Epistola Lui Pavel Catre Galateni Teza de Doctorat

Pr. Asist. Dr. VASILE MIHOC EPISTOLA SFINTULUI APOSTOL PAVEL CATRE GALATENI TEZA DE DOCTORAT EDITURA INSTITUTULUT BIBLIC §1 DE MISTUNE ‘BISERICI ORTODOXE ROMA!PREFATA Candidatul Pr, Vasile Mihoc, asistent la Institutul Teologic Uniyer- sitar din Sibiu, prezintd ca tezd pentru titlul de doctor in Teologie Ju- crarea cu subiectul : «EPISTOLA SFINTULUI APOSTOL, PAVEL CAT, GALATENI. Introducere, traduceére si comentariu>. , Orice Jucrare — stiinfificd sau literard — poate aspita sd devind un eveniment editorial dacd indeplineste cel pufin aceste doud condifii sd fie o lucrare rard si (— sau mdcar —) sd fie o lucrare cit mai necesard. Constatarea aceasta éste valabild $i pentru Teologie in general si Teolo- gia ortodoxd romand, in special. Care este starea‘actuald a Teologiei ortodoxe romane sub raportul productivitatii si calitafii Jucrdrilor din toate domeniile ei ne-a ardtat $i continud sd ne arate incd valabil impozanta lucrare retrospectivd editatd in 1974 (situafia nu s-a modificat fundamental pind azi) de Institutul Biblic si de Misiune Ortodoxd : «De la Théologie orthodoxe. roumaine des origines 4 nos jours» (Bucuresti, 1974, 528 p.). j Retrospectiva in chestiune dé atenfia cuvenitd si sectorului biblio- gratic teologic-biblic, acestuia in primul rind, si anume nu numai ca inddtinatd ordine de insiruire, tradifionald. Datele puse Ia contribujie de aceasta ampld si prestigioasa jucrare, ca si evaludrile criticé pe care le-a prilejuit nu numai ea, ci si alte Iu- crdri mai pufin pretentioase, dezvdluiau si oarecare goluri de creafie teologicd literard care nu pot ti minimalizate. Acesiea — dupd cum am incercat sd ardt, cu alt prilej, nu numai eu — nu puteau fi trecute cu vederea fdrd daune pentru dozarea ulterioard a strddaniilor celor ce ostenesc in domeniul studiilor biblice. Mai precis : constatam atunci cd Exegeza Nouluj Testament (— situafia nu se prezenta-altfel nici la Stu- diul Vechiului Testament —) era vddit deficitard. Nu ne refeream la exegeza de catedra : aceasta se practica satisticdtor (asa cum e normatd si programatd prin prevederile Regulamentului de organizare si functio- nare a invdtdmintului nostru teologic universitar si seminarial), nici la cea de amvon (care se practicd, ciclic, potrivit prevederilor programelor calendaristice, din ce in ce mai temeinic, in valorificdrile ei omiletice si pastorale), ci la exegeza de cabinet. Nu avem lucrdri de exegezd, sau, mai precis,.nu avem destule. Alcdluirea si-editarea lucrérilor de acest fel a Idsat intr-atita de dorit incit in ultima jumdlate de seco! nu puteam inregistra aparifia a mai mult de-o Iucrare sdu doud de exegezd Ia fie+ care Carte canonicd a Noului Testament. Cum se explica aceasta stare de lucruri? Trebuia ea, oare, sd fie consideratd, alarmant, cao stare de crizé a studiilor biblice, la noi?cM “oe Pr. Dr. VASILE MIHOO Se vede cé autorul si-a pregdtit stagiul pentru doctorat — in fard si peste hotare — cu maximd valorificare a timpului ce-i stdétea Ja dispozifie: Prin. Jucrarea de fafa autoru] dovedeste cd posedd vocatie exegeticd biblicd, sprijinitd pe-o pregdtire temeinicd in curs de continua amplifi- care’ si consolidare. Valoroasd contribufie parfiald la inzestrarea dispo- nibilului ortodox romGn de studii exegetice, aceasta tezd de doctorat il ‘obliga pe: autor sd persevereze pe-calea pe care s-a. angajat. Teza de doctorat a P. C. Pr. Vasile Mihoc, lucratd sub indrumarea noastrd, a fost supusd cercetdrii unei comisii aprobate de Prea Fericitul Pdrinte Patriarh Iu stin si compusd din: P. C. Pr. Prof. Dr, Constantin Cornifescu si.P..C. Pr. Prof. Dr. Mircea Chialda, ambii de Ia Institutul teologic universitar din Bucuresti, $i P..C. Pr. Prof. Dr..Dumitru Abrudan si P. C, Pr, Prof. Dr. Grigorie Marcu, indrumdtor stiinfilic, ambii de 1a In- stitutul teologic universitar. din Sibiu. Observafiile si propunerile critice ale acestei comisii pentru imbu- ndtdfirea lucrdrii tiind aduse la indeplinire de autor, recomand cu_cédl- durd spre tipdrire in una din revistele centrale ale Bisericij Ortodoxe Romdne teza de doctorat a P. C. Pr. Vasile Mihoc, pentru obfinerea ti- tlului de doctor in Teologie al Institutului teologic universitar din Bucu- resti, potrivit dispozifiilor art. 188. din Regulamentul Invdfémintului Teo- logic. . ; Cert’ speranjé a teologiei ortodoxe romGne (de azi si de miine) fiind, pdrintelui candidat Asist, Vasile Mihoc ii urdm sd-si valorifice rivna preojeascd ‘si pregdtirea profesionald teologicd spre tot mai.vdditd si spornicd angajare in fdgasul indatoririlor noastre specifice, — a celor preofesti.si a celor civice deopotrivd. ‘ Pr. Prof. Dr. Grigorie Marcu indrumator stiintific Sibiu, la praznicul de pomenire a Stintilor Visarion Sarai, Soironie de Rey, la Cioara si Nicolae Oprea din Sd- liste, 21 oct. 1982e ABREVIERI — Bulletin of the John Rylands Library (Manchester) - BJRL BOR — Biserica Ortodoxa Romana BaAW — Beiheite zur Zeitschrift fiir die alttestamentliche Wissenschaft BZNW _— Bejhefte zur Zeltschrift fiir die neutestamentliche Wissenschaft und die Kunde der ailiteren Kirche . Ba — Biblische Zeitschrift (Paderborn) cBQ — The Catholic Biblical Quarterly (Washington) EKK — Bvangelisch-Katholischer Kommentar zum Neuen Testament ET — The Expository Times (Birmingham) FRLANT — Forschungen zur Religion und Literatur des Alten und Neuen Testa- ments +HTR — Harvard Theological Review (Cambridge, Massachusetts) JBL — Journal of Biblical Literature (Missoula, Montana) ¢ 31s — The Joumal of Theological Studies (Oxford) ea “MA — Mitropolia Ardealului (rev.) ‘ MO — Mitropolia Olteniei (rev.) i eas NE — Neue Folge (= Serie noua) : + p NT = Novum Testamentum, An International Quarterly for New Testament and Related Studies (Leiden) NTS — New Testament Studies (Cambridge) PG — Migne, Patrologia Graeca ‘ PL — Migne, Patrologia Latina . aay RB — Revue Biblique (Ierusalim) 51 RHPR — Revue d'Histoire et de Philosophie Religieuses (Strasbourg) re RSR = Recherches de Science Religieuse (Paris) eae Ev — Stuidii Teologice ci ae TLE = Theologische Literaturzeituig (Leipzig) i‘ : TU — Texte und Untersuchungen zur Geschichte der altchristlichen Literatur TWNT — Theologisches Wérterbuch zum Neuen Testament vD — Verbum Doriini (Roma) zi ZKT — Zeitschrift fiir Katholische Theologie (Innsbruck) : 3 zZNW = Zeitschrift fiir die neutestamentliche Wissenschaft und die Kunde: der alteren Kirche (Berlin) : ZSTh — Zeitschrift fiir systematische Theologie 2TK — Zeitschrift fiir Theologié und Kirche (Tiibingen) ects Pentru’ manuscrisele de la Qumran am folosit abrevierile uzudle fn literatura: de specidlitate, Aceste abrevieri se referd la - esta tus, ‘locul in care a fost gasit manuscrisul respectiv na 1Q — 11Q — pesterile 1 — 11,de la Qumran As —*natura lucrdrii (unde e cazul) “B= peser (comentar) asupra unei c&rfi biblice 2 ee « abim targum. (traducere aramaic’) 1a o carte biblic& fitful Iuctdrli (pentru lucrarile Specific eseniene ; pentru cirtile biblice “sint *“folosite abrevierile obisnuite) S = Serek (Regula comunitatit) “HE = Hodayot (Imnele) M = Mihdman (Regula r&zbotitlal sau R&zboiu} fillor luniinit tmpotriva- fillor intunericulut) - - ate - De exemplu , 4 es “:1QpHab —-Comentarul (peserul) la Habacuc din-pestera 1 de la Qumran. 1QH — Imnele’descoperite In pestera:1 de la Qumran etc:EPISTOLA SFINTULUL APOSTOL PAVEL CATRE GALATENI ANTRODUCERE ~ iby ‘41. ‘Galatia gi galatenti SE Apostol Pavel \adireseaza -acedsti ‘Epistdld Bisericilor Gatatiéi (1, 2) sau galatenilor (8, ,1). -Epistolele pauline -sint adresate, in eneral, unor Biserici locale (din Roma, Corint, ‘Filipi, Colose, TFesalonic) sau unor! persoane anumite (Timotei, Tit, Filimon). Fiind adresdt maj multor ‘Biserici, Epistola catre Galateni poate fi.considerata .drept o cire a. Galatia este amintita si in alte dou’-dititre (Bpistolele :pauline (I Cor. 16, 1; II Tim. 4, 10), precum $i in-adresa -primei Epistole a St, ‘Apostol Petru (I Pet. 1, 1).4Cartea Faptele Apostolilor -votbeste le «tinutul Gala tel (16, 6; 18, 23), referindu-se, desigur, Jairegiunea -Asiei Mici situala intre Capatlocia, ‘Pont si -Bitinia, cum: demonstread&itinerarul urmat de z Sf. Apostol Pavel in curstil"édlei dea doua’(16,"6) $i célel deca treia\(18, 23) cdlatarii misionare. ee Galatia este-amintitisi-in-alte dou’ tlintre Epistolele pauline (I Gor. 16, 1; Tim. 4, ‘10), -precum “gi ‘in adresa‘primei Epistole a Sf. Apostol viwn $i Pessinus, in.centrul Asiei.Mici. Peritru gredii din.epoca Sf. Apes- tol:Pavel,:termenii Dakdrat $1 Héékeot -crau identici+, : In anul 279 iH., cind mai multe tributi-de galateni (celti, gali) au: invadat Macedonia sub conducerea ‘lui-Brennius,.doua’. tribur i, sub condu-il: cerea regilor ‘lor, Lutarios $i \Leonorius,..s-au .dezlipit.ide.celelalte si s-aut indreptat spre Tracia, Aceste doud triburi's-au-stabilit-aproape te Bivent, prddind cetafile din jur siluinil tribut.de la cei care referau’sa-l platea: ca decit s& se expuna atacurilor lor. Resursele ‘Traciei nu ‘isau mulfumil insd mult& vreme si de aceea ‘aul-trecut in “Asia, Mic’. ‘Focmai atunci 1 gele.Nicomedes al Bitiniéi lupta pentru ‘a-si -recucer ‘régatul din miinile’ Fratelui sdu Zipostes. In acest scop,el a angajat céle deuk triburi galice: 2a £ 1. Wausanias, Cdldtorie in Grecia, I, 4, 1, i i te ale M.iMarizescu-Himu, wal. 1, Bucuropt 11994, ecamnatereni Ramee thea pe locuitorii Galatiei _propriu. azise Tahéeat (Historiae, XXIV, 8,-9; .XXV, 2,3; XXXL fig Af, Plutath foloseste deopotriva denumirile. di cf, ranz «Mussner, ‘Der .Gak ‘brit Neuen Testament, TX), ed. eee le «celfi» ‘si ‘de «galateniy , (Moralia, ders ‘Theologischer Kommentar zuul-’ 1aslll-a,Freiburg-Basel-Wien,-1977,;p, 3,EPISTOLA SFINTULUI APOSTOL PAVEL CATRE GALATENI 11 in serviciul stu (pe la anii 278277 iH1), Istoricii estimeaz& la apro- ximativ 10.000 num&rul b&rbafilor inarmafi care s-au. angajat atunci in solda lui Nicomedes ?. An jurul anului 265 1.H., galatenii s-au asezat in partile Frigiei Mari si Capadociei, pe cursul superior al riului Sangarius si pe cursul mijlociu al riului Halys. Aceast& regiune va fi cunoscuté de acum incolo sub numele de. Galatia. Erau acum trei triburi: trocmii, tectosagii si tolistobogii (sau : tolistoagii), Cum si cind a ap&rut al treilea trib, nu se stie. Probabil c& ultimii venifi au fost tectosagii, despre care stim ca au nat parte la campania impotriva orasului Delfi si deci, vor fi rémas mai mult vreme aléturi_ de Brennus 4, Trocmii s-au asezat'la est de Halys, in ju- Tul orasului Tavium, iar celelalte doua triburi.s-au stabilit la vest de acest riu, tectosagii in jurul Ancirei (Ankara dé astazi), iar tolistobogii in jurul oraselor Gordium si Pessinus 5. ‘ Regiunea e dezolant&. Un platou arid, lipsit de vegetafie, friguros iarna si c&lduros in timpul verii — aceasta este Galatia. Se pare c& galatenii nu si-au ales de buna voie aceast& patrie, ci au fost obligati si se stabileasc& aici de c&tre protectorii lor, Nicomedes si Mithridates, Re- giunea le putea fi totusi convenabil%, cici ei nu se Ocupau cu ‘agricul tura, ci mai ales cu pastoritul. Apoi, 4i nu intenfionau si traiasc& din pro- dusele farii lor, ci din jaf, din santaj ‘$i f4cind serviciu de mercenari, Pa- tria le era numai cartierul general unde-si lisau familiile si averile, in timp ce colindau teritoriul Asiei Mici dup% prad&. Furia lor razboinics a aruncat Asia Mica in foc si singe. Mai ales in finuturile apusene ale peninsulei, numele galatenilor devenise o teroare si nici o cetate sau dinastie nu indr&znea sa le refuze tributul & .Fiind infrinfi de regele Attalus I al Pergamului (230—228 i.H.), galatenii si-au intrerupt pentru o vreme incursiunile prédalnice 7. In anul 189 i.H., cind regele Antioh ‘al ilJ-lea al Sitiei (223—187 1H.) a intrat in Asia Micd, galatenii s-au aliat cu acest rege seleucid pentru a scipa de jugul Pergamului. Alianja cu regele Antioh al Ill-lea a fost inst spre paguba galatenilor, cci le-a atras dezaprobarea Romei. Consulul Gnaeus Manlius Volso a invadat Galatia si i-a infrint pe galateni in dou& mari , incheiate cu masacre enorme *; romanii au Iuat 40.000 de pri- zonieri ®, Istoricii Polibius gi Titus Livius relateazi c& Infringerea galatenilor a pricinuit o explozie de bucurie in toate cetfile Asiei Mici, Dom- nia teroarei, care durase aproape un secol, era in sfirgit zdrobit&. Roma tune city AU Soe 2. Aceasta cifra se intemeiaz{ pe datele din Titus Livius, Ab urbe condita, XXXVI, 16, 2, 9; cf, V. Gheorghiu, Adresafii Epistolei cdtre Galateni — studiu isa- gogic, Cerm&uti, 1904, p.l7, n. 8 ft 3. A. HM, Jones, The Cities of the Eastern Roman Provinces, ed. a II-a, Ox- ord, 1971, p. 110 urm. 4. Strabon, Geograiia, IV, 1, 13, studiu introductiv, traducere si note de F. Vant- Stef, vol. 1, Bucuresti, 1974, p. 426—427. ths me Datele cele mai timpurii_cu_privire la teritoriile triburilor galatene Je aflam Batra TeeviUs: Op. cit, XXXVI, 18 gi urm.; Strabon, op. cit., KI, 5, 2; Pliniu cel dtrIn, Istoria naturald, V, 146; cf. A. H. M. Jones, op. cit., p: 119, n. 2. rem i. F. Stihelin, Geschichte der kleinasiatischen Galater bis -zur Ertichtung der ‘Omischen Provinz Asia, ed. a l-a, Leipzig, 1907, p. 9 si urm. 7 Titus Livius, op. cit., XXXVII, 16, 14; cf. Jones,’ op. cit., p. 113, 8 v. Gheorghiu, op. cit p. 18, 9. Titus Livius, op. cit, XXXVIH, 23, 9; cf. F. Mussner, op. hpin x12 : Pr. Dr. VASILE MIHOC ‘le-a acordat totusi galatenilor o larg& autonomie, dar le-a interzis. cate- goric si mai pund mina pe arme ®, Incepind cu anul 183 i.H., teritoriul galaienilor a devenit provincie a -Pergamului: In urma unei revolte a galatenilor impotriva st&pinirii At- talizilor (sub Eumenes II si Attalus I) 4, senatul roman a hotarit ca galatenii sé trdiasc& liberi in cadrul hotarelor lor (167 {.H.). Dar ei n-au fost capabili si-si menjini independenta mult& vreme, cici pe la anul 133 1H. se aflau sub dominatia completa a Pontului, Infringindu-1 pe Mithridates in anul 63 4.H., Pompei a reorganizat Galatia, asezind cite un tetrarh in fruntea fiecdrui trib #2, In urma a douiizeci de ani de intrigi, Dejotarus, tetrarhul tolistobogilor, devine st&pinul intregii Galatii (44 1H). La moartea Ini Dejotarus 18, Marcus Antonius a darnit Galatia nepotului acestuia, Castor“. Murind Castor patru ani mai tirziu, Anto- nius a daruit Galatia impreun% cu Licaonia, Pisidia si o parte din Pam- filia lui Amyntas, secretarul Ini Dejotarus 15. Cifiva ani mal tirziu, Amyn- tas a fost ucis, iar regatul sau a fost anexat Imperiului 46, devenind provincie romana (25 1,.H.). Monarhia fiind abolita, cele trei triburi galatice au fost organizate fa Fepublici separate, unitatea lor nafionala filnd pastratt numai printr-o al erei lor anul 25:1H., an in care ei au primit organizarea republicang 17, Capitalele celor trei republici tribale eérau, fara indoiala, cet&tile principale ale-regiunii : Tavium pentru trocmi, 'Ancira pentru tectosagi si Pessinus pentru tolistobogi. Aceste trei orage au avut o oOarecare im- portant4 comercial&, riminind ca niste insule de viajé urban& in cadrul vastelor teritorii galatene in care taranii galateni si frigieni si-au men. finut economia siteasc& primitiva, putin afectat& de civilizafia elenistica. Orasele Pessinus si Tavium isi datoray desigur supraviefuirea si faplu- lui c& erau importante centre Teligioase 18, Ancira, numit% acum in ins- Crip pycpémodis ef Padacias 1, era capitala provinciel romans Galatia, Prlcigubrindea, pe ling’ Galatia propriu-zis&, si Pisidia, partea -vesties a Frigiei, cea mai mare parte a Licaoniei si Isauria, la care s-au mai adaugat in anul 7 1.1. o parte din Paflagonia si Pontul galatic 2°, Incepind cu anul 63 d.H., din aceasti provincie vor face parte temporar Pontul Pole- moniac si Armenia Mic& #4, iar in timpul impratului Vespasian si Capa- docia #2, Soe en 10. V. Gheorghtu, op. cit., p. 18—19. ia: Rolibius, op. cit., XXIX, 22; XXX, 1, 19; ct. Jones, op. city p. 114 sl urm, 113-3 ASupra ‘statutulut stabilit de Pompei pentru’ Galatia’ ‘vee! Jones, op. cit., 115 si urm. me Morminiul lui Dejotarus, cu o inscriptie, a fost descoperit tntr-un loc numit Keralar, Wngd Ankara; cf. Ekrem Akurgal, Ancient Civilisation, wud Ruins of Turkey, Istanbul, 1978, p. 283, 4, Cassius Dio, Istoria tomahd, XLVI, 33; traducere ginote de Dr. A. Piatkowski, vol. Il, Bucuresti, 197, p. 170, 15, Ibidem, XLIX, 32, vol. Il, p. 221. 16, ibidem, LIU, 26, vol. Il, p. 382. 17, Jones, op. cit, p. 119. 18. Ibidem, p. 117. 18. Corpus Inseriptionum Graecaram, 4011, 4020, 4030, 4042, 5396; citate de F, Mus- sner, op. cit,, p, 3. 20, Vasile Gheorghiu, op. cil, p. 20. 21. Idem, ibidem. 22. Ibidem, p. 21,EPISTOLA SFINTULUI APOSTOL PAVEL CATRE GALATENI 113) La data scrierii Epistolei c&tre Galateni, orasele Antiohia Pisidiei, Ico- nium, Listra si, probabil, Derbe aparfineau asadar provinciei romane Ga- Jatia 3, Acest vast teritoriu este numit uneori Galogrecia (TaXhorparxta) 2 locuitorii lui primind numele de galogreci 5. Prin reorganizarea Imperiului de catre Diocletian, acest ansamblu va fi imparfit intre diocezele Asiei si Pontului, Galatia fiind redusé din nou la teritoriul ocupat de galatenii -propriu-zisi 6, In contact cu popoarele din jur gi mai ales in urma intr&rii in sfera de influenji a Imperiului Roman, galatenii — mai ales cei din p&turile instdrite — s-au elenizat destul de repede, desi nu in profunzime. Stim c&é pe vremea calatoriilormisionare ale Sfintului Apostol Pavel galatenii vorbeau si limba greac& 7, Inc& in secolul I 1.H., Castor Tarcondarius si Amyntas au adoptat nume grecesti. O inscriptie a ligii galatene, datind de la inceputul secolului I 1.H., ne arat& cit de repede s-a renunfat la numele galatene (celtice) : Gaizatodiastus si-a numit fiul Amyntas, Albio- rix, fiul lui Aleporix,-si-a numit fiul Aristocles etc 78, Desigur c& limba celtic&é.a continuat s& fie vorbita, mai ales in me- diul rural **, In sec, II-d-H., magicianul din Abonuteichus, Alexandru, era pus in incurc&turé de galateni, care adresau intrebari oracolului in propria lor limba %°, Fer. Ieronim scrie c& pe vremea sa se vorbea inca in Galatia o limb& inrudit& cu cea vorbita in orasul Trier din sudul Ga~ liei *, Ea a supravietuit cel putin pind la sfirsitul sec. V d.H., dupa cum se vede din relatarea unei minuni a Sfintului Eftimie ({ 487) : un monah galatean a amufit; el a fost vindecat de sfint, dar la inceput — spune cronicarul — nu putea s vorbeasc& decit in limba sa proprie Situafia religioasd a {inuturilor Galatiei era destul de confuzé*. In partile Galatiei si Frigiei au poposit unele culte religioase strani. Cel mai influent era cultul Cibelei (numit& si Meter Dindymene, Agdistis sau Magna Mater), care se remarca prin excesele credinciosilor sai. Tocmai aceste excese au dus faima zeifei pind la Roma, dind semnalul invaziei 23, Ibidem, p: 27. 24. Aceast& denumixe apare pentru prima data la Cicero, De haruspicum responso, 13 (28); cf. V. Gheorghiu, gp. cit., p. 20, n. 9. 25, Strabon, Geografia»II, 5, 31, ed. cit, vol. I, p. 327. 26. Se cuvine s& menjlondm aici legaturile galatenilor din centrul Asiei Mici cu strimosii nostri, Printre colonistii adusi de imp&ratul Traian tn Dacia au fost si grupuri de galateni. La Napoca, niste Galatae consistentes municipio dedic& o inscripjie zeulul Jor «national» Jupiter Optimus Maximus Tavianus, pentru sénatatea fmparatulul Anto- ninus Plus sia cezarului Marcus Aurelius. Alte grupuri de galateni sint atestate la Al- burnus Major, in regiunea miniera a Carpatilor Occidental $i la Apulum. La Germisara este atestata 0 colonie de galateni, constituita in collegium Galatarum. Cf. C. Petolescu, Les colons d’Asie Mineure dans Ja Dacie Romaine, in «Dacia — Revue d’archéologie et d’histoire ancienne», nouvelle série, XII (1978), p. 214. 27, Polibius, op. cit., XXIJ, 21 Titus Livius, op. cit., XXXVIII, 24; cf. V. Gheor- ghiu, op. cit, p. 126, n. 8. 28. Vezi Jones, op. cit, p 116 $i urm. : Sherman E. Johnson, Unsolved Questions About Early Christianity in Anatolia, in vol. «Studies in New Testament and Early Christian Literature — Essays in Honor of Allen P, Wikgren», ed. de D. EB. Aune, Leiden, 1972, p. 185. ; i 30. Jones, op. cit. p, 121; Stahelin, op. cit., p. 104, 31. Fer, Ieronim, Prolegomenon IT in epistolam ad Galatas, Ill, P.L. XXVI, 382. 82, Jones, op. cit., p. 121. 33. Vezi Henri Metzger, Les routes de Saint Paul dans I'Orient grec, (Cahiers darchéologie biblique, no. 4), 'Neuchatel-Paris, 1954, p. 24 51 urm, a14 Pr. Dr, VASILE MIHOC cultelor orientale in capitala Imperiului, La Pessinus exista un templu- celebru dedicat Cibelei; despre statuia zeijei pe care o ad&postea acest templu-se credea c& ar fi fost c&zuta din cer 4, Un alt zeu frigian era Sabazios, care, incepind cu sec. V i.H,, a fost adoptat si de Atena. Despre Men, o alt divinitate frigiana, care primea mai ales-omagiile populatiei rurale, se credea ci apara animalele do- mestice de boli, iar pe oameni fi dezleagi de vraji. Men éra considerat, de asemenea, protectorul familiei sau al cet&fii, apér&torul mormintelor de profanatori etc. Acest -zeu se bucura de o cinstire unanima& in centrul Asiei Mici »'s, Trecind sub. stipinire romana, galatenii au adoptat panteonul acestora si mai ales cultul impdratului. Astfel, in orasul Tavium s-a construit un templu al lui Zeus, cu drept de azil. Statuia colosal& a lui Zeus din acest templu era renumita. Este caracteristic faptul ca templul ce fusese construit in cinstea Cibelei sia lui Men Ja Ancira’a fost transformat, in sec. I d.H.,, intr-un templu dedicat impératului si cetafii Roma 3. Acest templu se pastreaza pina astazi in stare destul de buna *6, 2. Si Apostol Pavel si galatenii Despre activitatea misionara a Sfintului Apostol Pavel in Galatia si despre raporturile sale cu galatenii aflam citeva indicii chiar in Epistola pe care Apostolul le-o adreseazd. Din Epistola aflém ca Sf. Pavel este cel care a intemeiat Bisericile din Galatia. El le-a predicat galatenilor Evanghelia (1, 8—9) si i-a n&scut la viala cea noua in Hristos (4, 19).[PFima zibava a Sf, Pavel in Galatia si activitatea misionar& pe care a desfasurat-o cu acest prilej s-au datorat unei boli a Apostolului (4, 13). In aceast& imprejurare, galatenii 1-au primit cu cea mai mare recunostinja pe cel Care le aducea vestea mintuirii in Hristos (4, 14—15). Prima vizitd a Apostolului a fost urmat& de cel putin inca una, cum arata expresia xpétepov (— mai intii, intlia oard) din Gal. 4, 1357. Cu prilejul celei de-a doua vizite in Galatia, Sf. Pavel va fi organizat si stringerea de ajutoare pentru saracii Bisericli din Ieru- salim (cf.I Cor. 16, 1) 88 Destul de curind dup& a doua vizit& a Apostolului (cf. Gal. 1, 6), eleinente iudaizante venite din afar& au prodys tulburare (1, 7) in-Bis®- ticile Galatiei, ficind necesari intervenfia prgmpt& a Sfintului Pavel. 34. Urmele acestui templu au fost scoase la lumina de arheologul belgian Pierre CLambrechts intre anii 19671972; cf. H. Akurgal, op. cit., p. 277—278. 34 bis. H. Metzger, op. cit., P= 25—26. 35. E. Akurgail, op, cit., p. 286—287. 36. Pe zidurile acestui templu se pastreaz4 In inscripfie bilingva, greaca si latin’, unul dintre cele mai importante documente ale antichitafii, anume «index rerum ge- starum> al fmparatului Octavianus Augustus. Acesta este singurul document pastrat dintre cele patru pe care Augustus le-a dat in p&strare yestalelor cu 16 luni inainte de a muri: testamentul sau particular, ordinele cu privire la funeraliile sale, un Taport asupra situatiel financiare si militare a Imperiului $i, in sfirsit, acest document care Insita cele mal importante tnfptuiri din timpul domniei marelui impirat. Ci. E. Akurgal, op. cit., p. 284, _ 37. Vezi comentariul nostru ad 4, 13, 38. H. Schlier, Der Brief. an die Galater (Krilisch-exegelischer Kommentar tiber das Neue Testament begriindet von H. A. W, Meyer, 7) ed. a V-a, Gdttingen, 1971, p. 17.EPISTOLA SFINTULUI APOSTOL PAVEL CATRE GALATENI 15 Cartea Faptele Apostolilor inregistreazi in doua rinduri trecerea unei echipe misionare, condus& de Sf. Apostol Pavel, prin «finutul Gala- tiei», in cursul celei de-a doua cl&torii mislonare (16, 6) si in cursul celei de-a treia c&latorii misionare (18, 23) °°. a) In Faptele Apostolilor 16, 6: «Si ei au strébatut Frigia si finutul ° Galatiei (Taracex}» ydpay), oprifi fiind de Duhul Sfint si propovadu- iasc& cuvintul in Asia», Dup& Sinodul apostolic din Ierusalim (Fapte 15, 1 si urm.), Sf, Apos- tol Pavel se desparte de Barnaba si, impreund cu Sila, trecind prin Siria si Cilicia (15, 41), ajunge in cetiifile Licaoniei si Pisidiei (Derbe, Listra, Iconium), uride fusesera intemeiate Biserici cu prilejul primel c&latorii misionare (16, 1—5). De aici, Apostolul porneste spre nord, strabatind (in conformitate cu indicatia din Gal. 4, 13), anume in cursul primei cildtorii misionare, la ducere si la intoarcere (Fapte 13, 13—14, 20 si 14, 21 w). i raspunde Epistola, cea a obligativit&tii circumci- convertiti, a fost solutionat&é la Sinodul apostolic, Dac& Epistola c&tre Galateni ar fi fost scrisd dup& acest Sin i i — Apostolul n-ar fi avut altceva de facut decit s4 citeze hot&ri tata la lerusalim. Obiectia din urma este «mai mult aparenta decit real» %; c&ci chiar daca nu citeazi explicit decretul apostolic, Sf. Pavel ofer’, in Epistola cdtre Galateni, o relatare destul de larga despre Sinodul din Jerusalim, identificarea intre Gal. 2, 1—10 si Faptele Apostolilor 15 putind fi consi- deraté ca absolut sigura®”, Adepfii ipotezei galatice sudice nu pot aduce nici un argument conving&tor in favoarea dat&rii Epistolei inainte de Si- nodul apostolic, Insusi cuprinsul Epistolei reflect’ fmprejurarile unei epoci mai tirzii. Pe de alt& parte, inrudirea evident& a Epistolei citre Galateni cu grupul celorlalte Epistole «mari» pauline exclude in mod absolut datarea propusa de acesti autori. Datele pe care le avem ne permit urmatoarele constatiri : a) Deoarece Epistola vorbeste despre Sinodi lic, inseamn& c& ea a fost scris& dupa acest eveniment, adick Sani ehoeaes b) La data scrierii Epistolei, Apostolul ii vigitase dejade doua ori pe galateni (cf, 4, 13). Din Faptele Apostolilor (1676 si 18/23) stim c4 cele doua vizite au avut loc in cursul celei de-a doua a Celei de-a treia cél&torii misionare. ee 3 c).In cursul celei de-a tia ealdtorii mision firsitul anulul S4— primévara anului‘68)®, Sf, Apostol Pavel a mai scris Hpistolele I si IL Corinteni si Romani, Evidenta inrudire a Epistolei c&tre Galateni cu Epistola citre Romani a fost semnalat& de mult vreme si studiaté ami&- nunfit*. E clar cé Apostolul, scriind romanilor, a reluat in liniste marile fo the Galatians (Readre's Commentary), London, 1912, p. XIV si urm.; FP. Amiot, op. pits P. 9278. R. Coad, in A New Testament Commeniary, ed. de G. C.D. Howley, London, 1969, p. 444 etc, z 25. W. L. Knox, op. cit., p. 223. In acelasi sens argumenteaz& F, F. Bruce, Galatian Problems: (4) The Date of the Epistle, in BIRL, vol. LIV (1971-1972), p. 250-267, go—gg0 Chatles H. Talbert, Again: Paul's Visits io Jerusalem, in NT. 1X (1967), p. Aros eat cxegeza noastra la Gal. 2, 1—10 si excursul Galateni 2, 1—10 si Fap- tele Apostolifor 15. $8. Pontru aceast datare a Sinodului apostolic, cf, Pr. Prof. Dr. Vasile Gheorghiu, Introducered In Stintele cart ale Testamentului Nou, Cernkuli, 1929, p. 377 396° point ids P382—384; cf, Béda Rigaux, Paulus und seine’ Briefe.’ Der Stare der Forschung (Bibl. Handbibliothek, 11), Miincher, 1964, p. 139 31 urm 100. 'V.