GRUP SCOLAR CU CLASELE I-XIII IOAN N.

ROMAN
Strada CUZA VOD, Nr. 80, Cod Postal 900697 Constanta, Telefon Fax : 0040-241-617920

PENTRU EXAMENUL DE CERTIFICARE A COMPETENTELOR

PROFESIONALE - NIVEL 3

Indrumator:

Elev:

Prof.Ing .Cibotariu Lucia

Barbu Alexandra
Clasa a XII-a A
An scolar 2011-2012

TEMA PROIECTULUI:
PRINCIPII FOCALIZATOARE SI SINTETIZATOARE IN
DESIGNUL VESTIMENTAR

CUPRINS

Cap. 1. Argument

Cap. 2. Consideratii generale

Cap. 3. Principiile designului vestimentar

Cap. 4. Produse vestimentare

Concluzii

Bibliografie

Anexe

Cap. 1. Argument
Designul este un proces care poate lua multe forme, depinzand de obiectul proiectat
si de individul sau indivizii participanti .In contextul artelor aplicate, ingineriei,
arhitecturii si alte astfel de eforturi creative , designul este atat un substantiv, cat si un
verb . In contextul de verb, este procesul originarii si dezvoltarii unui plan pentru un
obiect estetic si functional , care de obicei necesita cercetare , gandire si modelare
considerabila , ajustari iterative si re-design . Ca substantiv este folosit de obicei pentru
atat planul final al actiunii (un desen, model sau alte descrieri) , cat si ca rezultatul
urmarii acelui plan al actiunii (al obiectului produs) .Designul este astfel contrastat
cu neputinta , hazard sau lipsa de complexitate .
Moda este pentru unii o chestie frivola iar pentru altii ceva atat de complicat incat nu
merita sa se gandeasca la ea. Adorata, hulita, disecata, moda continua sa-si vada
imperturbabila , de drumul ei .
De-a lungul istoriei ea a atras atentia atat artistilor cat si scriitorilor care au incercat
sa gaseasca raspunsuri la toate intrebarile ridicate la ea( Balzac : Moda este de fapt
opinia momentului in materie de imbracaminte; Gutier :Femeile au doar simtul modei ,
nu si al imbracamintei ; Destouche : Un intelept urmeaza moda chiar daca rade de ea ;
George Bernard Show : Moda este o epidemie controlata). Designerii creeaza moda
atunci cand vor sa se distinga , sa evite sa le fie copiata opera. Rolul modei este de a
proteja drepturile intelectuale ale creatorilor .
Reprezentarea de modele vestimentare cu materiale adecvate prin raportarea la
diferite date corporale (solduri late/inguste),utilizand ca si mijloace : ritmul, armonia,
propotionalitatea, este un capitol mic in designul vestimentar, o parte mica dar fara de
care nu s-ar atatea operede arta ca sa zic asa. Propotionalitatea, ritmul, armonia sunt
criterii de baza, cu ajutorul carora, daca ai putin talent si sti sa te joci, se poate crea ceva
uimitor. Moda actuala presupune diversitatea, individualitatea pentru ,,super-femeia
sofisticata, puternica care stie sa-si puna in valoarea personalitatea.

Cap. 2. Consideratii generale

2.1. Materiale textile
In designul vestimentar alegerea materialelor, corelarea proprietatiilor acestora cu
caracteristicile modelelelor, este vitala; ea este conditionata si de diferitele tipuri de piete
de desfacere, de anumite concepte privind imaginea unor case de moda sau firme, de
principile artei, de tipul si structura produsului de imbracaminte, ocazia purtarii, de
principiile, modei, de calitate, de bun gust. Materialul textil este elementul cu ajutorul
caruia se creaza si se realizeaza noile modele; selectarea acestuia si evolutia formei sau
stilului, noilor produse, alcatuiesc o grupa de notiuni care trebuie considerate, intotdeauna
impreuna.
Creatorii experimnetati studiaza noile materiale mai devreme, deci inainte de
inceperea sezonului, pentru a se inspira si a le alege pe cele pentru care vor crea
modelele sau pe care le vor folosi pentru modelele deja proiectate.Orice nivel al
pietei,pentru orice produs de imbracaminte, materialul potrivit usureaza munca
designerului.
Materialul textil, caracteristicile sau propunerile acestuia determina o serie de
restricti imediate in design, cea mai evidenta dintre acestea fiind coleratia care trebuie sa
existe intre material si scopul pentru care el a fost creat cum ar fi:
-Materialele calduroase sa fie utile pentru sezonul rece (cele realizate din
lana), iar cele racoroase pentru sezonul cald;
-Materiale bogate, pretioase, pretentioase, fabuloase cu proprietati
estetice deosebite, sa fie pentru crearea vestimenetatiei de seara.
-Materialele durabile sa fie folosite la realizarea imbracamintei pentru
timpul liber, joaca, sau tinuta de protectie.
Alegerea materialului in scopul creari si realizarii noilor produse de imbracaminte
se bazeaza atat pe criterii stiintifice cat si pe criterii estetice, deosebit de important fiind,
5

