Alianţa Evanghelică Europeană

Programul Săptămânii de Rugăciune 2010

Tema:
Voi sunteţi martorii Mei!

Introducere:
Despre temă:
Acum când creştinii din toată Europa se unesc pentru rugăciune, suntem conştienţi de faptul că deşi
Europa a fost adânc modelată de credinţa creştină, totuşi, începând cu secolul trecut, s-a schimbat: dacă în
trecut era continentul care trimitea mesageri ai Evangheliei, acum a devenit o parte a lumii care are mare
nevoie să primească astfel de mesageri. În această Săptămână de Rugăciune, ne vom ruga Dumnezeului nostru
să lucreze prin Duhul Său cel Sfânt şi să deschidă ochii şi inimile oamenilor pentru mesajul şi dragostea Sa,
astfel încât credinţa creştină să fie primită în multe părţi ale Europei. Alianţa Evanghelică încurajează toate
aceste iniţiative şi se angajează să lucreze pentru binecuvântarea şi beneficiul Bisericii, cât şi pentru venirea
Împărăţiei lui Dumnezeu.
Rugăciunea este esenţială pentru relaţiile sănătoase. Dacă vrem ca unitatea noastră să nu fie doar un
termen abstract, atunci ea trebuie să ducă la cooperări practice şi la parteneriate. Ea trebuie hrănită prin
deschidere faţă de Dumnezeu şi unii faţă de alţii, printr-un interes sincer, ascultare, vulnerabilitate, respect şi
învăţare reciprocă.
Provocările cu care ne confruntăm ca şi creştini în Europa depăşesc puter ea oricăruia dintre noi.
Trebuie să învăţăm şi să ne încurajăm unii pe alţii, chiar şi de la naţiune la naţiune. Acest program de
rugăciune este rodul unui parteneriat lung între Alianţa Olandeză şi cea Daneză. Ne rugăm ca această
Săptămână de Rugăciune să-i inspire pe credincioşii din Bisericile locale din toate naţiunile, ajutându-ne unii
pe alţii să fim mai eficienţi în mărturisire.
Recomandăm tuturor Bisericilor ca potrivit cu subiectul zilei să aibă două momente de rugăciune.
Primul timp de rugăciune să fie axat pe nevoile interne ale Bisericii, ale familiei şi ale societăţii noastre. Al
doilea timp de rugăciune să fie focalizat asupra nevoilor spirituale din ţările specificate în program, cât şi
pentru lucrarea misionară din întreaga lume.
Nădăjduim ca fiecare biserică locală să aibă un timp binecuvântat la rugăciune... De aceea „daţi-vă
toate silinţele ca să împliniţi credinţa cu fapta.” ... şi „rugaţi-vă neîncetat.”

1
 Duminică

Martorul adevărat are viaţa spirituală din Hristos

Text biblic: “şi-Mi veţi fi martori” (Fapte 1:8)

Pasaj biblic: Fapte 1:6-10
Pasaj din Evanghelii: Luca 24:1-5
Vechiul Testament: Isaia 52:7-10