-Gheorghiu, Introducerea..., p. 383, je dol Lightfoot, op. cit, -p. 45-50; Lagrange, op. cit., p. LXII—LXVIIL, U. Borse, Die geschichiliche und theologische Binordnung «des Rémerbileles, tm Bei NF, XVI iEPISTOLA SFINTULUI APOSTOL PAVEL CATRE GALATENT 23 ii aa data scrierii Epistolei caétre Galateni. d) Epistola c&tre Galateni a fost scris&,; deci, dup& cea de-a doua vizit& a Apostolului in Galatia, care a avut loc pe la inceputul anului 55 si inainte de toamna anului 57, anume la inceputul acestei perioade de timp, dup& cum ne las& s& injelegem expresia obtws tayéos (— aga de- gtabd@) din Gal. 1, 6%. Stim ins& c&, dup& ce a trecut a doua oara prin Galatia, Sfintul Apostol Pavel a mers la Efes (Fapte 19, 1), unde a rémas aproape 3 ani (Fapte 19, 8. 10; 20, 31). Probabil c& la scurt& vreme dupa ce a ajuns la Efes, Apostolul a primit stiri despre situafia alarmanta creat& in Galatia,de iudaizanfi. Deoarece de la Efes pina in Galatia era o distanj& de vreo 600 km, iar Apostolul era angajat intr-o activitate misionar& de proporfii in marele oras (Fapte 19, 1 u.), el n-a putut sd re- vina in Galatia, desi ar fi vrut-o (Gal, 4, 20). Epistola sa trebuia sd-i su- plineasc& absenfa in mijlocul Bisericilor Galatiei in aceste momente de erie 103. In concluzie, putem spune ¢& Bpistola ciitre Galateni a fost scrist la Efes, in cursul anului 55 d.H. 19% (1972), p. 70-83; U. Wilckens, Was heisst bei Paulus: «Aus Werken des Gesetzes wird kein Mensch gerechts ?, in EKK, 1, Neukirchen-Einsiedeln, 1969,"p. 51 si urm. etc, 102. V. Gheorghiu, Introducerea..., p. 4[4—415; Idem, Epistola cdtre Romani a Siintului apostol Pavel’ — Introducere, traducere si comentar, ed. a I-a, Cernauji, 1938, p. 22—23. 103. George A. Barton, The Bxegesis of éviavtoss in Galatians 4, 10 and its Bea- ring on the Date of the Epistle, in JBL, XXXII (1914), p. 118—126, socoteste cé mai poate aduga un indiciu pentru datarea Epistolei; dupa el, évtautods (= ani) din Gal. 4, 10 s-ar referi la observarea de céitre credinciosii galateni a anului sabatic; argu- mentind c& anul 53 a fost un an sabatic, el trage concluzia c& Epistola a fost sctist din Efes, Ja sfirsitul anului 54 sau la inceputul anului 55. 104. V. Gheorghiu, [ntroducerea..., p. 477. 105. Deoarece din Epistola c&tre Galateni_lipsesc salutarile din partea vreunei Biserici sau_a unor credinciosi (cf. de pild&, I Cor. 16, 19—20), unii exegefi au crezut c& aceasté Epistol& a fost scrisé in cursul unei calétorii. Asa H. Lietzmann, An die Galater (Handbuch zum Neuen Testament, 10), ed a IV-a, Tiibingen, 1971, p. 28 (ad 4, 13), Lipsa acestor salutari se poate insa explica foarte bine prin supirarea si graba Apostolului. 106. Aceasta este opinia majorita{it comentatorilor. C. H. Buck, in The Date ol Galatians, din JBL, LXX (1951), p. 113—123 si U. Borse, in Der Standort des Galater- briefes, Bonn, 1972, studiind apropierile dintre Epistola catre Galateni pe de o parte si Epistolele c&tre Corinteni si Epistola catre Romani pe de alta parte, susjin c& aceste Epistole au fost scrise in urmitoarea ordine: I Cor.; Il Cor. A (~ Il Cor. 1—9); Ga- lateni; II Cor. B (= I Cor. 10—13); Rom. Epistola c&tre Galateni ar fi fost expediat& din Macedonia, in toamna anului 57, cam in acecasi-vreme cu II Cor. B, $i C, H, Dodd, The Mind of Paul, in BJRL, XVII (1933), p. 91 si u. si XVII (1934), p. 69 si u. (retiparita in «New Testament Studies», Manchester, 1953, p. 67 si u. si 83 u.) sustine ca Eplstola c&tre Galateni trebuie plasata in timp alaturi de Il Cor. 10—13, primele noua capitole ale Epistolet I Cor. find scrise la 0 data anterioara. Dar studiul comparativ al Epistolelor pauline nu este decisiv pentru datarea acestora (cf. F. F. Bruce, Gala- tan Problems: (4) The Date of the Epistle, p. 256). Pe de alta parte, insusi Mussner, care adopta concluziile lui U. Borse, afirma ca multe dintre apropierile pe care acesta din urma le face intre Gal. si If Cor. ramin ipotetice (op. cit., p. 11).24 Pr. Dt. VASILE MIHOG 5. Imprejurérile si scopul scrierii Epistolei Epistola c&tre Galateni este un «document de luptt» 1”, o marturie a confruntarii dintre Apostolul neamurilor si adversarii sai, ereticii iudaizanfi. Acestia din urm& au iscat tulburarea in sinul comunitdfilor galatene, predicind necesitatea adoptarii Legii mozaice si mai ales a taierii imprejur. z Scopul Epistolei este exprimat fara echivoc: ea respinge erorile iudaizante si afirma energic «evanghelian paulin’. ‘ Epistola nu ne spune cine sint $i de unde vin adversarii Apostolului si al «evangheliei» sale. z Aceastd problema prezinta importanf& atit pentru biografia paulind cit si pentru istoria Bisericii primare in general. Cu peste 50 de ani in urma, un savant american, James Hardy Ropes, a publicat 0 monografie intitulaté The Singular Problem of the Epistle to the Galatians 18, «Pro- blema singular&» din acest titlu este urm&toarea: Cu ce situatie a fost confruntat Sf. Apostol Pavel in Galatia ? Un fapt e sigur : criza din Galatia a fost declansat%,de anumite persoane, de «uniin (tvés, 1, 7) pe care Apostolul prefera sd nu-i numeasca, In ce priveste identitatea acestora, in veacul nostru au fost emise mai multe ipoteze. Cele mai importante sint urmatoarele : In.1919, Wilhelm Latgert 1 scria c& Sf. Apostol Pavel ar fi avut de infruntat in Galatia nu numai agitafia iudaizanta, ci si o grupare radi- cal& de ‘«pnevmatici» (spiritualisti), care dideau libert&tii crestine fai de Lege un sens mult prea larg, socotindu-se eliberati de orice constringere morali. Toate avertismentele apostolice din Epistolé impotriva li- bertinismului moral sint, dup’ Latgert, indreptate impottiva acestei a doua grupari. 3 Teoria lui Latgert a fost reluat& de J. H. Ropes, in lucrarea mentionat& mai sus. Ropes atrage insi aténfia cH in afaré de cele doud grupari adversare Apostolului, iudaizantii si (Frithkato- jizismus) este dé domeniul trecutului. Munck susfine c& tulburarea “din Galatia nu a fost provocata de iudei sau de iudeo-crestini, ci de convertiti dintre pagini, autohtoni, care voiau sa fie mai iudei decit indeul Pa- vel, supunindu-se cu ardgare jugului Legii mozaice. Acesti pigino-crestini — dintre care unii vor fi fost mai inainte prozelifi ai sinagog i tind Vechiul Testament, au ajuns la concluzia c& nu pot fi crestini ade- varati far& a fi mai tntfi iudei. Circumciderea acestora este de data recen- {4; participiul neprcepvépevor din Gal, 6, 13 se referd la pdgino-crestini care tocmai s-au circumcis *%, Biserica-mam4 din Ierusalim — mai spune J. Munck — era in deplin acord cu Apostolul neamurilor si ‘recunostea autoritatea misiunii sale. Conflictul din Antiohia (Gal. 2, 11—14) a avut loc inainte de Sinodul apostolic (Munck sus{ine ca relatarea acestui conflict vine la sfirsitul seriei de élemente autobiografice pauline din Epistola citre Galateni deoarece atitudinea Sfintului Pavel la Antiohia constituia dovada su- premé a independentei sale faf&i de Biserica din Terusalim si a autorit&tii sale apostolice). Prezentarea lui Iacov.sub chipul unui fervent apérator al Legii n-are nici un temei. Intre Sf. Pavel, pe de 0 parte si Sfinfil Tacov, Petru si Ioan, pe de alta parte, nu existau deosebiri esentiale. Singura deosebire ar fi fost c&, in timp'ce Biserica din Ierusalim, ai cdrei repre- zentanti de frunte erau Sfintii Iacov, Petru si Ioan, sustinea prioritatea evanghelizirii iudeilor (pentru Sf. Petru convertirea paginului Corneliu era 0 excepfie), Sf. Apostol Pavel credea c& evanghelizarea paginilor va stimi gelozia poporuluf ales si-l va face si imbrifiseze invajatura crestind 44, Munck are dreptate cind respinge teoria lui Litgert-Ropes despre dou& grupari eretice in Galatia, ca si atunci cind afirma ca Biserica din Ierusalim nu este responsabild de criza galateand. Ideea c& tulburarea iudaizanta din sinul Bisericilor Galatiei ar fi opera pigino-crestinilor si 112, Teoria lui Ropes a fost adoptata de R. T. Stamm, The Interpreter's Bible, vol. X, Nashville, 1953, p. 430-si in parte de J. N. Sanders, The New Peake Commentary, London, 1962, p. 974. 112 bis, (Acta Jutlandica, Publications of the University of Aarhus, XXXVI, 1: Teologisk Serie, 6), Copenhaga, 1954 (tradus& si in engleza, Paul and the Salvation of Mankind, London, 1959). Cf. si tecenzia facuta-acestei cari de W. D. Davies, in NTS, IT (1955—1956), p. 60 si urm,, retiparit{- in vol. aceluiasi Christian Origins and Judaism : A Collection of New Testament Studies, London, 1962, p. 179—198. : 113. Asa C. F. D. Moule, An Idiom Book of New Testament Greek, Cambridge, 1953, p. 107. 114, Vezt si J. Munck, Jéewish Christianity in Post-Apostolic Times, In NTS, vol. ‘VI (19591960), p. 103 si Idem, Primitive Jewish Christianity and Later Jewish Christla- nity: Continuation or Rupture ?, in vol. «Aspects du Judéo-christianisme, Travaux du Centre d'études supérieures spéclalisé d'histoire des religions de Strasbourg», Paris, 1965, p. 79—B0 gl. 87-88.26 ¥ Pt, Dt. VASILE MIHOC numai a lor n-are ins temei nici in Epistol&, nici in istoria crestinismului apostolic. 'W. Schmithals "5 susfine c& ereticii din Galatia nu erau iudaizanti, » ci gnostici iudeo-crestini, de acelasi tip ca si ereticii comb&tufi in Epis tolele c&tre Corinteni si c&tre Filipeni "6. Cine e responsabil de criza din Galatia ? Nu poate fi vorba de cei trei «stilpi» ai Bisericii din Ierusalim, Petru, Iacob $i Ioan, nici-de cineva din} cercul lor, dat fiind acordul realizat la Sinodul ‘din Terusalim, Rémin } numai «frafii mincinosi» (Gal. 2,4), dar pe acestia Schmithals ii considera a fi iudei nebotezati. Schmithals afirm& c& nimeni din Biserica de la Ierusalim nu avea o astfel de concepjie despre apostolat ca. aceea a ereticilor din Galatia ; dupa el, aceasta concepfie, care considera oficiul apostolic drept o chemare direcl& si nemijlocita din partea lui Dumnezeu, este de facturd gnostic&, El susfine, deci, ci responsabilitatea tulburarii din Galatia 0 poarta unii gnostici iudeo-crestini, premergatori ai ebioni- filor, elchasaifilor sau cerintienilor de mai tirziu. Argumentarea lui Schmithals nu este convingatoare, pentru c& nu poate dovedi existenja unei opozifii gnostice la o dat& atit de timpurie din istoria Bisericii crestine. El trateaza superficial dezvoltarea teologica «. din Gal. 3, 1—5, 12, considerind argumentele din aceasta secjiune drept locuri comune («topoi», cum spune el) ale dialogului paulin cu iudeii. si refuzind si vadi aici inclestarea dintre Apostol si ereticii iudaizanti "7 Joseph B. Tyson "8 merge pe linia traditionala cind afirma ca ereticii din Galatia crau iudaizanti, dar sustine c& tulburarea de aici n-a fost inifiat& de persoane venite din afar’, ci de «iudeo-crestini originari din Galatia» 4°, Dupa ce au intrat in Bisericd, acestia au inceput sd aiba indoieli asupra validit%{ii predicii pauline care exclude circumciziunea pentru pagini. La instigafia lor, multi galateni au inceput sa se circum- cid&igi s& {ind sdrbatorile iudaice 2°, Robert Jewett #! crede c& in aceasta perioad’ iudeo-crestinii din Tudeea ‘au declansat o campanie legalist-mozaic& in sinul Bisericilor pauline; fiind déterminafi la aceasta mai ales de presiunea gruparii zelote, care privea cu suspiciune legiturile iudeilor cu p&ginii, Deoarece Pa~ | -lestina era controlatd in intregime de miscarea subterana a-zelojilor, ~ judaizantii credeau c& prin atragerea pagino-crestinilor la iudaism se va - evita persecujia din partea zelofilor precum si suspiciunea c& iudeii in- 2 fretin relafii cu piginii in cadrul Bisericii crestine. In urma predicii aces- ® Die Haretiker in Galatien, in ZNW, XLVI (1956), p. 25—67, retiparit’ intro pogt fering stn volumul aceluiasi Paulus und die Gnostiker, Hamburg-Bergstedt, 1965, a FR Crownfield, The Singular Problem of the Dual Galatians, tn JBL, LXIV 500, atirm’ si el ca ereticii din Galatia sint sincretisti iudeo-crestini, ‘ocoll-gnostici. Dupa Crownfield, Sf, Pavel e aliatul Bisericii din lerusalim potriva sincretistior (p, 493) Ment Salles teoriel tui Schmithals mai ales 1a R. McL. Wilson, Gnosties,— in H, fpludia. Evangelicas; vol, iV, TU, 102, ed. de F. 1 Cross; Berlin, 1968, ern nach tee estehtistliche Verkiindigung im Streit zwischen Paulus und oul's Opponents ty er eHet, Regensburg, 1971, p. 64—71. pulls Opponents fn Gatati, in NT, X (1968), p. 241—254, b fou | "1120. Ibid, p. 252-254, ‘CIS and “the, Galatian Congregation, in NTS, XVI (1970—1971),EPISTOLA SFINTULUI APOSTOL PAVEL CATRE GALATENI ; 2 tora, in Bisericile Galatiei au ap&rut dout orientari gresite : una nativa (libertinism moral) $i una importat& (nomism mozaic) #*, z Fiecare dintre teoriile menfionate insist’ asupra unui anumit aspect al problemei. Nici una dintre aceste teorii nu rispunde ins&, in mod con- vingtor, la toate intrebarile care se pun in legdtura cu situatia ciireia ii face fal& Epistola citre Galateni. ; Punctul de vedere tradifional, adoptat de majoritatea comentatorilor moderni si sustinut de tofi cercetitorii ortodocsi romani ai Epistolei c&- tre Galateni 15, este ci adversarii Sfintului Apostol Pavel din Galatia erau eretici iudaizanfi. In absenta Apostolului, acesti invafatori mincinosi Venifi dé-aiu Sica tt 4, 17; 6, 12) au provocat tulburare (1, 7.5, 10) in sinul comunit&filor crestine galatene. Natura tulburdrii iudaizante se vede limpede din cuprinsul Epistolei. Pe de o parle, ea afecta dreapta invafitura a Bisericii: iudaizantii pre- dicau o alt evanghelie (1, 8. 9) decit cea pe care o predicase Sf. Apostol Pavel, Pe de alt& parte, tulburarea din Galatia implica o criz& de autoritate: predicatorii judaizanti contestau legitimitatea apostolatului Sfin- tului Pavel, cu scopul de a sl&bi astfel autoritatea propovaduirli sale (5, 4, 13) In ce priveste primul aspect, trebuie si preciz&m cai la baza actiunii indaizante se afla o[doctrin’ eretic’. [Tudaizantii opuneau Evangheliei celei una Q.«teologie» proprie “, Confinutul pseudoevangheliei iudaizante se prezinta, in esenja, astfel : a) Ei inv&{au c& indreptarea vine «pxinsheges (5, 4) si de aceea pagino-crestinii trebuie si se supun’ Legii mozaice dac& vor s& se fact par- tasi binecuvint&rii fagiduite lui Avraam (cf. 3, 7 w)- __ b) Predicatorii iudaizanfi insistau mai ales asupra Hecesitatii: ct {umciziunii. Sf. Apostol Pavel spune despre ei: «Aceia va silesc sé va tdiafi imprejurn (6, 12), ei «voiesc s& va téiafi imprejurm (6, 13). Adver- sarii Apostolului din Galatia nu erau, deci, «iudaizanfi moderafi» care — dupa cum sustin unii autori — ar fi recomandat observarea Legii mozaice, f%ré insd a o socoti indispensabil& pentru mintuire #°, Pseudodi- dascalii iudaizanti care tulburau Bisericile galatene inffisau supunerea 122. Ibidem, p. 204 si urm., 209—210. 124. Pr, Prof, Dr. Vasile Gheorghiu, Adresajii Epistolei edtre Galateni, p. 105 si Tdem, Introducerea.., p. 473476; Prof. Dr. Iosif Olariu, op. cit, p. 577, 587 etce.; LC. Beldie, Epistola catre Galafeni — text si comentar, Bucuresti, 1926, p. 3, ; ProL. Dr. L. G. Munteanu, Epistola Sf. Apostol Pavel citre Galdteni — comentar, Cluj, 1940, ‘p. 18 si urm.; Diac. Prof. N. I. Nicolaescu, Pr. Prof, Grigorie Marcu, Pr. Prof. Sofron Vlad si Pr. Prof. L, G. Munteanu, op. cil., p. 147—148. 124. © crizd de aceeasi natura s-a declangat in Biserica din Corint; cf. C.K. Bar- rett, Paul's Opponents in If Corinthians, in NTS, XVII (1970—1971}, p. 233 si urm. 125. A. B. Harvey, The Opposition to Paul, in «Studia Evangelican, IV (TU, 102), Berlin, 1968, p. 319332, sustine ci indaizantii nu aveau o pozifie teologicé, acfiunea lor urmarind numai s& fac& posibil’ comuniunea intre~judeo- si pigino-crestin|, 126, Astfel W. M. Ramsay, A Historical Commeniary..., p. 824-si urm.; R. Cor- nely, Commentarius in S, Pauli Apostoli Epistolas, t. UI: Epistolae ad Corinthios et ad Galatas, Paris, 1892, p. 364 5.2. 228 Pr. Dr. VASILE MIHOC fafa de Legea mozaic& gi in primul rind primirea circumciziunii ca absolut necesare pentru mintuire 127, : c) Adoptarea de catre pagino-crestini a Legii mozaice implica gi observarea calepdarului religios iudaic (4, 10), Pentru a substitui aceasta falsi evanghelie propovaduirii Sfintului Pavel, predicatorii indaizanti ciutau si submineze autoritatea Aposto- lului, strecurind in suflete indoieli asupra originii divine a apostolatului paulin. Pavel — ziceau ei — nu este adev&rat apostol, ci e un apostol «de la oameni» (cf. 1, 1. 12) si prin predica sa el cauta s4 placd oamenilor (1, 10). Evanghelia sa, de origine omeneascé si ea (1, 11—12), ar fi ciun- tit si deosebité de cea a marilor Apostoli de la Ierusalim (2, 2 u), care sint.socotifi «stilpi» (2, 6) ai Bisericii. Ba mai mult, Pavel si-ar fi acomo- dat confinutul propovaduirii sale dup& imprejurari, predicind el insusi uneori obligativitatea circumciziunii (cf. 5, 11). Pentru astfel de motive, el a fost citat de autoritatea bisericeasc& si vind la Ierusalim pentru a se justifica (2, 1 u). Cind «unii de la Iacob» au venit la Antiohia (2, 12) pentru a-i supraVeghea activitatea, Petru Apostolul si chiar Barriaba au fost de partea acestora din urma si impotriva lui Pavel (2, 11, 13). Nu trebuie si uitém — vor mai fi spus iudaizanfii — cine a fost Pavel mai inainte : nici mai mult, nici mai pufin decit prigonitor .al Bisericii (cf. 1, 13). in atingerea scopurilor lor, predicatorii indaizanti nu menajau pe nimeni. Iat& care erau metodele lor de convingere : — Hi tulburau Bisericile (1, 7; 5, 10) cu predicile lor provocatoare. — Ei c&iutau s&-si impund voinja cu orice pre}; Sf. Apostol Pavel foloseste de patru ori verbul 6édetv in leg&tur& cu atitudinea acestor oameni: ei «voiesc s4 schimbe Evanghelia lui Hristos» (1, 7 b), voiesc si-i despart& pe credinciogi de Apostolul lor (4, 17), OUPk 4 Deniélou, op. cit, P. 72); Gal. 1,4), LVL, 1 (= Gal. 6, 1), Ibidem, p. 48, 71, 74, ven; U5: St. Ignatie, Epistola cdtze Filadelfiend, 1,1 (~ Gal. 1, 11—12); Cdtre Magne- went, VIL, 1 (= Gal. 5, 4); X, 2-3 (= Gal. 5, 9); ibid., p. 178, 167, 168, - 146. Sf, Policarp, Epistola cdtre Filipeni, TH, 3 (= Gal. 4, 26); V, 1 (= Gal. 6, 7); X, 2 (= Gal. 2, 2); XH, 2 (= Gal. 1, 1); ibid. p, 209, 210, 212, 213. 147. Ep, cdlre Diognet, X, 6 (= Gal. 6, 2); ibid., p. 344, nitn, 138: Atenagora, Legatio pro Christians, 16, P.G. V1, 921; Tatian, cit. 1a Fer. Tero- iin, In Epistolam ad Galatas, 6, 8, P.L. XXVI, 460 ; etc. 149..Sf, Irineu, Contra haereses, IM, 16,.3, P.G. VIL, 912. PLL. gpa citatele din Marcion pistrate la Tertulian, Adv. Marc. 4, 2 si urm; 5, 2; ‘Ie TL 293, 505 si la Sf. Irineu, op. cif., I, 11, 7, P.G. VII, 884. 151. In canonul lui Marcion, epistolele pauline sint asezate in ordinea urmatoare : Usl ll Cor, Rom., Efes. (socotiti a fi Epistola citre Laodiceeni), Col., Filip. si Fi- cl. J. Knox, Marcion and the New Testament, Chicago, 1942, p. 39 si u.; 172 si u.32 Pr, Dr. VASILE MIHOC tarii asupra Epistolei c&tre Galateni: primul, mai scurt, a fost publicat in 1519 si reeditat in 1523; al doilea, mult mai bogat, a fost publicat in 1535 si reeditat in 1538 12, Luther zicea c& «Epistola citre Galateni este Epistola sa, cu care s-a unit ca printr-o casdtorie, ea este Caterina de Bora a sa» 55, ar&tind prin aceasta cit de important& este aceasta Epis- told pentru fundamentarea doctrinei sale despre mintuirea prin credin}a, dar si pentru lupta pe doua fronturi pe care o ducea in ultima parte a vietii sale, pe de o parte impotriva romano-catolicismului, iar pe de alta parte impotriva anabaptistilor*, Calvin a scris si el un comentariu al Epistolei c&tre Galateni, pe care l-a publicat in 1548 8°. Nimeni n-a contestat autenticitatea Epistolei citre Galateni pind in secolul XIX cind au apirut citeva lucrari care susfin c& ea n-ar fi fost scrisi de Sf. Apostol Pavel, ci de un autor dintr-o epoc& mai tirzie, pe la anii 120—140- d.H. 8. Aceste afirmatii pornesc de la o parere gresita privitoare la evolutia curjilor Noului Testament. In Epistola catre Gala- teni, presupusul conflict intre crestinism si iudaism ar prezenta o forma evoluata, caracteristicd epocii postpauline. Aceast& teorie a fost abandonat& cu totul in ultimele decenii 17. Nici unitatea si integritatea Epistolei céitre Galateni n-a fost niciodata contestat& cu argumente valabile 138. In toate versiunile vechi ale Sfintei Scripturi, Epistola exist in forma actuala. Insusi continutul Epistolei este cea mai. puternicé dovad’ c& ea a fost scrisi de Sf. Apostol Pavel dintr-o dat&, sub impulsul ingrijor&rii.pe care i-a provocat-o vestea despre criza din Bisericile Galatici. 7, Cuprinsul Epistolei Epistola cdtre Galateni are 6 capitole, Cuprinsul ei nu urmeaza un plan riguros, réspunzind unor probleme de o vie actualitate pentru des- tinatarii ei, Apostolul isi intrerupe uneori expunerea cu apostrofiri directe si cu reprosuri grele. Epistola este clocotitoare de viafa, ea nu are 152, In Epistolam Pauli ad Galatas Commentariuis, Leipzig; 1519 (ed. in limba ge-- man& in 1525) si In Epistolam S, Pauli ad Galatas Commentarius ex Praelectione D. M. Luther! collectus, Wittemberg, 1535. : 153. Dupé René-H. Esnault, Introduction, p. 7, 1a Martin Luther, Oeuvres, t. XV, Labor et Fides, Geneve, 1969. 154, Ibid., p. 7—8. : 155. Jean Calvin, Commentarii in qualuor Pauli Epistolas (Gal., Eph., Phil, Col.). Geneva, 1548. 156. ‘Asay Bruno Bauer, Kritik der paulinischen Brieien, Berlin, 1852; R. Steck, Der Galaterbrief nach seiner Behtheit untersucht nebst kritischen Bemerkungen zu den paulinischen Hauptbriefen, Berlin, 1888; F. R. Mc Gulre, Did Paul write Galatians ?, in «Hibert Jounal», LXV (1966—1967), p. 52 si urm, ete: 157. Vezi critica obiectiunilor aduse de acest{' autor! la V. Gheorghiu, Introdu- cerea.:, p, 462—404. ,, 158. W. Schanze, Det Galaterbrief, schall-analitisch untersucht, Leipzig, 1919, con- testé unitatea acestei Epistole pe un temei original, acela al diferenjelor de ton in cadrul Epistolei. Prinitr-o’analizi a cuprinsulul, el distinge cel putin 8 tonuri diferite, deci cel putin 8 ‘autori diferiji. O incercare mai noua de a nega unitatea Epistolel este cea a luf*J. ‘C. O'Neill, The Recovery of Paul's Letter to -the Galatians, London, 1972, vezi: critica facutd lucrarii lui O'Neill de catre W. Schmithals in ThLZ, XCVIII (1973), p.. 844 si urm. ‘EPISTOLA SFINTULUI APOSTOL PAVEL CATRE GALATENI 33 aliura unei regularit&fi scolastice %, Putem totusi distinge principalele grticulatii ale textului. : Dupa 0 introducere mai lunga decit in alte Epistole pauline (1, 1—10), urmeazé cuprinsul cu frei parfi : partea autobiografic-apologetica (1, 11— 2, 21), partea doctrinar-teologicd (3, 1—5, 12) si pattea_ pareneticd (5, 13—6, 10); Epi oleae cheie, cu un epilog autograf (6, 11—18). (Adresa Bpistoiel' C1; ‘este de o solemnitate deosebitd. Ea subli- niazé dod puncte importante : 1) originea divind a_apostolatului paulin_ si 2) puterea i ui Tisus Hristas. Obisnuita rugéciune de mulfumire pentru credinfa cititorilor primi ai Epistolei lipseste, Apos- tolul exprimindu-si surpriza fati de nestatornicia credinciasilor galateni si anuntind indat& tema §pistolel, Lyall ee In partea® prsgnariels jelicaa (eel ADVE St. Pavel dovedeste, prin mArturir istorice incontestabile, originea. divin a apostolatului stu si a Evangheliei pe care o propovaduieste. El a primit Evanghe- lia printr-o descoperire direct& de la lisus Hristos (1, 11—12). Nici n-ar fi avut cum sa primeasc& aceasta Evanghelie de altundeva. Inainte de convertire el fusese un partizan fanatic al Legii mozaice (1, 17—18), iar dupa aceea n-a luat contact cu autoritatea bisericeasci de la Ierusalim decit tirziu. Trei ani au trecut de la convertirea Sfintului Pavel si pind la prima sa vizit& la Ierusalim (1, 15—20). Dup& aceasta scurta vizit& in Celatea Sfint&, el a plecat mai departe, predicind Evanghelia in Siria si Cilicia. Confinutul propovaduirii sale a fost aprobat in mod public (oficial) de catre Biserica din lerusalim si in special de catre ceialfi Sfinti Apostoli cu ocazia Sinodului Apostolic (2, 1—10). In alté imprejurare, la Antiohia, Sf. Pavel a aparat deschis libertatea crestind fat’ de Legea mozaic, luind atitudine hot&rité impotriva purtarii inconsecvente a Sfintului Apostol Petru (2, 11—14). La sfirsitul acestei prime parti a Epis- tolei, Sf. Pavel expune pe scurt invafatura despre mintuirea prin credinta in Iisus Hristos (2, 15—21). 2 Partea a doua,aunindish 12)dezvolta invafatura despre-mintuirea prin’ credin{a, 1 indu-ne ceea ce Apostolul numeste «Evanghelia» sa (cf. Rom. 2, 16; 16, 25; II Tim. 2, 8). Credinciosii galateni au primit harul Duhului Sfint prin credinfa in Hristos si nu din faptele Legii, Tot prin credinf a primit fagdduinta si patriarhul Avraam, iar Legea lui Moise, promulgat& mult mai tirziu, nu poate desfiinta fag’- duinfa, Legea a avut un rol trecdtor de cdléuz&i sau de «pedagog spre Hristos» (3, 24). Nu prin faptele Legii se intr& in «semintia» lui Avraam. Prin credin{a in Iisus Hristos, Urmasul prin excelent& al lui Avraam, credinciosii crestini sint adevaratii urmasi ai lui Avraam si mostenitorii fagiduinfelor lui Dumnezeu. ie 159. Hans Dieter Betz, in studiul sAu The Literary Composition and Function of Paul's Letter to the Galatians, i. NTS, XX (1975), p. 353379, sustine ca Epistola c&tre Galateni este un exemplu al genului Iiterar al «epistolei apologetices (p. 354), structura ef putind fi analizaté dup regulile -retoricii si ale epistolografiei greco- romane (p. 353). Cuprinsul Epistolei are, dupa Betz, forma obisnuita a umei cuvintari de ap&rare, careia i s-a dat un cadru epistolar: un «prescript» (1, 1--5) si un «post- script» autograf (6, 11—1€). Corpul Epistolei ar fi compus in forma ‘unei apologii, dup& tipul folosit de filozcf:i si oratoiii vremii, cu urmatoarele p&rfi: prooemium sau exor- dium (1, 6—10); 0 tranzitie de la prooémium la narratio (1, 10—11); narratio (1, 12— 2, 14); propositio (2, 15—21); argumentatio (3, 1—4, 31) si paraenesis (5, 1—6, 10).34 Pr, Dt, VASILE MIHOC Dupa ce le reaminteste credinciosilor galateni imprejuririle convertirii lor si rivna lor cea dintru inceput (4, 12—20), Apostolul revine asupra temei principale a acestei secfiuni, aratind c& ineficienta Legii mozaice este pus& in evidenfa si de istoria celor doi fii ai lui Avraam, Isaac si Ismael, in interpretarea ei alegoric& (4, 21—31). In concluzia | p&rtii doctrinar-teologice a Epistolei (5, 112), Sf. Apostol Pavel reia, rezuma- liv, ideile exprimate anterior, adresind credinciosilor -galateni un apel plin de caldura de a starui in libertatea «credinfei lucrétoare prin iubire» 670), Apostolul arat& muri cé liber- lea:parerietiad ( tatea créstind nu este totuna cu libertinismul moral, precizind confinutul « «credinfei lucrétoare prin jubire». In aceasta sectiune, dominata de opozifia dintre «trup si Duh», résund repetat, indemnul apdstolic la slujirea aproapelui in iubire (5, 13—14; 6, 2.910). Crestinismul nu este lipsit, temeiul in indicativul Legii mozaice, ci in «Duhul». Insistind asupra indatoririlor practice ale credinciosilor si opunind «rodul Duhului» mani festrilor pac&toase ale «trupuluin, Sf, Pavel arat& clar c& «credinfa lu- critoare prin iubire» nu este credinja singura, ci credinja in Hristos si fapla cea bund, Faptele de virtute crestina reprezinta siminja cea bund — pe care credinciosii o seam&n& in vederea recollei eshatologice (6, 7—10). La sfirsit, Apostolul adaugd, cu propria-i mina, unepilogEt6i 18), in care reia ideile fundamentale ale cuprinsului Epistolei, punindu-i incé o dat& in gard& pe credinciosii galateni impotriva uneltirilor iudaizan- filor. Epistola se incheie cu obisnuita binecuvintare. asadar, de un imperativ moral, numai ca acest imperativ nu-si mai areCOMENTARIU A. ADRESA SI SALUTARE (1, 1—5) (1) Pavel, apostol nu de la oameni, fici prin om, ci prin Tisus Hris- tos si prin Dumnezeu Tatdl, Care L-a inviat pe EI din morfi (2) si tofi frafii cei Impreund cu mine, Bisericilor Galatiei, (3) har voud si pace de la Dumnezeu Tatél nostra’ si de Ia Domnul isus Hristos, (4) Cel ce S-a dat pe Sine pentru péicatele noastre, ca sd ne scoald din veacul cel rdu de acum, dupa voia Iui Dumnezeu si a Tatdlui nosiru. (5) A Cdruia sd fie slava in vecii vecilor. Amin. : Epistolele pauline incep cu o salutare, dup& modelul obisnuit al co- respondenfei antice 1: A c&tre B, salutare (Fapte 23, 26). Adresa si salutarea Epistolei catre.Galateni, desi urmeazi si ele tipul epistolar anti sint dezvoltate de asa maniera incit inci de aici Fe raigclargeclegdoua mari idei ale Epistolei: autoritatea apostolici a Sfintului Pavel si mintuirea prin harul lui Hristos 16 >, Q (1, 1) Potrivit stilului epistolar al vremii, autorul isi etaleaza de la inceput numele si calitatea. Pavel (Iashoc = mic, sidbuf) este numele greco-roman al indeului Saul (= cel dorit) 1, Titlul de «apostol», aléturi de numele Sfintului Pavel, apare in_a- proape loale Epistolele pauline (fac exceptie I si II Tesaloniceni, Fil Peni si Filimon), Acest titlu are aici o semnificatie cu totul aparte. Din Epistolé rezulté c& adversarii Sfintului Pavel ii contestau calitatea de apostol. Ei sustineau ci, deoarece n-a fost martor ocular si auricular al viefii si operei mintuitoare a lui lisus Hristos, Sf. Pavel nu poate fi aliceva deci un «apostol de la oameni», adicd un ‘trimis al celorlalji apostoli sau al unei oarecare autorit&fi bisericesti. 