in acest sens, proprietatile ce asigura confort la purtare, valoarea de prezentare si mult

mai rar, durabilitatea.
2.2. Structura materialului
Structura sau contextura sunt cele ce dau valoare materialului, modul in care
acesta este perceput, tactil si vizual. Aspectul si structura materialului dicteaza silueta si
tipul de imbracminte ce poate fi creat si realizat. Un material moale, cu drapaj foarte bun,
nu este adecvat pentru produsele de imbracaminte care cer o anumita rigiditate sau
stabilitate; de exemplu o matase fina nu este adecvata pentru o jacheta, dupa cum un
material gros din lana nu este potrivit pentru o rochie fluida de seara. La proiectarea
produselor de imbracaminte trebuie sa se tina cont de diferentele subtile dintre materiale
si stilul adecvat al acestora; in acest sens patru componente sau elemente sunt esentiale in
cazul unui material textil: fibra, firul, constructia si tratamentul de finisare.
Pentru a ne familiariza cu materialele textile, incercam sa le apreciem contextura
si starea suprafetei, sa le pipaim, sa le drapam; recurgem apoi la modelare pentru a vedea
cum poate fi acoperit si infrumusetat corpul omenesc. Folosind aceste metode am putea
remarca faptul ca materialele stralucitoare, lucioase, creaza senzatia ca silueta sau
conformatia sunt mai mari, mai ales in cazul unui produs de imbracaminte cu o silueta
ajustata, suprafetele stralucitoare confera de asemenea un aspect mai elegant in
comparatie cu cele mate, intunecate. Incercam apoi sa coleram materialele cu tipul de
imbracaminte, ocazia purtarii. Silueta si modelul produselor de imbracaminte sunt
influentate de structura materialului textil, masa specifica, desen. Contextura materialului
textil poate fi descrisa ca: aspra, noduroasa, lejera, cu tuseu placut etc. Materialele
moi si netede, drapeaza bine si cad in falduri usoare, fiind recomandate in crearea unor
linii curbe neaccentuate.
Trebuie cunoscute o serie de aspecte legate de fabricarea materialelor si a
confectiilor textile ceea ce presupune evaluarea si testarea materialelor pentru a evita
solutiile gresite. Selectarea materialelor este dependenta de moda, estetica, contextura,
destinatie, functionalitate.

2.3 Desenul materialului

Arta decorarii produselor de imbracaminte consta in utilizarea unor detalii sau
elemente accesorii, functionale sau ornamentale, in scopul infrumusetarii, cresterii,
atractivitatii, propuneri in valoarea etc. Elementele care nu alcatuiesc structura sa de
baza, ar fi, gulerele, mansetele, clapele, epoletii etc., iar detaliile sunt elemenete
decorative adaugate produsului de inbracaminte ar fi, broderii, panglici, dantele etc.
Cand se doreste decorarea unui produs de inbracaminte se au in vedere o serie de
aspecte, similarea celor ce intervin in selectarea materialelor textile cum ar fi:
Elementele decorative trebuie sa accentueze produsul de imbracaminte sau sa-l
faca neasteptat, neobisnuit.
Culorile si dimenesiunile elemntelor decorative sa completeze intregul si sa
sublinieze, sa intareasca sau sa infrumuseteze proportiile inbracamintei.
Elementele decorative sa fie compatibile cu instructiunile de intretinere ale
materialelor pe care le ornamenteaza.
Elementele decorative nu trebuie marite in mod arbitrar, ci trebuie pastrate
anumite proportii, ce pot fi subordonate unor norme care se deduc din experienta si
relatia omului cu obiectele si chiar cu lumea inconjuratoare.
Nu exista parti izolate, ele trebuie compuse, gandite si supuse unei
interdependente spre a forma un tot unitar.
Realizarea unei armonii perfecte intre suprafete, linii si culoare inseamna o
echilibrare a intregului ansamblu decorativ si a tuturor partilor ce trebuie decorate.

