Sunteți pe pagina 1din 35

UNIVERSITATEA “LUCIAN BLAGA”, SIBIU

FACULTATEA DE STIINTE AGRICOLE,


INDUSTRIE ALIMENTARA SI PROTECTIA
MEDIULUI

ECOLOGIE SI PROTECTIA MEDIULUI


IN INDUSTRIA ALIMENTARA
STUDIUL DE IMPACT ASUPRA MEDIULUI LA
“S.C. MUVI IMPEX S.R.L.”

STUDENT:URZICEANU ANCA
TUFA ROXANA

ANUL:I.P.A. I

GRUPA:912/3

SIBIU 2007
MOTTO: “Facem parte din mediu. Distrugand mediul ne
distrugem pe noi insine, protejandu-l ocrotim viitorul
omenirii.
Am putea oare trai intr-un mediu artificial, in altul decat
cel in care traim de milioane de ani? Avem oare atata
putere de adaptare? Omul a reusit sa realizeze atat de
multe lucruri, insa numai cu ajutorul resurselor naturale, a
MEDIULUI. Si atunci ce ne-ar putea face sa credem ca se
poate trai si astfel?”
SISTEM DE MANAGEMENT DE MEDIU

SMM este o abordare... un instrument... un set de proceduri... un mod planificat si


organizat de a face lucrurile... pentru gestionarea interactiunii cu mediul a unei
organizatii.
Sistem pentru imbunatatirea continua a performantei de mediu si in consecinta a
performantei si viabilitatii comerciale a intreprinderii.
Instrument care da unei intreprinderi posibilitatea de a - si imbunatati performanta
de mediu prin ajustarea operatiunilor, nu doar prin verificarea conformarii cu o colectie
de standarde necorelate si neierarhizate conform prioritatilor de mediu.
Mijloc pentru conducerea superioara de a aborda proactiv, strategic si cuprinzator
modul in care intreprinderea interactioneaza cu mediul, in conformitate cu principiile de
baza ale unui bun management.
In linii mari, un SMM este ca orice alt sistem de management a planificarii si
implementarii in vederea imbunatatirii continue. Aceleasi etape de baza se aplica
gestionarii unei intreprinderi, unei linii de productie, navetei la locul de munca, sau chiar
gestionarii dezvoltarii economice. SMM parcurge etapele unui model clasic de
planificare si implementare, construit intr-o spirala de imbunatatire continua. Folosind
acest model, o intreprindere isi examineaza sistematic activitatile proprii, stabileste
obiective si tinte de mediu catre o performanta mai buna de mediu , si pune in practica
programe sau proiecte de management de mediu in vederea atingerii tintelor sale .
SMM este integrat in sistemul general de management al intreprinderii. Ca sistem general de
management , el reprezinta un proces de permanenta analiza, planificare si implementare; el
necesita angajarea conducerii superioare si organizarea resurselor umane, financiare si
materiale, inclusiv echipamente, pentru atingerea obiectivelor intreprinderii; in plus, necesita
angajarea de resurse pentru sustinerea sistemului de management in sine.
AVANTAJELE UNUI SISTEM DE
MANAGEMENT DE MEDIU
1. Economii la costurile managementului de mediu, prin integrarea
managementului de mediu cu sistemele de management a calitatii si cu cele
de protectie a muncii ale intreprinderii.
2. O performanta de mediu imbunatatita cu costuri mai mici, ca rezultat al
dezvoltarii in cadrul intreprinderii a competentelor de management strategic
de mediu, incluzand anticiparea exigentelor viitoare de mediu si identificarea
continua a oportunitatilor de prevenire a poluarii, nu doar simpla reactie la
prevederile legii.
3. Un mai bun management general al intreprinderii si o performanta de
ansamblu mai buna a intreprinderii, ca rezultat al cerintelor SMM de alocare
clara a raspunderii in cadrul organizatiei, de instituire de a unor sisteme de
monitorizare, de asigurare a unor controale operationale adecvate si de
minimizare a deseurilor si a consumului de energie.
4. Pregatirea pentru tendintele viitoare in domeniul reglementarilor de mediu, ca
de pilda prin trecerea treptata de la abordari de asigurare a conformarii
bazate pe mediu la cele bazate pe sisteme, care necesita o planificare
strategica de mediu din partea conducerii superioare.
5. O mai mare probabilitate a viabilitatii pe termen lung , ca rezultat al minimizarii
cererii de resurse naturale pentru activitatile intreprinderii, minimizarii riscului
raspunderilor de mediu si conformarii cu prevederile reglementarilor de mediu
printr-un management proactiv.
6. Costuri reduse de functionare, ca rezultat al minimizarii deseurilor si a cresterii
eficientei energetice. Aceste reduceri de costuri ? prin cresterea economiei de
energie, de exemplu ? se acumuleaza in timp continuand sa creasca an dupa
an.
7. Rate inalte de recuperare ale investitiilor pentru prevenirea poluarii si cresterea
eficientei energetice (in special daca se ia in calcul reducerea riscului de
raspundere de mediu), rate care adesea depasesc cu mult ratele pe care
intreprinderea le obtine pe piata de capital normala.
8. Un mai bun acces la capitaluri si o reducere a costurilor capitalurilor si a altor
costuri. Deoarece investitorii si creditorii tind sa favorizeze intreprinderile
care au un SMM, uneori creditorii le ofera rate mai reduse ale dobanzii,
uneori companiile de asigurari le ofera prime mai reduse, iar unele jurisdictii
de stat sau inferioare sunt dispuse sa excepteze de la anumite taxe si
obligatii de mediu intreprinderile care au un SMM. Si lista poate continua.
9. Un mai bun acces pe piata, deoarece guvernele, firmele client mari si
consumatorii pretind in tot mai nare masura, ca o conditie pentru a face
afaceri, ca furnizorii lor sa demonstreze un angajament responsabil in
domeniul mediului prin conformarea la ISO 14001 sau la un alt standard de
SMM.
10. Relatii publice mai bune cu comunitatea si autoritatile, printr-o abordare de
management de mediu care incurajeaza dialogul si receptivitatea la
preocuparile celorlalte parti.
S.C MUVI IMPEX S.R.L.