160. Otto Roller, Das Formular der paulinischen Briefe; ein Beitrag zur~Lehre vom antiken Briefe, Stuttgart, 1933; R. W. Funk, Language, Hermeneutic and Word of God. The Problem of Language in the New Testament and Contemporary Theology, New York, 1966, mai ales capitolul intitulat «The Letter: Form and Stylen, p._250- 274; G. Luck, Brief und Aplstel in der Antike, in «Altertum», VII (1961), p. 77—84; Gordon’ J. Bahr, Paul and Letter Writing in the First Century, in CBQ, XXVIII (1966), P. 465—477 etc. 160 bis, Este de remarcat paralelismul intre prologul Epistolei citre Galateni (1, 1—S) si cel al Apocalipsei (1, 4—6): Pav avel... Joan, Bisericilor Galatiei, celor sapte Bisericl care sint in Asia, jar voua si pace har voua si pace de 1a Dumnezeu Tatil de la Cel ce este si Cel ce era sf Cel ce side la Domnul lisus Hristos... vine. Camia fie slava in vecii gi de Ja Iisus Hristos... vecilor, Amin. Lui fie’ slava si puterea in vecii vecilor. Amin, ae (A. Farrer, The Revelation of St. John the Divine, Oxford, 1964, p. 60—62). 161, Diac. Dr. Grigorie T. Marcu, Saul din Tars (Seria teologic’, nr. 14), Sibiu, 1939, p. 18,36 Pr. Dr. VASILE-MIHOC Sf. Pavel aratii de la inceput ci el este «apostol nu de la (éné) oameni, nici prin (8¢) om», Oamenii, oricare ar fi ei, nu sint nici sursa (la care se referé prima prepozifie)’ si nici mijlocul de transmitere (cum precizeaza a doua prepozitie) a apostolatului paulin 1, E] a primit apostolatul nemijlocit de la si «prin lisus Hristos si (prin) Dumnezeu Tatal» Dumnezeu Tatél nu este a doua sursa a apostolatului paulin, Conjunc- Ha_xai (= si) arata aici c& lisus Hristos si Dumnezeu Tatal nu sint se- Parati in mintea Sfintului Pavel, in ce priveste relatia Lor cu apostolatul sau. Apostolatul siu se intemeiazd deci numai pe 6éhyua Geos, dup cum spune el insusi la inceputul altor Epistole (I si II Cor., Efes., Col., II Tes.). Textele din Gal. 1, 15—16 si 2, 1 subliniazi alegerea divind a Apostolulul Pavel si caracterul revelat al Evangheliei (1, 16), care i s-a incredinfat de c&tre Dumnezeu (2, 7) 5, Sf. Pavel pune aici in relatie chemarea sa apostolic cu invierea lui lisus Hristos 16, SfreGh (ttoniiinNes. éveniment imatit la mai multe Jocuri din Epistoléle’sale (I Cor. 9,1; 15,8; Ef 1, 19—20). De la Hristos Cel inviat a-primit el, Saul din Tars, chemarea apostolica, cu ocazia cutremuratoarei intilniri de pe drumul Damascului (Fapte 9, 1 si urm.; 22, 6 si urm.; 26, 12 si urm.) , iar moartea si invierea Mintuitorului constituie esenta predicii- pauline. Sf. Ioan Gurd de Aur scrie c&, celor ce ciutau’indreptarea’ prin Lege, «Apostolul le aminteste pe drept cuvint de ceea ce face Legea ‘inutild, anume de binefacerile crucii si ale invierii ce sint d&ruite acum tuturor» %6, Termenul dréctohos tnseamnd «trimis». Insusi Mintuitorul se prezinta drept «trimisul» lui Dumnezeu Tat&l (Matei 15, 24; Marcu 9, 37; Luca 4, 18). Apostolul este nu numai mesagerul, ci si delegatul, reprezentantul autorizat al celui care l-a trimis 167, Conceptul de «apostol» poate fi pus in relafie cu institufia juridicd iudaicd numité my>y-as) Jiach, forma aramaicdé de la ebraicul salah), ale c&rei origini dateazi din epoca de dupa exilul babilonean (cf. II Cron, 17, 7—9; I Ezdra 4, 14; 162. Si. Ignatie, Epistola cdtre Filadelffenf, 1, foloseste ambele prepozitii, intr-o frazi modelati dupa exprimarea paulind: «n-a-dobindit aceasti slujire.. nicl de la (&m4) el insus prin (04) oameni»; cf. H. Schlier, op. cit., p. 27, ur. 3. 163, O. Haas, Berufung und Sendung Pauli nach Gal. 1, in «Zeitschrift fir Mis- slonswissenschaft und Religionswissenschaft», XLVI (1962), p. 61 si urm.; K. Kertelge, Das Aposielamt des Paulus, sein Ursprung und seine Bedeutung, in BZ, NE, XIV (1990), P. 161—181 (mai ales p. 164—169), 164. Prezentarea lui Dunmezeu Tatil drept «Cel ce L-a inviat pe El (pe Tisus) din morfi» revine des in epistolele pauline (Rom. 4, 24; 8, 11; 10, 9; 1 Cor, 6, 14; 15, 12; Il Cor. 4, 14; Efes. 1, 20; Col. 2, 12; I Tes. 1, 10; cf. Papte 3, 15; 4, 10; 5, 30; 10, 10; 13, 30. 37). 165. Gala Galaction, De Ja «mormintu! gol» Ia porfile Damasculul, in ST, se- tla i, TI (1951), nr. 7—8, p. 38 si urm.; cf. Idem, Din exegeza Noulu! ' Testament, BOR, LXVI- (1948), nr. 1112, p. 572 si urm. 166. Sf, Ioan Gur de Aur, In Epistolam ad Galatas, P.G., LXI, 615, 167. Termenul. apare cu acest sens s{ fn IIf Regi 14, 6 (Aquila); Is. 18, 2 (Sim- mech); precum s! la losif Flaviu, Antichitafi judaice, XVII, 300; Sf. Tustin: Martirul, Dialogul cu tudeul Triton, #5, 3.HPISTOLA SPINTULUI APOSTOL PAVEL CATRE GALATEN} 37 6, 13; 7% 14) $i care exprim& clar ideea de reprezentare 18. In Biserica veacului apostolic, Apostolii reprezentau insusi glasul lui Hristos 1, Denumirea de jwmire pentru credinfa si rivna lor, cum face in alte Epistole, «Tonul este de o raceald voit» 174, Intreaga Epistol& va fi marcat& de aceasta sobrietate : Sf. Pavel se va adresa membrilor acestor Biserici numai cu vocativul dedgot = frafilor (1, 11; 3, 15; 4, 12. 28. 31; 5, 11. 13; 6, 1 18), f4r& nici un alt calificativ. Nici o alt& Epistol& paulin& nu este atit de lipsit& de efuziuni sentimentale. : Totusi, Apostolul nu le refuz& comunitafilor_galaterie denumirea de «bisericiy. Aceast& denumire — scrie Sf. Joan Guré de Aur — «tre= = buie s’-i faci s& roseascé si si-i restabileasci in unitate. Caci cei ce sint imp4rfifi in. mai multe grup&ri nu merita de fapt si primeascd un astfel de tithu» 175. (1, 3). In loc de salutarea din epistolele antice profane, Sf. Pavel adreseazi ca de obicei corespondentilor sai o binecyvintare. In Epis- tolele pauline, salutarea si binecuvintarea final sint formulate in termeni aseméndtori. Probabil ci forma acestor elemente din Epistolele pauline este preluat& din cultul crestin primar. Dupa cum scrie un - comentator, «versetele 3—5 sint scrise de la inceput pin& Ja sfirsit in limbaj liturgic» 17°, Ca si inceputul si sfirsitul Epistolelor pauline, tot asa inceputul si sfirsitul cultului divin al Bisericii primare erau marcate de o binecuvintare 177, De altfel, inc’ in cadrul cultului iudaic, binecuvin- © tarea (73 beracah) avea un rol important. (Num. 6, 22—27 ; III Regi . 8, 14, 55), Ea nu este nici urare, nici simpla rugaciune, ci «un act liturgic pe care il putea indeplini numai o persoani autorizatin 178, 172. Asa Lagrange, op. cil., p. Lightfoot, Lipsius, Burton s.a,, In_comentariile lor asupra acestui verset; U. Borse, Der Standort des Galaterbriefes, Kéln, 1972, p- 43—44, 173, Asa Sf. Ioan Guré de Aur, Fer. feronim, precum si mai mulji comentatori moderni (Schiier, Munteanu etc.). 174, P. Bonnard, op. cit., p. 20. 175. Op. cil., P.G. LXI, 616. 3 176. J, Bligh, Galatians, A Discussion of St. Paul's Epistle (Householder Com- mentaries, 1), London, 1969, p. 66. tate 177. O. Cullmann, Christ et le temps, Neuchatel, 1947, p. 31. a 178, P. Bonnard, op. cit., p. 20—21; vezi si N. A. Dahl, Das Volk Gottes, Oslo, 1941, p. 8 si urm.; G. Delling, Zusammengesetze Gottes- und Christusbezeichnungen ©EPISTOLA SFINTULUI APOSTOL PAVEL CATRE GALATENI 39 Cuvintul yépts are un sens specific crestin, EI nu este folosit in salu- t&rile epistolografiei antice extracrestine 1”. In Epistola c&tre Galateni, acest cuvint apare in cele trei sensuri pauline principale: a) in sensul de bunavoinj& a lui Dumnezeu pentru credinciosii séi — sens preluat din Vechiul Testament (Gal. 1, 3; cf. I Cor. 1, 3; II Cor. 1, 2 etc.) ; b) in sensul de iertare, réscump&rare adus& lumii prin jertfa lui Hristos (1, 6; 2, 21; 5, 4); c) in sensul de har al apostolatului care a fost acordat Sfintului Pavel (1, 15; 2, 9). Bipiyn (= pace) este echivalentul ebraicului DV9Y — salom™®, In Vechiul Testament si mai ales la profeti, pacea are un sens profund, de mnintuire mesianic-eshatologic4,..Sf,, 1 e sens profund, .«paé ind ‘taportata: la HH. 5 ‘pei nti toate, Pacea estdeféctul $i rezultatul acjiunii bineficdtoare a lui Dum- nezeu asupra omului prin har. Harul este inceputul viefii duhovnicesti, iar pacea este impacare cu Dumnezeu. Pentru Bisericile din Galatia, unde exista pericolul c&derii din harul lui Dumnezeu (2, 21; 5, 2—4) $i unde pacea era serios ameninfaté (5, 15), aceasté binecuvintare adresat& de Apostol are o semnificajie particulara 1°, Harul si pacea vin «de la Dumnezeu Tatal si de la Domnul Iisus Hristos» (v. 3b). lisus Hristos este numit aldturi de Dumnezeu Tatal ca izvor al binecuvint&rii: Apostolul evita s& facé intre ei vreo distinclie care ar marca un subordinafianism oarecare, De fapt cele mai clare ex- primari ale divinit&fii lui Hristos in Noul Testament se g&sesc in doxologii de natura liturgicé (Rom. 9, 5; Evrei 1, 8; Ioan 1, 18 etc.) 1. Si titlul de <—Domn» (Kptos) dat aici lui Hristos, reprezinta o afirmare clara a divinil&fii Sale. Képws este St&pinul absolut si Judec&torul eshatologic al lumii (I Cor. 8, 6; 13, 3 etc,). u Moartea si invierea réscumpéraétoare a lui Hristos ne-au conferit infierea divind, De aceea, tofi crestinii care participa la harul dumnezeiesc prin Iisus Hristos I se pot adresa lui Dumnezeu cu cuvintele «Tatal nostru» 183, . __ (1, 4). Comentatorij, mai_noi cred cd ayemaici.o.marturjsire de cre- dinfaé prepaulina, 6:formula, soteriologic& a Bisericil’ primare™. Ei vor- in den Paulusbrieien, in_vol. aceluiasi: «Studien zum N.T, und zum helenistischen Judentum», Géttingen, 1970, p. 417 si urm. (mai ales p. 424) 179. E. Lohse, Die Briefe an die Kolosser und an Philemon (Komm. N.T. Meyer, 1X2), Gottingen, 1968, p. 33, scrie: «Im scrisorile iudaice se giseste uneori zAeos alaturi de slpyyq, dar niciodata nu apare apis. 180. Pentru elpjvq, vezi articolul Ini G, von Rad si W. Foerster in TWNT, Ti, P. 398—416, precum si urmatoarele monografil: H. Gross, Die Idee des ewigen und aligemeinen Welliriedens im Alten Orient und im Allen Testament, ed. a M-a, Trier, 197, b. 84-95; W. Bisenbeis, Die Wurzel bob im Alten Testament (BZAW, 113), erlin, 1969; H. H. Schmid, «Frieden» im Alten Orient und im Alten Testament, Stut- tgart, 1971, 181. Sf. Toam Gura de Aur, op. cit., P.G. LXI, 616—617, sp_gi © W. Wainwright, The Trinity in the New Testament, . London, 1962, p. auptor sede wnele manuscrise (B,D, F, G, H, K, L, 31, 1908 etc.) tuay apare dupa 3retev. Totnsi varianta acceptaté In ‘edifia Nestle este cea mai probabil’ (cf. Rom. 1, +1 Cor. 1,3; 1 Cor. 1; 2; Efes. 1, 2; Filip. 1, 2; Col. 1, 2; Filim.’3).— nous’, X Romaniuk, L’origine des formuies pailiniennes «Le, Christ s'est livré pour Wits she Christ:nous a aimés et s'est livré pour nous>, in NT, V (1962), p. 5576; « Popkes, Christus Traditus. Hine Untersuchung zum Begriff den Dahingabe im Neuen40 Pr. Dr. VASILE MIHOC besc despre «réd&cinile iudaice, fard indoial& apocaliptice» 185 ale textului din Gal. 1, 4.si scot in evidenfa particularitatile de vocabular ale acestui text 186, ‘sustinind ci avem aici una din exprimarile dogmatico- liturgice cele mai vechi ale crestinismului apostolic 487, Prima parte a acestei formule hristologic-soteriologice este constru- ita pe baza celebrului text mesianic din Isaia 53 (vers. 6: Si Domnul a facut sd cadd asupra Lui pdcatele noastre ; vers, 12: $i El a purtat farddelegile multora si S-a dat pentru pdcatele lor) **8, Tisus Hristos S-a dat (B:B6var = napadiBdvar, cf. 2, 20: $i S-a dat pe Sine pentru mine; Rom. 4, 25; 1 Tim. 2, 6; Tit 2, 14) 1 pentru (Sxép) 1° p&catele noastre, adicd din cauza pacatelor noastre, dar si cu scopul de a ne izbavi din aceste pacate, oferindu-ne darul viefii Sale. Pacatele noastre au fost motivul, iar izb&virea din ele a fost scopul mortii de bun&voie a Mintuitorului Hris- tos, Expresiile pentru pdcatele noasire (Gal. 1, 4; 1 Cor. 15, 3), pentru noi (Rom. 8, 31; Gal. 3, 13) si pentru voi (I Cor. 1, 13; cf. Marcu 14, 24; 1 Tim. 2; 6; Tit 2, 14) cu referire la jertfa lui Hristos, sint paralele: ele arat&, toate, ci Hristos a primit s§ moar& de bunavoie, din iubire pentru om (cf. Gal. 2, 20; Efes. 5, 2. 25). Daca in prima parte ‘a versetului, opera mintuitoare a Ini Hristos este infdfisaté ca un fapt, partea a doua (4b), introdus& prin prepozitia Saws ne aratd scopul acesteia : ca sd ne scoatd (8éiyrat) pe noj din veacul ce] rdu de acum. Verbul etapéw — a smulge, inseamna aici a ei bera. In Septuagint& el traduce diferite verbe ebraice referitoare la eliberare si mintuire, mai ales hifilul b¥) = nafal (Ies.'3, 8; Ier. 34, 1 I Regi 17, 36 ; Is. 31, 5 etc) #1, H, Schlier 2 noteaz& cl acest verb implica ideea de violenta (cf. Fapte 6, 10, 34; 12, 11; 23, 27; 26, 17). Folosirea acestui verb (numai aici in epistolele pauline) presupune c& noi (crestinii, in general) am fost sub dominafia unei puteri vréjmase (Matei, 5, 21,18, 9 etc,). «Veacul de acum» (6 aidy, éveotds) este egal cu «veacul acestan (atby obtos) si caracterizeaz& lumea prezentd, care e opus lumii viitoare (atéy Testament, Ziirich-Stuttgart, 1967, p. 234—236, 248, 273278; F. Mussner, op. cit., p. 50 5.8, 185, F, Bovon, Une formule prépaulinienne dans J'Epitre aux Galales (Ga. 1, 4—5), fn vol.: «Paganisme, Judaisme, Christianisme — influences et affrontements dans 1é monde antiques — Mélanges offerts 4 Marcel Simon, Parls, 1978, p. 91. 186. Ibid., p. 92-93. R. Deichgraber, Golteshymnus und Christushymnus in der frithen Cristenhelt. Untersuchungen za Form, Sprache. und Stil der trihchristlichen Hymnen (Studien zur Umwelt des N.T., 5), Géttingen, 1967, p. 113, nota 2, scrie ci vocabularul din Gal. 1, 4 este «ganz unpaulinisch», 187. K. Wengst, Christologische Formein und Lieder des Urehristentums (Studien zum N-T., 7), Giitersloh, 1972, p. 55 si urm. 168. J. Jeremias, The Central Message of the New Testament, London, 1965, p. 39—40, arata c&, in afar de Is. 53, nu_exist{ in Vechiul Testament o alta’ afirmatic corespunzatoare lui «El a murit pentru p&catele noastre», - 189. N. Perrin, The Use of (rapa) d.tévat In Conneetion with the Passion of Jesus In the New Testament, in vol. «Der Ruf Jesu _und die’ Antwort der Gemeinde» — J, Je- remias zum 70. Geburstag, editat de Chr. Burchard si B, Schaller, Géttingen, 1970, Pp. 204 si urm. 190. Desi unele manuscrise (p. 46, *, A, K, D, G 5.0:) au -nepl, totusi evidenta interna este in favoarea lui dnép, vezi Burton, op. cit., p. 13. 191. Forma medie éatpeieBar apare tn Septuaginta de 137 orl; vezi F, Bovon, art. cit., p. 97105. 192. Op. cit., p. 34, n. 2.EPISTOLA SFINTULUI APOSTOL PAVEL CATRE GALATENI Al péndor Rom. 8, 38). 'O atdy e folosit aici in loc de 6 xéapos (ca in I Cor. 47°20; 2, 6. 8; 3, 1819). Opozifia intre cele dou& «veacurin isi are ori jnea in literatura apocalipticaé iudaica 283, Veacul de acum este «rdu», . deoarece e st&pinit de rau, de pacat (I Joan 5, 19: «lumea intreag& zace sub puterea celui rau» ; cf. Matei 16, 14; Luca 4, 6 ; I Cor. 2, 6—8; Cor, 4, 4; Efes. 2, 1—2) 14. Cei care se impart&sese de binefacerile morfii lui Hristos, «Cel ce S-a dat pe Sine pentru picatele noastre», a fost izba- viti de picat si totodata au fost scosi «din veacul cel rau de acum», astfel incit ei nu mai sint «din lume» (Ioan 15, 19; cf. I Ioan 2, 15—17; 3, 13; 4, 5), ci «din Dumnézeu» (I Joan 4, 4). Inainte de a-l cunoaste pe Hristos, oamenii umblau «potrivit veacului lumii acesteia» (Efes. 2, 2). prin Hristos, ei au intrat deja in alt eon, cel al harului si al adevarului (foan 1, 17). Crestinii particip& deja la aceastt lume viitoare ; traind «in aceasta lume, ei nu mai,sint victimele puterilor lumii» 1%, Unul ‘din aspectele eshatologice ale viefii si constiintei Bisericii — scrie un teolog ortodox — «este calitatea sa de a fi dintr-o alta lume. Biserica este 0 comunitate a noului eon. Ea nu apartine lumii, ci, lui Dumnezeu, Care, prin jertfa lui Hristos, fi smulge pe credinciosi 2x cob aldvos cv Eveotiitot novnpos (= din veacul cel rdu de acum, Gal. 1, 4). Biserica, in virtutea actului eshatologic al lui Dumnezeu in Hristos, transcende istoria si se ridica deasupra domeniului ordinei sociale si a posibilitafilor umane» 1°, Expresia «dupa voia lui Dunmezeu si a Tatdlui nostru» se refera la tot ceea ce precede: atit jertfa lui Hristos, cit si urmérile ei in viafa credinciosilor sint conforme voii lui Dumnezeu 4%”. Sf. Ioan Guraé de Aur scrie ; «ludeii isi inchipuiau c& nu se supun lui Dumnezeu, Care le-a dat Legea (daci cred in Hristos) ; ei nu indrazneau s& paraseasci Legea cea veche pentru a o primi pe cea nou. Apostolul corecteaz& si aceasté idee falsi, declarindu-le c& aceasta este buna plicere a Tatélul» oPk Sf. Apostol Pavel foloseste de mai multe ori substantivul 9é\qya pentru a sublinia suveranitatea lui Dumnezeu asupra istoriei, in general, precum si asupra episoadelor ei particulare (Rom. 1, 10; I Cor. 1, 1i Col. 1, 9). Aici Apostolul afirma initiativa lui Dumnezeu Tat&l in ce priveste aciul de mintuire realizat prin jertfa lui Hristos. (1, 5) P. Billerbeck ™ zice aici c& Sf. Pavel, ca un rabin, isi intrerupe sau isi incheie rationamentul printr-o exclamatie doxologic&. S-ar putea, ins&, ca motivul inserarii acestei doxologii aici (o astfel de doxologie, la 193, H. Sasse, art. aay, in TWNIT, I, p. 197-209; E. C..E. Owen, Aloy pun aldvos, in JTS, XXXVI (1936), p. 265—283; Burton, op. cit. anexa X: "Eveatds, p. 432433. 194. Expresia «veacul cel réu»'apare si in 1QpHab, V, 7—8 si D, XV, 7. 195, P. Bonnard, op. cit., p. 21. O, Culmann (op. eft., p. 31 sl urm.) sustine c& la St. Pavel existd un dualism intre timp si eternitate. Trebuie ins& precizat faptul c& acest dualism se exprim& in cadrul unei conceptii liniare a timpului. Se poate spune ci eternitatea a intrat fn timpul nostra prin Tisus Hristos. ’ 196. Pr, Prof. T. Stylanopoulos, Aspects historiques et eschatologiques de la vie de FEglise d’aprés le Nouveau Testament, tn «Procés-verbaux du deuxiéme Con- -grés de théologie orthadoxe, 4 Athénes, 19-29 Aotit 1976», ed. de Prof. Savas Chr. Agourides, Athénes, 1978, p. 182. 197, Formula «dupa voia lui Dumnezeu» apare si in manuscrisele de la Qumran; vezi F, Natscher, Zur theologische Terminologle der Qumran-Texte, Bonn, 1956, p- 175176, 198. Sf. [oan Gura de Aur, op. cit., P.G., LXT, 619. 199, In H. L. Strack si P. Billerbeck, Commentar zum Neuen Testament aus Talmud und Midrasch, vol. III, Miinchen, 1926, p, 64.42 Pr. Dr. VASILE MIHOC sfirsitul parfii introductive, nu se guseste in nici o alta epistola paulin’) s& fie altul: Apostolul vrea s& arate c& slava, lauda e numai a lui Dum: nezeu si a lui Hristos. Dacé el se prezinta cu titlul atit de vrednic de cinste de Apostol al lui Hristos (1, 1), n-o face pentru ci umbla dupi Jauda oamenilor (1, 10), ci pentru c& recunoasterea autoritatii sale aposto- _ lice e indisolubil legati de recunoasterea adevarului evangheliei sale . 14 In epistolele pauline doxologia se adreseaz& Jui Dumnezeu Tatél | (Rom. 7, 25; 9, 5; 11, 36; II Cor. 9, 15; Efes. 3, 20—21 ; Filip. 4, 20; I Tim.:} 1, 17) sau lui Tisus Hristos (II Tim. 4, 18; Evrei 13, 21). Aici doxologia “4 (862) 2% se adreseaz& lui Dumnezeu Tatal, desi nu este exclus ca ea si 4) se refere si la Hristos, ciici Apostolul nu foloseste niciodat& un pronume plural pentru a se referi la Tat&l si la Fiul: Dumnezeu este Unul Verbul subinteles este probabil «a fix, la indicativ (totty) sau la op- lativ (ely). Grecii ziceau els toy aidva pe totdeauna, in veci); adaosul +» alévey are savoare ebraict 5, In opera eliberatoare a lui lisus Hristos este angajaté slava lui Dumnezeu. A adiuga la aceasta eliberare alte initiative religioase, cum vor s& facd galatenii, inseamné ._ a atenta la aceasta slava. “ “Ady (ebr. [ON — amen, un adverb derivat de la j!N aman (— a fi tare, ferm, la hifil, a crede, a fine cu tdrie, a avea incredere) a intrat in Noul Testament din vocabularul ebraic. In Vechiul Testament, termenul e folosit ca o confirmare a unui jurémint (Num. 5, 22 ¢.a.), sau ca 0 concluzie solemna si 0 confirmare a unei doxologii sau a unei rugaciuni (Neem, 8, 6; Ps. 40, 13 etc.) 04, Ca $i in alte doxologii din epistolele pau line, termenul are aici un rol aclamativ. : B. CUPRINSUL EPISTOLEI (1, 6—6, 10) Tema Epistolei : Exist o singura Evanghelie (1, 6—10) (6) Ma mir cé asa degrabdé va schimbafi de Ja Cel ce v-a chemat in harul Jui (Hristos) la alté evanghelie, (7) care nu este alta, numai cd sint unii care vd tulburd si care voiesc sd intoarcd Evanghelia Iui Hristos. (8) Ci si dacd noi ingine sau inger din cer v-ar propovddui allfel decit ceea ce noi am binevestil voud, sd fie anatema! (9) Precum am spus mai inainte, va spun siacum incd o datd : ducd va propovdduieste cineva altfel decit afi primit sd fie anatema! (10) Caci, acum, eu induplec pe 200. Asa explicd Fer. Augustin, In Epistolam ad Galatas, P.L. XXXV, 2108 B. 201. Asupra conceptului téfa(ebr ‘1]32), vezi art. lui G. von Rad gi G. Kittel in TWNT, Il, p. 236—251 (mai ales p. 245 5i urm.); H. Schlier, Doxa bei Paulus als heilsgeschichtlicher Begriff, in vol. «Besinnung auf das Neue Testament», Freiburg im Breisgau, 1964, p. 307318 [cu bibliografie). 202. J. Bligh, op. cit.,.p. 308—309. 203, «In ‘vecii vecilor» (Filip. 4, 20; I Tim. 1, 17 etc) este o formula liturgicé fix’, preluatd de crestinismul primar din iudaism, care exprima caracterul nelimitat al eternitatii. 204. H. Schlier, art. apy in TWNT, I, p. 339—342; A. Stuiber, Amen, in_«Jahr- buch fir Antike und Christentum» (Miinster), I (1958), p. 153—159 ; E. Pfeiffer, Der alttestamentliche-Hintergrund der Iiturgischen Formel «Amen», in eKerygma und Dogma» (Gottingen), rv (1958), p. 129—141.EPISTOLA SFINTULUI APOSTOL PAVEL CATRE GALATENI 4B oameni, sau pe Dumnezeu? Sau caut sd plac oamenilor ? Dacc as mai pldcea oamenilor, n-ag fi gobul lui, Hristos. In loc de mulfumire adresat& lui Dumnezeu, sau de o rugiciune de jauda si cerere pentru credinciosi, care in alte epistole pauline urmeazi’ salutarii introductive (Rom. 1, 8 si urm.; I Cor. 1, 3 si urm.; II Cor. 1, 3 gi urm. ; Filip 1, 3 si urm; Col. 1, 3 si urm.; I Tes. 1, 2 si urm.; II Tes. 1, 3 si urm.), in Epistola de fafa, apare un repros aspru, Care exprima su priza si indignarea Apostolului. Acest repros va fi urmat de altele in cursul expunerii (3, 1—16; 4, 8—11 ; 5, 7—12). Apostolul precizeaz de la inceput : nu exist& decit o singura Evan- ghelie a lui Hristos, cea pe care galatenii au primit-o prin propovaduirea sa; a pretinde s& completezi aceast’ Evanghelie inseamna in realitate a o denatura. Cel ce invafa altceva, punind astfel in pericol mintuirea credinciosilor, s& fie anatema ! Asprimea Apostolului este impusa de gravitatea pericolului. i Datorité conjinutului acestei pericope si pozifiei pe care o ocupa in cadrul ansamblului, sintem indreptatiti s{ considerim aceasta pericopa drept tema Epistolei ciitre Galateni. U1, 6) Apostolul se mir& (S20pdte, numai aici si in II Tes. 1, 10, la SE Pavel) de rapiditatea (obts sayéos inseamna aici atit de usor, cf. Tes. 32, 8; Deut. 9, 16; Jud. 2, 17) cu care au cedat galatenii. Verbul pecatibe- ae. apare rar in Noul Testament (Fapte 7, 16; Evrei 7, 12; Iuda 4). In scrierile antichit&fii, acest verb e folosit adeseori pentru a indica o schimbare a parerii in politica, filozofie sau religie °%. Intr-un sens asemanator apare si in Septuaginta (I Regi 21, 25; Il Mac. 7, 24). Verbul este aici la prezent, avind sens activ: criza este in plin& desfasurare. Subiectul verbului os xadgoaycos (= celui ce v-a chemat) este Dum- nezeu, In cincisprezece locuri din epistolele sale, Sf. Pavel atribuie «chemarea» lui Dumnezeu Tat&l (Rom. 4, 17; 8, 30; 9, 11. 24 etc.) ; numai 9 singuré dat& (Rom. 1, 6) chemarea e in leg&tura cu lisus Hristos 206, Cel ce adreseaz& chemarea este Dumnezeu ; aceasta chemare se exprima insd prin predica apostolica, pe temeiul operei mintuitoare a lui Hristos, Ast- fel incit chemarea divind si kerygma apostolica sint identice. Dac& galatenii pirdisesc Evanghelia propovaduité de Sf. Pavel, ei paréisesc pe Dum- nezeu si pe Hristos. Sf. loan Gura de Aur scrie «Nu-i acuza ca au parasit Evanghelia, ci cd au parasit pe Dumnezeu, autorul chemirii lor» °7. Prepozifia év indica aici temeiul si instrumentul chemarii : posibilitatea si eficienta acesteia este asiguratd de harul jertfei mintuitoare a lui Hristos 298, ¢ 205. Lightfoot (op. cit., p. 75) citeazi o paralela interesant4 din Polibius, XXVI, 2, 6:eaytos nal cobs modtrevopeyous perabéadar npbs thy cov ‘Papatov alpeny. Diogene Laertius, VII, 37, 166,.zice ca filozoful Dionisie din Heracleea, care a trecut de la stoicism’ la epicureism, a primit supranumele de é pevadépevos. Vezi mai multe exemple la E Grasser, Das eine Evangelium, Hermeneutische Erwdgungen zu Gal. 1, 6—10, in 27K, LXVi (1969), p. Treo, KE Schmidt, art, xalée, in TWNT, Hit, p. 488 si urm.; D. 'Wiederkehr, Die heologie der Berufung in den Paulusbriejen (Stud. Frib., NF, 36), Freiburg, 1963. 