Cap. 3. Principiile designului vestimentar

In design,un principui reprezinta doua lucruri:

Linia directoare sau de ghidare, tehnica sau metoda de utilizare a unui element,
pentru a se obtine un anumit efect.

Termenul care descrie efectul vizual rezultat din aplicarea cu success a acelei
metode.
Atunci cand sunt aplicate, cu success, tehnicile de echilibrare, efectul vizual

rezultat este cel al unei distributii egale sau in balans a maselor, volumelor, suprafetelor,
culorilor etc., deci de echilibru; astfel, un principiu este atat un proces, cat si un rezultat.
Principiile pot fi doar comparate cu reguli sau formule si nu confundate
cu acestea , deoarece nu sunt tot atat de rigide ; ele sunt flexibile si inepuizabile , atat prin
aplicatiile pe care le au , cat si prin relatiile lor reciproce . Un principiu este distinctiv
numai din alte principii . Orice principiu este distinctive numai din punct de vedere
teoretic deoarece in practica este extrem de dificil. Designerul trebuie sa cunoasca toate
categoriile de principii , puterea lor , nivelul de aplicare , gradul de complexitate , caror
elemente se pot aplica , potentialul lor in vestimentatie etc.
,,Principii focalizatoare

,,Principii sintetizatoare

-concentrismul

-proportia

-contrastul

-scara

-accentul

-echilibrul
-armonia
-unitatea

Principiile ,,focalizatoare sunt mai cuprinzatoare, iar ,,principiile sintetizatoare

sunt cele mai complexe. Toate principiile pot fi folosite atat sub aspect structural , cat si
sub aspect decorative.
3.1 Concentrismul
Concentrismul este cresterea progresiva a marimii straturilor care au aceeasi forma
si un centru comun; marginile pot fi drepte, curba sau pot sa aiba forme libere; ele
pastreaza o anumita relatie reciproca, pas cu pas, treapta cu treapta.

Cel mai puternic efect fizic al concentrismului este, in mod obisnuit, acela de a
focaliza atentia spre elementul central, accentuand atat acest punct, cat si zona corpului
pe care el o decoreaza; iata de ce, concentrismul este unul dintre principiile care
concentreaza cel mai puternic atentia, cu toate ca are si un aspect directional prin faptul
ca repetarea linie conduce spre treapta urmatoare si spre punctul culminant din centru.
Concentrismul este limitat in utilizare dar este, totodata, puternic si din acest motiv,
trebuie folosit corespunzator in designul vestimentar. Concentrismul este un principiu ce
se aplica numai liniei, suprafetelor, formei si combinatiilor dintre aceste elemente ce se
regasesc intr-un desen.Formele libere ce se regasesc in dispuneri concentrice sunt
provocatoare, iar atunci cand sunt utilizate cu succes prezinta efecte izbitoare,
neasteptate.Trecerea de la o unitate la concentrica la asta este foarte rar lina sau usoara.

Concentrimul poate fi ritmic si contribuie in mod sigur, la cresterea accentului; utilizarea

lui cu grija poate contrinui la crearea principiilor sintetizatoare dar, puterea accentuata a
zonei centrale reduce mult din aceste posibilitati. Cu toate ca unele margini exterioare ale
anumitor forme concentrice pot fi structurale ( un buzunar, de exemplu, poate fi ingenios
realizat din patrate sau dreptunghiuri concentrice ) concentrismul are, in marea majoritate
a cazurilor, un rol decorativ.
3.2 Contrastul
Contrastul este senzatia unor diferente distinctive, este opozitia lucrurilor care
exprima sau subliniaza deosebirile. Contrastul este deci opozitia dintre doua sau mai
multe elemente asociata care creeaza un ansamblu expresiv.Prin contrast elementele isi
contureaza si mai mult caracterele proprii, iar atunci cand creatorul a gasit raportul potim
intre forma, marimea, valoarea si culoarea lor, expresivitatea intregului atinge cel mai
inalt grad. Contrastul, in arta, este neantagonic si apare ca unul dintre principiile