Infiintata in anul 1994, cu o suprafata de 4000 de metrii patrati, din care


construita 800 de metrii patrati, cu sediul in Sibiu, pe strada Drumul Ocnei nr:4,
functioneaza dupa aurorizatia de mediu nr:SB 2375 din 16.01.2007. Are 77 de
angajati organizati astfel:

ORGANIGRAMA FIRMEI:

CONDUCERE:
10

ADMINISTRATIE: JURIDIC
10 1

ABATOR TRANSA- PRODUC- DESFACE MAGAZIN


13 RE 7 TIE 18 RE 10 8

S.C MUVI IMPEX S.R.L. produce semipreparate si preparate din carne:


Anticot vita; cabanos; caltabos; carnati picant; carnati muntenia; carnati porc afumat;
carnati polonez; carnati harghita; carnati taranesc; crenwursti vita; crenwursti piept pui;
carne mici; carne toccata; carcasa porc cu slanina; ceafa afumata; ceafa porc fara os;
ciolane afumate; coaste afumate; costita afumata; cotlet de porc fara os; muschi de vita;
muschi file; muschi tiganesc; muschiulet de porc; oasa garf afumate; parizer de porc;
parizer de vita; pastrama de porc; picioare de porc afumate; piept fiert; pulpa de porc fara
os; pulpa vita; pate royal; salam de casa Muvi; salam Elvetian; salam de porc; salam de
vara; salam Dumbrava; salam Italian; salam cu sunca; salam Transilvania; slanina
afumata; sunca; salam de misec; toba; untura; gusa fiarta; coaste afumate speciale.

CARNATI MUNTENIA

Materie prima:carne de vita, calitatatea III pt bradt -40 kg


carne de vita de la capatani pt bradt -35 kg
carne de pe capatani de vita -15 kg
slanina tare -10 kg
Materii auxiliare: usturoi -0.200 kg
Boia de ardei -0.250 kg
Polifosfati o.500 kg
Sfoara
Invelis: mate subtiri de vita cu calibru de 40-43 mm sau mate
subtiri de porc cu calibru de 40 mm
Tehnologia de fabricatie:carnea de vita de calitatea a III-a si carnea de pe capatani de
vita(40+35 kg)se toaca la masina Wolf prihn sita cu ochiurile de 3 mm.La fel se toaca si
restul de carnede pe capatani(15 kg).Toata material prima va fi conservata si maturate.Se
introduce in cutter carnea de calitatea a III-a si carnea de pe capatani 35 kg si se fabrica
bradtul adaugandu-se polifosfatul.Cand bradtul este aproape terminat se adauga
condimentele.Se introduce apoi carnea de pe capatani 15 kg si slanina.Se toaca in cutter
impreuna pana cand granulatia slaninei va fi de circa 8mm.Pasta obtinuta se umple in
membranele pregatite cu ajtorul spritului.Se formeaza bucati de circa 35-40 cm. lungime
prin rasucirea membranei la distante egale in sireag ,se aranjeaza pe bete si se introduce
la fum cald.
Afumare calda:Inainte de introducerea carnatului in afumatorie,aceasta va fi bine
incalzita.Afumarea se face la temperature de80-95 grade C,adica pana cand membranele
primesc o culoare caramizie-roscata.
Fierberea carnatului:fierberea se face in cazane cu apa sau in celule de
afumare fierbere in abur.Temperatura de fierbere este de 73-75 grade C,timp de 45 de
minute,in functie de dimensiunea membranelor.
Afumarea la rece:Dupa fierbere produsul se introduce in afumatorie asa-zisa rece,unde cu
ajutorul rumegusului din lemn de esenta tare,se afuma circa 10 ore.Se introduce in
magazine,se eticheteaza si se fac analizele fizico-chimice,apoi se pun in vanzare.

