REACTII ADVERSE MEDICAMENTOASE

Efectele benefice ale medicamentelor sunt insotite de un risc inevitabil de

aparitie a efectelor nedorite.Reactiile adverse la medicamente sunt efecte
nedorite cu caracter nociv pentru sanatate care apar la dozele folosite obisnuit in
terapie.Ele trebuiesc deosebite atat de efectele nedorite de ordin farmacodinamic
(de ex.uscaciunea gurii provocata de atropina),care pot fi neplacute dar nu
sunt,de obicei,nocive,cat si de efectele de intoxicatie acuta(ex.coma
barbiturica),care apar la doze mari,ce depasesc pe cele utilizate normal.
Majoritatea reactiilor adverse la medicamente sunt putin importante si
sunt reversibile.Exista insa si reactii adverse grave,unele care pot duce la
infirmitati,iar altele chiar la moarte.Spre exemplu cloramfenicolul poate produce
aplazie medulara ,oreactie adversa cu o mortalitate de aproximativ 80%,dar cu o
frecventa de 2-4 cazuri la 100.000 de bolnavi.Frecventa reactiilor adverse depinde
si de grupa terapeutica a medicamentului
Reactiile adverse apar de obicei la medicatia cardiovasculara,diuretice,
neuro-psihotrope,antiinflamatorii nesteroidiene,glucocorticoizi,antibiotic si
anticoagulante.Cele mai frecvente reactii adverse se inregistreaza la
medicamentele anticanceroase,iar medicamentele cardiovasculare pot produce
reactii adverse cu o frecventa de peste 20%.De asemenea se inregistreaza des
reactii adverse in asocierile estro-progestative orale(folosite ca
anticonceptionale). Principalele simptome apar la nivelul pielii,tubului digestive,
sistemului nervos central si sangelui.
Dupa mecanism reactiile adverse pot fi:
-reactii adverse de tip toxic.Riscul este mai mare cu cat doza este mai
mare.Apar de obicei in insuficienta hepatica sau renala si la nivelul miocardului
bolnav.In cazul digitalicelor doza eficace este foarte apropiata de cea
toxica.Interactiunile medicamentoase pot provoca de asemenea fenomene

toxice.De ex.trenchilizantele sau neurolepticele potenteaza uneori periculos

efectele altor deprimante centrale(anestezice generale,hipnotice,morfina).
Exista mai multe mecanisme prin care se pot produce reactii adverse
toxice.Uneori este vorba de o exagerare a efectului terapeutic,in urma actiunii
medicamentului prin acelasi mecanism si asupra acelorasi receptori ca si in cazul
efectului therapeutic.Spre ex.medicamentele care scad tensiunea arteriala pot fi
utile pentru tratamentul hipertensiunii arteriale,dar in doze mari si in anumite
conditii pot produce hipotensiune arteriala ca reactive adverse.
Alteori, reactiile adverse se produc prin actionarea acelorasi receptori
farmacologici ca si in cazul efectului terapeutic, dar este vorba de receptori situati
in alte organe decat cele a caror afectiune se trateaza. Spre exemplu,
medicamentele care stimuleaza receptorii adrenergici produc bronhodilatatie prin
stimularea unor receptori adrenergici la nivelul bronhiilor si sunt utile in
tratamentul astmului bronsic, dar acestea pot actiona si asupra receptorilor
adrenergici de la nivelul cordului, putand astfel sa agraveze o cardiopatie
ischemica. Exista mai multe situatii care pot explica aparitia de reactii adverse de
tip toxic, chiar daca medicamentele se administreaza la doze terapeutice. Uneori
este vorba de persoane mai sensibile la medicamente, care prezinta fenomene
toxice la dozele terapeutice mari.
Alteori este vorba de o sensibilitate crescuta a anumitor organe. Un organ
bolnav este de regula mai sensibil la medicamente decat un organ sanatos. Din
aceste considerente nu este bine sa se administreze medicamente care pot fi
toxice pentru anumite organe bolnave. Spre exemplu, nu este bine sa se
administreze antibiotice aminoglicozide, care sunt toxice pentru rinichi, unui
bolnav care prezinta o patologie renala asociata infectiei pentru care se
administreaza aminoglicozidele.Alteori, se pot intalni situatii in care se apeleaza la
marirea dozei pentru a obtine un efect mai intens.
Pot aparea si probleme de ordin farmacocinetic care sa creasca nivelul
plasmatic al medicamentului. Putem intalni fenomene care conduc la
impiedicarea eliminarii unui medicament din organism. Astfel, administrarea unui
medicament la un bolnav caruia ii este afectat organul implicat in eliminarea