207. Op, cit., P.G., LXI, 621. * * + 208. In unele mss., in loc de «Hristos», apare «lisus Hristos» sau «Hristos Tisus», lar tn altele lipseste cu totul referirea 1a Htistos. Pe baza marturlilor manuscrise, va- tlanta aceptata pare cea mai probabil.Ane Ye Pr. Dr. VASILE MIHOC Expresia «alt evanghelie», folosité de Sf. Pavel in legdtura cu doctrina iudaizanjilor arat& c& predica acestora era opusd Evanghelie! celei adevarate 7%, (1, 7) Apostolul se corecteazi : Evanghelia este una singur& si deci e impropriu a se vorbi de 0 «alt&» (éXo este pleonastic, probabil o varianta stilistic& a lui évepov din versetul precedent) 2° evanghelie, Nu exista (odx Zotty) alté evanghelie, Evanghelia este vestea cea bun&é a mintuirii prin harul lui lisus Hristos. Doctrina iudaizanti nu merité numele de wevan- ghelie». Tulburarea din Galatia nu are un motiv serios, cum ar putea fi o alta evanghelie. Numai ca (ei p)24 sint cunii» (Sf. Pavel fi indica de mai multe ori pe adversarii sii prin acest termen vag, Rom. 3, 8; I Cor. 4, 18; 15, 12; II Cor. 3, 1; 10, 2) care tulburd** sufletele credinciosilor. Prin aceast& «tulburaren (cf. 5, 10; Fapte 15, 24) trebuie s& intelegem nelinistea provocaté de scrupulele religioase ale credinciosilor galateni, care se vedeau indemnati la adoptarea unor practici iudaice, prezentate drept indispensabile pentru mintuire. Iudaizanjii «voiesc sé intoarca (sau: si schimbe) Evanghelia lui Hristos» ; predica lor era 0 pervertire sau o denaturare a Evangheliei ce- lel adevirate 213, «Evanghelia lui Hristos» este Evanghelia cea una, care confine adevarata invajatura despre Hristos, Evanghelia in care e prezent si lucreaz& Hristos. S. Lyonnet 4 scrie : «Evanghelia este mai mult decit un simplu mesaj, ea este iconomia cea noua, institufia mintuirii in care lucreaz& Insusi Hristos, prin prezenta Sa dinamica (cf. I Tes. 2, 13; Rom. 1, 16; 15, 19)». ! (1, 8) Versetul este introdus printr-un dé eliptic, cu sens adversativ. In'fata pericolului pervertirii Evangheliei, Apostolul afirma autoritatea permanenta a predicii pe care au auzit-o galatenii de la inceput (aoristul ebqyyedtodpeda aratd cd Apostolul are in vedere momentul precis al convertirii lor). El afirm& valoarea normativa a acestei predici de la inceput printr-o figura retorici: chiar daci Apostolul insusi (jpets se referd la Pavel singur, cf. vers. 9 si 11) sau un mesager ceresc (#yjehos 26 odpaves) ar invafa pe galateni altceva, si fie anatema! Expresia «inger din cer» este aici o hiperbol& retoric& (ca in I Cor. 13, 1: De as grdi in limbile oamenilor si ale ingerilor...), Incluzindu-se pe sine insusi in a- 209, Pentru confinutul acestei «alte evanghelii», vezi Introducerea, precum gi F. F. Bruce, Galatian Problems : (3) The «Other» Gospel, in BJRL, LI (1970-1971), p. 253— 1. 210. Aceasta este concluzia analizei lui Burton, op. cit., excursul “BTEPOX and “AAAOS, p. 420—422. “AMo nu trebuie, deci, legat de fraza care urmeaza («care nu éste altceva, decit ca sint unil...»), cum fac Duncan (op..cit., p. 18) si J. Bligh, Gala- tians in Greek. A Structural Analysis of St. Paul's Epistle to the Galatians with Notes on the Greek, University of Detroit Press, 1966, p. 80. : 211. Pentru aceasta expresie in sens exceptiv, cf. si Gal. 1, 19; 2, 16; Matel 12, 4; Marcu 13, 32; Luca 4, 26; Ioan 13, 10; Rom. 14, 14. 212, Verbul capdecery ¢ folosit intr-un context politic de Aristofan, Cavaleri!, 867: sapherety why xéhev 5; cf. Schlier, op. cit., p. 38, n. 4. 213,Mecasrpége indica 0 inloarcere, o schimbare in sens contrar (apare in Noul Testament numai aici s{ in Fapte 2-20; Tacob 4, 9). jp 214: S. Lyonnet, Les Epltres de Saint Paul, Aux Galates. Aux Romains, Paris, 1953, p. 22, nota dEPISTOLA SPINTULUI APOSTOL PAVEL ‘CATRE GALATENI 45 ceast anatema condifional&, Sf. Apostol Pavel respinge acuzafia de in- consecvenja pe care i-o aduceau adversarii sdi, Tidpd nu inseamna neaparat «impotriva» ; termenul are aici mai degrab& sensul de «in loc de», «altfel decite (cf. I Cor. 3, 11): e vorba de o evanghelie substitutivd, care nu e in acord cu evanghelia pauliné 5. In spiritul Apostolului, ino- vafiile iudaizante nu sint adaosuri sau completari legaliste la inva{itura sa, ci ele se opun in mod fundamental Evangheliei. Gravitatea acestor inovatii explic’ anatema, Cuvintul avddepa este forma elenistic& pentru clasicul dvé9qpa, substantiv derivat de la verbul ayatibypt (= a pune pe ceva, de exemplu in templu, de unde a dedica), In Septuaginta acest cuvint fl traduce pe ebraicul OM. (cherem), care inseamna 0 persoand sa: un Iucru inchinat (dédicat), avind si sensul special de dat (sau: dedicat) nimicirii, blestemat (Num. 21, 3; Deut. 7, 26; Iosua 6, 17; 7, 1.1 f. Fapte 23, 12. 14; 1QS Il, 15 si urm. ete.) 2e) Cind acest limbaj este transferat in Noul Testament, sensul poate ‘fi numai acela c&é persoana anatemizata este lipsita de protectia divind din Bisericé si Incredinjataé intunericului din afara, unde ea va fi expusd nimicirii din partea puterilor demonice. Anatema inseamn&, in Noul ‘Testament, desp&rtirea de Hristos, excluderea de la viafa in Hristos (Rom. 9, 3). Biserica are dreptul de a anatemiza (cf. I Cor. 5, 5), Acest din urmé text arata c& anatema este disciplinara si reversibil': dacé pa- ctitosul se pocdieste, el poate fi reprimit in Bisericd, O formula asemaind- toare celei de aici gdsim la sfirsitul Epistolei I Corinteni ; «Cel ce nu iu- beste pe Domnul, sa fie anatema !» (16, 22); aceasti formul& este probabil prepaulind si de origine liturgica 21”, In textul nostru, anatema apostolicd are un scop indoit : 1, sd-i deter- mine pe predicatorii iudaizanji s&-si revizuiascd atitudinea si 2. s& s0- cheze constiinta galatenilor, aratindu-le gravitatea pericolului, (1, 9) Apostolul repetii ceea ce le-a mai spus galatenilor cu 0 ocazie anterioara. ‘lrecerea de la plural la singular (mpoeip7jxapev — éyw) ar putea indica faptul c& el repet acum (dps indic& o diferen{a de timp intre cele doud momente) avertismentul dat galatenilor cindva cind el era impreuna cu colaboratorii sai, Circumstanja anterioar& este, probabil, momentul ‘celei de-a doua vizite a grupului misionar paulin in Galatia (Fapte 18, 23) 218, Verbul xapadapfévery,(— a primi de Ia cineva) a devenit la Sf, Pavel ternienyl tehnic al tradifiei primite (I Cor. 11, 23; 15, 1.3; Gal. 1, 9.12; Filip. 4, 9 etc,), aga cum napadidéva (= a preda) desemneaza tradifia trans. misd (I Cor, 11, 2.23 ; 15, 3) 9, Expresia «ceea ce afi primit» este absolut 215..Asa Lagrange, op. cit., p. 7; Schlier, op. cit., p. 25 5.a. 216..J. Behm, art, dyédena, in TWNT, I, ‘p. 356—357, «Anatema», ca forma de ble- stems era cunoscuts si in paginism, cum ‘rezulta dintr-o inscripjie descoperité la Me- Ssraifla"A.-Deissmann, Licht vom Osten, ed. a IV-a, Tabingen, 1923, p. 4). Trz, pepo Bomkamm, Das “Anathema in der urchristlichen Abend mahisliturgie, in . ‘ol, 227-230; J. A. T. Robinson, Traces of a Liturgical Sequence in 1 Co!. 16, 20-24, in JTS, IV (1953), p. 38—41. 218. Astfel explicd Fer. Augustin (Expositio Epistolae ad Gulalas, PL, XXXV, 2108) precum.si majoritatea exegetilor moderni, 219, $i in fudaism termenii 3p — kibbel (= a primi) $1 30m” — masar (= @-preda):sint folositi m leg&turd cu procesul de transmitere a tratlifiei; cf. W. SEES ‘Die exegetische Terminologie der jiidischen Tradilionsliteratur, vol. II, Leipzig,AB Pr. Dr. VASILE MIHOC echivalent& dup& sens cu unica si adevarata Evanghelie a lui lisus Hris- tos (1, 6—7), asa cum a fost gi este propovaduité de Sf, Apostol Pavel. El repet& aici cu privire la vrdjmasii acestei Evanghelii : sé fie anatema! Pe fondul acestei exclamafii exista certitudinea c& Sf. Pavel a predicat in Galatia toafdé Evanghelia si nimic altceva decit Evanghelia lui Hris- tos. Pe de alta parte, el stie ca in momentul scrierii Epistolei (verbul este aici la prezent |), «uniin (v. 7) propovaduiau 0 pseudoevanghelie in Ga- latia. Textul din Gal. 1, 8—9, ca si alte texte pauline (I Cor. 5, 3 si urm.; 16, 22) d:monstreaz& originea apostolicd a anatemizarii ereticilor prac tical% de Bisericié. Vers. 9 araté, de asemenea, cd exista o norma sau | un «canon» (Gal. 6, 16) al predicarii Evanghelici, care era clar conturat in sinul Bisericii primare, putindu-se astfel determina in mod precis daca propovaduirea cuiva este adevaratd sau falsé 9, (i, 10) Cuvintele mele pot si v& para aspre — zice Apostolul — dar acum nu-i momentul de a cduta placerea oamenilor. Se pare c& Sf. Pavel raspunde aici unei acuzafii, ale clrei ecouri le gisim si in alte:epistole ale sale : iudaizanfii fl vor fi acuzat cé-i flateazé pe pagini, oferindu-le o intrare facili in crestinism, cu scopul de a-si inmulfi adeptii (I Tes. 2, 4—6 ; II Cor. 3, 1; 4, 2; 5, 11 si urm.; cf. Il Cor. 10, 11). Este neasteptat’ folosirea verbului xe(}o cu 9e6¢ drept complement. In II Cor. 5, Lt, folosind acelasi verb, Apostolul prezinta opozitia dintre oameni si Dumnezeu : «..ckutém sd induplecdm pe oameni, dar lui Dum- nezeu fi sintem invederatix. De aceea, R. Bultmann™ crede ca la intrebarea : «ii induplec pe oameni ?», raspunsul este : «da» |, deoarece aceas- t& expresie desemneaza exercifiul normal al activitajii misionare: ce © | mai natural pentru un predicator decit s& caute a-i indupleca pe oament la adevarul Evangheliei ? Tar la intrebarea : «sau (induplec) pe Dumne- zeu ?», réspunsul este «nu !» #2, Pentru majoritatea comentatorilor, ins& verbul acesta are un sens general: «Prin predica mea, eu fac lucrul 0a; menilor, sau al lui Dumnezeu ?». Sau putem accepta explicatia lui G. Ric: cioti 23, dup& care avem aici o figura retoricd numiti zeugma, care con} 905, p. 115, Asupra tradifiei 1a Sf. Pavel, vezi O. Cullman, Paradosis et Kyrios. Le p-obleme de la tradition dans le paulinisme, m RHPR, 1950, p. 12 si urm.; L. Goppelt, tradition nach Paulus, in «Kerygma und Dogma», IV (1958), p. 2132334 P. Fannom) (, The Influence of Tradition in Si. Paul, in «Studia gvangelicay, TV (TU, 102), Berlin, 1968, p. 292-307; G. E. Ladd, Revelation and Tradition in Paul, in vol. «Apostolic History and the Gospel» — Biblical and Historical Essays presented to F. F. Bruce, ed: de W.W. Gasque si R. P. Martin, Exeter, 1970, p. 223230; Pr. Drd. Alexandru Tudor, Tradifia in epistolele pauline, in‘ «Ortodoxiay, XXIV (1972), nr. 4, p. 557—967. 290. Luther, op. cit., vol. XV, p. 72, vede aici o afirmare a principiulut protestant. «sola Scripturas : «Pavel — zice el — pune totul tmpreund, fara alegere, persoana sa; un Inger in cer, invatitoril care stnt In lume si toti dascdlii_ce.s-ar gasi si fi supuite pe tov Scripturit., Nici o alti Invafitura nu trebuie predata si ascultata In Biserlcl” ‘ecit “uvintul pur al jut Dumnezeu, sau atunci anatema doctorilor si ascultatorilor st invataturli lore. 221. Art, neo, in TWNT, VI, p. 2-3. Hi 202, A. Feuillet, Chercher @ persuader Dieu (Ga. 1, 10a). Le début_de l'Epitre aux | Galates ef la scene matthéene de Cesarée de Philippe, in NT, XII (1970), p. 350—360. reia teza lui Bultmann, crezind c&-i gaseste o confirmare in’ Matei 16, 1323, unde SL Apostol Petru incearca sa-L Indupléce pe Mintuitorul de a evita patimile si moartea’ © 503, G. Ricciotti, La lettere di San Paulo tradotte e comentate, Roma, 1949, p. 215!EPISTOLA SFINTULUI APOSTOL PAVEL CATRE GALATENI AF std in a ataga aceluiasi adjectiv sau aceluiasi verb doud sau mai multe substantive, desi in mod logic acesta nu se refer4 decit la unul dintre ele: «Hu incerc s& induplec, zicefi voi? Dar pe Dumnezeu, nu pe oameni». Expresia «a plicea oamenilorn (4vBpdnots dpéoxety) apare gi in I Tes. 2, 4, aldturi de «lingusire», «lacomie» si céutarea «mAririi de la oameni» (v. 5—6) ; Apostolul scrie: «...vorbim, nu céutind s& pl&cem oamenilor, ci lui Dumnezeu care ne incearc& inimile» (v. 4b) 24. Ca si adjectivul dyPpwxdpecxos din Col. 3, 22 si Efes. 6, 6, expresia aceasta implica o atitudine puternic deZaprobataé de Sf. Pavel. El stie cd exist& o opozitie iundamentald intre favoarea oamenilor si slujirea lui Dumnezeu (cf. loan 15, 18—21; 16, 2 si urm.). C&ci intre «a placea cuiva» si «a sluji cuivan exist o strinsd legdtura 75, Or, Apostolul nu voieste s& fie robul oamenilor, ci robul lui Hristos. La aceast& stare de rob al lui Hristos l-a chemat Dumnezeu (Fapte 26, 16) si cu acest titlu de cinste se prezinta el cititorilor si (Rom. 1, 1; Filip. 1, 1) 226, lat&, dup& Sfintul Joan Gur& de Aur, raspunsul pe care Apostolul {1 da acuzafiei iudaizante : «Dac& as fi vrut s& plac oamenilor, ag fi inca printre iudei, as prigoni Biserica !» 27, Dacd nu poate s& proclame ade varul dupa voia lui Dumnezeu, el este gata s%-i ofenseze pe oameni, proferind anatema. 224. Dupa Aristotel, Blica nicomanfcd, II, 7, apiexsia mu este departe de soho , IL, 4, - (= Ungustre) ; cf. J. Bligh, Galatians in Greek, 'p. ae P n. 4, ">.W. Brandt, Dienst und Dienen im’ Neuen Testament, Leipzig, 1931, p. 100, 549228 Vezi G. Saas, Zur Be By i 18, Saas, Zur Bedeutung von Bodkos bei Paulus, in ZNW, XL (1941), p. 432, 227. Sf..loan Gura de Aur, op. cit., P.G. LXI, 625.PARTEA INTII: AUTOBIOGRAFIC — APOLOGETICA (1, 11—2, 21) Pentru a-i atrage pe credinciosii galateni la r&t&cirile lor, iudaizantii c&utau sa stirbeasca autoritatea Apostolului. Mijlocul cel mai simplu era de a infatisa predica lor drept Evanghelia vechilor Apostoli, care isi pri- miser& misiunea de la Hristos, Pavel n-ar-fi fost, dupa ei, decit delegatul acestor Apostoli, care si-ar fi tradat misiunea, schimbind adevarata Evanghelie. Sfintul Apostol Pavel este constient c& intre autenticitatea apostolatului sau si autenticitatea Evangheliei pe care o propovaduieste exista o legdtura indestructibi cele doud nu pot exista una fara cealalta. Originea si continutul Evangheliei sale fl autentific& drept adevarat A- postol al lui Tisus Hristos. Pe de alta parte, circumstanjele istorice ale convertirii sali recum si ale activitajii sale misionare in perioada care a urmat, confirma originea divind a apostolatului si a confinulului propovaduirii sale. Aceste doua idei calduzesc argumentarea Apostolulut in aceasté prima parte, autobiografic-apologeticd, a Epistolei citre Ga- Jateni. ? e Datele autobiografice cuprinse in aceast& sectiune a Epistolei, date care acopera mai mult de 20 de ani din viata Apostolului neamurilor, confirma si completeaza fericit ceea ce Sf. Luca ne spune despre el in cartea Faptele Apostolilor 78, A. AFIRMAREA ORIGINII DIVINE A EVANGHELIEI PAULINE (4, 1112) (11) Caci va fac cunoscut, fratilor, cd Evanghelia cea binevestitd de ming nu este dupd.om ; (12) cd nicl eu n-am primit-o, nici n-am invdjat-o de la om, ci prin descoperirea lui lisus Hristos. Aceste dou% versete anun{i intreaga dezvoltare din partea intfi a Rpistolei, In continuare (1, 13—2, 21), Sf. Pavel va cduta sa dovedeascd 228. Asupra pericopei din Gal. 1, 11—2, 21, vezi F. F. Bruce, Galatian Problems: (1) Autobiographical-Data, in BIRL, LI (1968—1969), p. 202—909 i Idem, Further Thoughts on Paul's Autobiography. Galatians 1, 11—2, 14, in vol. «Jesus und Paulusy "Festschrift far W. G: Kiimmel zum 70. Geburtstag, ed. de E. Earle Ellis $i Erich Grsser, Géttingen, 1975, p. 21—29. ~EPISTOLA SFINTULUI -APOSTOL PAVEL CATRE GALATENI 49 ceea ce a afirmat aici: Evanghelia pe care o propovaduieste nu este dup& om, ci ea provine din descoperirea lui Iisus Hristos. De aceea, putem considera, pe drept cuvint, cd aceste doud versete (11—12) constituie tema pdrfii autobiografic-apologetice a Epistolei, (1, 11), Graba galatenilor de a accepta predica ereticilor iudaizanti dovedeste ca in sufletele lor a incolfit indoiala si suspiciunea fati de predica paulina. Iudaizanfii vor fi prezentat doctrina Apostolului neamurilor ca fiind in bund parte o inventie omeneasca, susfinindu-si afir- mafiile despre obligativitatea practicilor legalist-mozaice cu texte din Vechiul Testament (deci : de origine divin’). Fata de aceste acuzalii, Sf. Pavel afirmd, solemn, originea divin’ a continutului predicii sale, in contrast fie cu tradifiiletomenesti, adic& pagine (cf. Col. 2, 8), fie cu in- terpretdrile cu, totul personale ale Evangheliei apostolice. Conjunctia «c&ci» se refera la conjinutul vers. 6B—9; vers. 10 apare ca o parantezé ,care fitrerupe cursul firesc al argumentarii, Verbul qvepitw (= vad fac cunoscut) introduce adesea, in epistolele pauline, o sectiune noua si important (I Cor. 12, 3; 15, 1; II Cor. 12, 3; Fil. 1, 12; I Tes. 2, 1 etc.) 2°. Acest verb nu poate fi luat in sens’strict : Sf. Pavel nu-i lésase pe galateni in nestiin{& cu privire la originea divin’ a Evangheliei sale, Exista in tonul exprimarii, «daca nu ironie, cel putin o nuan{a de reprog» 23°, Cuvintul edayyéXtov, care apare de peste 70 ori in Noul Testament, este practic sinonim cu xypéqya, care apare numai de 8 ori, tot asa cum verbele ebayyélopar si xypiccw, folosite fiecare in Noul.Testament, mai mult de 50 de ori, au acelasi inteles, in esenja 251. Prepozitia xacé (— dupa) nu indic& numai originea, ci si natura acestei Evanghelii (aga Bonnard, ad loc.). Expresia «nu dup& om» (cf. 3, 15; Rom. 3, 5; I Cor. 9, 8) indic& in general calitatea Evangheliel, pauline. Versetul urmator va preciza in virtutea cirei cauze posedd ea aceasta calitate. (1, 12), Fat& de ceéa ce a afirmat mai inainte, Apostolul adaug' «C&ci eu n-am primit Evanghelia de la vreun om, prin mijloacele obi nuite de comunicare, ci de la Insusi lisus Hristos, printr-o descoperire direct&n, Conjunctia yép exprima aici opozifia dintre doctrina omeneasca si cea revelaté. Negatia o)8 se raporteazi la negatia precedent’. «Caci nicl eu..n este o aluzie la Cei Doisprezece ; Sf, Pavel nu este cu nimic inferior acestora in ce priveste originea Evangheliei sale 25%, El n-a primit, nici (ite) n-a.invéfat Evanghelia de la oameni.,.:Verbul éaddyeqy nu are sens general, cé adicd Apostolu] n-a primit: niciodati 229. J. L. White, Introductory Formulae’ in the Body of the Pauline Letters, in JBL, XC (1971), p. 94 consider expresia «cici vi fac cunoscut, frafilor...» 0 «disclo- suze formula» (formula prin care se dezvaluie 0 taina). 230, Lagrange, op. cit.; p. 9. 231. W. Baird, What is the Kerygma? A Study. of I’Cor. 15, 3-8 and Gal. 1, 11—17, in JBL, LXXVI (1957), p. 184 si urm. 282, Asa Burton, op. cit., p. 38-39; Schller, op. cit., p. 45 5.2. 233. Pentru napahapfavery, vezi comentariul nostru ad 1, 9, + ,-, 234. Forma of, care apare in unele mss (p¥, B, De, K, L 5.a.) este desigur, o alterare a originalului (cf. Burton, op. cit., p. 40). F50 Pr, Dr. VASILE MIHOC elemente de doctrin& crestiné de la vreun om, ci un sens mai restrins + Sf, Pavel n-a primit niciodat& o instructie formal (de la Apostolii din Terusalim, de pilda), cu privire la ceea ce urma el sd predice pdginilor. Termenul éroxddujes a primit valoare teologic’ numai in Septua- ginta (cf. I Regi 2, 27; 3, 21; Isaia 52, 10; 56, 1) 75. La Sf. Pavel, el in- ‘dic& descoperirea unui fapt deosebit, inaccesibil experientei naturale si se refer la: a) ardtarea eshatologicd (Rom. 2, 5; 8 18 si urm.; I Cor. 5 3, 13; Il Tes. 2, 3.6.8); b) revelafia apostolicd (Gal. 1, 12. 16; Efes. 3, 3—5; Rom. 16, 25) si ¢) descoperirea harismatica sau mistic& (I Cor. 14, 6.26. 30; Efes. 1, 17; Gal. 2, 2; Filip. 3, 15; TUCons haere eal 2) 7 aceasta din urma are loc, ca toate celelalte acte harismatice, pe terenul si in limitele revelatiei apostolice 5°. Autorul si obiectul revelatiei impartasite Sfintului Pavel este Iisus Hristos : genitivul 'Ijoos Xptotos este, in primul rind, un genitiv subiec: | tiv sau un genitiv al autorului, dar aceasta nu exclude ideea ca ‘Tisus | Hristos este si obiectul revelatiei de care s-a impartasit Apostolul..Ma- joritatea comentatorilor cred c& Sf. Pavel se refera aici la evenimentul + decisiv de pe drumul Damascului, ceea ce nu exclude revelafiile ulterioare de care el s-a invrednicit din partea Domnului. Este demn de notat €& Gal. 1, 12 este singurul loc in care Apostolul se refera la convertirea sa folosind termenul «descoperire». " Pe baza raportului care exist& intre Gal. 1, 12, 15—16, pe de o parte si Matei 11, 25—27 si 16, 17, pe de alta parte, s-a spus ca ceea ce a prix) mit Sf, Apostol Pavel prin descoperire este esenja Evangheliei, anume faptul c& lisus este Hristos-Mesia si Fiul lui Dumnezeu, Care a inviat st sade de-a dreapta Tatalui si cd nu exist’ mintuire decit-prin E177. Re- velatia nu exclude tradifia, ca sursi a cunostinfelor crestine ale Apo tolului neamurilor. Intre I Cor. 11, 23 si urm. $i 15, 3 si urm., unde Apo: tolul se refer& explicit la date primite prin traditie si Gal. 1, 11—17, unde) el afirm4 originea divind a Evangheliei sale, nu este, deci, contradict «Descoperirea nu exclude ca anumite parti ale problemei sé fie cunos: cute de mai inainte pe cale natural, sau s& fie amplificat& dup& aceea, | tot pe cale naturala» 5%, Sf, Pavel nu respinge, deci, rolul traditiei, ni 5 nu se proclama independent fafa de Biseric& sau fafa de ceilalfi Sfintl ‘Apostoli. Ceea ce vrea s& spuna aici este c& el nu s-a convertit la creg tinism ascultind predici ale oamenilor; ci ig urma confruntarii directe ctl lisus Hristos cel inviat, de la care a primit si chemarea de Apostol. Ca) si ceilalfi Apostoli, el a primit in mod nemijlocit de 1a Hristos atit Evan: ghelia, cit si apostolia. 3 935. A. Oepke, art. énoxéXufes, in TWNT, IIL, p. 565 si urm. 236, H. Schlier, op. cit., p. 47. 4 937, Asa Karl Kertelge, Apokalypsis Iesou Christou (Gal. 1, 12), in vol. «Neue Testament und Kirche» — fiir Rudolf Schnackenburg, ed. de J. Gnilka, Freiburg-Basel Wien, 1974, p. 266-281. Inc& Sf. Irineu, Contra haereses, II, XU, 9, P.L. VII, 902 scria! «Aceasta este taina despre care el (Sf. Pavel) zice ci 1 s-a aratat prin desc? perire, anume ci Cel cé a pitimit sub Ponfiu Pilat, Acela este Domn al tuturor ¥) Imparat si Judecitor...». ‘ 238. Liviu G. Munteanu, op. cit., p. 54—55, In acelast sens se exprima G. E. Ledd art. cit., p. 239 si urm. $i W. Baird, art. cit., p, 187—191. ’EPISTOLA SFINTULUI APOSTOL PAVEL CATRE GALATENI 51 B. DOVEZI AUTOBIOGRAFICE CARE CONFIRMA CA EVANGHELIA PAULINA NU ESTE «DUPA OM» (1, 13-2, 21) 1, Conduita Apostolului inainte si dupa chemarea sa de catre Dumnezeu (1, 13—24) (13) Céci afi auzit de purtarea mea de odinioard in iudaism, cd peste mdsuré prigoneam Biserica Jui Dumnezeu si o pustiam pe ea; (14) si spoream in iudaism mai mult decit mulfi de aceeasi virstd cu mine din neamul meu, {lind rivnitor peste mdsurd datinilor mele pdrintesti. Versetele 13 si 14 infafiseaz& ceea ce am putea numi antecedentele Sfintului Pavel in iudaism. In ce priveste aceasta perioad& anterioara chemérii sale, Apostolul e convins ci ostilitatea sa impotriva Bisericii si dorinja sa de a fi un iudeu desavirsit sint o garanjie suficient& a faptului c& intoarcerea operati in viata sa se datoreazi unei interventii divine speciale. (1, 13). Trecutul Sfintului Paveljeste presupus a fi cunoscut cititorilor. Pavel insusi (cf. Fapte 22, 2—21; 26, 4—23; I Cor. 15, 8—10; Filip. 3,6; 1 Tim. 1, 3), dar, desigur, si adversarii sai, i-au informat pe galateni asupra lui Saul, prigonitorul Bisericii. Dar aceasta s-a intimplat «odinioara» (noré);_ contrastul dintre acest «odinioar&» si «acum» este exprimat de Apostol in 1, 23. ‘ ludeii aveau un mod de vial& cafe-i distingea de celelalte popoare. Pentru ap&rarea acestui «iudaism» (lovdcispés), ameninfat de tentalivele de elenizare ale ui Antioh Epifanes, s-au ridicat la lupté Macabeii (II Mac. 2, 19.21; cf. 8, 1; 14, 38). Dac& in c&rtile Macabeilor acest «iudaism» defineste religia iudaic& in contrast cu elenismul, in textul nostru «ludaismul» denota atitudinea celei mai mari parti a poporului iudeu, in contrast cu credinfa primilor crestini in mesianitatea lui lisus 25°, Ins& chiar in cadrele acestui «iudaism», Pavel alesese calea cea mai intransi- genta, cea a fariseilor (Filip. 3, 5—6; II Cor. 11, 22). Saul era nu numai iudeu si fariseu, El excela prin ura furibunda impotriva tinerei Biserici crestine, inrolindu-se plin de zel in acjiunea Ge persecutare si nimicire a acesteia, Expresia xa9’ bnepfokyy (— peste madsurd) araté cu cit zel isi desfasura tindrul fariseu aceasta activitate. Verbele tux0 (= a urmdri cu ostilitate, a prigoni, Rom. 12, 14; I Cor. ee La Sf. Ignatie, Epistola cditre Magnezienf, VIII, 1 (ed. cit., p. 167) $i Ep. cdtre crest te VI. 1 (ed. cit. p. 179), siudaismul» apare in contrast cu conduita vielli bah pag, Geviutul apare tntr-un singur text din scrierile rabinice, anume in Ester Rab- Stlegea religic Ede, Se Spume c& fudeli din Babilonia «nu si-au schimbat Dumnezevl ia TWN He Ee! 8u Famas form! in tudaismul lor» cf. K. G. Kuhn, art. foldatense, 364. i 452 Pr. Dr. VASILE MIHOC 4, 12 etc:) ™ si copdés (= a devasta, a pustii)?#, ambele la imperfect, subliniaz& continuitatea activitafii lui Saul de prigonire a Bisericii. «Pri- goana dezlintuita de Saul — scrie Pr. Prof. Dr. Grigorie Marcu — a luat proportii mult mai ample decit s-ar putea deduce din lectura fugara a fragmentelor in chestiune... Durata persecufiei trebuie s& fi fost apre- ciabil& si intensitatea ei, tot aga» #. Folosind expresia «Biserica ui Dumnezeu» (care reda formula ebraicd nirp Sp — kehal Iahve, Deut. 23, 2—3 $.a.; cf. I Cor. 10, 32; 1 Tes. 1, 1; 2, 14), Sf. Pavel defineste Biserica crestindé ca adevératul popor al lui Dumnezeu; ea este «lIsraelul lui Dumnezeu» — cum va spune mai departe Apostolul (Gal. 6, 16). (1, 14), Verbul zpoxéeewo era termenul obisnuit pentru a indica dezvoltarea unui tindr (cf. Luca 2, 52). Saul din Tars, care mai tirziu se va revendica cu mindrie ucenic al rabba-nului Gamaliel (Fapte 22, 3), s-a remarcat in mod deosebit prin progresul siu in «iudaism», depdsindu-i cu mult pe cei de o virsta cu el din neamul sau. Nu este vorba numai de un progres intelectual ; cu virsta, el sporea si in zelul pentru Lege. Zelul tindrului Saul era pur religios. Prin folosirea termenului (qhoris, Sf. Pavel nu vrea si spuni cd ar fi aparfinut grupirii extremiste a zelo- {llor 244, desi e sigur cd si el, ca orice fariseu, va fi fost animat de idealul de libertate national’ a poporului iudeu. El era «plin de rivna pentru Dumnezeu» (Fapte 22, 3) $i pentru «dreptatea cea din Lege» (Filip. 3, 6), care, pentru farisei, era inseparabila de «tradifiile parintesti» care o in- terpretau si o completau. Substantivul napdBoats inseamna «tradifien sau «predanien 5, Aceste tradifii parintesti sint identice cu «datinile bitri- nilors (Matei 15, 2; Marcu 7, 3.5) sau cu «datinile oamenilor» (Marcu 7, 8). Iosif Flaviu scrie c& «fariseii au predat poporului unele rinduieli primite de la p&rinti care nu sint scrise in Legea lui Moise; din acest motiv, secta saducheilor le respingea pe acestea, spunind ca trebuie jinute numai prescripfiile cele. scrise si ci nu trebuie observate cele 240, Gala Galaction, De Ia «mormintul gol» Ia portile Damascului, in ST, seria 11, THT (1951), nr. 78, p. 386—397, traducind pe Bidxety din Papte 9, 4; 22, 7 si 26, 14 prin a urmdri cu inversunare, propune o noua interpretare a alitudinii precrestine a lul Pavel, spunind c&el cauta cu Mnversunare trupul mort al Domnului, convins c& acesta fusese furat si ascuns de ucenict, Mintuitorul a réspuns céutarii lui, descoperindu-i-se nu sub forma unui cadavru, ci viu $i inaljat de-a dreapta Tatalui 241, P.H, Menoud, Le sens du verbe nopSety (Gal. 1, 13. 23; Act. 9, 21), in vol. ace- luiasi_ «Jésus-Christ et la foi. Recherches néotestamentaires», Neuchatel-Paris, 1975, p. 40—47, crede c& acest verb nu trebuie infeles in sens material, ci in sens moral. «Nu pedepsindu-i pe credinciosi a vrut Pavel sé nimiceasci Biserica, cl sipind la baza credintei credinciosilor. Altfel spus, el a predicat tmpotriva lui Hristos tnainte de @ vesti Evanghelia» (p. 44). Teza lui Menoud pleac& de la premisa ca relatarile din Fapte despre persecufia lui Saul fmpotriva Bisericii sint neomogene si exagerate (p. 46). Aceast& premis& find fals’, nici concluzia lui Menoud nu poate fi acceptata. | 242, Diac. Prof. Dr. Grigorie T. Marcu, Saul din Tars, p. 49. 243, Asupra instructiei primité de St, Pavel in casa parinteasc& si mai apoi 1a Terusalim, vezi Ibid., p. 17-35. 