CARNE PENTRU MITITEI

Materie prima:carne de vita-80 kg


seu de vita-20 kg
Materii auxiliare:piper-0.300 kg
cimbru-0.100 kg
bicarbonate de sodium-0,120 kg
usturoi-0.500 kg
sare curate-2,500 kg
supa de oase-15 kg
Tehnologia de fabricatie: Carnea de vita ce se preteaza pentru acest produs este
carne ce provine de la gat, ceafa si piept. Seul ce se recolteaza sin transarea carnii se taie
in bucati, la fel si seul, se amesteca bine amandoua impreuna cu condimentele. Se toaca
la masina Wolf pe sita cu ochiurile de 2.3 mm. Dupa tocare si introduce in malaxor unde
se adauga supa sis area (supa la nevoie se poate inlocui cu apa). Se amesteca bine pana la
omogenizare completa. Se introduce in navete curate de tabla, aluminiu, inox sau in tavi
de material plastic. Se introduce in frigorifer la temperatura de 5-6 grade C unde va
ramane 24 ore pentru maturare.
Se fac analizele la laborator si apoi se pune in consum. Unitatile de alimentatie
publica si consumatorii individuali, inainte de a-i pune pe gratar se portioneaza dupa
preferintele fiecaruia (aproximativ una bucata este de 0.040 kg ). Nota: Seul se poate
inlocui cu slanina de porc (slanina tare).
SALAM ELVETIAN

Materia prima: -carne de bovina calitatea I-a-40 kg


-carne de porc fara grasime-32 kg

-slanina cu gusa-28 kg
Materii auxiliare: -sare amestec-2.600kg
-piper-0.350 kg
-zahar-0.150 kg
-coriandru-0.050 kg
-ienibahar-0.050 kg
-usturoi 0.100 kg
-sfoara
-invelis: Membrane artificiale cu diametrul 50-70 mm. Membranele se
taie in lungime de 50 cm.
Tehnologia de fabricatie: la fabricarea salamului elvetian folosim carne de
bovine aleasa de calitatea I-a, carne de porc provenita de la porci nu prea grasi, care sa
aiba greutatea maxima de 40 kg taiati in jumatate.
Slanina va fi numai provenita de la gusa si bine racita. Carnea de bovina si carnea
de porc, se dezoseaza, se alege de flaxuri, tendoane, pielite, ganglioni, intocmai ca la
salamul de Sibiu. Dupa alegere, toata carnea se taie in bucati de circa 250 gr si se aseaza
pe un plan inclinat in frigorifer la temperatura de +4 - +5 grade C, sau in cosuri captusite
ci panze, lasandu-se la scurs timp de 24 ore, dupa aceasta perioada, carnea se toaca la
masina Wolf prin sita cu ochiurile de 20 mm. si se lasa din nou la scurs timp de 72 ore, la
temperature de mai sus. Slanina se allege –slanina tare, iar slanina moale se inlatura.
Slanina tare se taie fasii lungi de circa 50 cm, si late de circa 40 cm, dupa care se agata pe
carlige in frigorifer, la temperatura care san u depaseasca 0 grade C, unde se lasa 12 ore.
Se scoate din frigorifer si se taie in cuburi de 5 cm, apoi se introduce din nou in frigorifer
intinzandu-se pe un plan inclinat la care fundul sa fie prevazut cu gratare sau cu plasa de
sarma galvanizata, in straturi de circa 5 cm grosime. Pe aceste piciuri, racirea se face timp
de 36 ore, avandu-se grija ca in tot acest timp cuburile de slanina sa fie intoarse cu
ajutorul unor lopeti, pentru ca racirea sa se faca uniform in toata masa. Carnea de bovine
si carnea de porc scursa dupa tocarea la Wolf se introduce in frigorifer la temperatura de
0 grade C. Dupa racier carnea de bovine se trece la Wolf prin sita cu ochiurile de 3 mm.
In frigorifer, carnea sta 12 ore, dupa care se trece la tocat, adaugandu-se slanina si
condimentele si tocarea in cuter dureaza pana cand cuburile de slanina ajung la
dimensiunea de 3 mm. Compozitia astfel pregatita se aseaza in granduri unde se preseaza
foarte bine, in scopul eliminarii aerului din pasta, sau se umple in membrane unde se lasa
timp de 72 ore, pentru maturare. Pasta obtinuta se umple in membrane. Dupa umplere si
legare, batoanele se introduce in afumatorie unde se lasa la un fum rece timp de 3 zile cu
o temperatura de +8 - +10 grade C. Batoanele afumate se introduce in depozit unde
continua maturarea si unde stau pana la atingerea umiditatii de 32% maxim.
Compozitia chimica a salamului la livrare va fi urmatoare:
-apa % maxim 32
-grasime % maxim 48
-cenusa % maxim 8
-clocura de sodium % maxim 6
-azotiti(NO2) mg/100 gr. Produs 12

FLUXUL TEHNOLOGIC
TAIERE
(porcine,ovine,bovine)

REFRIGERARE
(24-48 ore,la 2-4 gradeC)

TRANSARE

SEPARARE

SARARE

CANTARIRE

TOCARE
(masina Wolf)

CUTERIZARE
(CUTTER)

MALAXARE

UMPLERE
ZVANTARE

AFUMARE

FIRBERE

RACIRE

DEPOZITARE

LIVRARE

TAIEREA – la taierea animalelor poate aparea pericolul poluarii cu materii organice.


De aceea firmele din industria alimentara trebuie sa aiba fosa septica pentru deversarea
rezidurilor organice. In aceasta etapa a fluxului tehnologic este un consum mare de apa,
de asemenea deversata in fosa septica. Se evita astfel poluarea solului si a apelor.

