etap\ este totu[i a iubirii (ajgavph), „puterea `ndumnezeitoare prin excelen]\” (Pr. D. St\niloae, nota 284 `n ac. loc). {i Amb. 41, pe care l-am citat intens, spune c\ ultima etap\, aceea a unirii creatorului cu necreatul, trebuia realizat\ de primul om „prin iubire” (di j ajgavph", 1308B). 64 ~n cadrul acestui proces, toate f\pturile particip\ la `ndumnezeirea omului. Sf=ntul Maxim vorbe[te, `n mai multe locuri, despre aceasta: Thal. 59, P.G. 96, 609A, trad. rom., FR3, p. 321; Amb. 7, P.G. 91, 1092C, trad. rom., p. 93: „~n sf=r[it, ca Dumnezeu `nsu[i s\ devin\ totul `n toate, pe toate cuprinz=ndu-le [i ipostaziindu-le `n Sine (ejnuposthvsa" ejautæ) prin aceea c\ nici o f\ptur\ nu mai are o mi[care separat\ (a[feton), nep\rta[\ de

prezen]a Lui, prin care suntem [i ne numim dumnezei (qeoiv)

Th Ec I, 55, P.G. 90,

pred=ndu-l `ntreg lui

”;

1104BC, trad. rom., FR2, p. 165; Thal. 60, P.G. 90, 621A-C, trad. rom., FR 3, p. 331 [.u.

PERSOANA - IZVOR DE COMUNIUNE ~N GÂNDIREA PATRISTIC|

103

au contestat teoria ra]iunilor divine a Sf=ntului Maxim credem c\ aceasta se poate contesta numai `ntr-o teologie de tip scolastic marcat\ de dualisme de tipul natural-supranatural. Dac\ exista o preten]ie de confirmare printr-un consens general a `nv\]\turii Sf=ntului Maxim M\rturisitorul despre ra]iunile divine, putem spune c\ exist\ totu[i dou\ idei istorice care pot sus]ine aceasta. Prima idee este str=nsa leg\tur\ ce exist\ `ntre hristologia [i cosmologia sa, hristologia sa fiind normativ\ pentru Ortodoxie prin canonizarea ei la Sinodul VI Ecumenic de la Constantinopol, iar cosmologia fiind una hristologic\, de ne`n]eles, f\r\ orientarea sa hristic\. Al doilea argument ar fi reluarea temei ra]iunilor divine `n secolul al XIV-lea `n timpul disputelor palamite, `ncerc=ndu-se o apropiere a conceptului de energie necreat\ ca cea de ra]iune divin\, ele nesuprapun=ndu-se totu[i 65 . Tema energiilor divine necreate ale lui Dumnezeu a devenit prin redescoperirea ei `n secolul trecut una din temele cele mai de profunzime ale teologiei ortodoxe.

65 Vezi J. Van Rossum, The lovgoi of Creation and Divine „energies” in Maximus the Confessor and Gregory Palamas, `n „Studia Patristica”, XXVII (1993), p. 213-217.

104

TEOLOGIE {I VIA}|

About cosmos and its fulfillment in man in the theology of Saint Maximus the Confessor

Saint Maximos the Confessor is one of the greatest Byzantine theologians. His thinking is a peak of the universal theology, a moment of original synthesis, a corner- stone for the next generations of theologians. In the above study, the author presents Saint Maximos utterly coherent vision, regarding the structure and meaning of the existence of cosmos and man. The theologian must commence any approach of the relationship God – Creation with affirming the total transcendence of God to the world. God is above all creation, which he created from nothing. Man has a very well-determinated place in the world, through him the univers fulfilling its vocation. The human person cannot exist without his natural environment as well as the world (creation) cannot exist without its mediator – the man. Saint Maximos bases his undestanding of the world upon the philosophical idea of movement. The univers does not exist without continuous motion. This state now exists in a process of sequent broading (diastolhv) and narrowing (sustolhv) that suggests the activity of the heart. The entire univers is a huge heart that beats, as long as it receives the love of God. His entire motion conceivement is a correct application of the Aristotelus philoso- phy of motion. The motion is not, however, directed to a precise goal. It is constitutive to all created being. In our days science reached the same conclusion in a different way, of course. In his approach, Saint Maximos relies upon the idea of the divine reasons within the beings, through which the world is harmoniously organized. The reasons (lovgoi) allow the presence of divinity in the world (kovsmo"). Therefore, through the reasons there had been an incarnation of the Supreme Reason (Lovgo") in the beings, foregoing the next two: the incarnation in the Scripture and in the Person of Christ. Every reason misteriously comprehends the Supreme Reason. The difference of manifestation of these reasons is one of degree. Through this, Saint Maximos affirms the presence of God in all creation (not substantial but through his lovgo" three times, accor- ding to the great theologian, incarnated in the world. First time at the beginnings, when

He said „Let there be

!”.

Only a scholastic theology can deny the existence of the reasons. The doctrine of Saint Maximos is sustained by two main concepts:

- the strong link between the christology and cosmology. The cosmology has a

christocentric trend.

- the doctrine of the reasons was reassessed in the 14 th century during the pala-mite debates. Redescovered, the theme of energies became during the 20 th century one of the most important, a most profound insight of the Orthodox theology.