244.Asa crede Bo Réicke, Der geschichtliche Hintergrund des Apostelkonzils und der Antlochia-Episode, Gal. 1,.1—14, in vol. «Studia Paulina in honorem J. de Zwaan», : ed. de J. N. Senvester si W. G. van Unnik, Haarlem, 1953, p. 178 u. Asupra zelofilor, 5 M. Hengel, Die Zeloten, 1961. ; 245. Pentru sensul termenulul la Sf Pavel, vezi Pr. Drd. Alexandru Tudor, art. cit., p. 558 si urm,EPISTOLA SFINTULUI APOSTOL PAVEL CATRE GALATENI 53 rovenite din traditia parintilor (ca 8" mapadéaews cay macépwy) 246, Aceste tradifii care se transmiteau inca pe cale orala, vor fi scrise mai tirzin de diferitele scoli rabinice si inglobate in Misna 2”, : a Spte deosebire de alfi convertifi (de pildi Fer. Augustin), Sf. Pavel nu asociazd niciodaté perioada precrestind a viefii sale cu degradarea morala ; nu in acest sens se numeste el be sine cel dintii dintre pacatosi i avea temeiul nu in cruzimea firli sale, ci in co: tinismul insemna o apostazie de la Lege 2, Rivna pentru Lege a lui Fic neas (Num, 25, 6 $i urnt.), a Iui Iie (IT Regi 19, 10.14; Is. Sir. 48, 2; I Mac. 2, 58), sau a lui Matatia (I Mac. 2, 24—29), explicd foarte’ biae atitudinea Iii Saul din Tars. mine, ca sd-L binevestesc pe El intre neamuri, indatd, n-am Iuat sfat de Ja trup si singe, (17) nici nu m-am suit (la lerusalim, Ja Apostolii cei dinainte de mine, ci am plecat in Arabia si jardsi m-am intors in Damasc. Cadrul biografic schifat in versetele anterioare (13—14) arataé ca nici o predispozitie omeneasca nu I-a impins pe iudeul Saul Li primirea Evangheliei. «Chemarea lui Pavel nu are o preistorie in viata lui Saul: ea a fost spontand si exclusiv dumnezeiasca» 249, (1, 15). Apostolul vorbeste in termeni generali despre evenimentul de pe drumul Damascului, care era, desigur, cunoscut cilitorilor sii, Apostolul m&rturiseste cd nu prin meritele sale este el ceea ce este, Termenul eddoxety (care in Septuaginta {1 traduce pe MAS, ratsah @ socoll potrivit, a binevoi, a-si gdsi plécerea), in 4 din cele 11 aparifii ale sale in epistolele pauline indic& buna placere a lui Dumnezen (aici si in I Cor. 1, 21; 10, §; Col, 1, 19) 95°. Subiectul acestui verb, adesea nie- exprimat, este aici Dumnezeu 251, Intr-un moment precis din viata sa (verbul este la aorist), cind (éte) a socotit Dumnezeu de cuviinf& si in 9, spi, Josit Flavin, Antichitaji tudaice, XM, X, 6 (ed. cit, P. 397); cf, II Mac. 6, 1; 7, 2.30; TIT Mac. , 23 1V Mac. 4, 23; 5,33; 16, 16. 27, Veal E. Bikerman, La chatne ‘de la tradition pharisienne, tn RB, LIX (1952) P. 44-54, 748. J. Dupont, The Conversion of Paul and ‘its Influence on his Understanding of Salvation by Faith," in vol.: «Apostolic History and the Gospel — Biblical and Histo- fital Essays presented to F. F, Bruce on His 60th Birthday», ed. de W. W. Gasque si R. P. Martin, Exeter, 1976, p. 183 s1 urm. jn de dom neeegah, Ea conversion de San Pablo. Damascus: ctudad de Siria 0 re- Gert fe Cumran ?, Barcelona, 1976, p. 15, Pentru aceasta porieada Ge viata Apostolului, Jencks BamNiKol, Die vorchristliche und friikehristliche Soll wey Paulus. Nach seinem Enicteaniichen und geographischen Selbstzeugnissen im Galatorbrie: (Forschungen zur Entstehung des Urchristentums dee N.T. und der Kirche, I), Kiel, 1929, p. 31 si urm, fin in ae, Denis. Hélection et ta vocation de Paul! ioveun celestes, Etude thé- gue de Gal. 1, 15, in «Revue Thomisten, LVI (1957), p, 409415; G. Schrenk, art. sbboxéo, in TWN, IL, p. 736-740. 251. In unele mss (x, A, D, K, P, W, 38, 81, mai multe minuscule), precum si tn pele traduceri vechi si intr-o serie dé citate patristice, apare chiar 6 9eés inainte de © S9eplaass este vorba, desigur, de un adaos al copistiicr.54 Pr. Dt. VASILE MIHOC contrast (8) cu trecutul siu, Saul prigonitorul devine Apostol al lui lisus Hristos. Hot&rirea lui Dummezeu cu privire la el este descrisd prin alte dou& verbe la aorist: égopitety si xahetv. Primul dintre ele, care inseamn& a pune deoparte, a alege pentru o misiune speciald, a deosebi (cf. Fapte 13, 2; Rom. 1, 1), corespunde in Septuaginta mai multor verbe ebraice 2%, fiind folosit in Pentateuh cu privire la o alegere sau punere |, deoparte cultic& ; In Noul Testament apare de 10 ori, intotdeauna cu un sens religios (Matei 13, 49 ; 25, 32; Luca 6, 22; Fapte 13, 2; 19,9; Rom. .j 1, 1 etc,). Ca si Samson (Jud. 16, 17), leremia (Ier. 1, 5) sau Robul Dom- nului (Isaia 44, 2.24; 49, 1), Si. Pavel a fost pus deoparte de Dumnezeu «din pintecele maicii» sale, adicd dinainte de nastere (cf, Luca 1, 15). Al doilea verb araté c& Sf. Pavel a fost pus deoparte in vederea unei chem&ri speciale din partea lui Dumnezeu : este vorba de chemarea la Hristos, care la el corespunde cu chemarea la apostolat. Temeiul acestei cheméari este «harul Siu», adic& harul jertfei lui Hristos, Chemarea lui Pavel si chemarea galatenilor (1, 6) sint exprimate in termeni aseména- tori: cele dou& chemari sint solidare. Pentru Sf. Pavel, chemarea se distinge de alegere, care © preceda (II Tes. 2, 13—14; Rom. 8, 30; 9, 11). Vorbind despre alegerea si chemarea sa, Si. Pavel foloseste o ter- i minologie inspirat& din textele profetice. Astfel, Robul Domnului zice in Isaia (49, 1—2): «Domnul m-a chemat de la nasterea mea, din pintecele maicii mele mi-a pus nume... F&cut-a din mine s&geat& ascufita si in tolba Sa de o parte m-a pus»; iar lui Ieremia, Domnul ii adreseaza urmitoarele cuvinte : «Inainte de a te urzi in pintece si inainte de a iesi din pintece te-am sfinfit si te-am rinduit prooroc pentru popoare» (ler. 1, 5). Apostolul se considerd, ca si profefii, un om al lui Dumnezeu c&- ruia i s-a incredinfat o misiune de sus, «un profet al vremurilor me- sianicen 254, (1, 16) Expresia «S& descopere» depinde de «a binevoit» : «Cind : (Dumnezeu) a binevoit... s& descopere pe Fiul Séu...» Verbul dnoxabassty se referi evident la revelatia de pe drumul Damascului, (cf. 1, 17), care l-a convins c& lisus, pe care pind atunci el fl considera «dupa trup» (1 Cor. 2, 16), este cu adevarat Hristos si Fiul Jui Dumnezeu, Sf. Pavel | nu ne spune aici cum s-a intimplat aceasté «descoperire» ; ea este pre- | supus# cunoscut& galatenilor. Dar el spune in alte locuri c& a vazut pe Hristos (I Cor. 9, 1) gi ci i s-a aratat Hristog cel inviat (1 Cor. 15, 8) ; iar Sf. Luca precizeaza in relatarea sa despre convertirea lui Pavel c& aces- inia i s-a aratat Hristos (Fapte 26, 16; cf. 9, 27). De aceea nu trebuie s& infelegem prin év époi c& evenimentul de pe drumul Damascului a fost , numai un soc psihologic, o iluminare sau 0 viziune interioara, cum atl. crezut unii exegeti rafionalisti (Baur, Bousset, Loisy, Couchoud §.a.). Ex- presia poate fi considerata un dativ simplu, cu sensul «mie», dar ea tn- 252. Veri K-L. Schmidt, art. sito, in TWNT, V, p. 454—456. 253. O formulare asem&ntoare apare in 1 QH, IX, 29 si urm.: «Caci de Ja tatdl meu m-ai cunoscut si din pintecele maicii mele m-ai-sfin{it...». 4 254. A.-M, Denis, L’Apdtre Paul, prophéte «messianiquer des Genttls. Etude the matique de 1 Thess. II, 1—6, iu.«Ephemerides Theologicae Lovanienses», XXXII (1957) p. 259. 4EPISTOLA SFINTULUI APOSTOL PAVEL CATRE GALATENI 55 seamna aici si «in adincul fiinjei mele», marcind intensitatea revelafiei de care s-a invrednicit Apostolul, far& a exclude realitatea arat&rii lui Hristos. S-a remarcat paralelismul intre Gal. 1, 15—16, pe de o parte si Ma- tei 11, 25—27 si 16, 17, pe de alta parte . Si. Pavel pune pe acelasi plan revelafia de care s-a invrednicit si descoperirile f&cute de Dumnezeu cu privire la Fiul Sa lui Petru (Matei 16, 17), sau Celor Doisprezece (Matei 11, 25—27). B. Gerhardson 2 si J. Dupont 257 cred ca punctele de contact inire aceste texte evanghelice si Gal. 1, 15—16 se explic& prin scopul pe care-] urmareste Sf, Pavel in partea apologetic’ a Epistolei, anume de a dovedi c& misiunea sa fl pune pe picior de egalitate cu Sf. Apostol Pe- tru (cf. 2, 78); de aceea, in relatarea chemifrii sale la apostolat, el se inspir& din tradifia evanghelica cu privire la chemarea Apostolilor celor dinainte de el. Ca si Celor Doisprezece, si Sfintului Apostol Pavel i s-a incredinfat misiunea de a propovadui intre neamuri (cf. Matei 28, 19) pe Fiul lui Dumnezeu Care i S-a descoperit. FE] nu se deosebeste cu nimic de cei 12: nici in ce priveste inifiativa Tatalui de a-i descoperi pe Fiul (Matei il, 25; 16, 17), nici in ce priveste continutul descoperirii si nici in ce priveste misiunea incredinfaté. Totodata, faptul c& Sf, Pavel spune aici c& a fost chemat ca s&L binevesteasc& pe Fiul lui Dumnezeu «intre neamuri», ar putea fi o aluzie la caracterul special al apostolatului sau, la chemarea sa de Apostol al neamurilor (Gal. 2, 8; Fapte 22, 21; 26, 17; Rom. 11, 13). Incepind cu partea a doua a vers, 16, Sf. Pavel arat& care a fost comportamentul stu imediat dupa convertire. Atitudinea sa se poate rezuma la urmitoarele doud elemente : — Pe de o parte, Sf. Pavel n-a asteptat nici o autorizafie din partea Bisericii din Ierusalim pentru a se considera Apostol si a-si exercita mandatul ce i s-a incredintat. — Pe de all& parte, cind, mai lirziu, «s-a suit» la Ierusalim, a venit aici ca Apostol si nu pentru a cere sau a primi o autorizatie din partea cuiva sau o misiune bisericeasca. Adverbul eiféws (= indaid, imediat), care se raporteazi la te de la Inceputul v. 15, dovedeste c& revelatia de care e vorba in v. 16a a fost un act unic si definitiv — far a exclude alte comunicari divine — asa cum a fost viziunea de pe drumul Damascului 2%", Verbul zposavaci nue (= md incred in, imi pun nddejdea) poate avea sensul si de a lua sfat, @ cere aviz, autorizat *%, sau chiar a adduga la ceva (ca in Gal. 2, 6). Ex- presia «trup si singe» indica natura omeneasc&, omul abandonat limitelor 255, J. Chapman, Si. Paul and the Revelation to St. Peter, Matt. XVI, 17, In «Re- vue Bénédictines, XXIX (1912), p. 133—147; A. Feuillet, art. cif.; A.-M. Denis, L'inves- titure de Ia fonction apostolique par «apocalypse», Etude thématique de Gal. 1, 16, in RB, LXIV (1957) etc, bine oo, Memory and Manuscript. Oral Tradition and Written Transmission in Rab- u inie Judaism and Early Christianity (Acta Semin. Neotest. Uppsal., XXII), Uppsala- ‘ung-Copenhaga, 1961, p. 269 si urm. ‘Gi 257. La révélation du Fils de Dieu en faveur de Pierre (Mt. 16, 17) et de Paul ial. 1, 16), in RSR, LIL (1964), p. 420. este 222 Fapte'9, 20: «$i indqt (eé9éec) propovdula in sinagogi pe lisus, cl Acesta e Fiul lui Dummezew» 259. P, Bonnard, op. cil., p. 31.56 Pr, Dr. VASILE MIHOC conditiei sale pamintesti (cf. I Cor. 15, 50; Efes. 6, 12). De remarcat inci © data paralelismul cu Matei 16, 17, unde aceasta expresie apare in le- gétur& cu Sf, Apostol Petru. Sf. Pavel afirm& aici ci n-a consultat pe nimeni dintre oameni pentru a ad&uga ceva revelatiei pe care a primit-o, sau pentru a-i valida chemarea si misiunea care i-au fost incre- dinjate de Insusi Dumnezeu. (1, 17) «A se sui» este modul de exprimare obisnuit in Noul Testa- ment pentru «a merge» la Ierusalim (Matei 20, 17, 18; Marcu 10, 32. 33; 15, 41; Luca 2, 42; 18, 31; 19, 28; Ioan 5, 1; Fapte 11, 2; 13, 31; 15, 2; 18, 22) 21, 4. 12. 15; 24, 11; 25, 1.9; Gal. 1, 18; 2, 1. 2 $.a), deoarece lerusalimul, ca centru spiritual al iudaismului, era considerat de evreii de pretutindeni drept un «loc inalt» din punct de vedere religios si «mama» tuturor cetatilor, Din punct de vedere geografic, Ierusalimul, situat la o altitudine medie de 755 m, era mai jos decit unele cetiti ale Tarii Sfinte (Hebron — 927 m, Tecoa — 850 m, Gabaon — 895 m, Bet- sur — 970 m etc). Pentru Pavel cel innoit «in Hristos», Ierusalimul 2° inseamna Apos- tolii si Biserica-mam&. «Nici nu m-am suit,..» nu este o simpla precizare a declaratiei precedente, c&ci Sf. Pavel nu poate s&-i includ& pe Cei Doisprezece, de care e vorba cu siguranj& aici (cf. I Cor. 15, 5; Efes. 2, 20; 3, 5; 4,11; Apoc. 21, 14) 6 in categoria a ceea ce este pur si simplu «trup si singe». Apostolul nu numai ci nu s-a consultat cu nimeni dintre cei din jurul siu imediat dupad chemarea sa de c&tre Mintuitorul, dar n-a socotit necesar nici m&car un contact imediat cu Cei Doispre- zecé, care constituiau autoritatea paminteascd suprem’ a Bisericii primare. Expresia «Apostolii. cei dinainte de mine» arat, pe de o parte, c& Sf. Pavel recunoaste autoritatea apostolic’ a Celor Doisprezece, iar pe de alt parte, ci el se consider investit cu o autoritate egald cu a lor. Prioritatea Celor Doisprezece fati de Sf. Pavel este numai de ordin cronologic, ei fiind chemati la apostolat ceva mai devreme *. Dup& evenimentul convertirii sale, Sf. Pavel a ramas la Damasce «citeva ziles (Fapte 9, 19), dup& care, in loc si se suie la Terusalim, s-a dus in Arabia 2, Unii exegeti au socotit ci Apostolul a plecat in pustia Arabiei sau chiar in Muntele Sinai (c&ci, dupa Gal. 4, 25, Muntele Sinai este in Arabia), muntele Legii, pentru a’inedita acolo asupra_ sfirsitului 260. In Noul Testament, numele orasului Jerusalim apare sub doud forme: ‘Tepo- cakjp (de 76 cri), forma care red& mal bine numele ebraic si se intemeiaz’ pe autori- fates Septuagintel s1 ‘Teposéhvpa (de 63 ori), care este o forma elenizata, profand. Am- bele forme crau folosite deopotriva in veacul intii al erei crestine, Sf. Pavel foloseste numai de trei ori forma elenizata a numelui orasului (Gal. 1, 17. 18 si 2) 1) si de # ort prima forma. Cf. J. Jeremias, TEPOYEAAHM/IEPOZOAYMA, in ZNW, LXV (1974), P- 273276. 261, Johannes Munck, Paul, the Apostle and the Twelve, in «Studia Theologica», vol. TI (1949), p. 10%, crede c& termenul «apostol» trebuie luat aici in sensul cel ma larg. 262, Aga Olarit, op. cit. p. 584; vezi si comentariu] nostru ad 1, 1. 263. O. Linton, The Third Aspect. A Neglected Point of View. A Study in Gal T-I and Acts IX and XV, in «Studia Theologica», vol. V/2 (1952), p. 84 scrie: «Arable © menfionat& aici numai ‘cu scopul de a procura un alibi. Sensul este: e] a fost 1 | Azabla si, deci, n-e fost 1a Lerusalim». ‘ eeEPISTOLA SPFINTULUI APOSTOL PAVEL CATRE GALATENI 5? Legii °*. Majoritatea coméntatorilor afirm’, ins’, ci «Arabia» de aici este fara care se intindea de la Damasc pind la Marea Rosie. Aceast& regiune era cuprinsd, in perioada respectiva, in Tegatul nabatean, cu ca- jtala Petra, ai c&rei regi sint numifi uneori «regi ai Arabiein (Il Mac. 5, 8)”, Regatul nabatean cuprindea si orase infloritoare si de aceea prin «Arabia» din acest verset nu trebuie s& intelegem neapdrat un loc pustiu, in care s-ar fi retras Apostolul pentru a duce o viata de meditatie si rugdciune, Pe baza mérturiei din cartea Faptele Apostolilor (9, 20), putem afirma c& cei trei ani (cf. 1, 18) petrecufi de Sf. Pavel in Arabia n-au fost dedicati numai meditatiei, ci cé el a desfasurat in acest rastimp o susfinuté. activitate misionard. Aceasta rezulti si din interesul ostil e care i l-a ar&tat reprezentantul regelui nabatean Aretas IV (9 iH.— 40 d.H.) 6 la intoarceréa sa in Damasc (II Cor. 11, 32; cf. Fapte 9, 23—25) 266, Sf, Pavel nu ne-a spus unde a avut loc evenimentul convertirii sale, «descoperirea» (v. 16) care i-a schimbat cursul vietii. Spunindu-ne, ins& c& «iardisin (nddty) “s-a intors la Damasc, infelegem c& aici trebuie pla- sate evenimentele relatate anterior (cf. Fapte 9, 3; 22, 6; 26, 12) 2. (18)Apoi, dupa trei ani, m-am suit la Ierusalim ca sd-I intilnesc pe Chifa si am rdmas la el cincisprezece zile. (19) lar pe altul dintre Apostoli nu am vdzut, ci numai pe Iacov, tratele Domnului. (20) lar cele ce va scriu, iatd, (spun) inaintea Jui Dumnezeu, cd nu mint, (21) Dupd aceea am venit in parjile Siriei si ale Ciliciei, (22) Dar dupd fafa eram necunoscut Bisericilor Iudeii celor intru Hristos ; (23) ci ei auziserd numai ed «cel ce ne prigonea mai inainte, acum binevesteste credinja pe care aliddatd 0 nimicea» (24) si sldveau pe Dumnezeu intru mine. Sf. Pavel prezinta aici, in ordine cronologic& (adverbul éxetca — dupd aceea, apare de trei ori, 1, 18. 21; 2, 1), primele sale contacte cu Bise- 264. R. Comely, Commentarius in S. Pauli Aposioli Bpistolas, t, HI: Bpistolae ad Corinthios et ad Galatas (Cursus Scripturae Sacrae, N.T,, Il, 3), Paris, 1892, ad loc. ; J.B. Lightfoot, op. cit., ad loc. ete. 264 bis. Iosif Flaviu, Antichitdfi judaice, 1, XII, 4, scrie: «Acestia (fiii lui Ismael, a au locuit cu tofii in fara dintre Eufrat $i Marea Rosie, numind-o Nabatéea (NaBa~ sqvj). Acestia sint cei din neamul arabilor si triburile poarté numele lor. 265. Datoriti, numeroaselor inscripfii (cf. J. Euting, Nabatiiische Inschriften aus Arabien, Berlin, 1885) si monede (cf. J. de Morgan, Manuel numismatique oriental de Tantiquité et du Moyen Age, vol. It, Paris, 1924, ‘p. 252—254) si pe temeiul datelor Istoriografiei antice (pastrate mai ales fn operele lui Strabon si Diodor de Sicilia) putem reconstitui succesiunea, aproape completa, a regilor nabatceni : Aretas I (169 1.H.), Aretas I (110—96 LHL), Obodas I (95—87 1H), Rabel I (aprox. 87 1H), Aretas Ill (8762 1.H.), Malik I (56—30 1.H.), Obodas IT (30—9 1.H.), Aretas IV (9 LH—40 dH), Malik II (40—#5 d.H.), Rabel II (71—106 d.H.). 266. F. F, Bruce, Galatian Problems: (1) Autobiographical Data, p. 298; V. Fries, Was meint Paulus mit Arabia In Gal. 1, 17, in ZNW, I (1901), p. 190 $i urm. 267. S. Sabugal (op. cit., p. 164—224) sustine c& «Damascul» de aici nu este or sul cu acest nume al Siriei, ci regiunea Qumran, unde se afla resedinja comunitati gsenlene si care ar fi fost numiti in mod simbolic «fara Damascului», Numai aici s-ar fi putut afla in epoca respectiv un «etnarh» al regelui nabateean Aretas IV (cf. II Cor, 11, 32-33), Autorul se Intemeiazi mai ales pe faptul ca in Documentul de la Pamasc, care de fapt este 0 scriere a esenienilor de la Qumran, se spune ci membril (Qmunitafii au iesit «din fara ui Tuda» (4, 3; 6, 5) gi s-au stabilit «in fara Damasculuis (6, 5.19) unde «au intrat in noul legamint» (6, 19; 8, 21; 19, 33-34; 20, 12). Argu- mentarea lui S, Sabugal este departe de a fi convingitoare.58 Pr, Dr. VASILE MIHOC rica~-mam& din Jerusalim in noua calitate de Apostol al lui lisus Hristos. In momentul primei. vizite la Ierusalim, el efectuase deja o activitate misionaraé de lung& durat&, astfel incit intilmirea cu Sf. Apostol Petru si cu Iacov, fratele Domnului, n-a avut nimic de adaugat la autoritatea sa apostolicd sau la «Evanghelia» sa, Pe de alt& parte, opera sa aposto- licé era atit de prodigioasa, incit i-a dus faima in tote Bisericile Iudeii, micar cd nu le era cunoscut personal acestora. s (1, 18) Cei «trei ani» trebuie socotifi de la convertire si nu de la plecarea sau de la sosirea din Arabia. «Dupa trei ani» este in contrast cu «indata> (v. 16) #8, Pe de alt& parte, aceasta expresie nu inseamn& neaparat trei ani implinifi. Acesti «trei ani» se impart intre Damasc si Arabia, dar nu avem nici un indiciu asupra duratei fiecdreia dintre cele dou& perioade. Cartea Faptele Apostolilor arat’ numai ca «au trecut destule zile» (‘pépat ixavat, Fapte 9, 23) intre convertirea Sfintului Pa- vel si prima sa vizitd Ja Ierusalim. Sf. Pavel a mers la Jerusalim cu scopul precis de a-1 intilni pe Chifa. Verbul totopéw, un hapax Jegomenon in Noul Testament, inseamna a vedea, a vizita, a intilni, a cerceta*, Sf, Ioan Gur& de Aur? si Teofi- lact?71 spun c& acest verb se foloseste cu privire la c&l&torii care merg si «cerceteze» orasele si locurile vestite. De aceea, multi exegeti romano-catolici cred c&, prin vizita sa precum si prin folosirea acestui verb aici, Apostolul neamurilor «aduce un omagiu autoritafii pe care Petru o exercita asupra Bisericii primare» 2”, Ins{ aceastd interpretare este tendenfioasa, dep&sind infelesul voit de autor. E sigur c& Sf. Apostol Pa« vel il aprecia pe Petru ca pe unul dintre Apostolii fruntasi. Dar el nu i-a recunoscut niciodat& un primat (cf. 2, 7—9, 11—14) si n-avem nici o dovada c& Sf. Apostol Petru ar fi pretins o astfel de recunoastere din partea cuiva. Acest verset nu poate fi folosit ca temei pentru ideea primatului papal, cum nu pot fi folosite nici alte texte din Noul Testament. Caci pentru erezia primatului papal, ca si pentru toate celelalte erori ale papa- litdfii, «nu exist premize biblice» 27, Scurtimea acestei vizite (15 zile) este inc o dovadd a independen- fei apostolatului paulin 74. 268. Olariu, op. cit., p. 584; Munteanu, op. cit,, p. 58 etc. 269. G. D. Kilpatrick, Galatians 1, 18: totopijcat Kygav in «New Testament Es- says — Studies in Memory of T. W. Manson», Manchester, 1959, p. 144 si urm.; F. Biichsel, art. totopfo, TWNT, UI, 399. 270. Op. cit., P.G. LXI, 651. 271. Fericitul Teofilact, Arhiepiscopul Bulgariei, Cele patrusprezece trimiteri ale Sfintului, sldvitului si intra’ tot ldudatului Apostol Pavel, trad. de Veniamin Costache, vol. II, Bucuresti, 1904, p. 203. 272, Lagrange, op. cit. p. 17. 233. Pr. Prof. Dr. Grigorie Marcu, Premizele biblice ale erorilor papalitdfi, to «Ortodoxia», VI (1954), nr. 3, p. 365. 274, Otto Banernfeind, Die Begegnung zwischen Paulus und Kephas, Gal. 1, 18—20, in ZNW, XLVII (1956), p. 268—276, sustine cA Sf Pavel nu insista aici asupra impor- tantei minime a contactului siu cu Petru (el nu zice: «numai 15 zile»), ci asupra nu- mérului restrins de persoane pe care le-a intilnit atunci la Ierusalim (v. 19), dind prin aceasta un rspuns celor care il acuzau c& umblé sa placd oamenilor (cf. v. 10). Cre- dem, ins&, c& Sf. Pavel aduce ca argumente in sprijinul independentei apostolatului su atit scurtimea timpului petrecut la Ierusalim (numai asa se explic& de ce fine sa precizeze ci a rémas la Chifa 15 zile) cit si contactele sale restrinse cu autoritafile bisericesti de aici.EPISTOLA SFINTULUI APOSTOL PAVEL CATRE GALATENI 59 In Epistolele pauline, Petru e numit de obicei Knpas (I Cor. 1, 12; 3, 22; 9,5; 15,5; Gal, 2,9. 11, 14); numai in Gal. 2, 7 si8 el e numit Técpos. (1, 19) Cu prilejul acestei vizite la Ierusalim, Sf. Apostol Pavel a intilnit dintre personalitéjile marcante ale Bisericii-mame numai pe Sf. Apostol Petru si pe Iacov «fratele» Domnului. Expresia ei p poate insemna fie ci numai (ca in Gal. 1, 7; Rom. 14, 14), fie in afard de (ca in Rom. 7, 7; I Cor. 8, 4) #75, Unii exegeti (mai ales romano-catolici) accepta al doilea sens si cred c& Sf. Pavel il socoteste pe lacov in numarul celor 12 Apostoli: «ar pe altul dintre Apostoli nu am vazut, in afara de Iacov, fratele Domnului», Ei il identifica pe acest Tacov cu Apostolul Jacov al lui Alfeu 27°, Dar in Noul Testament se face deosebire netaé intre «Apostoli» si «frafii Domnului» (Matei 12, 46 si urm.; Marcu 3, 31 si urm.; Luca 8, 9. 19; Ioan 2, 12; 7, 2 si urm.; Fapte 1, 12 si urm.). «Dac& Mintuitorul si-ar fi recrutat Apostoli si dintre «frafiin Sai — $i in acest caz ar fi vorba nu numai de Iacov, ci si de ira- tele siu Iuda (cf. Iuda, v. 1) si eventual de Simon — se f&cea, desigur, mentiunea cuvenita in listele Apostolilor ca pentru fratii Iacov si Ioan, fiii lui Zevedei» 277, Insusi Sf. Apostol Pavel il distinge pe acest Iacov de cei 12 Apostoli: Hristos Cel inviat — zice el — «s-a aratat lui Chifa, apoi celor 12, ...apoi s-a aratat lui Tacov...» (I Cor. 15, 5—7). Pentru ei p# trebuie, asadar, s{ acceptim primul sens. Sf. Iacov de aici nu fécéa parte din cercul celor 12 Apostoli, El era unul din &ous din Fapte 15, 2. In II Corinteni Sf. Pavel i] numeste pe Tit d8eXps (2, 13), xorvwvds (8,.23) $i auvepyés (8, 23) 217, Pre- zenja lui Tit printre membrii delegafiei care a luat parte la Sinodul Apostolic nu constituia «o provocare a iudaismului din Ierusalim», cum 311. Pentru sensul acestei expresii, vezi comentariul nostru ad 1, 17. 312, Vezi Pr. Prof. Dr. Grigorie Marcu, Sf. Varnava Cipriotul —' apostol al ele- nigtilor, in MA, VIII (1963), nr. 1— 313, Ramsay, op. cit., p. 247. 314, Lagrange, op. cit., p. 24. A. Loisy, op. cil., ad loc, fi reproseaz4 Sfintulut Pavel c& «si-a-exagerat rolul tn dauna Iuj Barnabay. Apostoiu| nu face ins& o dare de scama detaliaté, ci prezinti numai elementele care sprijind ap&rarea sa in'faja acuzafiilor indaizante, 315. Lagrange, op. cit., p. 24, crede ci acest verb 11 vizeaza indirect si pe Barnaba. 316. Ramsay, op. cit., p. 293; ef. p. 248 si urm. : «317, Asupra personal‘tajii si activitatii lui Tit, vezi Pr, Prof. Dr. Grigorie Marcd, Eplstola Stintului Apostol Pavel cdtre Tit — introducere, text si comentar (Seria Teo- logic’, ny. 35), Sibiu, 1947, p. 913; C. K. Barrett, Tits, in vol. «Neotestamentica et Semitica. Studies in'honour of Matthew Black», Edinburgh, 1969, p. 1—14,66 Pr, Dr. VASILE MIHOC crede A. Oepke “8, ci, cum spune Sf. Ioan Gurd de Aur 519, Tit si Bar- haba venisér4 ca martori ai Evangheliei pe care Sf. Apostol Pavel o pre~ dica p&ginilor. Iar Apostolul fine s&-l aminteascé pe Tit aici deoarece atitudinea Bisericii din Ierusalim fafa de acest pagino-crestin-necircum- tis (v. 3) era cel mai puternic argument impotriva tuturor insinurilor. iudaizante. (2, 2) Termenul “AvéByy reia tema principal pentru a-i adauga 0 explicafie important& (pentru acest rol explicativ al prepozitiei 8¢, ch. Rom. 3, 22). Vizita Sfintului Pavel la Ierusalim s-a datorat unei revelafii divine.’ "Arnoxddopes (cf. 1, 12. 16) inseamna aici «o porunc’ dumnezeiascd» Astfel de interventii ale Duhului Sfint sint frecvente in viata Apostolului (Fapte 11, 27; 13, 2.4; 14, 6. 9% 18, 9 si urm.; 19, 21; 20, 20; 22, 17) El nu ne spune in ce mod s-a facut aceast& descoperire, nici cine a fost destinatarul ei. Dupa P. Bonnard %, «aceasta revelatie, in textele pauline. si in Faptele Apostolilor, nu este intotdeauna un eveniment interior gi individual. Pavel poate foarte bine s& zicd: eu m-am suit Ia lerusalim, in urma unei revelafii dat& Bisericii. Adic& : Bisericii $i mie, sau: Bis ricii, pentru mine, sau ; Bisericii, prin si pentru miné». ‘Si le-am infdfisat Evanghelia pe care 0 propovdduiesc intre pdgini. Sf. Pavel se prezint& aici ca Apostol al neamurilor (cf. v. 7—9), Prezentul: anpiaeo atat&-c& predica paulin& e aceeasi, acum cind scrie Epistola, ca si la inceputurile activitafii sale. Pe de alt&é parte, nu trebuie sé credem & Sf. Pavel face distinctie intre o evanghelie pentru p&gini si o evanghelie pentru iudei. Evanghelia lui Iisus Hristos éste unicd (1, 7). La le-, Tusalim, el a ardtat «cum traduce si aplicd la neamuri «kerygma» comund a Bisericii» %. Verbul évatiecda: mai apare in Noul Testament numai in Fapte 25, 14, unde procuratorul Felix di infdfiseazd regelui Agripa cazul Sfintului Pavel, arestat la Ierusalim, pentru a-i cere sfatul. In textul nostru, sensul acestui verb este acelasi. Apostolul a infitigat Evanghelia sa mai intii intregii Biserici din Ierusalim (aszots) 524. In continuare, discufiile s-au, purtat intr-un cadru mai restrins 5; in versetele ‘urmatoare, Sf. Pavel sé; va referi numai la aceast% a doua reuniune, in cadrul céreia «cei mai dew, seam&» au recunoscut apostolatul gi Evanghelia sa 6. 318. Op. cit., p. 44 P.G, LXI, 634. 320. G. Bornkamm, Paulus (Urban-Biicherei, 119 D), Stuttgart, 1969, p. 102. 321, Vezi J. J. Gunther, Paul, Messenger“ and Exile. A Study in the Chronology; of His Life and Letters, Valey Forge, 1972, p. 30—31. 4 322. P. Bonnard, op. cit,, p. 36, n. 3. 323. Ibidem, p. 37. 324. Aceasta este opinia mai multor comentatori (Sieffert, Burton, Schlier, Bone) nard, Viard g.a,). Ramsay, op. cil,,. p. 295297, considerind cA’ Epistola a fost serisf {nainte de Sinodul Apostolic, sustine ca Sf, Pavel s-a intilnit numai cu cet trel «stilpiv:j; pe care i-a.consultat asupra Evangheliei sale. 4 325, Kaz’ idiay inseamna in purticular; (cf. Matei 14, 13. 23; 17, 19 20, 121) Marcu 4, 34; 6, 31 si urm.; 7, 33; 9, 2. 28; 13,3; Luca 10, 234 Fapte 23, 19; Sf: Ignatie, Bpistola cétre Smirneni, VII, 2, in Die Apostolischen Vater, Neubearbeitund:) der Funkschen Ausgabe von K.'Bihlmeyer, ed. a Il-a, vol. I, Tiibingen, 1970, p. 108 326. F, Mussnet, op. cil., p. 104, ‘ ;EPISTOLA SFINTULUI APOSTOL PAVEL CATRE GALATENI 67 Participiul of Boxobvees inseanin& cei mai de seamd, cei cu vazd. Atit sensul verbului toxgw - 7, cit si paralelele din literatura greac& veche 3 si din scrierile rabinice 3 aral& c& titlul acesta nu comporta nici un fel de ironie *°. Acest titlu revine de patru ori in relatarea Apostolului asupra intilnirii de la Ierusalim (2, 2. 