REFRIGERARE – Dupa taiere carnea este pusa la rece timp de 1-2 zile. In aceasta
etapa se produce in cunsum foarte mare de current electric in cele 3 camere frigorifice
existente in firma.
TRANSAREA – In aceasta etapa exista din nou pericolul poluarii cu resturorganice
si cu ape reziduale rezultate din acest proces.
SEPARARE – Carcasele de porc si vita vor fi taiate si separate in scopul producerii
preparatelor din carne. Pericolul deversarii apelor reziduale esti din evitat prin existenta
fosei septice.

CANTARIRE – Dupa separare carnea este cantarita in functie de reteta cu ajutorul


balantei. Mediul nu este afectat in urma acetui proces.

TOCARE – tocarea se face cu ajutorul masinei Wolf. Acest utilaj este mare
consumator de energie electrica ceea ce poate dauna mediului, de aceea firmele trebuie sa
se orienteze in cumpararea masinilor cu consum redus de electricitate. De asemenea
apare si poluarea fonica.
Descriere masinei de tocat

Capacitate
400kg/ora
Consum
1,1kW
Tensiune
230/400V 50/60Hz
Alte detalii
corp inox

Produs disponibil si la capacitatile 500kg/ora si 800kg/ora

Cutit si sita din otel

Melcul si bratara din fonta


CUTERIZARE – Pentru unele produse tocarea nu este suficienta de aceea este
necesara o cuterizare pentru obtinerea unei paste cat mai fine (exemplu:crenwusti). Apare
poluarea fonica si de asemenea consumul mare de electricitate.

MALAXARE – apare poluarea


fonica si consumul mare de
electricitate. Se foloseste pentru
amestecarea ingredientelor.

Descriere malaxorului

Capacitate
7,5litri
Consum
0,37kw
Tensiune
220V / 50/60Hz
Dimensiuni
25x49x49cm

UMPLEREA – Membranele de natura organica sunt umplute cu aceast utilaj. Apare


consumul de electricitate si riscul deversarii materiei organice. Deoarece membranele
sunt naturale acestea sunt biodegradabile nepunand mediul in pericol.

ZVANTARE, FIERBERE, AFUMARE – produsele din carne au ajuns


acum aproape de final.In aceasta etapa apare consumul de energie electrica si de
apa.Firmele din industria alimentara trebuie din nou sa aleaga utilaje cu consum mic de
energie si apele trebuie deversate in fose septice.

DEPOZITARE – Produsele sunt depozitate la temperature diferite: majoritatea la 8-


10 grade C cu umiditate relative de 75-80 % si altele la 0-4 grade C cu aceeasi umiditate
a aerului.
LIVRAREA – firma are in dotare 4 autoutilitare frigorifice, 2 dotate euro 2 si
celelalte euro 4. Mediul este afectat prin emisia gazelor de esapament.
CONTROLUL MEDIULUI SI MANAGEMENTUL RISCULUI

-Legislatie-:

1. HOTĂRÂRE nr. 1502 din 25 octombrie 2006 pentru modificarea Hotărârii


Guvernului nr. 541/2003 privind stabilirea unor măsuri pentru limitarea
emisiilor în aer ale anumitor poluanţi proveniţi din instalaţii mari de
ardere
2. Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 152/2005 privind prevenirea şi
controlul integrat al poluării - Publicată în Monitorul Oficial cu numărul
1078 din data de 30 noiembrie 2005
3. Legea nr. 84/2006 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului
nr. 152/2005 privind prevenirea şi controlul integrat al poluării -
Publicată în Monitorul Oficial cu numărul 327 din data de 11 aprilie 2006
o Legea nr. 92/2003 pentru aderarea României la Convenţia privind
efectele transfrontiere ale accidentelor industriale, adoptată la
Helsinki la 17 martie 1992 - Publicat în Monitorul Oficial cu
numărul 220 din data de 2 aprilie 2003
4. Ordinul MAPM nr.1144/09.12.2002 privind înfiinţarea Registrului
poluanţilor emişi de activităţile care intră sub incidenţa art. 3 alin. (1)
lit. g) şi h) din OUG nr.34/2002 privind prevenirea, reducerea şi
controlul integrat al poluării şi modul de raportare a acestora - M.Of nr.
35/22.01.2003
5. Ordinul MAPM nr.1440/12.03.2003 pentru aprobarea Ghidului naţional
de implementare a Registrului poluanţilor emişi de activităţile care intră
sub incidenţa prevederilor OUG nr.34/2002 privind prevenirea,
reducerea şi controlul integrat al poluării, - M.Of nr. 177/20.03.2003
6. Ordinul MAPM nr.37/02.04.2003 pentru aprobarea Documentului de
referinţă privind cele mai bune tehnici disponibile (BAT) pentru industria
celulozei şi hârtiei - M.Of nr. 247/10.04.2003
7. Ordinul MAPAM nr.566/01.09.2003
8. Ordinul MAPAM nr.818/17.10.2003 pentru aprobarea Procedurii de
emitere a autorizaţiei integrate de mediu - M.Of nr. 800/13.11.2003
o Ordinul MMGA nr. 1158/2005 pentru modificarea şi completarea
anexei la Ordinul ministrului agriculturii, pădurilor, apelor şi
mediului nr. 818/2003 pentru aprobarea Procedurii de emitere a
autorizaţiei integrate de mediu - Publicat în Monitorul Oficial cu
numărul 1091 din data de 5 decembrie 2005
9. Ordinul MAPAM nr.36/07.01.2004 privind aprobarea Ghidului tehnic
general pentru aplicarea procedurii de emitere a autorizaţiei integrate
de mediu-M.Of. nr. 43/19.01.2004
10. Ordinul MAPAM nr.169/02.03.2004 pentru aprobarea, prin metoda
confirmării directe, a Documentelor de referinţă privind cele mai bune
tehnici disponibile (BREF), aprobate de Uniunea Europeană - M.Of nr.
206/09.03.2004
o Ordinul MAPAM 1301/27.12.2005 pentru infiintarea Comisiei
pentru analiza contestatiilor in cadrul procedurii de autorizare
integrata