Gândul zilei
Voi sunteţi martorii Mei! În această săptămână vom citi şi vom medita la ceea ce înseamnă să fii un
martor al lui Hristos. Cartea Faptele Apostolilor şi istoria creştinismului încep cu ultimele cuvinte ale
Domnului Isus pe pământ: „...şi-Mi veţi fi martori în Ierusalim, în toată Iudea, în Samaria, şi până la marginile
pământului." Mulţi creştini ştiu pe de rost acest pasaj, dar foarte puţini au făcut din el un mod de viaţă. Oare
de ce ne este atât de greu să urmăm ultimele cuvinte ale Domnului Isus?
Cred că este o temă mai incomodă, dar provocatoare pentru această săptămână de rugăciune ...
Partea cea mai încurajatoare a Marii Trimiteri este propoziţia precedentă: „Ci voi veţi primi o putere,
când Se va pogorî Duhul Sfânt peste voi.” Vestea bună pentru lume este că Domnul Isus este viu. Vestea bună
pentru ucenicii Săi este că noi nu trebuie să convingem lumea prin cuvintele noastre: aceasta este lucrarea
Duhului Sfânt al lui Dumnezeu! Ca şi creştini noi suntem martori ai faptului că experimentăm lucrarea lui
Dumnezeu în vieţile noastre, prin prezenţa Duhului Său în noi. A fi martori are de-a face cu ceea ce suntem
noi: creaturi frumoase, fii şi fiice preaiubite şi locuinţa Duhului lui Dumnezeu. Noi suntem martori prin felul
în care ne trăim viaţa cu Domnul, aici şi acum. Lumea va vedea că Dumnezeu este real în umblarea şi
vorbirea noastră, mai mult decât în expunerea cunoştinţelor noastre biblice. Îl putem arăta pe Dumnezeu lumii
trăind aşa cum a trăit Hristos: iubindu-L pe Dumnezeu mai presus de orice, şi pe aproapele nostru ca pe noi
înşine; acordând atenţie oamenilor singuri şi marginalizaţi; făcând fapte bune; având grijă de cerşetori şi de
bolnavi. Prin lucrarea Duhului lui Dumnezeu noi suntem ,,mâinile“ lui Dumnezeu care transformă societatea.
A fi martor nu este sinonim cu activismul creştin. Esenţa este viaţa spirituală cu Hristos, care produce
o schimbare în lume şi societate. În săptămâna aceasta ne vom uita mai îndeaproape la câteva aspecte
importante ale martorului: mărturisirea, chemarea la Dumnezeu, a fi trimis, a face gelos şi a câştiga, lucruri
care pot schimba viaţa ta şi lumea ta. Această mişcare începe cu rugăciune, căutarea căilor şi prezenţei Celui
Atotputernic şi în rugăciunile noastre zilnice pentru cei din jurul nostru.
I. Primul timp de rugăciune

Dumnezeu ne cheamă să fim martorii Lui şi întâi de toate, mărturia noastră trebuie să înceapă din
Ierusalimul nostru. De aceea:
1. Să ne rugăm ca fiecare creştin să fie un martor viu şi adevărat în propria lui familie.
2. Să ne rugăm ca fiecare creştin să fie un martor credincios în Biserica din care face parte. - 1 Timotei
4:12
3. Să ne rugăm ca mărturia Bisericii locale să fie puternică în localitatea unde este aşezată.
4. Să ne rugăm ca în fiecare localitate din ţara noastră să fie o Biserică creştină.

II. Al doilea timp de rugăciune.

1. Să ne rugăm pentru Biserica lui Hristos din: Israel, Moldova, Muntenegru, Ungaria, România.
- să ne rugăm pentru pacea Ierusalimului - Psalmul 122: 6
- să ne rugăm pentru lucrările de consolidare şi evanghelizare din aceste ţări.

2
 2. Să ne rugăm pentru creştinii care sunt pe câmpul de misiune şi au parte de suferinţă din pricina
Evangheliei - Evrei 13: 3

Luni

Martorul adevărat are o credinţă vie care-L mărturiseşte pe Hristos

Text biblic: „în gura ta şi în inima ta” (Romani 10:8)

Text biblic: Romani 10: 8-10
Text din Evanghelii: Luca 24:13-17
Vechiul Testament: Deuteronom 30: 9-16

Gândul zilei
Ceea ce poate aduce o schimbare nu este puterea noastră, ci Harul lui Dumnezeu. Suntem chemaţi să
mărturisim înaintea lumii motivele pentru nădejdea pe care o avem. Lumea caută speranţă. Lumea caută ceea
ce noi avem şi putem să oferim, prin mărturisirea noastră despre Domnul Isus. Mărturisirea implică pe de-o
parte mărturisirea păcatelor, dar şi mărturisirea credinţei noastre. În 1 Ioan 1: 8-9 vedem că este important să
recunoaştem că am păcătuit înaintea lui Dumnezeu. Dacă nu suntem pregătiţi să ne mărturisim starea de păcat
înaintea lui Dumnezeu, nu putem să ne mărturisim credinţa într-un Dumnezeu care ne-a salvat din păcatele
noastre murind pe cruce. Apoi, mărturisirea păcatelor noastre poate conduce şi la mărturisirea credinţei
noastre în Domnul Isus şi a ceea ce a făcut El pentru noi. Noi recunoaştem ceea ce a făcut Dumnezeu şi
mărturisim credinţa noastră că El L-a înviat pe Domnul Isus din morţi şi ne-a salvat pe noi (Romani 10: 9).
Noi am fost salvaţi prin har, prin credinţă şi nu prin faptele noastre (Efeseni 2:8,9).
Noi putem să mărturisim credinţa noastră, dar puterea de a vesti credinţa şi de a o împărtăşi cu alţii nu
vine doar prin cunoaşterea adevărului. Citim în Fapte capitolul 1, că ucenicii L-au crezut pe Domnul Isus şi
ştiau că El a înviat din morţi. Cu toate acestea, puterea de a proclama acest lucru altora le-a venit de la Duhul
Sfânt. Mesajul lor a fost transformat cu putere pentru că Duhul Sfânt era la lucru.
Dumnezeu ne-a chemat să fim martorii Lui şi să-L mărturisim pe Domnul Isus înaintea altor oameni.
Vedem în cartea Faptele Apostolilor că cei care fuseseră ucenici timizi, au fost transformaţi în oameni gata să
moară pentru credinţa lor şi mărturiseau la alţii. Ei nu se temeau să-şi mărturisească credinţa în Domnul Isus
Hristos şi cu puterea care le-a fost oferită au ajuns la toate colţurile lumii azi. Dacă acest lucru s-a putut
întâmpla prin faptul că Domnul Isus a spus ucenicilor Săi să meargă în toată lumea şi să predice vestea bună
la orice făptură (Marcu 16:15), atunci ce poate face El prin tine şi prin mine?