6 a. 6 c. 9). Identitatea celor carora li se da acest titlu este dezv&luit& in v. 9: «cei mai de seama» sint Iacov, Chifa si loan 3, é # — Sfirsitul versetului indic& motivul pentru care Sf. Pavel le-a infé- fisat «celor mai de seam&» Evanghelia pe care 0 propovaduieste piginilor ; «ca nu cumva s& alerg sau s& fi alergat in zadar». «A alerga» in- seamné la Sf. Pavel «o activitate svirsité in tensiunea si nidejdea credintei (I Cor. 9, 24, 26; Gal. 5, 7; Filip. 2, 16), in special ansamblul ac- tivittil apostolestin #*. Care este sensull acestel preciziri? Exegetii moderni, in mod aproape unanim, resping parerea lui Tertulian*, dup’ care Sf. Pavel ar fi avut nevoie de chezisia celorlalfi Apostoli pentru a fi sigur de autenticitatea Evangheliei sale 4, Contextul exclude acest sens pentru v. 2b. Certitudinea Sfintului Pavel asupra Evangheliei si a autoritafii sale apostolice este mai presus de orice indoiala (cf. 1, 11—12). Pentru a fnfelege atitudinea- Apostolului, trebuie s& tinem seama de situatia concretd de atunci : Sinodul Apostolic trebuia si hot&rasc&é dacé circumciziunea este sau nu obligatorie pentru p&ginii care vin la Hristos, Pentru Sf. Pavel, situafia era clari: paginii nu trebuie circumcisi. Dar ceilalji Sfinti Apostoli inc nu-si precizaser% pozifia in aceast% problema, Daca ei s-ar fi exprimat fn favoarea circumciziunii paginilor, Sf. Pavel crede ca intreaga sa activitate’ ar fi fost z&d&rnicité. Caci el nu putea renunfa nici la principiul libert&ii pagino-crestinilor fata de practi- cile mozaice, nici la acordul cu ceilalfi Apostoli. J.-L. Leuba 5 scrie: «S-ar puted zice, cum grano salis, cé daci Apostolii din Ierusalim nu recunosteau apostolatul si Evanghelia sa, Pavel n-ar mai fi infeles nimic. 25-22% Pentru sensul acéstul termen, venl G. Kittel, art.oxéu, in TWNT, 1, p. 236. 5 328, Dintre textele citate de G. Kittel, art. cit., p. 236, mentionim: Euripide, He- cuba, 295 si Epictet, Enchiridion, XXXMI, 12. 929. CI. H. L. Strack si P. Billerbeck, op. cit., vol. Il, p. 537. 330. Kittel, art. cit., p. 238; Burton, op. cit., p. 72; W. Foerster, Die doxodyses In Gal. 2, in ZNW, XXXVI (1938), p. 285—292. Un punct de vedere diferit exprima C. K. Barrett, Paul and the «Pillars Apostles, in vol. «Studia Paulina in honorem Johannis de Zwaan», ed. de J. N. Sevenster si W. C. van Unnik, Haarlem, 1953, p. 2 si urm.; Klausner, From Jesus to Paul, London, f.a., p. 581 $i J. Bligh, Galatians. A Discussio P. 158—159. Dupa acesti autori, Sf. Pavel ar da un sens ironic acestui titlu atribuit de iudeo-crestini celor trei «stilpiv (Gal. 2, 9). 331.'H. Schlier, op. cit., p. 6%, crede c& participiul singur (In v. 2 si 6) se refera la Cei Doisprezece Apostoli, iar nu la Iacov, Chifa si Ioan. 332. P. Bonnard, op. cil, p. 38. Pentru sensu! expresiei «a alerga in zadaro, vezi Tov 39, 165 Isaia 45,'18; 65, 23; Filip. 2, 16. V. C. Pfitener, Paul and the Agon Motif. taditional Athletic Imagery in the Pauline Literature, Leiden, 1967, p. 99 si urm., crede c& avem aici o imagine sportiva si cli Sf. Pavel se prezint& ca «alergator (ayovotyj2) pentru Evanghelie». 393. Op. cit. I, 20; IV, 2; V, 3; cit. la Fer. Ieronim, op. cit., col. 333. me}, 23% Asa cred, dintre autorit'moderni, H. Schller, op. cil., p. 67—69; W. G. Kam- mel, Die Theologie des Neuen Testament, Géttingen, 1969, p. 20; J. Wagenmann Die pagllung des Apostels Paulus neben den Zwélf in den ersten zwei Jahrhunderten (Bel- elle zur ZNW. 3), Giessen, 1926, p. 49—50 5.a. 335. institution ef lévénement, Neuchatel-Paris, 1950, p. 74.68 Pr. Dr. VASILE MIHOC El ar fi fost pus in fafa alternativei de a alege intre... apostolatul sau si Biserica din Ierusalim, intre imspirafie si traditie. Alegere imposibila, de neconceput, in ochii lui Pavel. Pentru el, cele doud moduri ale lucrarii jui Dumnezeu in Hristos ‘si in apostolat erau unite, trebuiau s& se con- firme reciproc». (3) Caci nici Tit care era cu mine, médcar cd era grec, n-a fost silit sd se tale imprejur ; (4) insd (s-au ivit discufii) din pricina frajilor mincinosi strecuraji (printre noi), cei ce se furisaserd sd iscodeascd libertatea noastrd, pe care o avem in Hristos lisus, ca sd ne inrobeased, (5) cd- rora nici o clipd nu ne-am plecat cu supunere, pentru ca adevdrul Evan- ‘gheliei sd rdmind la voi. p Prezenta pigino-crestinului Tit Intre membrii grupului venit din An- ‘tiohia a declansat ostilitatea unor «frafi mincinosi» din sinul comunitafii ierusalimitene. ‘De aceea, din punctul de vedere al continutului, versetele 3—5 formeaz% o unitate: ele raporteaz&, pe de o parte, atitudinea Apostolilor de la Terusalim (care n-au impus circumciderea lui Tit) si, pe de alt& parte, a Sf. Pavel (care n-a facut intrusilor nici o concesie) fat de incidentul provocat de iudaizanti e- 7 Structura literaré destul de complex& a acestor versete nu ne auto- rizeazi s& credem, ca D. Warner 357, c& ne aflim in fata unei interpolatii ; “* c&ci e usor de recunoscut aici stilul Sfintului Pavel. (2, 3) Conjunctia 44 (= ci) introduce o antitez’ la posibilitatea (sugeraté in v. 2b) c& Apostolul alearga sau a alergat in desert (cf, Rom. 4, 3 1 Cor: 2, 9), 058 (— nici) nu face aluzie la o pozifie privilegiatd a lui Tit printre p&gino-crestini, ci «isi are punctul de referinji in EMyy dy. 338 Expresia «care era cu mine» are valoare argumentativa : atitudinea Bisericii ierusalimitene fat de Tit, reflect&é de fapt pozitia acestei. Bise- rici fat de Sf, Pavel 5%. Precizarea c& Tit era «elin» (grec) este aici cu ‘totul altceva decit o indicajie biograficd : «elin» inseamna in acest cadru «un neiudeu netXiat imprejur, de nafionalitate elenisticd» aha) nodul Apostolic, Tit era reprezentantul tuturor pagino-crestinilor netéiati imprejur. 996, Bernard Orchard sustine ci v. 4 nu mai este in relatie cu cazul lui Tit, cl exprima antiteza intre situatia de la data Sinodului Apostolic (cind. Apostolii n-au cerut circumciderea lui Tit) si cea din trecutul imediat, caracterizaté de actiunea fu- daizanfilor in Galatia. Pentru a face evident acest sens, Orchard propune introducerea, intre v. 3 5i v. 4, a unei elipse ca: «Dar (Infelegerea c& pagini ca Tit nu trebuie tulburatia fost rupta) din pricina fratilor mincinosi care..».. Pe de alt& parte, el afirma cé v. 9 si v. 4—5 nu sint nici contemporane si nici nu se afl intr-o conexiune cau- valé, cl sint unite numai din punct de vedere logic, deoarece v. 3 relateaz’ atitudinea Apostolilor de la si la Jerusalim, in timp ce-v. 4—5 se referi la evenimente care au avut loc la. Antiohia (A New Solution of the Galatian Problem,’ in BJRL, vol. XXVIII, 1944, p. 154—174; The Problem of Acts and Galatians, in CBQ, VIL, 1945, p 377-397 sl The Ellipsis between Galatians 2, 3 and 2, 4, in «Biblica», LIV, 1973, p. 489481). Vezi critica acestel ipoteze la A.C.M. Blommerde, Is there an Ellipsis between Galatians 2, 3 and 2, 4, in «Biblica», LVI, p. 100—102. ‘337, Galatians If, 38: As an Interpolation, in BT, vol, LXII (1951), p. 380. D. Wamer crede ci v. 3—8 constituie o nota adéugata de Tit in textul Epistolel. 38. F, Mussner, op. cit., p. 75. 339. Ph, Hauser, Anlass und Zweck des Galaterbriefes, Seine logische Gedanken- entwicklung, Miinster i.W., 1925, p. 32. 340. H, Windisch, art. yy, in TWNT, IT, p. 512,EPISTOLA SFINTULUI APOSTOL PAVEL CATRE GALATENI 69 Verbul dyayxélo, aici la aorist pasiv, mai apare de doua ori in Epi {ola c&tre Galateni (2, 14; 6, 12); acest verb poate s& indice o constringere absoluta sau o invitatie insistent& (cf. Luca 14, 23) #'. Din punct de yedere gramatical, infelesul frazei ob8&... jyayxdody nepitpydjvai3? nu este destul de clar. Iaté principalele sensuri propuse pentru aceasta fraz: a. Tit n-a fost silit, dar a fost invitat s& se taie imprejur ; refuzind, «cei mai de seam&» n-au mai insistat +5, b. N-a fost nevoie ca Tit s& fie silit, deoarece el a consimfit si se taie imprejur, pentru a linisti spiritele (cf. cazul lui Timotei, Fapte 16, {—9); Sf. Pavel ar afirma aici ca nimeni n-a exercitat vreo constringere asupra insofitorului sau 24", c, Lui Tit nu i s-a cerut defel s4 se taie imprejur, deoarece expunerea Sfintului Pavel (v. 2) i-a convins imediat pe «cei mai de seam» 4 pagino-crestinii n-au nevoie de tuierea tmprejur. : Contextul ne obligd si accept&ém al treilea sens, Daca Sf. Pavel ar i cedat in cazul lui Tit, cum putea el s& le cear& galatenilor o atitudine tit de net& impotriva pretentiilor iudaizante ? Nu numai ca Tit n-a fost ircumcis, dar el nici n-a fost invitat de Apostolii de la Ierusalim s& acd aceasta *#5, Astfel inteles, acest verset este in perfect acord cu ho- érirea Sinodului Apostolic (Fapte 16, 19. 28). ‘i (2, 4) Sf. Pavel se plinge de «frafii mincinosi» care s-au furisat in sinul intilnirii de la Ierusalim pentru a se opune libert&fii crestine fata de riturile mozaice. Dar nici aici, nici in alt& parte, el nu reproseazi nimic celorlalti Sf. Apostoli; este evident, deci, cé acestia din urma nu sint responsabili ‘de propaganda iudaizanti ce Iuase amploare in perioada in care a fost expediata Epistola caitre Galateni. Prepozitia 8, care are aici valoare adversativ’, arat& cd v. 4 trebuie legat de vérsetul precedent si nu de v. 2°46, Motivatia introdust prin 8 (= din pricina) este, deci, in leg&tur& cu cazul lui Tit 7 si nu cu discufia asupra Evangheliei pauline in general “8, Ss 341. W, Grundmann, artévayxét, in TWNT, I, p. 348, 342. In’ acest verset este menfionata pentru’ prima data in Epistolé talerea im- Prejur. Este vorba aici numai de tierea imprejur, iar.nu de observarea- Legii mozaice in tolalitatea ei. 343. Asa Burton, op. cit, p. 7 344. Ideea cA Tit a fost circumcis a fost sustinut’ de E. Renan, Saint Paul, Paris, 1869, p. 89; F. C. Burkitt, Christian Beginnings, London, 1924, p. 118 («Cine se poate indol — serie acest autor'— c& cufitul care l-a tAlat pe Tit tmprejur a t&iat in bucati * sintaxa textulul din Gal. 2, 35%»); D. W. Robinson, The Circumcision of Titus and Paul's «Liberty», in «Australian Biblical Review, XIT (1964), p. 24—A42 $,0. 345. Majoritatea_comentatorilor (Lightfoot, Lagrange, Burton, Munteanu, ‘Schiller, Bonnard, Mussner §.a.) susjin aceasta interpretare. 346, August Strobel, Das Aposteldekret in Galatien: zur Situation von Gal. Tund 1, in NTS, XX (1974), p. 177-190, crede cA v. 4 trebuie legat de v. 1—2. Dup Stro- bel, «fratif mincinosi» ‘nu erau la Ierusalim in momentul Sinodului Apostolic; Sf. Pavel i-ar numl astfe) pe cei ce tulburau Bisericile (p, 185—186). 347. Asa inci Teodoret al Cirului, Commentarius in Epistolam ad Galatas, P.G., LXXXI1, 469; la fel, Lagrange, op. cit., p. 31; Mussner, op. cil. p. 10? §,. Asupra con- structiei_gramaticale dificile din acest ve:set, vezi Burton, op. cit., p. 79—82. 348. Vezi nota 336.70 Pr. Dr. VASILE MIHOC 3 Dupa W. Schmithals > si J. J. Gunther %°, «frafii mincinogi» de aicj (expresia mai apare in II Cor. 11, 26) nu erau crestini, ci iudei nebote zai, niste iscoade care incercau si descopere implicafiile «libertatii in| Hristos». Dar aceasta interpretare este contrazisé nu numai de context); ci si de relatarea din Faptele Apostolilor care ne spune mai multe desp oi acesti «frafi mincinosi» : ei erau «unii din eresul fariseilor care trecuseta, la credint&» (Fapte 15, 5). O parte dintre iudeo-crestini si mai ales acest: farisei convertifi t au rémas si.dupa intrarea lor in Biserica tot atft'de zelosi pentru stricta observare a Legit mozaice *, Pentru ei era de nez!) conceput o acceptaré a Evangheliei propovaduita de Sf. Pavel, cu toat consecinfele ei. 5 Cele doua expresii: tods napetodxtovs 55 (= strecurafi pe ascuns, in, trusi) si oltwes naperoyAOov (= care se furisaserd) nu se refera la unul 517) acelasi moment. Ei sint niste «intrusi» in Bisericé chiar de cind au pri: | mit botezul; sint «intrusi» in Biseric’, in general 5 si nu numai in Bi serica din Ierusalim 355 sau in cea din Antiohia *, lar la Sinodul Apos] tolio «s-au furisaty si ei (verbut este la aorist, ceea ce indic& o impre=| jurare precisa din trecut) pentru a crea un curent opus Evangheliei pat: line, Cei doi termeni care incep cu rapets — arata foarte bine caraclerul si pozitia lor. Faptul-cf ei nu puteau acfiona deschis dovedeste ci nicl in sinul comunitafii iudeo-crestine, din Ierusalim nu li se permitea $4) actioneze dupa voie. Ei veniserd acolo nu numai «s& iscodeascas % li bertatea paginilor convertiti cu care Sf. Pavel, Apostolul lor, se identifica (4p; 4pas); intentia lor era si impuna o decizie in favoarea obligati- vita{ii Legii pentru tofi crestinii, ei voiau sa-i robeasc& pe-cei care po-! sedau deja (yopev) harul libertéfii «in Hristos lisus». a In acest verset apare pentru prima data termenul «libertate» in Epis: tola c&tre Galateni. Libertatea crestinaé se intemeiaza pe jertfa réscum-7 p&rdtoare a lui lisus Hristos (3, 13; 4, 5). In Gal. 5, 13, Apostolul vorbeste chiar de o éhemare [a liberlate, de o vocafie a libertafii care ca~\| racterizeazi -viaja cresting. Ea este obfinut& de credincios prin bote7) (cf. Rom. 6), care inaugureaza viata «in Hristos» ¥9, ay (2, 5) Acest verset reprezinté cea mai buna dovada impotriva celo care cred c& Tit a fost circumcis. Se stie ci «Sf. Pavel respecta datinilé : 349, Paulus und Jakobus, Géttingen, 1963, p. 90—91 si Paulus und die Gnostike! Hamburg, 1965, p. 10 si 18. 350. Op. cit., p. 3536, a PUTS 1066. Ps ca’ prlatre acesii tivniton pentru Lege vor fi fost si unii dintre | «preofiin convertili (cf Fapte 6, 7), precum si unié fosti membri ai comunitajii ese-j] niene de la Qumran; cf. J. A. Fitzmyer, art. cit., p. 235, 253. 4 352. W. L. Knox, op. cit., p. 8. 353, Vezl W. Michaelis, art, napeicdyo, mapeiséxcos, in TWNT, V, p. 822—824. <3) 354, Astfel, Schiller, op. cit., p. 71; Bonnard, op. cil., p. 38 $a 356. Asa C. Weizsacker, Das apostolische Zeitalter der christlichen Kirche, ed a Il-a, Freiburg i.B., p. 154 si urm. =I 356, J.-L. Leuba, op. cit., p. 102; J. Munck; The Acts of the Aposties (The Anchs) Bible), New York, 1967, p. 137, 4 357. Vezi E. Fuchs, arl. oxexéo, in TWNT, VU, p, 418—419. 4 358, Expresia «in Hristos lists» inseamn& «in si prin persoana si Iucrarea lulz lisus Hristos»; libertatea crestina nu se intemeélazd pe nimic Tumesc Sau_omenesc, nu este 0 achizitie psihologicd sau sociologica;-cf, H. Conzelmann, Grundriss. d@hy| Theologie des Neuen Testaments, Minchen, 1967, p. 234. a 359. Relafia esentiald intre botez si libertatea crestind este subliniati de Hy Schlier, art. édedfepoc, in TWIT, II, p. 496. 1EPISTOLA SFINTULUI APOSTOL PAVEL CATRE GALATENI A stravechi cirid acestea aveau caracter de acte de evlavier 5, Se stie jarasi c& la Listra el l-a circumcis pe Timotei (Fapte 16, 3) pentru a menaja scrupulele unora dintre iudeo-crestinii de acolo. Dar la Sinodul ‘Apostolic, Sf. Pavel avea de aparat un principiu; orice compromis ar fi surpat bazele acestuia. : : Inceputul versetului pune o important& problema de critic& tex- tualé 5, Se disting mai ales dowd variante principale : a. mpds dpav (f4r8 ois 0638) care se aflé in ms: D*, d (textul vechi latin), Sf. Irimeu (Adv. haer. IJ, 13, 3), Tertulian (Contra Marc. V, 3), Victorin (com., ad loc.), Ambroziaster (com., ad loc.), Primasius si, dupa Victorin, «mai multe» mss grecesti. b. of od8% xpd dpay se afldin: p%, N, A,B, C, D4 G, K, P, multe minuscule, Vulgata, syr®, copt.%»°, goth., arm., SE. Vasile cel Mare, Sf. Ambrozie, Epifanie, Sf. Ioan Gura de Aur, Fer. Ieronim, Fer. Augustin, Eutalius, Teodoret, Casiodor, Sf. loan Damaschin 5.a. 3°, Prima variant (fara negafia 0638) schimb& complet sensul versetelor 3 si 4. Dup& aceast& variant, Tit a fost circumcis. Apostolul ar zice aici: «cirora ne-am plecat pentru o clip&...» 5, Dar aceasta variant n-are suficient temei in tradifia manuscris& / ea este «pur occidenta- I» 56 si este evident c& autorii latini care au acceptat-o au facut acest lucru pentru a da un sens mai clar versetelor 3—5 si poate pentru a pune in’ acord acest’text cu alitudinea Apostolului in cazul lui Timotei (Fapte 16, 3). : E cert c& a doua variant& (cu of of8¢), acceptati in editia Nestle- Aland este cea original 5°, Ea apare in toate manuscrisele grecesti (in afari de D*, in toate traducerile vechi (in afar’ de vechea traducere latina) si la’ Marcion. Parinfii greci precum si Fer. Ieronim si Fer. Au- gustin accept% aceast varianté si nu vad, in v. 4—5, nici o urm& de Concesie facuté de Sf. Pavel iudaizantilor. : __Pronumele relativ of (ca si oftves din v. 4) se refer& la «fratii mincinosiv, Expresia 0588 pd¢ Spay inseamna nici o clipd (cf. Matei 10, 19; 26, 40. 65; II Cor. 7, & etc,), Dativul 7% bxotayq% este un pleonasm explicativ al lui elfapey (= a ceda, a sidbi). 5 _» Fermitatea Apostolului este bine motivata : a se supune exigenjelor iudaizante ar fi insemnat s& sacrifice «adevarul Evangheliei» (aceasta Biser0%. Pr Prof. Dr. Grigorie Marcu, Unilate si diversitate n Noul Testament si in iserica primard, in MA, XXIV (1979), nr. 7—9, p._585—586. 361, Asupra acestei probleme, vezi B. W. Bacon, The Reading ol ot in Gal. in JBL, XLI (1922), p. 69—80; Zahn, op. cit., p. 289—208; Lagrange, op. cil., 2880, BLM. Metzger, A Textual Comentary on the Greek New Testament, Lon- on/New York, 1971, p. 591, si urm. fe 362. Alte doud variante: ol xpds tpay gllobte npds Spay au temeiuri cu totul Semnificative in textele manuscrise. ~ tolane; Aceasté varianta a fost acceptatd in epoca patristica de Victotin (In Epis- ae ad Galatas, P.L. VIII, 1159), care acuza textul grec ca-] face pe Sf. Pavel sa Bint&. deoarece acosta 1-a ‘tAiat Imprejur pe Timotei. Dintre autorii moderni, numat re Putin sint pentru acceptarea acestei variante: Zahn, op. cit., p. 289 siurm. F. C. eae itt, op. cit., p. 118; D. W. B. Robinson, art. cit., p. 35 si urm.; J. J. Gunther, op. + B. 5152. 364. Lagrange, op. cit., p. 29. S 385. Majoritatea comeniatorilor (Lightfoot, Lagrange, Burton, Schlier, Duncan, ‘ard, Mussner $.a.) accept aceasta varianta. Bonn:72 Pr. Dr. VASILE MIHOG : - expresie revine in 2, 14, unde Sf. Pavel zice despre ‘cei ce fac jocul iu- Gaizantilor. la Antiohia ‘Siriei, separindu-se de p&gino-crestini, e& «nu calc’ drept, dup adevarul Evangheliei»). . (6) lar de la.cei socotifi a fi mai de seamd — cine erau ei cindva nu md priveste ; Dumnezeu nu cautd Ja fafa omului — cdci cei mai de seamd nu mi-au addugat nimic (sau: n-au,adaugat nimio la Evanghelia mea) ; (7) ci, dimpotrivd, vdzind cd mi s-a incredinjat Evanghelia pentru cei netdiafi imprejur, precum lui Petru pentru cei tdiafi imprejur — (8) tdci Cel ce a lucrat in Petru pentru apostolia tdierii imprejur a ducrat si in mine pentru piigini — (9) $1 cunoscind harul care mi-a fost dat, lacov si-Chifa si Ioan, cei socotifi a fi «stilpi», ne-au dat, mie gi lui Barnaba, dreapta in semn de comuniune, pentru ca noi (sd binevestim) la pdgini, far ef Ja cei din tdierea imprejur ; (10) numai sd ne aducem aminte de sdraci, ceea ce m-amisi silit sd fac intocmai, Sf. Pavel revine acum la «cei mai de seam» $i la atitudinea lor fafaé de Evanghelia sa. Astfel, v. 6—10 continua ideea din v. 2, intrerupta de expunerea cazului lui Tit. Amintirea actiunilor «fratilor mincinosi» per- sist’ ins& in cugetul Apostolului, ceea ce explicd forma literara atit de dificil& a acestor versete. (2, 6) Apostolul incepe o fraz& cu menfionarea celor «socotifi a fi cevan (av Boxadvewy elvai ci, V. 6 a), dar aceastt fraza rimine netermi- nal, fiind intrerupta de o parantez& *, Dupa ce incheie aceast’ parantezi, Sf. Pavel se refera la «cei mai de seama» (oi Boxobvees, v. 6.a), ca si in v. 2. Conjunctia yép (— cdci) arat& clar c& in partea finala a ver- vatului na este vorba de 0 opozitie fa de ceea ce s-a spus in 6a; Tép reia si justificd afirmatia precedenta (din 6b). Nu trebuie, deci, si facem- distincfie intre «cei socotifi a fi ceva» (6 a) si «cei mai de seam&» (6c). “Desi constructia gramaticala a versetului este extrem de dificila, to- “usi sensul este clar : Sf. Pavel afirm& ca Evanghelia sa a fost aprobalt far nici un adaos de citre «cei mai de seama». Expresia xv Boxosvewy elvat. ct (cf. Gal. 6, 3; at tp Bonet se eld u) este o formul’ cunoscut& si folosit’ tm antichitate, asifel incit ea frebuie consideraté in intregul ei, fri a se incerca o separare a elemen- 4telor care 0 compun 7, O gésim mai. ales la Platon, dar nu numai.la el. In Apologia Jui Socrate citim c& marele filozof a intreprins cindva cer- # cetaren «eclor socotiti a fi infelepfin (Boxobyewy ogy elvat, 21 chi ve- _ hind la primul dintre ei, care parea multora a fi Infelept (Boxety pby elvat cogs), a constatat cd de fapt acesta nu era asa cum parea — (sivat vob, 2i'c), Socrate cautX si pe alfii dintre cei socotifi infelepti si autorul, fo- joseste in continuare expresii aseméndtoare (35a: Boxobyeas pby st ebvats ALey shy BouGar wt elvar prey bvces; cf. 36d). Aceasté formuld revine la Platon in Republica I, 361, in Gorgias 472, unde e vorba de «m&rtu- 366. Fraza astfel Intrerupt’ formeaz& o figura retoricl numiti aposiopesis ; ct. T. Fahy, The ‘Council of Jerusalem, in «The Irish Theological Quarterly», XXX (1963), 967, Parerea lui E, Klosterman, Die Apologie des Paulus. Galater 1, 10—2, 21, in «Gottes ist der Orient. Festschrift fir Otto Eissfeldt», Berlin, 1959, p. 84—87, este cel putin curioasdé: el crede c& Sf. Pavel vorbeste aici indirect de ceva (s)care vine Ge ln «cei cu vazi», ca de pildd de decretul apostolic, pe care el nu se considera obligat s&-1 respecte.EPISTOLA SFINTULUI APOSTOL PAVBL CATRE GALATENI 93 riile mincinoase ale atitor oanieni socolifi a fi cineva» (8oxobvewy elvai wm) si in Eutidemos 303 c, unde Socrate blameaz& pe Eutidemos si pe Dioni- sidor pentru c& sint indiferen{i la inv&tdturile «celor vrednici de res- pect $icu renumen (soy cepvey 8% xat Boxosyemy ce etvat) 288, Se vede limpede din aceste exemple ci expresia folosité de Sf. Pa- vel, luaté in sine ins&si, nu confine nici depreciere, nici ironie. Dimpotri- v8, ea apare ca un titlu care se d& persoanelor cu autoritate. Numai atunci cind, contextul sugereaz& ironia, expresia capiti un sens depreciativ. Dar in contextul din Gal. 2, 1—10 acest sens este exclus °, Credinciosii crestini, mai ales cei din Ierusalim, d&deau acest titlu celor trei «stilpi» ai Bisericii (cf. v. 9). Sf. Pavel accepta acest titlu si-l foloseste aici cu cinstirea cuvenité celor care ]-au precedat in apostolat si a céror comuniune fi este scump&: /vin paranteza care urmeazi, Sf. Pavel préecizeaz& c& autoritatea «celor mai de seam» nu este contrazisi.de ceea ce erau ei cindva (zoté), adic&é inainte de chemarea lor la.apostolat 5”, Probabil ca in urma apro- parii Evangheliei pauline la Ierusalim iudaizanfii au devenit dusmani declarati $i ai vechilor Apostoli, negindu-le autoritatea pe temeiul si- tuafiei lor umile de dinaintea chem&rii lor de c&tre Mintuitorul. Ei-nu sint — vor fi spus iudaizanfii — decit niste «oameni fara carte si simpli» (Fapte 4, 13), care nu se pricep deloc si ia hot&riri in materie de doc- trind si viat& religioas&. Dar pentru Sf. Pavel, of doxodvees sint adevdrafii responsabili ai Bisericii. Cine au fost ei inainte de chemarea la apostolat nu-l priveste, c&ci si él insusi a fost odinioari prigonitor al Bise- ricii S71, y Aceast& interpretare este susfinuté si de remarca Apostolului: «Dumnezeu (de6s) 5 nu cauti Ja fata omului». Expresia xpbownov hapPdvery 368. Platon, Oeuvres complétes, t. 1: Apolagie de Socrates, texte établi et trad. par M, Croiset, Paris, 1920, p, 145—146, 164—165, 173; t. VI:. La République, texte établi et trad. par E. Chambry, Paris, 1932, p. 54; t. Il/2: Gorgias — Ménon, texte établi et trad. par A, Croiset, Paris, 1923, p. 144; t. V/1: Eulhydéme, texte établi et trad. par L, Méridier, Paris, 1931, p, 192, 369. Burton (op. cit. p. 71) scrie: «Nu existi nimic in fextul de fati sau in folosirea cuvintelor care si indice c& ele sint folosite cu ironien; la fel G, Kittel, art. cit., p, 235 si urm.; M. Brunec, 'And.88 tv toxobvewy (Gal, 2, 6), in VD, XXV (1974), p. 280—288. Aceasta este opinia marii majoritéti a comentatorilor, C. K. Barrett, Paul and the «Pillars Apostles, p. 1—4, desi admite cd toxetv «poate fi folosit intr-un sens bun» (p. 2), crede totusi cd formularea Apostolului last cel putin posibilitatea ca «cei socotifi a fi stflpi» nu stint de fapt ceea ce implicé acest titlu care le este atribuit (p; 34); A. Oepke (op. cit., p. 37) vede aici un «sarcasm sigur». 370. H, Schlier, op. cit. p. 75. Mul{i autori (Lipsius, Lightfoot, Burton, Amiot, Lyonnet s.a.) cred c& oxé se Teferi la timpul cind Apostolfi au urmat, Mintuitorului. Dup& aceasta interpretare, paranteza din v. 6b ar face aluzie Ja avantajwl pe ‘care Cel 12 Apostoli fl au fafa de Sf. Pavel: acela de a-L fi cunoscut pe Hristos «dupa trup» (cf. If Cor. 5, 16); K: Heussi, Galgter 2 und die Lebensausgang der Jerusale- mischen Urapostel, In «Theologische Literaturzeitungs, LXXVII (1952), p. 67—#2 pro- Pune o-solutie aparte, pe care o susfine cu fervoare: dwp& el, joav ar fnsemna’ c& la data scrierii Epistolei «cei cu vazd» muriserd deja; Iacov din Gal. 2, 9 nu este «frateles Domnului, ci Tacov, fiul Iui Zevedei. Vezi critica acestei teorli la K. Aland, Wann starb Petrus? Eine Bemerkung zu Gal. 2, 6, In NTS, If (1955—1956), p. 267—275 si E, Dinkler, Die Petrus-Rom-Prage, in «Theologische Rundschau», NF, XXV (1959), P..199 si urm. 371. W. Foerster, art. cit., p. 288 $i urm. 372. Articolul dinaintea lui feéc lipseste’din mai multe mss (B, C, D, F, G, K, L) Precum si din textele lui Eusebiu, Teodoret, Sf. Toan Damaschinul s.a. Pe baza m&r-74 Pr. Dr. VASILE MIHOC apare adesea in Sf. Scriptur& cu sensul de «a lua in considerare numai.; situajia exterioara», «a cduta la fafa omului impotriva exigenjelor drep- t&tii» (Lev. 9, 15; Deut. 10, 17; Is. Sir. 4, 22; Matei 22, 16; Marcu 12, 14 etc.) 573, In Vechiul Testament se afirm& constant cd Dumnezeu nu fine seama, in aprecierile sale, de aparente. O situatie paminteasc’ stra- Jucit& nu confer’ nici un avantaj in fafa lui. Dumnezeu. Dimpotriva, Dumnezeu alege mai degrab& pe cei sdraci si smerifi (cf. Pilde 3, 34; Is, Sir. 3, 19; Luca 1, 48, 52—53; Iacob 4, 6 etc.). Mintuitorul si-a cdutat Apostolii printre oamenij simpli, facind ins&, din cei pe care i-a ales, oameni «de seam&» in implinirea planului Sau de mintuire. Pozitia si — autoritatea Sfinfilor Apostoli in Bisericd n-are nimic a face cu ceea ce. au fost ei mai inainte, céci numai prin harul lui Dumnezeu sint ei ceea ce sint. Or zice Sf. Pavel —, cei-a c&ror autoritate este incontestabil&, «cei mai de seama, nu mi-au addugat nimic» (sau: n-au adaugat nimic la Evanghelia mea). Verbul xposavazijecdat, care apare in Gal. 1, 16 cu sensul de «a consultan, inseamn& aici a impune, a prescrie sau a adduga ceva 54, Aceast& schimbare de sens este determinata atit de com: plementul od8év, cit si de context. /_ Expresia folositd aici de Sf, Pavel (oitéy pooavédevro) 375 cores |. punde perfect ideii exprimate de Sf. Apostol Petru la Sinodul Apostolic’ (Fapte 15, 10). Aceast& idee, preluata si de Sf. lacov (15, 19), a fost in+ scris{ apoi in decretul sau tomosul sinodal: yyity téov envcideadar dpty (Fapte 15, 28) 3%, Ody (v. 6c) nu exclude asa numitele «clauze ale lui Jacov» (Fapte 15, 20), asa precum, in textul Decretului Apostolic, pads | (= nimic, Fapte 15, 28) nu exclude aceste clauze inscrise in versetul urmitor (15, 29). C&ci cele considerate de Sinodul Apostolic ca «necesare» (Fapte 15, 28) pentru p&gino-crestini, anume de a se feri «de cele jertfite idolilor si de singe si de (animale) sugrumate si de desfriu» (15, 29) nu constituiau un adaos la Evanghelia propovaduita de Sf. Pavel si nu ingrédeau cu nimic libertatea «in Hristos» 377. (2, 7). Nu numai c& «cei mai de seam&» i-au addugat nimic la Evan- ghelia propovéduiti de Sf. Pavel, ci dimpotrivaé (@Mé rovvayetov) ei au recunoscut f4r& rezerve chemarea sa ca Apostol al neamurilor. Verbele «vazind» (v. 7) si «cunoscind» (v. 9) sint paralele. «Cei mai de seama» stiau, desigur, dinainte si recunosteau ca Sf, Pavel este Apos: tol (cf. 1, 18—19). Dar expunerea pe‘care a f§cut-o Sf. Pavel asupra’ pro jee gta turlilor manuscrise este greu de ales intre cele doud ‘variante; vezi Burton, op, cil § Pp. 88—89, 373, E, Lohse, art. xposwxadqupia, in TWNT, VI, p. 780-781. 