medicamentului respectiv poate conduce la cresterea nivelului seric al

medicamentului si implicit a toxicitatii. Medicamentele care se elimina prin
excretie urinara pot fi toxice in doze terapeutice la bolnavii cu insufi cienta renala,
iar medicamentele care se elimina prin metabolizare hepatica pot fi toxice in doze
terapeutice la bolnavii cu insuficienta hepatica. Pot interveni, de asemenea,
fenomene de inhibitie enzimatica care determina scaderea metabolizarii si
cresterea implicita a nivelului seric al medicamentului a carui metabolizare este
inhibata.
In alte situatii se intalneste o crestere a concentratiei formei libere
active a medicamentului, nelegata de proteinele plasmatice. Astfel, scaderea
proteinelor plasmatice, intalnita in sindromul nefrotic sau in insuficienta
hepatica, poate creste forma libera a medicamentelor care se leaga de aceste
proteine, crescandu-le astfel toxicitatea. Pot aparea, de asemenea, fenomene
de deplasare a unui medicament de pe proteinele plasmatice de catre un alt
medicament, crescandu-i astfel concentratia formei libere si implicit
toxicitatea.
Tot in categoria reactiilor adverse de tip toxic sunt incluse unele reactii
adverse particulare, cum sunt dismorfogenitatea si teratogenitatea,
mutagenitatea si cancerogenitatea. Reactiile adverse dismorfogene si
teratogene constau in aparitia de anomalii sau malformatii congenitale la
copilul nascut dintr-o mama care pe parcursul sarcinii a urmat un tratament cu
un medicament capabil sa produca astfel de reactii adverse. . Cercetarea
teratogenitatii este obligatorie si se efectueaza prin administrarea substantei
de cercetat la animale femele gestante, urmarindu-se calitatea puilor nascuti in
aceste conditii. Exista situatii de boli grave la care mijloacele terapeutice sunt
insucifiente si pentru care se accepta in terapia umana medicamente
teratogene. Astfel, spre exemplu, medicamentele anticanceroase sunt sigur
teratogene. Pentru astfel de situatii se recomanda aplicarea de masuri
anticonceptionale, cel putin pe perioada tratamentului.

Reactiile adverse mutagene constau in producerea de mutatii genetice in

urma administrarii medicamentelor. Mutatia genetica produsa de un medicament
se poate uneori manifesta dupa mai multe generatii de la administrarea
medicamentului, ceea ce face adesea foarte dificila cercetarea epidemiologica a
acestui tip de reactii adverse.
Reactiile adverse cancerigene constau in producerea de cancere sub efectul
medicamentelor.
-reactii adverse idiosincrazice; apar de obicei la doze mici, dar numai la anumite
persoane, care prezinta o sensibilitate crescuta la anumite substante,
sensibilitate determinata genetic. In functie de deficitul genetic, aceste reactii
adverse se pot manifesta ca o intoxicatie cu medicamente, desi s-au
administrat doze mici, sau se pot manifesta complet diferit de efectele
obisnuite ale medicamentului. Cele care se manifesta ca o intoxicatie se
datoreaza unui deficit intr-o enzima care metabolizeaza medicamentul. Exista
persoane care prezinta deficit de glucozo-6-fosfat dehidrogenaza, enzima
implicata in mentinerea formei hematiei. La astfel de persoane multe
medicamente pot produce anemii hemolitice.
-reactii adverse alergice; sunt efecte nocive datorate interventiei unor
mecanisme imune. Ele se produc la doze foarte mici de medicament, daca
persoana a fost sensibilizata in prealabil la medicamentul respectiv. Aceste
reactii implica un mecanism imun antigen anticorp. Reactia alergica nu apare
la primul contact cu medicamentul, dar la acest prim contact se produce o
sensibilizare generatoare de anticorpi. La un nou contact, de obicei dupa o
latenta de cel putin 7-14 zile, daca anticorpii sunt in exces, se produce o reactie
alergica. Alergia se mentine perioade lungi de timp, cel mai adesea toata viata
persoanei respective.Alergia este incrucisata pe grupe chimice de
medicamente, o persoana alergica la un medicament fiind adesea alergica la
mai multi produsi inruditi structural cu medicamentul respectiv. Astfel, o
persoana alergica la o penicilina poate sa fie alergica la toate penicilinele, iar o
persoana alergica la o sulfamida poate sa fie alergica la toate

sulfamidele,inclusiv la unele diuretice cu structura sulfamidica sau la sulfamide

antidiabetice.
Nici un medicament nu este complet lipsit de efecte secundare,iar un
efect secundar pentru un pacient poate fi efectul farmacologic dorit pentru un
alt pacient.Prevenirea reactiilor adverse la medicamente implica, in primul
rand,un indice mare de suspiciune ca aparitia unui nou semn sau symptom
poate fi legata de medicament.Reducerea dozei sau intreruperea medicatiei
suspectate clarifica de obicei problema reactiilor toxice dependente de
concentratia medicamentului.
.

BIBLIOGRAFIE
ION FULGA,FARMACOLOGIE GENERALA
MEDICINA GENERALA ,VOL.1