Sunteți pe pagina 1din 3

Privitor al relaţiilor sol-apă-plantă, pe plan naţional şi internaţional se acordă o

importanţă deosebită proceselor de alimentare cu apă şi de nutriţie a plantaţiilor de pomi,


precum şi de protecţie a mediului ambiant. Dar, utilizarea chimizării pe scară largă în
pomicultură implică creşterea riscului de poluarea a ecosistemelor pomicole, în special a
apelor superficiale şi subterane, iar până în 2015 toate ţările europene vor trebui să
implementeze Directiva Cadru UE privind apa (Water Framework Directive). Realizarea
acestor obiective se bazează în perspectivă, în principal, pe intensificarea folosirii
resurselor naturale şi practicarea unor tehnologii ecologice.

Consumul de apă al culturilor asociat cu administrarea îngrăşămintelor, depinde în bună


măsură de condiţiile pedoclimatice existente. Atât pe plan naţional cât şi internaţional, în
optimizarea regimului de alimentare cu apa şi elemente nutritive prin fertirigare a
livezilor în condiţiile menţionate se acţionează pe următoarele direcţii: 1) ameliorarea
proceselor de nutriţie a pomilor, 2) reglarea regimului hidric al solurilor şi separarea cât
mai exactă a componentelor bilanţului apei în sol, 3) stabilirea elementelor tehnice ale
diferitelor metode de irigaţie asociate cu fertirigaţia.

www.icdp.ro/ro-index.php?target=ro... - În Cache - Pagini similare –

IRIGAREA LIVEZILOR
Asigurarea factorului apa constituie un element determinant in desfasurarea procesului de
crastere si productie a pomilor.Exista o corelatie pozitiva intre volumul transpiratiei si
cantitatea de substanta uscata elaborata de planta,raport cunoscut sub denumirea de
coeficient de transpiratie.Acesta este utilizat pentru evaluarea consumului hidric ale
diferitelor specii pomicole.

Evaluarea cantitatii de apa din sol.Se poate realiza fie prin metode clasice de ridicare a
probelor de sol,cantarire,uscare in etuva si calculul continutului de apa,fie cu ajutorul
unor mijloace mai expeditive :tensiometre,umidometre cu rezistenta electrica de tip
Bouyoucos,umidometre cu neutroni si altele.

Metode de irigare.Dintre cele mai folosite,mentionam:pe brazda,prin


aspersiune,subterana,prin picurare si bazine. Udarea pe brazde este adoptata pe solurile
cu textura mijlocie,terenuri cu pante reduse si uniforme,precum si pe pante mai
mari,orientand brazdele pe curbele de nivel cu o inclinare de 1-1,5%.Este un sistem
economic datorita circulatiei apei prin gravitatie.

Irigarea prin bazine poate fi adoptata pe terenuri cu panta de 1-2 %.Apa adusa prin canale
deschise sau conducte ingropate este distribuita la baza omului in bazine amenajate cu
digulete de 15-25 cm inaltime.
www.e-referate.ro/.../Ecotehnica_plantatiei_pomicole_pe_rod2008-06-30.html -
În Cache - Pagini similare –

Pentru pomi şi viţa-de-vie se folosesc cu eficienţă solurile podzolite,


brune de pădure, redzinice cu profil de grosime mică cu apa freatică sub
1,5-2 m, cu textură apropiată de cea lutoasă, cu drenaj normal, cu conţinut
echilibrat de elemente nutritive, cu calciu activ īn cantitate tolerabilă şi cu
reacţie neutră, slab acidă şi acidă. Caisul, piersicul, migdalul, precum şi
viţa-de-vie cresc şi rodesc bine şi pe solurile cu reacţie slab alcalină, dacă
acest caracter este imprimat de prezenţa calciului. piersicul şi nucul valorifică bine
solurile nisipoase, mai
ales dacă sunt irigate şi fertilizate sistematic.

Arbuştii fructiferi ca afinul, coacăzul, zmeurul sunt specii cu cerinţe moderate faţă
de factorii de mediu, de aceea se comportă bine în România.
Aceşti arbuşti se înmulţesc uşor şi intră repede pe rod, iar fructele obţinute au valoare
nutritivă şi terapeutică ridicată.

Pentru înfiinţarea unei plantaţii de arbuşti fructiferi în condiţii corespunzătoare fermierul


trebuie să aibă cunoştinţe referitoare la:

Cerinţele faţă de sol și apă

Afinul, coacăzul, zmeurul se dezvoltă bine în zone colinare, cu un regim de precipitaţii


mai mare de 600 mm anual sau în condiţii de irigare, dar nu suportă stagnările de apă.
Afinul preferă soluri bine drenate, fără exces de umiditate, cu reacţie acidă (pH 4,3-5,5).
Reacţia solului este una dintre însuşirile care limitează aria de răspândire a acestei culturi.

Această specie nu se va cultiva pe terenuri unde au fost aplicate amendamente calcaroase


în anii precedenţi dacă reacţia solului nu a coborât sub 5,5. Dacă ph-ul este mai mare de
5,5, pentru scăderea acestuia se va folosi turbă acidă aplicată în groapa de plantare.
Preferă soluri bogate în humus, evitându-se solurile sărace şi cele nisipoase.

Coacăzul se dezvoltă bine pe soluri permeabile, fertile, suficient de umede, cu reacţie


uşor acidă (phH 5,0-6,5).

Zmeurul această specie se cultivă pe diferite tipuri de sol, dar nu suportă solurile grele,
calcaroase şi reci. Se dezvoltă bine la un pH de 5,6-6,8.