3 an ia Pentru sensul acestui verb, vezi Bauer, Wb., ad loc.; Burton, op. cit. P+ 375. B. Gerhardsson, Memory and Manuscript. Oral Tradition and Written Trans: mission in Rabbinic Judaism and Early Christianity, Uppsala, 1961, p. 279, spune ci formula «nu mi-8u adiugat nimic» poate sa se refere numai la o autoritate superioaré, care pentra Sf. Pavel este Colegiul apostolic. Gerhardsson propune o analogie rabl nica; «Relalia sa cu acest collegium al Apostolilor esteasemindtoare cu relajia dintr rabinul singuratic si colegii sai (n~aH). Cellegium-ul Sare autoritate asupra Apos: tolului_singur: iu 376, De notat corespondenta celor dou verbe: émtlSeadar (Fapie 15, 28) # xpocayariBecdar (Gal. 2, 6) » 37%, Asupra Decretului apostolic, vezi excursul Gal. 2, 1—10, si Fapte 15.EPISTOLA SFINTULUI APOSTOL PAVEL CATRE GALATENI _ 75 povaduirii sale (2, 2) precum gi rezultatele strélucite ale primei sale ci- l&torii misionare.(Fapte 15, 12) i-au facut s& vada c& apostolatul paulin era insofit de o harism& speciali: Pavel era prin excelen{aé Apostolul neamurilor J-«Cei mai de seam&» au recunoscut, de asemenea, c& aceasta harism& nu este opus&, ci complementar& harismei apostolice a Celor Doisprezece. * ; Perfectul nentoteopat (— mi s-a incredinjat) subliniaz&. validitatea chemarii apostolice a Sfintului Pavel 7", Cele doua substantive, dxpofvotia (= neidierea imprejur)*” si neprtop4 (— idierea imprejur) definesc cele doua categorii de oameni ca obiect al apostolatului : paginii (cf. Rom.’3, 30; 4,9. 11; 1 Cor. 7, 18—19 etc.) si iudeii (Gal. 2, 9; Filip. 3, 3.5; Rom. 15, 8 etc). Nu este vorba, asadar, de doud «evangheliin, ci de doud apostolate misionare in slujba aceleiasi Evanghelil, aplicala celor doua categorii de destinatari ai ei. SE. Pavel se prezinta ca responsabil de evanghelizarea piginilor cu acelasi titlu (xadd< exprima egalitatea) cu care Sf. Petru este responsabil de evanghelizarea iudeilor. Aceasta nu inseamn& c& numai ei doi au primit misiunea de a propovddui Evangbelia, unul la p4gini si celalait Ja iudei. in v. 9, al&turi de Sf. Pavel apare Barnaba, iar al&turi de Sf. Petru sint menfionafi Sfinjii Iacov sijloan. Dar desi existan mai mulfi misionari pentru p&gini (neamuri), Sf. Pavel este singurul Apostol ‘al neamurilor (cf, Rom: 11, 13—14) %°. Iar Sf. Petru este mentionat aici deoarece, impreund cu Iacov si Ioan, ficea parte dintre «stilpii» Bisericii (2, 9) 381, Numele grec «Petru» (Iétpos) apare la Sf. Pavel numai-aici si in versetul urmitor. In continuare (2, 9. 11. 14), ca peste tot in Epistolele pauline, apare numele aramaic «Chifa» (ND, Kypas). Nu e vorba, desigur, de ‘dowd persoane diferite, ci ambele nume (care reprezint& de fapt un singur nume, in formi aramaica si in traducere greaca) apartin Sfin= tului Ap, Petru 5, Pentru aceast& varietate de nume, precum si pentru faptul ca, spre deosebire de v. 9, Sf. Petru apare aici ca singurul Apostol al iudeilor, au fost propuse mai multe solutii. Dup’& E. Barnikol *, Gal. 2, 7—8 ar fi o glos posterioara, intercalata aici pentru a sublinia para- 378. R, Bultmann, art. moreso, in TWNT, VI, p. 178—179 si 204. 379. Etimologia acestui termen nu este sigura; vezi J. Bligh, Galatians in Greek, P. 109—110, 380. Cf, J. Munck, Paul, the Apostie and the Twelve, p. 97. 381, H, Lietzmann, Die Reisen des Petrus, in «Sitzungsber. d. Berl. Al. d. Wiss.», 1930, p. 153 si urm., susfine, pe baza acestui verset, ci in momentul Sinodului Apostolic St. Petru era numai fn trecere prin Ierusalim. Sf. Petru — spune el — desfasura o activitate itinerant’, mai ales in Corint si Galatia, dirijata impotriva Sf, Pavel. Vezi critica acestei teorii la M. Goguel, L’Apétre Pierre a-t-il jou un r6le personnel dans Jes crises de Gréce et de Galatie ?, p. 467 $i urm. 982. Nimic nune permite s&afirmim ci in Gal. 2, 11siurm. este vorba de unalt Chifa, care ar fi facut parte dintre cel 70 de ucenici. Totusi inttinim aceasta idee inci la Clement din Alexandria, ipotipoze, V (citat la Eusebiu, [storia bisericeasca, 1, 12, 2) precum si la cifiva autori moderni: D. W. Riddle, The Cephas-Peter Problem {nd a Possible Solution, in JBL, LIX (1940), p. 169—180; C. M. Henze, Cephas seu ‘ephas non est Simon Petrus, in «Divus Thomas», LXI (1958), p. 63—67 §.a. Impotriva acestei opinii si mai ales impotriva argumentelor lui Henze, vezi J. Herrera, Cephas Seu Kephas est Simon Petrus, in «Divs Thomas», LXT (1958), p. 481—484, Poupees Det hichtpaulinische Ursprung des Parallelismus der Apostel Petrus und Kilts, Gal. 2, 7—8 (Forschungen zur Entstehung d. Urchristentums, d.N.T. und d. che, H. 5), Kiel, 1931.76 Pr. Dr. VASILE MIHOC Jelismul dintre Sfintii Petru si Pavel. Alfi autori cred c& Sf. Pavel citeazd aici un document oficial in limba greacd in care apatea forma [écpos 4, E. Dinkler 58 sustine ci v. 7—8 reprezint& un citat din versiunea greacd a unui «protocol» mai mult sau mai pufin oficial al Sinodului Apostolic. G. Klein aprob& ipoteza lui Dinkler *¢ si afirma c& de la data Sinodului Apostolic si pina in momentul scrierli Epistolei cdtre Galateni a avut joc o schimbare in conducerea Bisericii din Ierusalim : v. 7—8 (extrase din protocol») ar reflecta situatia din timpul Sinodului Apostolic, iar v. 9, unde Sf. Iacov apare in fruntea unui «triumvirat» ar infajisa starea de lucruri la data scrierii Epistolei. Dar ipoteza «protocolului este lipsité de orice temei. Insdsi structura literaré a v. 6—9 arata c& v. 7-8 nu pot fi separate de context» 587, E mai probabil ci v. 7—9 reprezint& interpretarea paulin’ a acordului realizat la Ierusalim. Menfionarea celor trei «stilpi» ai Bisericii nu-si avea rostul in acest verset, cici Apostolul Neamurilor n-a pretins si pentru sine acest titlu dat lui Iacov, Chifa $i Ioan. In 8 este vorba de calitatea sa de apostol, pe care Sf, Pavel si-o defindste in raport cu apostolatul Celor Doisprezece. De aceea, in interpretarea atitudinii «celor mai.de seam&» fafi de apostolatul sau, el se pune in paraleld cu Sf. Petru un reprezentant de frunte al apostolatului «institutional, cum ar zice Jean-Louis Leuba", pentru a releva autenticitatea propriului stu apostolat. Sf. Pavel n-a tevendicat un loc in. cercul Celor Doisprezece ‘Apostoli nu numai pentru c& numarul acestora era complet in momentul alegerii sale, ci si pentru c& nu putea uita chemarea sa specifica de A- postol al neamurilor.**, Novum-ul apostolatului stu nu implica ins4 pentru Sf. Pavel o autoritate mai mica decit a Celor Doisprezece Apostoli 290, Aceast& perspectiva exclude teoria lui O. Cullmann ** dupa care a avut loc, la un moment dat, o schimbare in ce priveste orientarea activit&{ii Sfintului Apostol Petru : la inceput — afirm& acest autor — Apos- tolul Petru era seful Bisericii-mame din Ierusalim, dar mai tirziu el a purasit acest oras, asumindu-si «conducerea misiunii iudeo-crestine, in numele si sub controlul Bisericii-mame» 5%. Imaginea pe care né-o pre- zinté Gal: 2, 7 si urm. este cu totul diferit&. Sf. Petru n-a fost niciodaté $eful Bisericii din Ierusalim sau al unei alte Biserici locale. El era Apos- 364, Asticl O. Cullmann,' Saint Pierre : disciple-apdtre-martyr. Histoire et théo- Jogie, NewchAtel/Paris, 1952, p. 14; Idem, art. Hécpoc, Kygac, in TWNT, VI, p. 100, n. 6 ‘385, Der Brief an die Galater. Zum’ Kommentar von Heinrich Schlier, in «Signum Crucis, Aufsitze zum N. T. und zur christliche Archaologie», Tabingen, 1967, p. 278— | 282; Idem, Die Petrus-Rom-Frage, p. 198. ‘ : 386, G, Klein, Gal. 2, 6—9 und die Geschichte der Jerusalemer Urgemeinde, in | ZTK, LVI (1960), p. 282 si urm. 387. F, Mussner, op. cit., p. 118, n. 93. i 388. Op. cit. p. 47 si urm. 389. Vezi Ph.-H. Menoud, Les additions au groupe des douze apétres d'aprés Ie livre des Actes, in RHPR, XXXVI (1957), p. 75 u. 390, In Noul Testament nu existé nici un temel pentru afirmatia lui E. Trocmé cl St. Pavel «se situa finediat dedesubt de cei 12» (Le «livre des Actes» et l'histoire, Btu- des d'histoire et de philosophie réligieuses, no. 45, Paris, 195%, p. 60). Sf. Pavel n-ar fi acceptat niciodata acest «dedesubt» (au-dessous) ; dimpotriva, termenul de comparatie pe care il alege pentru apostolatul sau este apostolatul Sf, Retru. Vezi C. K. Barrett | Phe Signs of an Apostle, American Edition, Philadelphia, 1972, p. 37 si urm. 991, O, Cullmann, Saint Pierre : disciple-apétre-martyr, p. 28 si urm, 392. Ibidem, p. 48.EPISTOLA SFINTULUI APOSTOL PAVEL CATRE GALATENI TF tol iar misiunea sa era de a-L mérturisi pe Hristos Cel Inviat si in aceast& calitate el nu era un trimis al Stintului Tacov, ci un trimis” (axéoschos) al lui Tisus Hristos. De asemenea, trebuie si jinem seama de faplul ca Sf. Pavel vorbeste aici de un acord si nu de o schism&. A face din Sf. Petru seful unei organizafii misionare iudeo-crestine controlati de Bise. rica din Terusalim $1 deosebita de o alti organizafie misionara (sau chiar opusa acesteia), pagino-crestina, condusa de Sf. Pavel 35, inseamma a na injelege nimic din acordul realizat la Sinodul Apostolic’ ®_ (2, 8) In paranteza pe care o constituie acest verset, Sf, Bavel ex- plici unitatea si egalitatea celor doud apostolate prin originea lor co- muna. Atit apostolatul Sfintului Petru (= al Celor Doisprezece) cit si apostolatul Sfintului(® (adica al Celor Doisprezece) fara a recunoaste Sfintului Petrucgste aliténtic (fapt de care nu se indoieste nimeni), atunci si apostolatul Sfintului Pavel este autentic, Nimeni nu poate recunoaste apostolatul Sfintului Petru (adic al Celor Doisprezece) fara a recunoaste si apostolatul Sfintului Pavel. Subiectul subinfeles al celor dou& verbe din v. 8 este Dumnezeu (cf. 1, 6. 15; 3, 5; 5, 6). Verbul évepyetv (= a Jucra, a opera) ®5 apare de doua ori in acest verset cu sens intranzitiv, fiind legat de fiecare dat& de un dativ simplu (Ié, 400. Ph.-H, Menoud, art. cit,, p. 75 t.; cf. K. Hl. Rengstorf, The Election of Matthias, in vol. «Current Issues in N. T. interpretation : Essays in Honor of Otto A. Pipern, ed: de W. Klassen si G. F, Snyder, London, 1962, p. 178—192 (mai ales p. 185—187). 401. Dup’ Noul Testament, moartea unui Apostol nu creeaz& un loc vacant in cer~ cul Celor Doisprezece, La data Sinodului Apostolic, Sf, Ap. Idcov, fiul lui Zevedel, ef@ 7 mort (Fapte 12, Q). Totusi Sf. Pavel nti cere sé ocupe locul Sf. Ap. Iacov, deoarect dupa cum scrie Ph.-H. Menoud, «dup moartea lui lacob, Cei Doisprezece au amas.” oe ei n-au redevenit Cei Unsprezece, ca dupa tradarea lui luda» art. cits 402. Numele Sf, Apostoli Petru si Pavel nu apar in acest text din Apocalips’. Dat dupa o interpretare destul de larg acceptaté, cei «doi martori» (11, 3) nu sint alfii decit acesti doi Apostoli; ci. La Bible de Jérusalem, Paris, 1973, p, 1701, n. d.j J. Munck, Petrus und Paulus in der Offenbarung Johannes, Copénhagen, 1950. 403, SL. Clement Romanul, Epistola cdtre Corinieni, in vol. «Serierile Parinfilo oS ee ee tIltGH Piserteastt 1), trad., note si indici de Pr. D, Fecioru, E S i Biblie st di WGA Op. cll. p. 78. fic si de Misiune Ortodoxa, 1979, p, 48—49.EPISTOLA SFINTULUI APOSTOL PAVEL CATRE GALATENIT 79 1, 16; Rom. 1, 5: am luat har si apostolie ; 12, 3; 15, 15—16: «ca s& v& amintesc de harul ce mi-a fost dat de Dumnezeu, ca sa fiu slujitor al lui lisus Hristos la neamuri» (cf. I Cor. 15, 10) 4%, ‘J«Cei mai de seam&» au recunoscut cu aceasti ocazie : a) ci Evanghe- lia propovaduit&é de Sf. Pavel este autentic’ si completa (v. 6 c); b) c& apostolatul siu este valid, fiind lucrarea harului dummezeiesc (v. 8—9 a) si c) c& apostolatul paulin are o misiune aparte, fiind destinat piginilor. Urmarea acestei intreite constat&ri nu putea fi decit acceptarea misiunii pauline in «koinonia» apostolica si bisericeasca (v. 9 c) si o incercare de organizare practic’, in sinul Bisericii, a slujirii apostolice unice, in vederea implinirii poruncii Mintuitorului de a propovadui Evanghelia la toate neamurile. : y Ordinea : Iacov, Chifa si Ioan pare nefireascd si de aceea unele manuscrise, mai ales Jatine, au schimbat aceasta ordine 4°, punind in locul intii numele Sfintului Petru 4°’. Dar Sf. Pavel il aseaz& aici pe primul loc pe Iacov «fratele» Domnului dintr-un motiv bine determinat : adeziunea sa la hotarirea Sinodului Apostolic, «fara a fi mai importanta, era cea mai caracteristicé» 4°, c&éci iudaizanfii il vor fi prezemtat pe Sf. Iacov ca pe un. partizan al inva{aturii lor 4°. Aceast& ordine este explicabild si prin rolul pe care l-a avut Sf. lacov la Sinodul Apostolic, in calitatea sa de episcop al Bisericii gazd& (cf. Fapte 15, 13—21). Pe Sf. Petru, Apostolul neamurilor il numeste aproape intotdeauna Chifa, acest nume mai apare, in afara Epistolelor pauline, numai in Joan 1, 42, Cartea Faptele Apostolilor ne arat& rolul excepfional al Sfin- tului Petru in sinul Bisericii primare “, Atitudinea sa deschis& fafa de primirea p&ginilor in Biseric& si implicit fat{-de Evanghelia si Apostola- tul Sfintului Pavel este de sine inteles in urma experientei pe care a avut-o in cazul p&ginului Corneliu (Fapte 10—11). Sf. Ioan nu este mentionat in relatarea din Fapte 15. Dup& datele din Sf. Evanghelii si din primele capitole ale c&rfii Faptele Apostolilor (3, 1 3. Vezi A. Satake, Apostolat und Gnade bei Paulus, in NTS, XV (1968—1969), i. _, 406. Asttel D, F, G, d, f, g, Vulg., syr. 8, Tertulian, Fer. Teronim etc. Autenti- citatea ordinel : Iacov, Chifa $i Ioan este pusd la indoiala de J. N, Sanders, Peter and Paul in the Acts, in NTS, IT (1955—1956), p. 137, _ 487. Varianta Hécpoc (In loc de Kygac) apare in p.*, D,F,G, it@, 8,7, got, Mar- cion, Orig. lat, Victorin, Efrem, Ambroziaster, Fer. Ieronim. Este vorba, desigur, de o alterare a textului original. Asupra numelui Simon-Chifa-Petru in Nou] Testament, vezi J. K Elliott, Kypae: Bipwy Uécpos: 6 Héepoc. An Examination of New Testament Usage, in NT, XIV (1972), p. 241—256. 408, Lagrange, op. cit.; p. 37. Unii autori consider’, tolusi, c& e vorba aici de_un brimat absolut al lui lacov; asa H. Mosbech, Apostolos in the New Testament, in «Stu- Gia Theologica», II (1949), p. 192 urm.; O. Cullmann, Saint Pierre : disciple-apotre-martyr, p. 35—48, 499. Asupra lui lacov «fratele Domnului, vézi comentariul nostru ad 1, 19, precum Sl P. Gaechter, Uakobus von Jerusalem, in Idem, Peirus und seine Zeit. Neuteslament- liche Studien, Tansbruck-Wien-Minchen, 1958, p. 264—282. 419. Pentru, exceptia din Gal. 2,7—8, unde apare numele «Petru», vezi comentariul Rostru ad Joc. 411. Printre numeroasele studi consacrate acestui subiect sint de notat urmatoo- ae . Kattenbusch, Die Vorzugstellung des Petrus und der Charakter der Urgemetnde in Jerusalem, in vol. «Festgabe fir K, Miiller», Tibingen, 1922, p. 322—351; H. Strath- Chum: Die Stellung des Petrus in der Urkizche, in ZSTh, 1943, p, 223282; E. Hae chen, Petrus-Probleme, in NTS, VII (1960—1961), p. 187—197; P. Gaechter, op. cit, etc. . P. 9680 Pr, Dr. VASILE MIHOC siurm.; 4,1 si urm.; 8, 14 si urm,) este clar ci numai ‘un singur Ioan co- Tespunde demnitatii de «stilp» al Bisericij, anume Sf, Apostol Toan, fiul lui Zevedei. Sf. Pavel mArturiseste aici rolul insemnat pe care-l avea Sf. Apostol Joan in Biseric& in jurul anului 50. Scrierile ioaneice ne ofera temeiuri suficiente s& afirmim c&, in ce-i priveste pe pagino-crestini, Sf. Toan era in perfect acord cu Sf, Petru #. “e Apostolul spune c& Iacov, Chifa si foan sint «socotifi a fi stilpin *%. Desigur c& acest titlu nu este Creafia Sfintului Pavel, ci ¢l circula deja in Biserica, fiind aplicat celor trei persoane menfionate aici. Aceasli metafor& exprima foarte bine rolul eminent al lui Iacov, Chifa si Toan in Biserica lui Hristos. Stilpii (coloanele) constituie elementele esentiale ale unei constructii. Biserica este comparaté de Sf. Pavel cu o construc- tie ; ea este templul lui Dumnezeu (I Cor. 3, 16—17 ; II Cor. 6, 16), a cdrui temelie este Hristos (I Cor. 3, 10—11). Iacov, Chifa si Ioan sint, prin rolul si autoritatea lor, ca nigte stilpi sau coloane ale acestui minunat templu duhovnicesc. ‘Aceast’ imagine apare, cu acelasi sens, in literatura greaca clasicd (Eschil, Agamemnon, 897 si urm. ; Euripide, Ifigenia in Taurida, 57); in Vechiul Testament, Domnul ii zice, proorocului Ieremia: «...le-am facut astdzi cetate intdritd, stilp de fier (2{73 7WDY) si zid de.arama inaintea acestei fari intregi» (er. 1, 18). Sf. Pavel numeste Biserica «stilp si temelie a adevaruluin (I Tim. 3, 15); iar in Apocalips’ termenul apare cu o semnificatie eshatologicd : «Pe cel ce biruieste i] voi face stilp in templul Dumnezeului meu» (3, 12) 414, Aceast’% metafora apare si in scrierile Tabinice “5, Astfel, ucenicii lui Johanan ben Zakkai adreseaz& dascélului lor aceste cuvinte : «Faclie a lui Israel, stilp din partea dreapta, “° ..de ce plingi ?» 417, Pe baza acestor exemple, C. K. Barret “8 crede c& Iacov, Chifa si Ioan sint inféfisati ca «stilpii templului eshatologic». Fara a nega semnificalia eshatologic& a acestei metafore (cf. Apoc. 3, 12), credem totusi cd Sf. Pa- vel are in vedere aici autorilatea ecleziasticé a celor trei «stilpiv 49, Pu- tem presupune chiar c& acestei metafore i s-a atasat un sens eshatologit numai mai tirziu, atunci cind Iacov, Chifa si Toan nu mai erau printre cei vii. 412, Vezi, de exemphu, J. A. T. Robinson, Destination and Purpose of St. John Gospel, in NTS, VI (1959—1960), p. 116—131. ‘3, Clement din Alexandria, Ipotipoze (La Eusébe de Cesarée, Histoire Ecclé- siastique, Il, 1, 45, ed. cit., p. 49—50) explicd astfel pozitia celor trei xstilpi» : «Lui Jacov cel Drept, lui Toan si lui Petru le-a dat Domnul gnoza (cunostinja) dup& Inviere ; acesllalant dete celorial{i Apostoli; Apostolii au dat-o celor 70, printre care’ era 5 jarnaba», 414, Asupra istoriei.biblice si profane a acestei metafore, vezi C. K. Barrett, Paul and the «Pillars Apostles, p. 4 urm. U. Wilckens, art, erdhos, in TWNT, VII, p. 732 urm. 415, H, L. Strack gi P. Billerbeck, op. cit., vol. Ill, p. 53%. 416, Alugie clar& lao coloana numita Iakin din templul Tui Solomon (III Reg! 7, 21). | 417, Berakoth, 28 b; cf, Strack si Billerbeck, op. cit., vol. III, p. 537. Alte exemple, din scrierile rabinice mai tirzit, da Barrett, Paul and the «Pillar» Aposiles, p. 9—11- 418. Art, cit., p. 13. ‘419, Tacov, Chifa si Toan erau «stilpiin Bisericii intregi sl nu numat af Bisericil fudeo-erestine, cum crede U. Wilckens (art. cil., p. 734); recunoscind apostolatul 31 Evanghelia Sf, Pavel, Apostolii de la Ierusalim se intereseaza de fapt de Biserica pagino-crestina.EPISTOLA SFINTULUI APOSTOL PAVEL CATRE GALATENI 81 Expresia bebvs b18dvan (= a da mina dreaptd) e folosit’ adeseori in scrierile vechi pentru a indica un acord-perfect intre dou parti #°. Ca nu e vorba aici de un gest de autoritate din partea celor trei «stilpin fafa de Sfintul Pavel si Barnaba o dovedeste genitivul xoiwwvias (= comuniune), folosit in Noul Testament pentru a indica legdtura foarte strins& care-i uneste pe credinciosii crestini intreolaltd (II Cor. 9; 13; Fapte 2, 42) 1, Prin gestul lor, cei trei «stilpiv recunose cé Apostolul neamurilor n-a iesit din comuniunea fraéjeasca a Bisericii Jui Hristos. Evanghe- - lia si apostolatul Sfintului Pavel sint recunoscute in mod oficial, nu numai prin cuvinte, ci si prin acest gest semnificativ al stringerii miinilor “7, Barnaba este si el insdrcinat, alaturi de Sf. Pavel, cu misiunea de a propovadui Evanghelia iatre pagini. Caracterul si scopul expunerii apolo- getico-pauline din Epistola c&tre Galateni explicé de ce lipseso precizari de am&nunt asupra rolului lui Barnaba la Sinodul Apostolic. O fraz& introdusa printr-un iva explicativ ne prezintd continutul acordului incheiat la Sinodul de la Ierusalim: «pentru ca noi (si binevestim) #5 la pagini, iar ei la cei din t&ierea imprejur». Scopul acestui acord era continuarea propovaduirii Evangheliei; el prevedea o separatie de domenii misionare. Paérerea unor autori c& acest acord ratifica o schismd sau o diviziune in Biserica 44 este exclusd de cuvintul xorvwvia din versetul nostru. Trebuie ins& s4 precizim cé aceasti separatie de domenii misionare n-a avut un caracter absolut. Se stie cd, in raport cu poporul ales, apostolatul Celor Doisprezece va avea o tendin{i centri- fuga: activitatea lor se va intinde curind mult dincolo de limitele geo- gtafice ale qui Israel 425, far Sf, Pavel va propovadui si iudeilor din dias- pora (Fapte 16, 13; 17, 2, 10, 17; 18, 4). Aceasta situatie nu venea in con- tradicfie cu hotdrirea de la Ierusalim, c&ci scopul acestei hotariri nu era de a constitui dou& misiuni crestine absolut independente una de alta 46, ci de a organiza intr-un mod eficient propov&duirea Evangheliei, Cele doua misiuni se vor desfisura paralel ,intr-un spirit de injelegere si co- 420. Cf. Ezd. 10, 19; TV Regi 10, 15; 1 Mac. 6, 58; 11, 50: 62. 66; 13, 50; II Mac. 4, 26. Tosif Flavin (Ant. iud., XVIII, 1X, 3) spune ‘cA regele Artaban’ «a dat dreapta» (chy Beftdy eBiBov) Ini Anileos, «ceea ce la tofi barbarii din aceasta regiune — adauga el — este cea mai mare chezasie de incredere; nimeni n-ar indrdzni sa insele atunci cind di mina dreapti si nimeni nu se teme s& aib& incredere in cineva pe care l-ar banui de nedreptate dupa cea primit aceast{ chezisie»; vezi alte exemple 1a W. Grund- mann, art. Be€tés, in TWNT, Il, p. 3739. Cf. K. Gryston, The Significance of the Word «Hand» in the New Testament, in vol. «Mélanges bibliques en hommage au R. P. Béda Rigaux», ed. de A. Descamps si A. Halleux, Gembloux, 1970, p. 483—488. 421. F, Hauck, art. xotvés... xorvevia, in TWNT, ill, p. 789—810. ,. 422. Traditia postapostolicé 11 aseazii uneori pe Sf. Pavel aldturl de cei trei «stilpin, féré ai mentiona pe ceilalfi Apostoli, Astfel Clement din Alexandria, Les Siromates, P. La, cap. I, 11, 3 (col. «Sources chrétiennes», no. 30, trad. de M. Caster, Paris, 1951, P. 52) vorbeste de «adevarata-tradifie a fericitei doctrine care vine drept'de la Sfintii Apostoli Petru, Iacoy, Ioan si Pavel, transmis din tata in fiu...». 423, Dupa Burton, op. cit., p. 97, putem presupune aici verbul iiGupey, ebay yeht o6peba sau xypsosopey 3 Cl. Blass-Debrumner, op. cit., par. 481. 424. F, J. Foakes Jackson si K. Lake, The Beginnings of Christianity, partea I, vol. 1, London, 1920, p. 312: «Este clar, chiar din Faptele Apostolilor, ca Biserica a fost imp&rfité in dout taberen. 425, Leuba, op. cit, p. 55. 426. Contra lui O. Cullmann, Saint Pierre: disciple-apétre-martyr, p. 39—40; H. Mosbech, art. cit, p. 192193; C. K. Barrett, The Signs of an Apostle, p. 70 5.a.82 Pr. Dt. VASILE MIHOC Z jaborare, urm&rind realizarea planului de mintuire al lui Dumnezeu si suprimarea tuturor diviziunilor umane in Hristos (cf. Gal. 8, 28). (2, 10) Conjunctia tva nu condifioneazi acordul din versetul precedent. Din punct de vedere gramatical, clauza introdusa de iva este inde- dent. “27 Verbul pyqpovebopey (= sd ne aducem aminte), la persoana I plural, arat% c& cererea «stilpilor» din Jerusalim a fost adresat& atit lui Pavel; cit si lui Barnaba. Ins& verbul écnoddaca .(— m-am silit) 8, la singular, arata c&é Barnaba n-a mai fost asociatul Sfintului Apostol Pavel Ja stringerea de ajutoare pentru séracif Bisericii din Ierusalim (cf. Fapte 15, 39) Probabil c& acest verset este o invitafie indirecté adresaté de Apos- tol credinciosilor galateni de a-si aduce si ei contributia la marea colecté: © organizata de el in cursul celei de-a treia célatorii misionare (Fapte 24, 17; Rom. 15, 27—31; I Cor. 16, 1—3; H Cor. 8, 1 si urm.) “°. Dup& Rom: 15, 26, colecta organizata in sinul Bisericilor pauline era destinaté «sd- racilor dintre sfinfii din Ierusalim». In alte locuri, Sf. Pavel spune ca aceasté colect& este destinat& «sfinfilor »(I Cor. 16, 1, If Cor. 8, 4; Rom. 15, 25. 31). Dupa cum rezult& ins& si din acest verset, era vorba de credinciosi s4raci, al ciror num&r va fi fost destul de mare in sinul comunita- tilor crestine din Jara Sfinta “1, K-L. Schmidt “ subliniaz’ faptul c4, prin organizarea colectei pentru s&racii Bisericii din Ierusalim, Sf. Apostol Pavel avea in vedere cre- -- area si menfinerea unei legdturi strimse intre Biserica-mama $i Bisericile pigino-crestine din afara hotarelor Tarii Sfinte. 427. Vezi tn acest sens importantul studiu al lui C. J. Cadoux, The Imperatival Use. of tva in the New Testament, in JTS, XLII (1941), p. 165—173. f 428. Verbul oxovdéletv inseamna aici «a se stridui», «a se sili» (ca in I Tes. 2, 17; Il Tim. 4, 9) si nu «a se grabi» (ca in Il Tim. 4, 21; Tit 3, 12), 429. Dupa D. R. Hall, St. Paul and the Famine Relief ; A Study in Galatians 2, 10, in ET, LXXXII (1970—1971), p. 310, folosirea singularului este justificata de scopul | Epistolei: mentionarea rolului lui Barnaba in acest context ar fi fost de prisos. 430. Dintre studiile consacrate colectei pauline, mentioném : M, Goguel, La collecté = en faveur des Saints, in RHPR, 1925, p. 301—318; Ph.-H. Menoud, L'Eglise et les .mi- nistéres selon le Nouveau Testament (Cahiers theologiques de I'actualité protestante, no. 22), Neuchatel-Paris, 1949, p. 15 siurm. th. H. Buck, The Collection for the Saints, i HTR, XLII (1950), p. 1—20; D. Georgi, Die Geschichte der Kollekte des Paulus fiir Jerusalem (Theologische Forschungen, 38), Hamburg/Bergstedt, 1965; L. E. Keck, The. Poor among the Saints in the New Testament, in ZNW, LVI (1965), p. 100-1291 jdem, The Poor among the Saints in Jewish Christianity and Qumran, in ZNW, LVI (1966), p. 54—78; K. F. Nickle, The Collection. A Study in Paul's Strategy (Studies ins Biblical Theology, 48), London, 1966; P. Seidenstricker, Saint Paul et Ia pauvreté. La” pauvreté évangélique, Paris, 1971. 431, Dupaé K. Holl, Der Kirchenbegriff des Paulus in seinem Verhdltnis zu dem =" der Urgemeinde, Gesammelte Aufsatze zur Kirchengeschichte, Il: Der Osten, Tiibin- | gen, 1924, p. 59, termenul «séracin (oi xcwyoi) ar fi fost exclusiv un titlu curent pen: tru membrii comunitalii crestine din Ierusalim, analog cu titlul of ayo. Probabil ca. titlul of mtwyol (traducerea ebraicului DuPaN ebionim) a fost folosit uneori pen) imu indeo-crestini; cf. A. Hamack, Die Mission ufd Ausbreitung des Christentums in den ersten drei Jahrhunderten, vol. 1: Die Mission in Wort und Tat, Leipzig, 1915, P-, ‘384, Dar am merge prea departe daci am nega orice legatura a acestui titlu cu sire. cia realé a unei bune parfi a credinciosilor iudeo-crestini din Terusalim, asa cum faces K. Holl. oa 432. Die Kirche des Urchristentums. Eine lexikographische und piblisch-theologi ” sche Studie, in «Festgabe fir Adolf Deissmann», ed. de K.