I. Primul timp de rugăciune

Având în vedere porunca Domnului Isus (Marcu 16:15), fiecare creştin este chemat să-L mărturisească pe
Domnul Isus ca Mântuitor - de aceea, să ne rugăm:
1. Ca fiecare creştin să fie un bun îndrumător al oamenilor spre Hristos. ( Ioan 1: 41-45…)
2. Ca Dumnezeu să scoată lucrători harnici pentru lucrarea sa (Matei 9: 37-38)
3. Pentru lucrătorii care sunt, ca ei să aibă întotdeauna motivaţii curate şi sfinte pentru lucrare.
4. Pentru unii lucrători obosiţi, deprimaţi şi poate unii leneşi.

II. Al doilea timp de rugăciune:

1. Să ne rugăm pentru Biserica lui Hristos din: Norvegia, Suedia, Islanda, Finlanda, Letonia, Lituania,
Estonia.
- lucrări de evanghelizare, misiuni creştine, şcoli biblice.
3
 2. Să ne rugăm pentru Biserica prigonită din lume şi pentru misionari

Marţi

Martorul adevărat se bizuieşte pe Numele Domnului

... Chemându-L pe El
Text biblic: “acelaşi Domn, care este bogat în îndurare pentru toţi cei ce-L cheamă” (Romani 10:12)
Text de citit: Romani 10:11-13
Text din Evanghelii: Luca 24:13-19a
Vechiul Testament: Geneza 12:1-9

Gândul zilei
Există un lucru care-i leagă pe creştini şi îi deosebesc de ceilalţi. Ei fac parte din comunitatea tuturor
celor care cheamă Numele Domnului. Aceasta îi include pe toţi oamenii care au fost chemaţi din lume
(ekklesia) dar au trăit împrăştiaţi în toată lumea antică. Dumnezeu cheamă pe fiecare om pe nume, iar omul
răspunde chemând Numele Domnului.
Avraam, tatăl tuturor credincioşilor, ne oferă exemplul. El este chemat să iasă din ţara Ur şi soseşte în
ţara promisă. Dar pentru că ţara este deja ocupată, el nu are altă alternativă decât să rătăcească. Atunci când
Domnul i se arată la stejarul lui More, Avraam zideşte un altar lui Dumnezeu înaintea Canaaniţilor care se
închinau altor “zeităţi“: „A zidit şi acolo un altar Domnului, şi a chemat Numele Domnului” (Geneza 12:8).
Prima impresie este că Avraam se adăposteşte şi se roagă în spatele acelui altar, căutându-L pe Dumnezeu
pentru ajutor. Cu toate acestea, Martin Luther merge un pas mai departe şi afirmă că Avraam proclamă
Numele Domnului. El nu se plânge, ci înalţă Numele Domnului peste ţară. El Îl proclamă pe Domnul ca
Stăpân al ţării în care se afla. „Al Domnului este pământul cu tot ce este pe el” (Psalmul 24).
Acesta este lucrul pe care-l facem şi noi atunci când ne întâlnim duminica la închinare. Noi vestim
domnia lui Cristos peste lume, în predici, rugăciuni şi cântări. În acelaşi timp, ca şi creştini suntem chemaţi să
mergem dincolo de zidurile Bisericilor noastre şi să confruntăm păgânismul modern cu Evanghelia. Credinţa
nu este doar un lucru privat, ci trebuie făcută vizibilă în locurile publice. Întăriţi de Duhul Său, noi chemăm
Numele Domnului şi Îl înălţăm prin viaţa de misionari chiar acolo unde masele se închină idolilor. Este
remarcabil faptul că Dumnezeu nu face părtinire. Oricare ar fi culoarea pielii, clasa socială, sau statutul
reprezentat, noi ne închinăm Aceluiaşi Dumnezeu. Ca şi Mântuitor al nostru, El este la fel de generos cu toţi
cei ce cheamă Numele Său şi sfinţesc acest nume în vieţile lor.
Biserica lui Hristos este întâlnită pe toate meridianele pământului, oameni din ţări diferite care au o cultură
diferită de a noastră, culoarea pielii este diferită de a noastră - astfel de oameni sunt mântuiţi ca şi noi prin
harul Domnului Isus (Fapte 15: 8,9,11)
Având în vedere că toţi facem parte din trupul lui Hristos, toţi chemăm acelaşi Nume Sfânt şi toţi ne
bizuim pe Numele Domnului, ar trebui să ne rugăm:

I. Primul timp de rugăciune:

1. Să ne acceptăm în dragoste unii pe alţii.- Romani 15:7

2. Ca orice barieră etnică sau culturală să nu fie o piedică în calea părtăşiei sau a evanghelizării-Fapte 10.
3. Pentru creştinii care se bizuiesc mai mult pe carele şi caii lor decât pe numele Domnului - Psalmul 20: 7
4
 4. Ca fiecare creştin să iubească cel mai frumos Nume şi să se încreadă în El.

II. Al doilea timp de rugăciune :

1. Ne rugăm pentru Biserica lui Hristos din: Italia, Portugalia, Spania, Grecia, Albania, Malta, Macedonia.
- pentru trezirea spirituală, pentru lucrarea Domnului din aceste ţări.
2. Ne rugăm pentru Bisericile române din multe ţări din Europa.
3. Ne rugăm pentru lucrarea misionară mondială.

Miercuri

Martorul adevărat poartă cu el mesajul Evangheliei

Text biblic: “Şi cum vor auzi despre El fără propovăduitor?” (Romani 10:14)
Text de citit: Romani 10:14-15
Text din Evanghelii: Luca 24:17-21
Vechiu Testament: Iona 3

Gândul zilei
Creştinii au misiunea de a predica Evanghelia în toată lumea. Primul predicator „creştin” a fost
Domnul Isus care a transmis datoria de predicare ucenicilor Săi, care, la rândul lor, au tratat predicarea ca pe o
prioritate (Fapte 6:2). Şi istoria Bisericii ne confirmă această realitate. Marii slujitori ai lui Dumnezeu au fost
în primul rând propovăduitori ai Cuvântului: Tertulian, Eusebiu, Ioan Hrisostom, Francis de Asisi, Ioan Hus,
Jean Calvin, John Wesley, Charles Spurgeon, Karl Barth, Billy Graham, şi mulţi alţii. În ciuda tehnologiei
sofisticate de comunicare, a mijloacelor media, este foarte clar faptul că o expunere simplă a Cuvântului lui
Dumnezeu prin puterea Duhului Sfânt, rămâne metoda eficientă de împărtăşire a Evangheliei.
Ar fi o greşeală să lăsăm această sarcină pe seama „profesioniştilor”. Noi trăim printre oameni care şi-
au pierdut obiceiul de a merge la Biserică. Nu putem sta şi aştepta minunea ca oamenii să înceapă să caute
adăpost în Biserici pentru a auzi un mesaj umplut de Duhul şi astfel să-L găsească pe Dumnezeu. De aceea,
îndemnul lui Hristos de ,,a merge“ devine şi mai urgent. Mergeţi la oameni acolo unde locuiesc ei, vestiţi şi
trăiţi Evanghelia printre ei. Omul contemporan va fi câştigat printr-o viaţă trăită în mod autentic care, deşi este
imperfectă, totuşi poartă amprenta lui Hristos. Nu există o Evanghelie sterilă, frumos împachetată şi oferită
oamenilor cu garanţia că funcţionează. Evanghelia lui Hristos este întotdeauna unită cu persoana care o duce.
Acea persoană devine „a cincea evanghelie”, Cuvântul vizibil al lui Dumnezeu.
Şi atunci, cea mai potrivită locaţie pentru a o împărtăşi este locuinţa noastră, sau locul de muncă:
angajatul este expert în profesia sa, localnicul în vecinătatea sa, iar studentul în clasa sa. În aceste locuri,
creştinul are un rol de neînlocuit, căci zi după zi el merge în lume ca să trăiască ceea ce Francis din Asisi a
spus: Predicaţi Evanghelia tot timpul – dacă este necesar, folosiţi şi cuvinte.