fundamentale ale creatiei artistice; se vorbeste astfel despre contrast de linii si forme, de
marimi si structuri, de textura, de umbra si lumina, de valoare, de culoare, de cald si rece,
de puritate. Contrastul este unul dintre cele mai puternice si imperative principii ale
designului, care focalizeaza atentia spre locul unde diferentele se opun.

Contrastul este un principiu excitant, dinamic, care poate avea o gama larga de
variatie, de la moderat sau subtil, la agresiv si extrem de puternic.Din punct de evdere
fizic, contrastul pare sa accentueze si sa mareasca zona corpului pe care este plasat,
datorita faptului ca el capteaza puternic atentia. Pentru a crea senzatia de suplete se poate
recurge la contraste slabe intre zona umerilor si zona centrala a fetei; fata un astfel de
contrast, zona superioara a trunchiului va parea mai mare.
Din punct de vedere psihologic, contrastul este revigorator sau dramatic si, cu cat
este mai puternic, cu atat efectul este mai evident.Desi contrastul sugereaza opozitie, cea
mai eficienta utilizare a sa presupune contradictii armonioase si nu conflicte competitive;
el trebuie sa accentueze difetentele fara a distruge unitatea. In multe culturi, contrastul
puternic este regasit mai ales in imbracamintea sport sau pentru activitatisportive si timp
liber, in timp ce pentru ocazii deosebite sunt cerute contraste mai subtile, mai moderate.
Tipuri de contraste
Marea putere a contrastului consta, printre altele, in remarcabila sa versatilitate.
Contrastul este posibil oriunde calitatile pot varia sau se pot intinde de-a lungul unei
continuitati, iar extremele oricarei continuitati ofera un maximum de contrast. Formle pot
contrasta fie in marime, fie in contur. Contrastul culorilor este considerat a fi aproape o
stiinta; efectele psihologice ale culorilor sunt accentuate prin contrast.
10

Din punct de vedere structural, exista nelimitate posibilitati de a introduce

contrastul; cusaturile, pensele si toate liniile constructive, marginile, faldurile, pliurile
etc., sunt linii care pot contrasta una cu cealalta , sub diferite aspecte; ariile netede, moi,
contrasteaza cu cele buclare, piloase sau cu alte efecte de suprafata; ,,plinatatea fustei
plisate poate contrasta cu simplitatea corsajului ajustat.Contrastele decorative au in
general, cel mai puternic impact, ele recurgand, de obicei, la desene, culori, linii, forme,
diverse reactii ale lunimii.
3.3 Accentul
Accentul este crearea unui punt focal, a celui mai important centru de interes, caruia
ii sunt subordonate toate celelalte, in ordinea importantei lor. Accentul invita privirea sa
scruteze orice aranjament, comparand diferitele parti constituiente si stabilind, in cele din
urma, ce este mai important, dupa care, ochiul ii este permis sa se odihneasca si sa
descopere o imagine minunata.

Din punct de vedere fizic, accentul atrage atentia atat asupra sa, cat si asupra zonei
corpului in care el se focalizeaza; iata de ce, este la fel de important de stiut unde si cum
trebuie evitat accentul, precum si unde si cum trebuie plasat. Efectele fizice ale accentului
joaca un dublu rol: prin directionarea atentiei spre o anume zona a corpului, in mod
inevitabil distrage atentia de la alte zone.Din punt de vedere psihologic, creatorul poate
accentua o tema sau o anumita dispozitie. Cand toate elementele unui produs de
imbracaminte sunt utilizate in acelasi mod, contribuind la crearea aceleiasi dispozitii, ele
se intaresc reciproc si accentueaza starea de spirit dorita.
Un punct focal capteaza atentia, atat sub aspect fizic, cat si sub aspect psihologic,
ceea ce presupune o armonizare perfecta a acestor doua fatete.
Doua principii sunt indispensabile crearii accentelor; acestea sunt:

11

Unde este asemare exista repetitie, iar unde sunt diferente exista contrast;

Extremele, in orice directie sau sens, sunt evidente.