o Ordinul MMGA nr. 249/2005 pentru înfiinţarea Centrului naţional


de coordonare, informare, reactualizare a ghidurilor privind cele
mai bune tehnici disponibile si de comunicare cu Biroul European
pentru Prevenirea şi Controlul Integrat al Poluării şi cu Forumul
European de Informare - Publicat în Monitorul Oficial cu numărul
296 din data de 8 aprilie 2005

11. HG nr.541/17.05.2003 privind stabilirea unor măsuri pentru limitarea


emisiilor în aer ale anumitor poluanţi proveniţi din instalaţii mari de
ardere - M.Of nr. 365/29.05.2003 modificata si completata prin HG nr.
322 din 14 aprilie - M.Of. nr. 359/27.04.2005
12. Ordinul comun MAPAM, MEC, MAI, nr.712/ 24.09.2003 pt aprobarea
Ghidului privind elaborarea propunerilor de programe de reducere
progresivă a emisiilor anuale de dioxid de sulf, oxizi de azot şi pulberi
provenite din instalaţii mari de ardere - M.Of. nr. 145/18.02.2004
13. Ordinul MAPAM nr.1052/15.12.2003 privind organizarea şi funcţionarea
Secretariatului tehnic pentru controlul activităţilor instalaţiilor mari de
ardere - M.Of nr. 32/15.01.2004
14. Ordinul MMGA nr.347/17.08.2004 privind modelul de notificare a
autorităţilor publice de protecţie a mediului privind limitarea
funcţionării instalaţiilor mari de ardere, în vederea derogării de la
respectarea valorilor limită de emisie, conform prevederilor Hotărârii
Guvernului nr.541/2003 - M.Of. nr. 786/26.08.2004
15. HG nr.699/12.06.2003 privind stabilirea unor măsuri pentru reducerea
emisiilor de compuşi organici volatili datorate utilizării solvenţilor
organici în anumite activităţi şi instalaţii - M.Of nr. 489/08.07.2003
modificata si completata de HG nr.1902/04.11.2004 M.Of. nr.
1102/25.11.2004
16. Ordinul MMGA *) pentru aprobarea "Ghidului privind elaborarea
procedurilor de autorizare, notificare privind elaborarea planurilor
(schemelor) de reducere a emisiilor de compusi organici volatili si
privind elaborarea planului de gestionare a solventilor organici cu
continut de COV"
17. HG nr.95/ 23.01.2003 privind controlul activităţilor care prezintă
pericole de accidente majore în care sunt implicate substanţe
periculoase - M.Of nr. 120/25.02.2003
18. Ordinul MAPAM nr.1441/2003 privind înfiinţarea Secretariatelor de risc
pentru controlul activităţilor care prezintă pericole de accidente majore
în care sunt implicate substanţe periculoase - M.Of nr. 196/26.03.2003
19. Ordinul MAPAM nr.1084/22.12.2003 privind aprobarea procedurilor de
notificare a activităţilor care prezintă pericole de producere a
accidentelor majore în care sunt implicate substanţe periculoase şi,
respectiv, a accidentelor majore produse - M.Of nr. 118/10.02.2004
20. Ordinul MAPAM 142/25.02.2004 pentru aprobarea Procedurii de
evaluare a raportului de securitate privind activităţile care prezintă
pericole de producere a accidentelor majore în care sunt implicate
substanţe periculoase - M.Of nr. 191/04.03.2004
21. Ordinul MMGA nr. 251/2005 pentru organizarea şi funcţionarea
secretariatelor de risc privind controlul activităţilor care prezintă
pericole de accidente majore în care sunt implicate substanţe
periculoase - Publicat în Monitorul Oficial cu numărul 298 din data de 11
aprilie 2005
22. Infiintarea Comisiei pentru analiza contestatiilor in cadrul procedurii de
autorizare integrata
23. Ordinul MMGA 50/14.01.2004 privind Stabilirea procedurii de organizare
si coordonare a schemelor de management de mediu si audit (EMAS) in
vederea
participarii voluntare a organizatiilor la aceste scheme
24. Regulamentul de organizare si functionare a Comitetului Consultativ
EMAS si a Biroului EMAS
25. Ordin pentru modificarea şi completarea Ordinului ministrului
agriculturii, pădurilor, apelor şi mediului nr. 50 din 14 ianuarie 2004
privind Stabilirea procedurii de organizare şi coordonare a schemelor de
management de mediu şi audit (EMAS) în vederea participării voluntare a
organizaţiilor la aceste scheme
IMPORTANTA MEDIULUI
Realităţile zilelor noastre arată că secolul XX este perioada celor mai mari
descoperiri şi transformări ale civilizaţiei omeneşti, dar şi cele mai complexe
şi uneori nebănuite efecte asupra vieţii.
Până nu demult resursele naturale regenerabile ale Terrei erau
suficiente pentru nevoile omenirii. În prezent, ca urmare a exploziei
demografice şi a dezvoltării fără precedent a tuturor ramurilor de activitate,
necesarul de materie primă şi energie pentru producţia de bunuri a crescut
mult, iar exploatarea intensă a resurselor pământului relevă, tot mai evident, un
dezechilibru ecologic.