I. Primul timp de rugăciune:

1. Ne rugăm ca toţi cei ce predică Evanghelia să aibă o viaţă curată.

2. Ne rugăm ca toţi cei ce predică Evanghelia să dea o învăţătură sănătoasă (2 Timotei 1 :13) şi dreaptă (2
Timotei 2:15).
3. Ne rugăm ca predicatorul să fie capacitat de Duhul Sfânt pentru a vesti tot planul lui Dumnezeu
(Fapte 20: 27)
4. Ne rugăm ca fiecare Biserică să aibă în viziunea sa şi echiparea lucrătorilor ca ei să fie buni ispravnici

II. Al doilea timp de rugăciune :

1. Ne rugăm pentru Biserica lui Hristos din: Luxemburg, Monaco, Andora, Belarus, San Marino, Belgia.
5
 - ca Biserica Domnului să fie vie, lucrătoare.
- pentru toţi predicatorii din aceste ţări.
2. Ne rugăm pentru lucrarea misionară din lume cât şi pentru cei ce se ocupă cu traducerea Scripturii în
diferite limbi şi dialecte.

Joi

Martorul adevărat trăieşte în responsabilitatea slujirii.

Text biblic: “Şi cum vor propovădui, dacă nu sunt trimişi?” (Romani 10:15)
Text de citit: Romani 10: 15-17
Text din Evanghelii: Luca 24: 25-27
Vechiul Testament: Isaia 5: 5-9

Gândul zilei
Romani 10 vorbeşte de harul inimaginabil pe care Dumnezeu îl oferă omenirii. El a îndepărtat orice
piedică, ca noi să fim împăcaţi cu El. În acelaşi timp, Dumnezeu pare să strige în versetul 14: „Cum vor putea
ei să Mă cheme dacă nu au crezut în Mine şi nu pot auzi vestea bună pentru că nu le este predicată?” De aici
se ridică întrebarea: „Cine este predicatorul?” Dacă predicatorul este disponibil, lucrurile încep să se schimbe
în bine, căci ,,credinţa vine în urma auzirii, iar auzirea vine prin Cuvântul lui Hristos”. Ca şi creştini trebuie
să fim conştienţi că toţi suntem chemaţi de Dumnezeu cu acest scop.
Ne putem uita din nou la familiarele „pasaje de misiune” cum ar fi Matei 28:19 (Duceţi-vă şi faceţi
ucenici din toate neamurile) şi Fapte 1:8 (Îmi veţi fi martori). Dar aceste texte au fost folosite atât de des încât
au ajuns să fie aplicate doar la un grup de oameni cu o chemare specifică, „misionarii.” Şi astfel s-a ajuns să
credem că noi „ne-misionarii” suntem eliberaţi de această responsabilitate. Realitatea este că toţi suntem
chemaţi. Nu există două clase: „misionarii” şi „ceilalţi credincioşi.” Toţi putem trăi şi vesti cuvântul lui
Hristos în părtăşie cu El. Dumnezeu este credincios şi va transforma mesajul nostru în credinţă pentru cei care
ne ascultă.
În Evanghelia lui Luca, Domnul Isus explică ucenicilor pe drumul către Emaus, suferinţele Lui şi
intrarea Lui în slavă (Luca 24:26). După această întoarcere a Domnului în slavă, noi ca şi ucenici ai Lui,
suntem chemaţi să proclamăm Evanghelia şi mai clar în lume. Asemeni lui Isaia, să spunem şi noi: Iată-mă.
Trimite-mă!
Domnul Isus a spus ucenicilor (Matei 10:16) ,,Eu vă trimit ca pe nişte oi în mijlocul lupilor”, porunca Lui
este “mergeţi”.
Dumnezeu ne-a ales în Hristos ca să ne salveze de la o pierzare veşnică - dar a făcut acest lucru cu scopul
ca noi să-L slujim în această lume - noi suntem trimişii Lui între oamenii care nu-l cunosc pe El- iată de ce ar
trebui să ne rugăm.