Din punct de vedere structural, orice linie de terminatie accentueaza zona corpului

din apropiere; genunchi, glezne, incheietura mainii, mana, gatul sau fata; accentul este
creat si atunci cand anumite zone, care de obicei se ascund, sunt expuse. Accentul trebuie
utilizat simplu si cu restrictie din cauza puterii pe care o poseda; in caz contrat, el se
autodistruge.
3.4 Proportia
Proportia este rezultatul relatiilor comparative dintre distante, marimi, cantitati,
grade sau parti; poate fi liniara, bidimensionala sau tridimensionala. Rekatiike
comparative ale proportiei ,,pot lucra, in mod fundamental, la oricare din nivelele
urmatoare sau la toate odata:

In cadrul aceleiasi parti: de exemplu, in compararea lungimii cu latimea in cazul

unui dreptunghi sau a unei fuste;

Intre parti: cum ar fi in compararea ariei unui dreptunghicu cea a unuia adiacent, a
ariei manecilor cu a corsajului sau a cantitatii unei culori cu o alta;

Intre parti si intreg: cum ar fi in compararea volumului fustei cu cadrul intregii

rochii;

Intre intreg si ambient: de exemplu, in compararea marimii si formei unei case cu

marimea zonei inconjuratoare, sau in corelarea marimii si formei unui produs de
imbracaminte cu forma si dimensiunile corpului purtatorului.
Proportia in imbracaminte
In ceea ce priveste imbracamintea, in mod traditional, proportia se ocupa, in

principal, cu liniile de sectionare, formele sau ariile constituiente, deoarece ariile contin
contexturi, culori sau desenele ce apar in diferite cantitati sau proportii. Multiplicarile si
divizarile extrem de exacte, jumatatile egale sau strictele formule matematice par sa
produca relatii sterile, lipsite de imaginatie.

12

Esenta proportiilor placute este similara cu linia noastra familiara de ghidare: o

suficienta varietate pentru a trezi interesul, insa nu prea multa, pentru ca copleseste. Multi
oameni considera ca divizarea in doua zone egale este mai putin interesanta, deoarece
este simpla, usoara si nimic altceva: acelasi lucru este valabil si in cazul patratului, a
formelor care au toate laturile egale sau a divizarii egale a suprafetei. Proportia are efecte
profunde

asupra

dimensiunilor

aparente

ale

figurii situatiei. Prin

modul

in

care designerul manipuleaza fiecare noua relatie dintre suprafata si forma, stabilind o
anumita silueta si divizand interiorul ei, el creeaza, de fapt, o noua proportie si un nou
aranjament vizual. Faptul ca proportiile aparente ale (figurii) siluetei umane, dezvaluie
marea putere si provocare a proportiei: ca poate crea iluzia de frumusete si perfectiune
acolo unde, de fapt, acestea (idealul) nu exista .
Din punct de vedere structural, fiecare pensa, cusatura sau margine influienteaza
proportiile formei pe care sunt plasate sau pe care o inconjoara. Din punct de vedere
functional, proportiile unui produs de imbracaminte trebuie sa corespunda cu proportiile
corpului pentru a fi asigurate miscarile si confortul acestuia.
3.5 Scara
Scara este relatia consistenta a marimilor, una fata de cealalta si cu intregul,
neglijand formele. In cazul imbracamintei, ..scara se refera, de obicei, la relatia dintre
marimea elementelor mai mici ( cum ar fi o funda, un buzunar sau alte trasaturi de stil,
motivul desenelor, elementele decorative, bijuteriile si accesoriile etc.) si marimea
partilor structurale principale ale imbracamintei si ale purtatorului. Sub aspect fizic, scara
creeaza iluzii de spatiu si de marime; de exemplu, o poseta de dimensiuni reduse (mica)
purtata de o persoana masiva face ce acesta sa para si mai mare, iar o sacosa mare

13

copleseste o persoana mica de statura. Prin urmare, persoanele caracterizate de

dimensiuni prea mari sunt prea mici trebuie evite, cel mai probabil, scarile ,,extreme,
atat si ceea ce priveste imbracamintea, cat si in ceea ce priveste accesoriile, deoarece
acestea accentueaza marimile, fie prin repetare, fie prin contrast.