Perfecţionarea şi modernizarea proceselor tehnologice, utilizând cele mai noi


cuceriri ştiinţifice, au redus mult consumurile specifice de materii prime, dar
nu şi pe cele energetice. Ca urmare a industrializării şi creşterii producţiei de
bunuri au sporit mult materialele ce afectează mediul ambiant.

Tot mai des, o parte din materiile prime intermediare sau finale, produse deosebit
de complexe, se regăsesc în aer, apă şi în sol. Ploile acide sunt tot mai dese, ca urmare a
prezenţei dioxidului de sulf din aer, datorită dezvoltării proceselor termice şi a utilizării
unor combustibili inferiori; sunt evacuate în atmosferă importante cantităţi de oxizi de
azot, de carbon, negru de fum, săruri şi oxizi ai metalelor, antrenate de gazele de ardere,
produse cu efecte dăunătoare asupra vegetaţiei, în general, şi direct sau indirect asupra
omului.
La acest sfârşit de secol şi început de mileniu, lumea se află în efervescenţă. Schimbările
care au avut loc şi vor avea loc, creează, într-o viziune optimistă, speranţe şi pentru
remedierea fie şi treptată a mediului înconjurător. În tumultul generalizat al schimbărilor,
trebuie să tragem încă un semnal de alarmă legat de mediul înconjurător şi de
supravieţuirea omului şi a existenţei vieţii pe Terra.
“Mediul natural”, adică aerul, oceanele, mările, lacurile, apele curgătoare, solul şi
subsolul şi formele de viaţă pe care aceste ecosisteme le creează şi le susţin este imaginea
cea mai comună pe care omul obişnuit şi-o face atunci când vorbeşte despre mediul
înconjurător.
O pădure, o baltă sau un lac, de exemplu, formează fiecare în parte un
“ecosistem” care se intercondiţionează reciproc şi se readaptează continuu în căutarea
unui anumit echilibru. Totalitatea factorilor naturali, determină condiţiile de viaţă pentru
regnurile vegetale, animale şi pentru exponentul său raţional – omul, reprezentând mediul
natural. În mediul natural distingem componente fizice naturale – elemente abiotice: aer,
apă, substrat geologic, relief, sol.
Componentele biotice reprezintă viaţa, organismele ce le dezvoltă pe fundalul sportului
ecologic. Ele apar sub forma vegetaţiei şi animalelor depinzând atât de factori tereştri, cât
şi cosmici (radiaţia solară de exemplu) ceea ce ne ajută să înţelegem implicaţiile care pot
urma unor modificări fie terestre, fie cosmice, sau ambele în acelaş timp.
Mediul înconjurător apare ca o realitate pluridimensională care include nu numai mediul
natural, dar şi activitatea şi creaţiile omului, acesta ocupând o dublă poziţie: de
“component” al mediului şi de “consumator”, de beneficiar al mediului.
Conceptul actual de “mediu înconjurător” are un caracter dinamic, care caută să
cunoască, să analizeze şi să urmărească funcţionarea sistemelor protejate în toată
complexitatea lor.
Prin “resurse naturale” se înţelege: totalitatea elementelor naturale ale mediului
înconjurător ce pot fi folosite în activitatea umană:
resurse neregenerabile – minerale şi combustibili fosili;
resurse regenerabile – apă, aer, sol, floră, faună sălbatică;
resurse permanente – energie solară, eoliană, geotermală şi a valurilor.
În întreaga activitate a mediului înconjurător se urmăreşte nu numai folosirea raţională a
tuturor aceste resurse, ci şi corelarea activităţii de sistematizare a teritoriului şi
localităţilor cu măsuri de protejare a factorilor naturali, adoptarea de tehnologii de
producţie căt mai puţin poluante şi echiparea instalaţiilor tehnologice şi a mijloacelor de
transport generatoare de poluanţi cu dispozitive şi instalaţii care să prevină efectele
dăunătoare asupra mediului înconjurător, recuperarea şi valorificarea optimă a
substanţelor reziduale utilizabile.
Astfel noţiunea de “mediu înconjurător” cuprinde de fapt, toate activităţile umane
în relaţia om-natură, în cadrul planetei Terra.
Când se vorbeşte de progres sau de sărăcie, se vorbeşte de fapt, în termenii cei
mai globali, de mediul înconjurător care caracterizează planeta noastră la un moment dat,
căci între toate acestea şi poluarea, degradarea apei şi a aerului, ameninţarea păturii de
ozon, deşertificarea, deşeurile toxice şi radioactive şi multe altele, există o strânsă
interdependenţă.
În toate civilizaţiile care s.au dezvoltat până în secolul al XVII-lea, de natură
predominant agricolă,”pământul era baza economiei, vieţii, culturii, structurii familiei şi
politicii”, viaţa era organizată în jurul satului, economia era descentralizată, astfel că
fiecare comunitate producea aproape tot ce îi era necesar. Energia chieltuită corespundea
în esenţă lucrului forţei musculare, umană sau animală, rezervelor de energie solară
înmagazinată în păduri, utilizării forţei hidrauliuce a râurilor sau mareelor, forţei eoliene.
Natura reuşea până la urmă să refacă pădurile tăiate, vântul care unfla velele,
râurile care puneau în mişcare roţile, deci sursele de energie utilizate de civilizaţiile
agricole erau regenerabile.
Odată cu sporirea populaţiei globului, ce a decurs paralel cu perfecţionarea
organizării sociale şi, în special odată cu dezvoltarea industriei, a transporturilor
mecanizate din ultimele două secole, încercarea omului de a domina în lupta aspră cu
natura, de a-i smulge lacom bogăţiile ascunse, începe să aibă tot mai mult succes. Peste
un miliard şi jumătate din populaţia actuală a Terrei aparţine civilizaţiei industriale.
Industrialismul a fost mai mult decât coşuri de fabrică şi linii de asamblare. A fost
un sistem social multilateral şi bogat care a influenţat fiecare aspect al vieţii omeneşti.
Creşterea economică, enorm accelerată, se bazează în majoritate nu pe surse regenerabile
de energie, ci pe energia cheltuită prin folosirea combustibililor fosili, neregenerabili:
cărbuni, ţiţei, gaze naturale.
Alvin Toffler observă cu sarcasm: “Pentru prima dată o civilizaţie consumă din
capitalul naturii, în loc să trăiască din dobânzile pe care le dădea acest capital!”.
Problema rezidurilor activităţilor umane a luat proporţii îngrijorătoare, prin
acumularea lor provocând alterarea calităţii factorilor de mediu. Aceste alterări sunt
cauza unor dezechilibre în faună şi floră şi ăn sănătatea şi bunul mers al colectivităţii