I. Primul timp de rugăciune :

1. Ca toţi cei salvati prin Hristos să simtă responsabilitatea slujirii - pentru că nimeni nu mai poate sluji la
doi stăpâni (Matei 6:24)
2. Ca toţi creştinii să facă din slujire o prioritate a vieţii - Luca 9: 59-62.
3. Pentru slujitorii care au muncit mult pe ogorul Evangheliei dar acum sunt bolnavi, bătrâni, şi poate
singuri (văduvi).

6
 II. Al doilea timp de rugăciune :

1. Ne rugăm pentru Biserica lui Hristos din: Polonia, Austria, Slovacia, Elvetia, Slovenia, Rusia, Ucraina.
- pentru Şcolile Biblice din aceste ţări.
- pentru lucrările de evanghelizare.
2. Ne rugăm pentru lucrarea misionară:
- misionari români în diferite ţări din lume.

Vineri

Martorul adevărat stăpânit de o gelozie sfântă

Text biblic: “Vă voi întărâta la pizmă” (Romani 10:19)

Text de citit: Romani 10:18-19
Text din Evanghelii: Luca 24:28-35
Vechiul Testament: Psalmul 19

Gândul zilei
A fi gelos nu este o atitudine bună şi de obicei se concentrează asupra posesiunilor. Vecinul meu are o
maşină nouă, aşa că şi eu vreau o maşină nouă. Prietenul meu are un telefon mobil de ultimă generaţie, deci şi
eu ar trebui să am unul. Uneori oamenii invidiază caracterul unei alte persoane: dacă aş putea fi şi eu ca el...
A-i face pe alţii invidioşi este şi mai grav. A te lăuda cu ultimele achiziţii, a-ţi scoate în evidenţă talentele, sau
a privi pe cineva de sus, este greşit.
Totuşi, în mod surprinzător, în pasajul de azi, Pavel spune că Dumnezeu îl face pe Israel gelos
(Romani 10:19). Nu toţi israeliţii au acceptat vestea bună a Domnului Isus şi Pavel spune clar că problema nu
este cu Evanghelia. Dacă Neamurile („un neam fără pricepere”) au putut s-o înţeleagă şi Israel ar fi putut.
Cum putem noi, creştinii din Europa, să-i facem geloşi pe necredincioşi cu privire la vestea bună a
Domnului Isus Hristos? Nu este aceasta o misiune imposibilă? Mulţi cetăţeni europeni au o părere negativă cu
privire la Biserică. Ei o privesc ca pe o sursă de oprimare morală şi de conservatorism. Cum putem schimba
această perspectivă? Credem că, cheia constă în relaţii. Într-adevăr, este aproape imposibil să schimbi părerile
oamenilor cu privire la concepte abstracte cu ar fi „creştinismul” sau „Biserica”. Dar grupurile mici de creştini
şi credincioşi individuali pot face o mare diferenţă în această privinţă. Noi putem arăta oamenilor prin
cuvintele noastre faptul că, creştinii promovează pacea, adevărul şi împăcarea. Deseori cea mai vizibilă este
propria noastră viaţă. Îi facem noi pe alţii geloşi pe valorile noastre dând dovadă de grijă, sprijin şi dragoste
faţă de cei în nevoie? Faptele noastre vorbesc la fel de tare ca şi cuvintele? Ar fi minunat dacă noi, ca şi
creştini ai secolului XXI, am avea un stil de viaţă care să reflecte faptul că păzirea legilor lui Dumnezeu aduce
o mare răsplată (Psalmul 19:11).
Întorcându-ne la Romani 10:19, trebuie să vedem un aspect important. Dumnezeu Însuşi este Cel care
vorbeşte în citatul din Vechiul Testament: El este Cel care-l va face pe Israel gelos. Noi suntem lucrătorii Săi
şi este important ca să-L reflectăm pe Hristos în ceea ce facem şi spunem, dar în cele din urmă, Dumnezeu
este Cel care-i va convinge pe oameni de Evanghelia şi harul Său. Deci avem şi mai multe motive să ne rugăm
ca Dumnezeu să deschidă uşi în Europa şi ca Biserica Sa să-i facă pe oameni geloşi şi ca ei să-L recunoască
pe Domnul Isus ca Mântuitor viu (Luca 24:31).
I. Primul timp de rugăciune:

1. Să ne rugăm ca toţi creştinii să fie stăpâniţi de gelozie după voia lui Dumnezeu. (2 Corinteni 11: 2)
2. Să ne rugăm ca să fim oameni de ajutor, gata să fim alături de cei ce trec prin diferite greutăţi - această
mărturie stârneşte gelozia celor nemântuiţi.
3. Să ne rugăm pentru cei din casele noastre şi nu sunt mântuiţi.