Ca principiu in sine, scara poate implica uneori repetitia, dar nu o cere; cand
succesiunea si alternanta implica marimi diferite, ele contribuie si la stabilirea unei
anumite ,,scari sau proportii. Accesorile aduc puternice efecte de scara, atat in
imbracaminte, cat si fata de purtator; astfel, curelele, manusile, palariile,
incaltamintea,etc., pot avea aceleasi efecte asupra persoanei, ca si in cazul posetelor.
3.6 Echilibrul
Echilibru este senzatia unei distributii egale a ,,greutatilor vizuale, care confera
stabilitate, repaus, odihna, fermitate, constanta etc., conceptul fiind legat de mase,
dimensiuni, densitati si localizari ce izvoresc din propria noastra experienta. Exista trei
mai tipuri de echilibru: orizontal, in cadrul caruia partea dreapta o contrabalanseaza pe
cea stranga; vertical, cand partea superioara o contrabalanseaza pe cea inferioara; radial,
care integreaza si contrabalanseaza intregul, in jurul unui punct central. Artistii au acordat
o mare importanta acestui echilibru orizontal, descriind doua categorii majore de
echilibru: formal sau simetric si informal sau asimetric. Echilibrul este unul dintre cele
mai importante principii sintetizatoare deoarece ochiul de-a lungul unor relatii variate,
pana la stabilirea unei senzatii de stabilitate si repaus privind intregul.

14

Din punct de vedere fizic, efectele vizuale ale echilibrului se nasc din distributia
greutatilor, densitatilor si tensiunilor. Din punct de vedere psihologic, contexturile ,,grele
cer, in mod logic, sa fie plasate spre terminatie, iar cele ,,usoare deasupra. Efectul creat
de echilibrul cromatic depinde de modul in care designul manipuleaza marimea, forma si
localizarea tonurilor, de cat de mult difera. Echilibrul este cerut atat in cresterea armoniei,
cat si a unitatii.
3.7 Armonia
Armonia este o senzatie agreabila , o consistenta a dispozitiei , o combinatie placuta
a unor lucruri diferite , dar care sunt utilizate in mod similar .Unele elemente si principii
ofera un compromise incantator intre doua extreme , plictiseala si conflict , care par sa
apartina una alteia si sa coopereze in jurul unei teme commune . Uneori armonia curge
usor si previzibil , iar alteori ea pare sa izvorasca din surse surprinzatoare . Armonia este
concordanta deplina intre elementele unui intreg si, potrivit traditiei, partile sau
functiile acestuia (intregului) trebuie structurate organic si totodata distinct intr-un tot
omogen, astfel incat sa produca un efect de ansamblu unitar si echilibrat (,,unitate in
varietate).
Armonia este unul dintre cele mai subiective principii deoarece, in diferite perioade
de timp, chiar si in cadrul aceleiasi culturi, au existat diferite conceptii despre ceea ce este
ea de fapt. Armonia presupune o deplina conlucrare intre toate cele trei aspecte ale
designului (functional, structural si decorativ), in caz contrar ea fiind distrusa.
Efectele fizice ale armoniei cer ca toate partile produsului sa fie corecte
dimensionate si proportiile bine ,,combinate astfel incat sa rezulte o imagine unitara,
corespunzatoare figurii umane; extremele dimensiunilor fizice trebuie evitate, dupa cum
trebuie evitata si monotonia unei egalitatii constante.Din punct de vedere psihologic,
armonia pare ca infloreste, ca izvoreste cu adevarat; ea manipuleaza celelalte principii si
elemente ale disgnerului pentru a stabili tonul sau starea, pentru a furniza ideea centrala a
infatisarii cuiva. Armonia coreleaza si integreaza, in mod placut, partile unui produs de
imbracaminte, fiind unul dintre cele mai puternice si ,,gingase principii sintetizatoare.