umane din zonele supraaglomerate.
Prin accelerarea ritmurilor de dezvoltare, bazată pe consumarea resurselor neregenerabile
de energie, s-a ajuns, în unele ţări industrializate, la un grad de bunăstare ridicat,
constatându-se practic că apare, cu iminenţă, ameninţarea consecinţelor acţiunii umane
asupra mediului, poluarea lui la nivel global.
Deteriorarea mediului ambiant este cauzată de: existenţa prea multor automobile,
avioane cu reacţie şi nave de mare tonaj, a prea multor fabrici care funcţionează după
tehnlogii vechi, poluante, mari consumatoare de materii prime, apă şi energie, fenomene
care sunt determinante, în ultima instanţă, de necesităţi crescânde ale unei populaţii aflate
în stare de explozie demografică şi îndeosebi de existenţa marilor aglomerări urbane.
Mediul înconjurător reprezintă un element esenţial al existenţei umane şi reprezintă
rezultatul interferenţelor unor elemente naturale – sol, aer, apa, climă, biosferă – cu
elemente create prin activitatea umană. Toate acestea interacţionează şi influenţează
condiţiile existenţiale şi posibilităţile de dezvoltare viitoare a societăţii.
Orice activitate umană şi implicit existenţa individului este de neconceput în afara
mediului. De aceea, calitatea în ansamblu a acestuia, precum şi a fiecărei componente a
sa în parte, îşi pun amprenta asupra nivelului existenţei şi evoluţiei indivizilor.
Ansamblul de relaţii şi raporturi de schimburi ce se stabilesc între om şi natură, precum şi
interdependenţa lor influentează echilibrul ecologic, determină condiţiile de viaţă şi
implicit condiţiile de muncă pentru om, precum şi perspectivele dezvoltării societaţii în
ansamblu. Aceste raporturi vizează atât conţinutul activităţii cât şi crearea condiţiilor de
existenţă umană.
În concluzie, se poate afirma că mediul trebuie adaptat şi organizat pentru a răspunde
nevoilor indivizilor, ceea ce presupune preluarea din natură a unor resurse şi prelucrarea
lor pentru a deservi populaţia (pentru a satisface doleanţele acestora). Această dependenţă
cunoaşte un mare grad de reciprocitate, datorită faptului că nevoile umane se adaptează
într-o măsură mai mare sau mai mică mediului.
Asigurarea unei calităţi corespunzătoare a mediului, protejarea lui – ca necesitate
supravieţuirii şi progresului – reprezintă o problema de interes major şi certă actualitate
pentru evoluţia socială. În acest sens, se impune păstrarea calităţii mediului, diminuarea
efectelor negative ale activităţii umane cu implicaţii asupra acestuia.
Poluarea şi diminuarea drastică a depozitelor de materii regenerabile în cantităţi şi ritmuri
ce depăşesc posibilităţile de refacere a acestora pe cale naturală au produs dezechilibre
serioase ecosistemului planetar.
Protecţia mediului este o problemă majoră a ultimului deceniu dezbătută la nivel
mondial, fapt ce a dat naştere numeroaselor dispute între ţările dezvoltate şi cele în curs
de dezvoltare. Acest lucru a impus înfiinţarea unor organizaţii internaţionale ce au ca
principale obiective adoptarea unor soluţii de diminuare a poluării şi creşterea nivelului
calităţii mediului în ansamblu.
Cercetările amănunţite legate de calitatea mediului, de diminuarea surselor de poluare s-
au concretizat prin intermediul unui ansamblu de acţiuni şi măsuri care prevăd:
cunoaşterea temeinică a mediului, a interacţiunii dintre sistemul economic şi sistemele
naturale; consecintele acestor interactiuni; resursele naturale trebuiesc utilizate raţional si
cu maxim de economicitate
prevenirea şi combaterea degradării mediului provocată de om, dar şi datorate unor
cauze naturale
armonizarea intereselor imediate şi de perspectivă ale societăţii în ansamblu sau a
agenţilor economici privind utilizarea factorilor de mediu
Pentru protejarea mediului, în primul rând trebuie identificate zonele afectate, evaluat
gradul de deteriorare şi stabilite cauzele care au produs dezechilibrele respective.
În ceea ce privesc modalităţile de protejare trebuie soluţionate trei categorii de probleme:
crearea unui sistem legislativ şi institutuţional adecvat şi eficient care să garanteze
respectarea legilor în vigoare.
evaluarea costurilor acţiunilor de protejare a mediului şi identificarea surselor de
suportare a acestora.
elaborarea unor programe pe termen lung corelate pe plan naţional şi internaţional
referitor la protejarea mediului.
În ceea ce priveşte evaluarea costurilor şi stabilirea modului în care aceste sunt suportate
se poate susţine că protejarea mediului este costisitoare şi nu pot fi întotdeauna
identificaţi factorii poluării. Datorită acestei situaţii costurile de protejare a mediului se
împart între societăţile comerciale potenţiale poluatoare şi stat. Fondurile alocate
protejării mediului diferă de la o ţară la alta în funcţie de nivelul de dezvoltare al
fiecareia.
Pentru elaborarea unor programe pentru protejarea mediului, trebuie identificaţi
toţi factorii de mediu şi zonele în care pot apărea probleme de poluare a acestora. Un
astfel de program presupune identificarea zonelor, evaluarea costurilor necesare şi
stabilirea responsabilităţilor pentru derularea proiectelor.
Presiunea activităţii omului asupra mediului natural creşte foarte rapid. De
asemenea, se accelerează dezvoltarea industrială, schimburile, circulaţia mărfurilor,
spaţiul ocupat, parcurs şi utilizat pentru activităţile umane este din ce în ce mai vast.
Această evoluţie îşi pune amprenta în mod nefavorabil asupra mediului şi a
componentelor sale.
Un alt factor care dăunează mediului este modernizarea transporturilor, accesibilitatea
lejeră în spaţiile verzi. Comportamentul individului poluează mediul într-o măsură mai
mare sau mai mică, fie sub forma activităţii cotidiene, fie a consumurilor turistice.
Prin dezvoltarea activităţii umane sunt afectate toate componentele mediului în proporţii
diferite. Dintre aceste elemente cele mai importante sunt: peisajele, solul, apa, flora,
fauna, monumentele, parcurile si rezervaţiile, precum şi biosfera.
În consecinţă, conservarea funcţiilor igienico-sanitare, recreativă şi estetică ale
elementelor componente ale mediului natural constituie garanţia unei dezvoltări continue
a societăţii umane.
CONCLUZII