7
 4. Să ne rugăm pentru copiii de la Şcoala Duminicală.

II. Al doilea timp de rugăciune:

1. Să ne rugăm pentru Biserica lui Hristos din: Bosnia şi Herţegovina, Croaţia, Bulgaria, Serbia, Kosovo,
Turcia, Cipru.
- în toate aceste ţări sunt puţini credincioşi, să ne rugăm ca Dumnezeu să crească Biserica din aceste
ţări.
2. Să ne rugăm pentru cei prigoniţi din pricina Evangheliei.
3. Să ne rugăm ca Dumnezeu să împuternicească creştini din România pentru lucrarea din ţările vecine.

Sâmbătă

Martorul adevărat este o epistolă a lui Hristos.

Text biblic: “Toată ziua Mi-am întins mâinile” (Romani 10:21)

Text de citit : Romani 10: 20-21
Text din Evanghelii: Luca 24: 36-53
Vechiul Testament: Isaia 65:1-3, 16-25

Gândul zilei
Misiunea creştină începe cu mila lui Dumnezeu pentru toată creaţia Sa. El Îşi întinde mâinile către o
lume zdrobită. „Voi sunteţi arătaţi ca fiind epistola lui Hristos” (2Cor.3:3) În zilele noastre, un email este
ceea ce era odată scrisoarea, scrisă şi trimisă ca să ajungă la o adresă pentru a transmite un mesaj. Pavel
subliniază că, credincioşii sunt o scrisoare de la Hristos. Ei sunt o scrisoare care trebuie să-şi găsească adresa.
Care este ea? Sunt oamenii din jurul nostru, vecinii noştri, colegii de muncă, de şcoală, sau oamenii care
trăiesc mai departe - „până la marginile pământului” - în ţări străine sau pe continente diferite. Oamenii
trebuie să citească scrisoarea lui Hristos. Ea conţine un mesaj vital - Dumnezeu iubeşte lumea. El a trimis pe
Fiul Său, Domnul Isus Hristos, ca să aducă dragostea salvatoare a lui Dumnezeu la fiecare fiinţă umană. Noi
suntem scrisoarea scrisă de mâna lui Hristos. Aceasta nu este doar sarcina câtorva profesionişti, ci o provocare
pentru toţi credincioşii. Mulţi oameni din diferite culturi se mută în cartierele noastre, aşa că între ei trebuie să
devenim misionari. Dacă nu suntem conştienţi că suntem scrisoarea lui Hristos cu un mesaj scris în inimile
noastre de Duhul Sfânt pentru oamenii din jur, atunci programele noastre, proiectele şi adunările noastre îşi
vor pierde scopul veşnic.
Scopul lui Dumnezeu pentru noi nu este doar să fim scrisoarea, ci şi să înţelegem mesajul ei şi să
primim şi să transmitem iertarea, nădejdea şi bucuria care au fost scrise în inimile noastre. Domnul Isus nu a
venit ca să I se slujească, ci ca El să slujească. Noi suntem provocaţi să urmăm exemplul lui Hristos.
Să ne rugăm pentru puterea de a vedea întotdeauna bogăţiile primite în Isus Hristos. Să ne rugăm ca
fiecare din noi să-şi accepte chemarea de a fi misionar – o scrisoare a lui Hristos pentru alţi oameni.
I. Primul timp de rugăciune :

1. Ne rugăm ca fiecare creştin să fie o epistolă vie printre oameni. (2 Corinteni 3 : 2,3)
2. Ne rugăm să avem înţelepciune în a ne apropia de oameni pentru a le împărtăşi credinţa în Domnul Isus
Hristos.
3. Ne rugăm pentru creştinii care şi-au pierdut mărturia creştină.
4. Ne rugăm pentru orfani şi văduve.

II. Al doilea timp de rugăciune:

8
 1. Ne rugăm pentru Biserica lui Hristos din: Kazakhstan, Kyrgyzstan, Tadjikistan, Uzbekistan, Azerbaijan,
Turkmenistan.
- aceste ţări din Asia Centrală sunt de religie musulmană, şi Evanghelia este interzisă, creştinii sunt
persecutaţi.
- să ne rugăm pentru trezirea spirituală a acestor popoare.
- să ne rugăm pentru misionarii care lucrează în aceste ţări unde riscul este foarte mare.
- să ne rugăm ca Biserica să crească şi întunericul spiritual să fie alungat prin puterea Evangheliei.
- să ne rugăm pentru toţi slujitorii Domnului din aceste ţări ca ei să rămână tari în credinţă.