15

3.8 Unitatea
Unitatea are sensul deplin, de integritate totala; ea este calitatea de a fi ceva coerent
si finalizat, total implinit. Unitatea este o relatie in cadrul careia toate parile lucreaza
impreuna pentru a crea un efect consistent, complet. In cadrul designului vizual, ea cere,
de asemenea, varietate, corelare, integrare si finalizare. Armonia si unitatea nu trebuie
confundate. Atunci cand se vorbeste despre armonie, toate elementele unei compozitii
sunt intr-o corelatie placuta, insa aceasta nu implica, in mod necesar si finalitatea.
Unitatea este cea care ofera, de fapt, atingerea finala, sensul de complet, de terminat.
Unitatea nu poate exista fara armonie, deoarece aceasta este inseparabila.
Unitatea este ultimul principiu sintetizator; ea integreaza orice aspect in design.
Acopera toate cele trei aspecte alea designului ( functionale, structurale si decorative).
Efectele fizice ale unitatii creeaza o senzatie de marimi, dimensiuni, forme si culori
coerente. Toate principiile care pot contribui la realizarea armoniei, asigura si
unitatea.Concentrismul focalizeaza atentia spre un punct, generand un puternic centru de
interes; contrastul ofera acea varietate esentiala unitatii, iar accentul creeaza un miez,
centrul in jurul caruia graviteaza interesele subordonate. In ceea ce priveste principiile
sintetizatoare, unitatea se realizeaza mult mai usor cand proportiile sunt placute si cand
partile sunt legate in mod coerent cu intregul.
Se poate vorbi de unitate statica sau dinamica; unitatea statica se regaseste in
creatiile armonioase care sunt bazate pe figuri geometrice regulate sau pe elemente care
se repta, pe cand unitatea dinamica consta intr-o dezvoltare libera, ce contine, adeseori,
forme constrastante.
In concluzie, se poate spune ca principiile raman aceleasi, indiferent ca este vorba
de imbracaminte, de incaltaminte, de tesatura sau tricot.Principiile in design sunt
calauzitoare, sunt ca un ghid ce poate fi urmat sau nu in proces creator, ele nu sunt reguli.
Daca in creatie totul s-ar reduce la o anumita modalitate de a analiza fiecare forma,
fiecare produs sau ansamblu vestimentar si la stricta aplicare unora dintre principiile
prezentate, lucrurile ar fi foarte simple; insa, fara indoiala, orice adevarat design nu

16

abordeaza si nu concepe problema in acest mod. In acelasi timp, toate aceste principii si
linii orientative sunt fara valoare daca anumite elemente lipsesc: este vorba despre
talentul, inspiratia si imaginatia creatorului, acestea fiind calitati ce nu pot fi
categorisite sau definite strict, dar care intr-un fel sau altul, se fac simtite atunci cand
exista.
Cap. 4. Produse vestimentare
4.1. Propuneri de tinute vestimentare
Primavara aduce noi propuneri vestimentare din partea designerilor, iar unul dintre
cele mai noi trenduri ale sezonului este reprezentat de varietatea cromatica a
tinutelor. Vara acestui an se anunta hot, iar hainele din categoria 'street-wear' cu care o
vom intampina sunt pe masura. Oranjul, violetul si albastrul electric sunt cateva dintre
culorile-vedeta in 2008.
Desi moda in 2008 este definita de sobrietate si distinctie, putem anticipa ca multi
dintre noi nu vor renunta la stilul casual in favoarea vestimentatiei formale, asa ca ce;
mai bine e sa aducem un tribut confortului si sa propunem cateva tinute easy-to-wear tocmai bune pentru cei care nu sunt inca obisnuiti cu stilul office. Luminozitatea,
senzualitatea, masculinitatea, farmecul si stilul versatil sunt cuvinte-cheie care definesc
colectiile marilor designeri etalate pe podiumurile internationale. Moda masculina s-a
maturizat, dar stilul army ramane in tendinte, chiar daca a fost reinterpretat. Pantalonii
voluminosi si camasile cambrate sunt doua dintre must-have-urile sezonului. Nuantele
neutre sunt preferabile pentru a potoli explozia cromatica declansata in 2008. Griul,
albul, negrul si bejul raman in continuare la moda .
Temele si stilurile nu mai sunt stricte si distincte, piesele putand fi schimbate si
combinate in cele mai diverse moduri cu cele noi, dar si cu altele deja existente in
garderoba noastra, in functie de fantezia si personalitatea fiecaruia. Materialele si
tesaturile la moda sunt de buna calitate, naturale sau cu aspect natural si se pot combina
in mod armonios sau intr-un contrast voit indraznet: stofa cu piele sau tricot, dar si tricot
cu dantela. Aceleasi indrazneli sunt valabile si la combinatiile de imprimeuri si culori,
uneori neobisnuite fata de cele clasice.