1. Prin pozitionarea ei, firma nu afecteaza nici vizual, nici fonic orasul Sibiu.
2. Firma trebuie sa acorde atentie calitatii produselor si de aceea se efectueaza un
amanuntit control sanitar-veterinar imediat dupa transarea carnii cu scopul
depistarii eventualelor boli ale animalului.
3. Atentia trebuie indreptata si spre consumul de curent electric,recomandandu-i-se
firmei sa achizitioneze utilaje cu consum redus de energie electrica.
4. Se recomanda epurarea apelor reziduale provenite din taierea si jupuirea
animalelor si din prelucrarea carnii. Se recomanda mai intai o epurare mecanica-
chimica cu scopul eliminarii materiilor poluante aflate in suspensie. Se face apoi o
neutralizare daca apele contin mari cantitati de acizi sau baze. Se poate face si o
florinare a apei adica un adaos de clor pentru indepartearea microorganismelor
din apa. Dupa aceste operatiuni apa reziduala poate fi indreptata spre o statie de
epurare industriala.
5. Pentru aceasta firma, dar si pentru alte firme din industria alimentara si nu numai,
implementarea unui sistem de management al mediului ar putea constitui un
avantaj in ceea ce priveste protectia mediului, dar si calitatea produselor.
BIBLIOGRAFIE: 1.www.mmediu.ro
2. www.ara.ro
3.Roth, Ioan- Tehnologia fabricarii preparatelor din carne
de la A la Z, Editura Tipotrib, Sibiu 1996