Duminică

Martorul adevărat este plin de îndrăzneală pentru Domnul Isus

Text biblic: „vesteau Cuvântul lui Dumnezeu cu îndrăzneală” (Fapte 4:31)

Text de citit: Fapte 4:19-31; 28: 28-31
Text din Evanghelii: Luca 24: 48-53
Vechiul Testament: Psalmul 51: 12-17

Gândul zilei
Credincioşii au datoria de a merge şi de a împărtăşi mesajul Domnului Isus cu alţii. Ei ar trebui să fie
motivaţi, echipaţi şi să caute oportunităţi. Pe cât sunt de adevărate aceste lucruri, totuşi, în realitate, deseori
este foarte greu să le faci fără teamă.
Noul Testament ne oferă câteva liste cu roada şi darurile Duhului Sfânt. Poate că unul dintre darurile
Duhului, care poate că nu este numit chiar aşa, este „îndrăzneala.” Cuvântul grecesc parrhesia se găseşte de
mai multe ori în Biblie, şi ne vorbeşte despre ceva ce numai Duhul lui Dumnezeu poate oferi oamenilor timizi
şi temători. Acest lucru are un aspect supranatural, o mireasmă cerească. Îndrăzneala răsare dintr-o relaţie
armonioasă cu Dumnezeu. În Psalmul 51 David mărturiseşte un păcat grav şi se roagă: „nu lua Duhul Tău de
la mine, pune în mine un duh statornic (liber).” De asemenea, observăm că pentru Pavel, îndrăzneala nu era
ceva ce poate fi dobândit odată pentru totdeauna, o caracteristică câştigată. Ea trebuie să ne fie dăruită de sus
din nou şi din nou. Fapte 4 ne spune mai multe despre „îndrăzneală” decât orice altă parte din Scriptură.
Învăţăm că ea nu are nimic de-a face cu intelectul, sau cu o bibliotecă mare. Abilitatea de a comunica
Evanghelia fără teamă interioară faţă de alţii, este la fel de importantă ca şi comunicarea fără piedici externe.
„Faceţi rugăciune şi pentru mine, ca, ori de câte ori îmi deschid gura, să mi se dea cuvânt, ca să fac
cunoscut cu îndrăzneală taina Evangheliei” (Efeseni 6:20). Această afirmaţie directă vine după ce Pavel
vorbeşte despre războiul spiritual şi nevoia de a ne îmbrăca cu armătura spirituală.
Poate că şi mai interesant este ceea ce citim la sfârşitul cărţii Faptele Apostolilor. Pavel a făcut recurs
la împărat şi era judecat de el. Locuia într-o casă în Roma sub supravegherea atentă a gărzilor împăratului. Nu
se putea îndepărta de soldatul roman de care era legat cu lanţuri, dar nici soldatul nu se putea depărta de
Pavel. Oameni din toate mediile sociale şi cu tot felul de credinţe veneau ca să-l viziteze. Ultimul verset din
Fapte şi din această săptămână de rugăciune spune aşa: „propovăduia Împărăţia lui Dumnezeu, şi învăţa pe
oameni, cu toată îndrăzneala şi fără nici o piedică, cele privitoare la Domnul Isus Hristos.” Haideţi să ne
alăturăm lui Pavel în îndrăzneală şi să practicăm propovăduirea în casele noastre, cu familiile noastre, pe
străzi, în şcoli şi la serviciu.
I. Primul timp de rugăciune :

9
1. Ne rugăm pentru putere şi îndrăzneală - Fapte 4: 29-30
2. Ne rugăm să fim eliberaţi de orice duh de frică şi ruşine - 2 Timotei 1:7-8
3. Ne rugăm pentru tinerii creştini să aibă curajul necesar pentru a-l mărturisi pe Domnul Isus.

II. Al doilea timp de rugăciune:

1. Ne rugăm pentru Biserica lui Hristos din: Marea Britanie, Irlanda, Franţa, Danemarca, Germania,
Olanda, Cehia.
- pentru trezire spirituală, pentru creştinii români din aceste ţări.
2. Pentru misionari.

Programul Săptămânii de Rugăciune 2010 este preluat de la Alianţa Evanghelică Europeană şi adaptat
de Uniunea Bisericilor Creştine după Evanghelie din România şi Misiunea „Golgota“ – Tălmaciu.

10