17

Concluzii
Practic, noua moda face posibila aparitia tuturor combinatiilor in functie de gusturi,
preferinte si gen. Se pot adopta teme de actualitate corelate cu siluetele impuse,
proportiile, lungimile, materialele, imprimeurile si culorile adecvate. In plus, e moderna
suprapunerea armonioasa a pieselor de imbracaminte.
Astazi oferta vestimentara este atat de variata incat se gaseste cate ceva pentru toata
lumea, indiferent de silueta, dimensiuni, proportii, inaltime sau colorit. Important este sa
stim ce alegem, ce se potriveste fiecaruia dintre noi, pentru a ne pune in valoare
personalitatea.
dentificarea tipului de conformatie ne va ajuta sa intelegem ce croieli, tesaturi si
imprimeuri ne avantajeaza. Numai asa vom sti ce sa subliniem si ce sa ascundem. Fiecare
avem caracteristici (zone ale corpului) care trebuiesc accentuate mai mult decat altele.
Inainte de a urma moda orbeste trebuie sa intelegem ce ni se potriveste, pentru a putea
identifica din tendintele modei ce putem purta si ce nu. Scopul vestimentatiei potrivite
este sa creeze iluzia unei siluete foarte bine proportionate, compensand prin iluzii
optice.Suprafata poate crea iluzii optice ce afecteaza inaltimea, greutatea si marimea,
aceste efecte depind de modul in care suprafata este divizata si subdivizata, cu ajutorul
liniilor, in forme si suprafete mai mici.
Modelele de imbracaminte trebuie proiectate si executate in asa fel incat sa scoata in
evidenta partile frumoase ale corpului si sa mascheze eventualele defecte. Liniile corpului
si cele ale imbracamintei trebuie sa fie in armonie, indiferent daca aceasta se naste din
accentuarea unui efect sau din atenuarea lui.

18

Referitor la designul vestimentar, trebuie sa avem in vedere in primul rand, omul, in

toata perfectiunea si imperfectiunea lui, cu intrega sa lume reala si imaginara, obiectiva si
subiectiva. In al doilea rand, vom avea in vedere imbracamintea, cea care poate corecta
sau distorsiona, dezvalui sau insela, infrumuseta sau urati, altfel spus cea creeaza imagine
sau spectacol.

BIBLIOGRAFIE
1.ANTONELA CURTEZA, Design, Ed. Ankarom, Iasi, 1998

19

ANEXELE 1, 2, 3 tinute vestimentare si accesorii adecvate pentru o tinuta de zi.

ANEXA NR. 4 o tinuta vestimentara pentru ocazii speciale, ce confera o conotatie
emotionala pura, de libertate, bucurie si veselie prin balanta de culori si echilibrul
acestora. Elementele asociate si colorile folosite se armonizeaza perfect.
ANEXA

NR.

tinuta

vestimentara

adecvata

pentru

silueta

perfecta,

culori armonizate, marcarea liniei taliei, elemente ornamentale adecvate liniei si stilului
proiectat.
ANEXA NR. 6 o tinuta ce sugereaza delicatete, feminitate. Ochiul este astfel invitat sa
faca o analiza a elementelor ce sunt armonios imbinate cu o maiestrie care accentueaza
efectul global. Forma decolteului, asocierea materialelor si cromatica sunt elemente ce
imprima valoare tinutei.
ANEXA NR. 7 ansmblu vestimentar prezentat in doua variante, cu piese de culori
diferite, ce creaza un echilibru si o armonie. Linia simpla accentueaza valoarea
materialelor folosite.
ANEXA NR. 8 tipuri de tinute, ce determina o serie de restrictii privind proiectarea
(destinatie, ocazia purtarii, stil, linie de conceptie). Liniile extreme accentueaza
siluetele extreme.
ANEXA NR. 9 - un ansmblu vestimentar simplu, ce presupune punerea in valoare a
materialelor folosite, a armoniei cromatice si respectiv a siluetei.

20

21