pe a viitorului fereastr. nefiresc de rar comparativ cu lumea nefireasc, aflat pe punctul de a sri de pe acea fereastr iluzorie de la etajul dou mii doisprezece a hotelului numit Istorie. iar cnd privesc nu vd nicidecum marea cu sarea. n schimb vd cum treptat m descompune zarea n achii,n cioburi,n frme de cuvinte,de idei,de gnduri pline de mine mnat de vnturi, prin zeci de mii de cugetri prin venice abise nchis n nite cri uzate deschise...redeschise... rugndu-m la-ntregul ce am fost ca la un moment dat
o pereche de ochi cprui
s m absoarb sfrmat i precum un puzzle s m rentregesc total i perfect ntr-un corp ceresc. dar m opresc... din privitul pe acea fereastr. mi-e s nu alunec i eu de pe pervazul tinereii ntr-un btrn,prostesc clieu.