Numai schimbarea este statornic.

- Schopenhauer
Omul simte nevoia, adesea, s realizeze comparaii: se compar cu ceilali, compar
situaii, obiecte, persoane, principii, am zice chiar c-i triete viaa i-i construiete opiunile
relativ, fr s fie contient c o face.
Cteodat se oprete din drumul su haotic, pentru cteva clipe doar, i privete n urm...
ncearc s-l gseasc pe cel care a fost n trecut n sinele su actual, se compar cu stadiile sale
anterioare, rmnnd surprins. Sentimentele ce se nasc sunt felurite: se poate confrunta cu
dezamgire, scrb, muumire, nostalgie, mil, ncntare sau poate constata c nu se mai
recunote deloc, afl c s-a pierdut, bucat cu bucat, pe drumul lui, lund de la fiecare om
ntalnit cte ceva, cednd tot ce a fost cndva al su. Alteori se poate vedea mbogit, lefuit de
fiecare experien i ntlnire, fixat n timp de un lucru creat, de o amprent lsat undeva, pe
ceva sau pe cineva, care-l va purta n lume i n ani fr s tie. Suntem prini unul de altul,
suflete de clipe, visuri de regrete, oameni de contiinele altor oameni, fire ntr-o reea cu noduri
foarte strnse.
Putem crede c am rmas neschimbai, c lucrurile au rmas la fel pentru c noi alegem
s le facem la fel, ns ne transformm n fiecare moment i numai pentru faptul c ochii ce ne
privesc se schimb, vd altfel, se nchid sau culeg prima raz de soare. Suntem constani doar pe
parcursul unei clipe, ntr-un context i lng nite oameni, la cea mai mic vibraie declannduse o metamorfoz ireversibil, ca semn al existenei.
Suntem clatori care schimb perpetuu trenuri, mereu altele i mereu n alte gri, trenuri
care merg ntr-un singur sens, trenuri care nu se opresc. Ne ntalnim, trecem unii pe lng alii,
ne ciocnim violent, ne mbraim i uneori ne vedem n alt gar, ns ne spunem de fiecare dat
adio, prin gnduri mute, fr s tim i s vrem, cci la urmtoarea ntrevedere vom fi cu totul
alii.
Nu ne mai leag de noi, cei din trecut, dect un trup i nite amintiri distorsionate...

Erica Oprea