-L. Schmidt, Tiibingen, 1927 p, 302 si urm. z mIEPISTOLA SFINTULUI APOSTOL PAVEL CATRE GALATENI 83 Petoam in care vorbeste Apostolul despre aceast’ colect&, importanta care i-o acorda, arata ci ea constituie, dupd expresia unui comentator, «una dintre marile intreprinderi ale carierei sale» 4°, Verbul éonotdaca (= m-am silit) din Gal. 2, 10 arat& foarte bine grija constanté a Sf, Pavel de a se achita de aceast& sarcin&. C&ci colecta era pentru el m&rturia legdturii fréfesti a pa&gino-crestinilor cu iudeo-crestinii, semnul unitétii tuturor Bisericilor lui Hristos cu Biserica-mama din Jerusalim 4, Bo Reicke “5 socoteste c& la baza recunoasterii misiunii pauline printre pigini a stat o rafiune economicé : in contextul foametei indelungate din «zilele lui Claudiu» (Fapte 11, 28), Biserica din Ierusalim nu s-ar fi ar&tat prea exigent fafé de pagino-crestinii de la cate spera un ajutor material absolut necesar pentru acoperirea nevoilor ei. Aceast& p&rere n-are ins& nici un temei; colecta n-a fost motivul, ci consecinfa hotaririi pe care a luat-o Sinodul Apostolic, \gPutem refine ideea Jui Reicke cu privire la corespondenta cronologic& dititre Sinodul Apostolic si foametea din «zilele lui Claudiu» “®. Se stie cA aceasta foamete s-a intins pe o perioad& de mai mulfi ani. Ea a afectat pe rind toate provinciile Imperiului, atingind punctul critic la Roma in anii 5051 (Tacitus, Anale, XII, 43) “7. Probabil c& la data Sinodului ‘Apostolic foametea, care incepuse in Palestina cu cifiva ani mai inainte (cf. Fapte 11, 28; Iosif Flavius, Antichitdfi iudaice, XX, V, 2), continua s& fac& ravagii, cu atit mai mult cu cit pe vremea procuratorului Tiberiu Alexandru (46—48) a fost si un an sabatic (toamna anului 47 — toamna anului 48) “38, in cursul c&ruia, in conformitate cu prescripjiile Legii (Lev. 25, 2 si urm.), pamintul trebuia sé raémin& necultivat. EXCURS : GAL. 2, 1—10 si FAPTE 15 (SINODUL APOSTOLIC) In partea I (autobiografic-apologetic’) a Epistolei cétre Galateni, “Sf, Apostol Pavel menfioneaz% dou& vizite ale sale la Ierusalim dup& convertirea de pe drumul Damascului. Prima a avut loc Ja trei ani dupa convertire (1, 18—19), iar a doua paisprezece ani mai tirziu (2, 1—10). 433. E.-B. Allo, Seconde épitre aux Corinthiens, Paris, 1937, p. 204. 434. O. Cullmann, Saint Pierre: disciple-apétre-martyr, p. 37, scrie: «Aceasta colect era mai mult decit.un gest umanitar; ea trebuia, inainte de toate, si faca va- dita unitatea Bisericii, asa precum impozitul pentru templul din lerusalim facea va- dita, in iudaism, unitatea intre coreligionarii impr&stiafi in intreg Imperiul Roman...» 435. Art. cit., p. 181—182. Theott2®: Ver B.S. Minear, The Jerusalem Fund and Pauline Chronology, in «Anglican heological Review», XXV (1943), p. 389-396. 437, Despre aceasta foamete ne oferé date mai ales losif Plaviu (Ant. iudaice, XX, V, 2; cf. Il, 5; Il, XV, 3}, Tacit (Anale, XI, 43), Suetoniu (Claudius, 18); cf. Eu- sebiu, Ist. bisericeascd, II, 12, 1. Dintre lucrarile consacrate acestei probleme mentio- ad K. S. Gapp, The Universal] Famine under Claudius, in HTR, XXVIII (1935), p. #28265; J. Dupont, La famine sous Claude (Actes 11, 28), in RB, LXII (1955), p. 92 — 10 {erticol retiparit in Idem, Etudes sur Jes Actes des Apdtres, Lectio Divina, 45, Paris, 4°07, P. 163165); W. L. Knox, Paul and the Churéh of Jerusalem, p. 186 $i urm.; - J. Gunther, op. cit. p. 36 si urm. (ua2ay gt eres Sabbatjahr und neutestamentliche Chronologie, in ZNW, XXVII ) P. 98-103,84 Pr. Dr. VASILE -MIHOC In leg&tur& cu aceste vizite ale Apostolului neamurilor la Ierusalim se ridicd o problema importanta: aceea a identific&rii Jor in cadrul relat&rii istorice din cartea Faptelor Apostolilor. Dificultatea acestei iden- tificdri provine nu numai din unele diferente de aménunt dintre relatarea paulin& si cea lucanic, ci mai ales din faptul ca, dupa Faptele Apos- tolilor, Sf. Apostol Pavel a luat parte la Sinodul Apostolic cu ocazia unei a ireia vizite la Ierusalim (Fapte 15, 1 si urm.), care a fost prece- daté de alte dou& vizite in acest oras (Fapte 9, 26—29; 11, 30412, 25) #9, Exegefii sint aproape unanimi in identificarea primei vizite din Epis- tola c&étre Galateni cu prima vizitdé din Faptele Apostolilor (Gal. 1, 18— 19—Fapte 9, 26—29) 40, s In ce priveste ins& identificarea vizitei din Gal. 2, 1—10, au fost propuse mai multe ipoteze “4, Credem c& nu este nepotriviti o inventariere critic’ a acestora, inainte de a trece la demonstrarea identitafii acestei vizite cu cea despre care este vorba in Fapte 15. > 1, Dupa unii autori, vizita din Gal. 2 nu este mentionatd nicdieri in Faptele Apostolilor “#, Pornind de la aceasta ipotez&, lipsita de orice temei, autorii ei construiesc o cronologie fantezisté a activita{ii Sfin- tului Apostol Pavel. 2. Gal. 2, 1—10—Fapte 9, 26—29. Dup& aceast& ipotez’, sustinuta de D. R. de Lacey “5, Sf. Luca n-ar fi stiut nimic despre vizita de 15 zile (Gal. 1, 18—19) a Sfintului Pavel la Terusalim. Textul din Fapte 9, 26 si urm, s-ar referi de fapt la a doua vizit& a Apostolului (Gal. 2, 1 u.). A- ceasta ipotez, al cirei singur merit este originalitatea, nu gi-a gasit alti sustinatori. 3. Gal. 2, i—10 = Fapte 11, 27—30+12, 25. Mulfi autori cred ca Epistola cdtre Galateni nu vorbeste de Sinodul Apostolic din Fapte 15. Discujiile la care se refera Sf. Pavel ar fi avut loc cu ocazia vizitei men- jionate in Fapte 11, 27—30+12, 25. A doua_yizitaé din Epistola catre Ga. lateni ar corespunde, deci, celei de-a doua vizite din Faptele Apostoli. lor. Aceast& identificare este propusd de tofi susfinitontt ipotezal_ ge latice sudice care, dupi cum am aratat in Introducere, datéaz& scrierea 439. Cu privire Ja relatarea lucanici asupra Sinodului Apostolic, vezi Pr. Prof. Dr. Grigorie Marcu,, Mdrturii documentare de procedurd sinodald in cartea Faptelor Apostolilor, in «Ortodoxia», TX (1957), nr. 3, p. 429—437, 440. Totusi H. Schlier, op. cit. p. L14—115 si D, F. Robinson, A Note on Acts 11, 27—S0, in JBL, LXM (1944), p. 169—172, identific’ Gal, 1, 18—19 cu Fapte 11, 27— 30, Vezi critica argumentelor lui Schlier la W. G. Kimmel, in «Theologische Rundschau», setie nou’, XVII (1948), p. 32. 441. Solujiile propuse in ultimele decenti au fost inventariate,de B. Rigaux, Saint Paul et ses leltres. Elat de la question, Pazis/Bruges, 1962, p. 113-123; J. Dupont, Le | Conctle Apostolique, in Idem, Etudes sur les Actes des Apdtres, Paris, i967, p. 56—- | 75; cf. E. Haenchen, Die Apostelgeschichte, p. 401—419. . § 442, T. W. Manson, St. Paul in Ephesus: (2) The Problem of. the Episile to the ‘| Galatians, in BIRL, XXIV (1940), p. 59—€0, sustine c& vizita din Gal., 2, 1 si urm. trebuie dataté cindva mainte de prima calatorie misionara a Sf. Pavel, H. Sahlin, Der Messias und das Gottesvolk. Studien zur protolukanischen Theologie (Acta Seminarii Neotestamentici Upsaliensis, 12), Uppsala, 1945, afirma, dimpotriva, ci Gal. 2, 1 Taporteazd fapie care s-au petrecut dup& aceasta célatorie, fara a avea insd legatura cu evenimentele relatate.in Faptele Apostolilor. 443. Paul in Jerusalem, in NTS, XX (1974), p. 82-86,} _ MPISTOLA SFINTULUI APOSTOL PAVEL CATRE GALATENI 85 Bpistolei inainte de Sinodul: Apostolic “#, Dar aceasti identificare cade odete fat dyoteza galatica sudicd, De asemenea, ea este exclusd po auvs parte de diferentele remarcabile dintre circumstantele vizitel din Gal lio! i fl cele ale “izital din/Papts 11) tar'pe de alfitparte de‘parsig lismul dintre Gal, 2, 1—10 si Fapte 15, 2 4. Gal. 2, 110—Fapte 18, 22, In Fapte 18, 22 este vortia de o a tra vizité a Sfintului Pavel Ja Jerusalim, anume dupa cea dea dona’ ea | latorie misionara. J. Knox 45, ii lin’. Constructia Ini KnOx, care face apel mai mult I fantezie decit la temeiuri reale, nu rezista criticii. " J. Van Bruggen “6, fark s% respinga valoarea istoricd a carfii Fap- tele Apostolilor, afirma c& Sinodul Apostolic a avut loc dupa prima calatorie misionar& a Sfintului Pavel (Fapte 15). Dar in Epistola catre Ga- lateni, scrisd in cursul celei de-a treia cdlatorii misionare, Sf. Pavel ‘se referd la Cea mai recentd intilnire a sa cu Apostolii din Jerusalim, care a avut loc dupa a doua calatorie misionara (Fapte, 18, 22). Sf. Luca pas- treazi técerea asupra circumstantelor acestei intilniri, Dar si aceasté ipotezd este infirmata’de paralelismul remarcabil dintre Gal. 2, 1—10 si Fapte 15. anume aceea ocazionata de Sinodul ‘Apostolic. Sustinatorii acestei ipoteze a «dubletului literars se impart la rindul lor in doua grupe : ; Riaheieane ee Ait. Aceasta ipotez’ a fost sustinuta de W. M. Ramsay, $. Paul the Traveller Git Roman Citizen, p. XXML, XXXI, 163i urmy V. Webee Bie Abfassung des Galater- prcls vor dem Apostetkonail, Ratishonne, 1800, p. 377 a urm. ; F. F, Burce, Galatian Pro- blems : (1) Autobiographical Data, p. 306-307, Pc. Burkitt, op. cit., p. 116 si urm. ; E. City, Hes Epitres de saint Paul, Paris, 1945, p.'14 148; F, Amiot, op. cit. p. 31-32; ut ft Buck, The Collection for the Saints, pl s\ urn §.a. Charles H. Talbert, Again: Paul's Visits ‘amentuin», TX (1967), p. 26 si urm,, accepta Epistolei dupa Simodul Apostolic. In Epis- “retigit®: “Fourteen Years Laters. A Note on the Pauline Chronology, in «Journal of Religions, XVI (1936), p. 341—349 9i The Pauline Chronolgy, in JBL, LVIII (1939), p. Yon’, Knox a reluat ‘aceasta idee ta lace Chapters’ in a Life of Paul, New fotk-Nashville, 1950, p. 47-88 Ipoteza lui Knox @ fost reluaté de D. W. Ridlle, rae of Conflict, A Modern Biographical Sketch, New ‘York-Nashville; p. 14—19, 4{8. Na veertien jaren, De datering van het Galaten 2 genoemde overleg te Ogooratalem (eu ta rexusadt th limi engleza), Kampen, 1973,86 Pr. Dr. VASILE MIHOC — Unii susfin ci Sinodul Apostolic a avut loc inainte de prima cé- J&torie misionar4 (pe la anul 44, data care se intemeiazd pe Fapte 11, 27-30 "7, Acestia cred c& relatarea din Fapte 15 este rezultatul com- bin&rii a doua izvoare, primul cuprinzind informatii despre Sinodul A- postolic ce s-a intrunit cu ocazia vizitei din Fapte, 11, celilalt tratind despre o intilnire diferit&, in cadrul careia a fost elaborat Decretul A- postolic si unde Sf. Pavel n-a fost prezent. — Alfii cred c& profefia lui Agav (Fapte, 11, 28) trebuie separata din punct de vedere cronologic de c&latoria cu ocazia careia Sfintul Pa- Vel $i Barnaba au dus la Jerusalim ajutoarele Bisericii din Antiohia (Fap- te 11, 30) #8, Dup& opinia acestora, Sinodul Apostolic a avut loc dup& prima c&l&torie misionaré (cf, Fapte, 15, 1 si urm.). In argumentarea acestei ipoteze, un loc de frunte fl ocupa critica | literar& a textului lucanic. Cum rezultatele acestei metode, aplicaté une- | ori cu mult& fantezie, variaz& foarte mult de la un autor Ja altul, formele in care este prezentata aceasté ipoteza sint foarte variate. Exegeza devine astfel un joc al arbitrariului. Pardsind terenul solid al datelor cuprinse in texte, ea nu mai ofera nimic sigur, nimic stabil. Acuratejea si valoarea istoricd a relat&rii din Faptele Apostolilor sint puse la indoiala intr-o m&surd mai mare sau mai mica. Tat& tot atitea motive pentru a respinge si aceasta ipotezi. 6. Gal. 2, 1—10—Fapte 11, 27 si urm. 4+ Fapte 15. Bernard Orchard "| crede c& poate descoperi in Gal. 2, 1—10 atit a doua (Fapte 11) cit si a treia (Fapte 15) vizita a Sfintului Pavel la Terusalim “9. Gal. 2, 1—2. 6 10 s-ar referi la a doua calatorie a Apostolului la Jerusalim ; in aceasté.” jelatare este inclus& insi o parantezi (Gal. 2, 3—5), care se referd la tul~ burarea iudaizant& din Antiohia (Fapte 15, 1—2). Or, aceasta tulburate a cauzat cea de-a treia vizita. Epistola catre Galateni a fost scrisa ime: Giat inainte de Sinodul Apostolic, ceea ce explicd lipsa Decretului Apos=.; tolic din relatarea paulind, Dar analiza lui B. Orchard este departe de.a., oferi temeiuri suficiente pentru aceast% «solujie disperati», cum 0 nu meste P. Benoit 4, Dac& acest autor n-ar fi stiut de doua vizite din Fap- tele Apostolilor, el nu le-ar fi descoperit niciodata in Gal. 2, 1—10. * 47. E. Schwartz, Zur Chronologie des Paulus, in «Nachrichten von der kénigliche Gesellschaft der Wissenschaften zu Gottingen», Phil.-hist. K1., 1907, p. 263 si urm.; J) ‘Weiss, Das Uschristentum, cost 1917, p. 195 si urm.; J. Jeremias, Untersuchungen. dum Quellen-problem der Apostelgeschichte, in ZNW,eXXXVI (1937), p. 205 si urm,; F W. Beare, The Sequence of Events in Acts 9—15 and the Career of Peter, In JBL, LX: (1943), p..295 si urm.; Idem, Note on Paul's First Two Visits to Jerusalem, tn JBL, LXI! (i944), p, 407409} C.King, The Outlines of New Testament Chronology, in «Church Quarterly Review», CXXXIX (1945), p. 129153; L. Cerfaux, Le chapitre XV-e du Livre des Actes @ la lumiere de la littérature ancienne, in «Miscellanea Giovanni Mercall — Studi e Testi», 212, vol. I, Cité de Vatican, 1946, p. 107 u.; J. Porter, The «Apos: Ha Decrees and Paul's Second Visit to Jerusalem, in JTS, XLVI (1946), p. 169°! 17A §.a. 7 “448. Hl. Katzenmayer, Das sogennante Apostelkonzil von Jerusalem, in «Intemé: tionale Kischliche Zeitschrift (Berna), NE, XXX (1941), p. 149 u.; ©. Bauernfeindi Die Apostelgeschichte (Theologischer Kommentar zum N.T., vol. V), Leipzig, 193% ad Fapte 15,1 u.; P. Benoit, La deuxiéme visite de Saint Paul & Jérusalem, in Ide Exegese ef théologie, vol. III, Paris, 1968, p. 285—299 5.a. ; “19. A Note on the Meaning of Galatians Il, 3—5, in JTS, XLMI (1942), p. 179 177, precum i studiile ulterioare, mentionate la nota 336. 450. Art. cil, P. 286..EPISTOLA SFINTULUI APOSTOL PAVEL CATRE GALATENI 87 Nici una dintre ipotezele prezentate nu ofer& o solutie corespunzatoare problemei identificarii vizitei din Gal. 2, 1—10 in cadrul relatarii Sfintului Luca. Cele mai multe dintre ele se caracterizeaz& printr-un grad mai mare sau mai mic de scepticism fat’ de valoarea istoric& a c&rfii Faptelor Apostolilor. Singura interpretare corespunzdtoare este aceea care pune semnul egalitdfii intre Gal. 2, 1—10 si Fapte, 15, 1—29 #!, Aceast& identificare, care urmeaza interpretarea patristic “, nu _prejudiciazd valoarea istoric& a relatarii din Fapte 11, 27—30; 12, 25455. Sf. Pavel n-a mentionat si nu trebuia si mentioneze in Epistola citre Galateni visite intermediara din Fapte 11. Apostolul enumera in Epistola sa nu calatoriile sale la Ie- rusalim, ci intilnirile pe care le-a avut cu ceilalfi Sf. Apostoli (cf. 1, 17). Or, in Faptele Apostolilor (11, 30), se spune lémurit c&i cea de-a doua - viziti a Apostolului Neamurilor la Ierusalim nu i-a prilejuit acestuia vreo intilnire cu ceilalfi Apostoli; adticind, impreuna cu Barnaba, da- turile Bisericii din Antiohia, ei le-au predat «preofilor», cdci Sfinfii Apos- toli plecaser& din Ierusalim din cauza persecufiei singeroase pe care o initiase impotriva acestei Biserici regele Irod Agripa I (Fapte 12, 1 si urm.) 4, Nimic nu se opune, asadar, la identificarea celei de-a doua intilniri a Sfintului Pavel cu Apostolii cu cea de-a treia calatorie a sa la Ierusalim 49, Pentru aceast& identificare pledeaz& in primul rind punctele comune ale celor douS relat&ri (paulina si lucanic&), dintre care cele mai impor- lante sint urmatoarele : a. Indicatia temporala din Epistola ,cdtre Galateni (1, 18; 2, 1) co- tespunde perfect momentului de dup& prima cél&torie misionar& in care Sf. Luca situeaz& Sinodul Apostolic. r ae Locul este acelasi, anume orasul Ierusalim (Gal. 2, 1; Fapte 15, ©). Persoanele care vin la Jerusalim sint aceleasi; Pavel si Barnaba (Gal. 2, 1; Fapte 15, 2, 12. 25). Tit care e mentionat in Galateni aldturi de Pavel si Barnaba (2, 1. 3) este unul dintre cei «alfi ciliva» care, dupa Fapte 12, 2, au facut parte din delegafia antiohiand. d). Ambele relat&ri ne vorbesc despre doua reuniuni : 115254) Ch J. B, Lightfoot, op. cit., p. 123-126; H. Schlier, op. cil., p. 110-111, 15116 F, Mussner, p. 127132 si mulfi all} 492. Sf. loan Gur& de Aur, op. cit., P.G. LXI, 633. toms;22; Unii_autori, desi admit identitatea intre Gal. 2, 1—10 si Fapte 15, neagi \etusi orice valoare ‘istorict relatarli din Fapte 11, 2730; astfel _M. Dibelfus, Das {APostelkonzil, in TLZ, LXXH (1947), col. 193—198 si W. G-Kiimmel, Das Urchristentum, n «Theologische Rundschau», XVII (1948), p. 32. 454. A. Harnack, Die Apostelgeschichte, Leipzig, 1908, p. 134—140, desi accepta ‘a izvoarelor pentru Faptele Apostolilor, sustine ca Fapte 11, 29—30 si 12, 25—1 arecPattin unui izvor antiohian si c& in aceste texte este vorba de doua cilitor Leip! SeParate din punct de vedere cronologic de prima cilatorie misionara (Fapte g, 1,155. Asa explicd si V. Gheorghiu, Adresafii Epistolef cdtre Galateni, p, 94—103 ; Sidy Munteanu, op. cit., p. 63—64; D. Buzy, Epitre aux Galates (La Sainte Bible, nae Paris, 1948, ad loc.; P. Gaechter, Jerusalem und Antiohia. Ein Beitrag 2ut “Annistlichen Rechisentwicklung, in ZKT, LXX (1948), p. 1—48 si Idem, Petrus in jouieghia (Gal. 2, 11—14), in ZKT, LXXI (1950), p. 177 u.; S. Lyonnet, op. cit., ad iT. Pahy, art. cit., p. 232 u. §.a. teori88 Pr. Dr. VASILE“ MIHOC — In cadrul unei prime reuniuni, Sfintul Pavel si Barnaba au infa- figat roadele activit&tii lor printre p&gini intregii Biserici (Gal. 2, 2; aésois;. Fapte 15, 4: «Au fost primiji de Bisericd si de Apostoli si de preofi si au vestit cite a facut Dumnezeu cu ei»). Cu acest prilej, unii iudeo-crestini cu vederi iudaizante (Gal. 2, 4: «fraji mincinosiv ; Fapte 15, 5: «unii din eresul fariseilor care trecuserd Ja credinjd») au provocat tulburare, cerind ca paginii care au venit la Hristos s& fie tdiafi imprejur (Gal. 2, 3—5 ; Fapte 15, 5;.cf. 15, 1—2. 24). — In cadrul unei a dova reuniuni, mai restrinse (Gal. 2, 2: «mai ales celor mai de seaman; Fapte 15, 6: «Si Apostolii $i preofii s-au a- dunat...»), Sf. Pavel (si Barnaba) a infafisat Evanghelia pe care o predic paginilor (Gal. 2,2; cf. Fapte 15, 7, 12). Discutia s-a purtat in jurul acestei Evanghelii eliberate de Legea mozaica (Gal. 2, 6; Fapte, 15, 7—21). e). La a dova reuniune au avut un rol decisiv mai ales Iacov, Petru (Gal. 2, 9; Fapte, 15, 7—11, 13—21) si Ioan (Gal. 2, 9). 1). dn acest cadru s-a hot&rit c& jugul Legii, mozaice si in special obligatia tdierii imprejur nu trebuie impuse pagino-crestinilor (Gal. 2, 3; Fapte 15, 24). Prin aceast% hot&rire, Evanghelia paulind era recunoscut& drept autentic4 si complet (Gal. 2,6 ; Fapte 15, 28). g). A fost recunoscut& misiunea Sfintului Pavel si Barnaba intre pigini si ei au fost primifi in «koinonia» apostolic si bisericeasc& (Gal. 2,9; Fapte 15, 25—26). a h). De la Jerusalim, Sfintul Pavel si Barnaba au plecat la Antiohia (Gal. 2, 11—14 ; Fapte 15, 30). Date fiind aceste puncte comune, identitatea intilnirii din Gal. 2, 1— 10 cu cea din Fapte. 15, 1 si urm. nu mai trebuie dovedit& cu argumente suplimentare. Cei ce nu accepti aceast& identitate vorbesc de diferentele dintre cele doua relatari. Credem ins& ca este incorect a numi «diferenfe» cele citeva puncte specifice uneia sau alteia dintre acestea, Prezenta sau lipsa unor date precum si insistenta asupra anumitor aspecte ale intrunirii de la Ierusalim intr-o relatare sau alta nu constituie propriu zis diferenfe, ci se explicd prin scopul diferit al celor dou scrieri. O comparatie a celor doua relatari asupra Sinodului Apostolic scoate in eviden{é ur- + mAtoarele puncte specifice : a) Dupa Gal. 2, 1 Sfintul Pavel si Barnaba s-au suit la Ierusalim «potrivit unei descoperiri», pe cind in Fapte (15, 2) ei sint infatisati ca de- legati ai Bisericii din Antiohia. Dar cele dou& motive ale cdlatoriei lor nu se exclud, Cu sigurant& c& trimiterea acestei delegatii la Ierusalim a fost poruncit& Bisericii din Antiohia, intr-un fel sau altul, de Insusi Dum- nezeu. Astfel de interventii divine sint frecvente in viata Bisericii.primare (vezi comentariul nostru ad. 2, 1). b) In textul din Faptele Apostolilor, cap. 15 nu se vorbeste direct despre recunoasterea Sfintului Pavel ca Apostol al neamurilor si nici despre separarea de domenii misionare intre Pavel si Barnaba, pe de 0 parte si Iacov, Chifa si Ioan, pe de alt& parte (Gal. 2, 7—9). Dar atit cu- vintarile finute de Sfintii Petru si Iacov (Fapte, 15, 7—11. 13—21), cit sl Decretul Apostolic (15, 23—29) care afirma raspicat c& p&gino-crestinilor nu trebuie sd li se impun& Legea mozaicé (15, 10, 19. 28), reprezentau de fapt o recunoastere a autenticitalii apostolatului si a EvanghelieiEPISTOLA SFINTULUI APOSTOL PAVEL CATRE GALATENI 89 auline. Interpretarea paulin’ a hotarirli Sinodului Apostolic (Gal. 2, 6— 9) este, deci, perfect indreptatita. c) In Faptele Apostolilor nu se aminteste cererea adresati de cei trei ustilpi» lui Pavel si Barnaba de «a-si aduce aminte de s&raci» (Gal. 2, 10). Inst Faptele Apostolilor mentioneaz& preocuparea permanenta a Sfintu- lui Pavel in aceasta privinta (11, 29—30 ; 12, 25; 24, 17). d) Dup& Faptele Apostolilor, Sinodul Apostolic a dat o hdtirire scri- s sau un «tomos sinodal» (15, 23—29), sub forma unei epistole adresate credinciosilor crestini «care sint in Antiohia si in Siria si in Cilicia (15, 23). Aceasta scrisoare, numit& de exegefi «Decret Apostolic» nu este menfionatd in relatarea paulind. In Decretul Apostolic sint incluse si cele patru prohibifii*°*, asa-numitele «clauze ale lui Iacov» (Fapte 15, 29). Sf. Pavel spune ins& cai «cei mai de seam&» n-au addugat nimic la vanghelia sa (Gal. 2, 6). Dar lipsa Decretului Apostolic din relatarea paulind este explicaf ' vilé #7. Acest Decret fusese adresat numai Bisericilor din Antiohia, Sie tia si Cilicia (Fapte 15, 23) ; scopul ttrimiterii lui era acela de a rezolva # problema locala, anume de a face posibil’ comuniunea dintre pagino™ crestini si iudeo-crestini la agapele fréfesti 4°8, Din alte Epistole pauline aflim c& prohibifiiile alimentare cuprinse in Decret nu au fost impuse in comunitafile exclusiv pagino-crestine si nici in comunit&file mixte unde iudeo-crestinii nu erau din cei-ca_cugetul «slab», adicd nu se smin- # teau de nerespectarea prescriptiilor iudaice de puritate alimentara din partea fratilor lor provenifi' din paginism (Rom. 14, 1 si urm.; 1 Cor. 8; 10, 1823), Apostolul e convins c& «toate sint curate» (Rom. 14, 20; cf. 14, 14). Totusi el recomanda o atitudine prevenitoare fati de «cel care gindeste ci e ceva intinat» (Rom. 14, 14) sau faf%i de «cel slab in credin- {& (Rom. 14, 1),-pentru care consumarea anumitor alimente este o sminteal (Rom. 14, 13. 15.20'; '15, 1; 1 Cor. 8, 9~13 ,, 10, 28—29, 32) at) ie ._. 456 Topveia (—- destrinare), a patra clauzi din Decret (Fapte 15, 29) lipseste din p43 (Chester Beatty papyrus), cel mai_vechi mss neotestamentar cunosout (sec. II), Precum si din unele citate, patristice. Din acest motiv, uni autorl cred cé mopvelz, a cérul prezenja alaturi de’ celelalte trei prescriptii ale Decretului este greu de ex: Plicat, reprezinta o interpolatie; cf. G. Zuntz, An Analysis of the Report about the «Apostolic Council» in Idem,’ YOpuscula. Selecta: Classica-Hellenistica-Christiana, Manchester, 1972, p. 227—229. 457. O explicafie a acestei omisiuni este data, dintr-un punct de vedere diferit, deJ, J. Gunther, op. cit.; p. 47—50. rt; 158: T- W. Manson, art, cit. p. 77—¥8, spune c& Decretul a satisficut ambele Parfit «In acest fel — zicé el — a fost restaurata comuniunea la mese, adic& tot ceea ce dorea Pavel; dar era vorba de mese koser (curate din punct de vedere ritual indaic, nn), aga cum dorea Yacovn. Opinia Iui D. R, Catchpole, Paul, James and the Apostolic Decree, in NTS, XXIII (1977), p. 429, ci «o teologie care recunoaste cerin- {cle Decretului este fundamental, mpzaicd» este cu total lipsita de temel, Si, Pavel 4sacceptat stipulatiile Decretului tocmai pentru c& acestea nu stinjeneau cu nimic Mhertatea evanghelica fafi de Legea mozaica. i 459. Dupa August Strobel, Das Aposteldekret in Galatien: Zur, Situation von Gal. und M1, in NTS, XX (1974), p. 177 u., Decretul reprezdnta um compromis sau un {modus vivendi».care avea.un scop. practic; iudaizan{ii 1-au interpretat insé in-fa~ qoutea lor, dindu-i o valoare dogmatica si soteriologic’ (p. 188). In momentul in care Satie ‘Galatenilor, Sf, Paveluconsideri c¥ acest Decret este depasit si de aceea nu Suinteste nimic despre el in ‘Epistolé. W. M. Ramsay, Galatians, p, 258-250 si 325 326, spune ci insdsi formularea Decretului a Putut da nastere la confuzie; el putea Wi interpretat fa sensul ci numai cele 4 prescriptii erau obligatorii, dar c& cei mai90 Pr. Dr. VASILE MIHOC Deoarece in Galatia nu se punmea aceasté problema (probabil $i din. cauz& ci elementul iudaic era foarte slab reprezentat in Bisericile-de_ aici), Sf, Pavel refine din hotarirea Sinodului Apostolic numai elemen-., tele ‘esentiale: la Ierusalim, Evanghelia propovaduité de el a fost réz_ cumoscutd integral; pigino-crestinilor nu li s-a impus observarea Legii lui Moise. La Spunind «c& cei mai de seam&» n-au ad&ugat nimic la Evanghelia sa (2, 6), Sf. Pavel nu exclude Decretul Apostolic dintre rezultatele Sino: dului de la Jerusalim 4, Stipulatiile acestui decret nu constituiau un. «adaus» la Evanghelia propovaduitS de Apostolul Neamurilor, c&ci ele nu periclitau in nici un fel principiul libertafii crestine faj4 de Legea mo- | zaicd. ee Din comparatia celor doua relatari rezult&, asadar, ca atit in Gal. 2) 1—10, cit si in Fapte 15, 1—29 este vorba de acelasi eveniment, anume de Sinodul Apostolic de la Jerusalim, care a avut loc dupa prima calé- | torie misionar& a Sfintului Apostol Pavel. 2 # Pei 3, Confruntarea din Antiohia — confirmare A a autoritafii apostolatului paulin (2, 11—21) Celor dou& arguiente autobiografice prezentate anterior: 1) com: portarea sa dup& convertire (1, 11—24) si 2) recunoasterea din partea Si- nodului Apostolic de la Ierusalim (2, 1—10), Sf. Pavel le adauga o a trela:) dovada a autorif%fii apostolatului siu; el l-a infruntat chiar si pe Sf ‘Apostol Petru si inc& in fafa tuturor, atunci cind acesta a dat dovada de inconsecvenj& practicé in ce priveste atitudinea fafa de Legea mozaict (2, 11—14), infatisindu-i lui si intregii Biserici din Antiohia invatiture, cea dreapté despre mintuirea prin credinja in disus Hristos (2, 15—21):" (11) Tar cind a venit Chifa Ia Antiohia, i-am stat impotriva pe fafa, fiinded era vinovat. (12) Céci inainte de a veni unii de la Iacov, el min: ca Impreund cu cei dintre pdgini ; cind insd au venit (aceia), el s-a re tras si s-a separat, temindu-se de cei din tdierea imprejur. (13) Si impre. und cu el s-au fafdrnicit $i ceilalfi iudei, incit si Barnaba a fost atras 30) zelosi isi pot cistiga un merit mai mare implinind din Legea mozaicé mai mult decit. minimum-uw! necesar; cf. si J. Bligh, Galatians. A Digcussion... p. 147, 258—259. __ 460. Din ce in ce mai mult, autorii protestanti si romano-catolici_adopta parerct cA scrisoarea adresata credinciosilor din Antiohia, Siria si Cilicia (Fapte 15, 23) 1% fi fost redactataé la Sinodul Apostolic. Ea ar fi produsul unei alte intilniri, la ca’ n-au fost prezen|i Sfinfii Pavel si Barnaba (cf. Fapte 21, 25), ci numai «Apostolil: preofii si toaté Biserica» din Lerusalim (Fapte 15, 22); alfii considera ci aceasta scti, soare reprezinté un act de autoritate al lui Iacov (cf. Fapte 15, 19—21), prin care acesta, pentru a menaja susceptibilitatea unora dintre iudeo-crestini, impunea pagin®, crestinilor. «clauzele» din Decret, Sf. Luca ar fi combinat in Fapte 15 rapoartele dou& intruniri diferite. Printre sustinétorii acestei ipoteze, mentionam pe H, Wail, Das Problem des sogenannten Aposteldekrets und die damit zusammenhingenden lit" | rarischen und geschichtlichen Probleme des apostolischen. Zeitalters, in ZKG, sett) a Ill-a, LV.(1936), p. 227203; W. G. Kimmel, Die dlleste Form des Aposteldekrel, in vol. «Spiritus et Veritas. Festschrift fiir K. Kundsin», 1953, p. 97; P. Benoit, art. ¢ p: 292, 298; T. Fahy, art. cit., p. 245 si urm.; D. R. Catchpole, art. cit., p. 431 439 5.4, Dar aceasti explicafle pune la indoiala valoarea Istoric& a relatarli lucanic®,EPISTOLA SFINTULUI APOSTOL PAVEL CATRE GALATENI 91 fatdrnicia lor. (14) Cind insd am vdzut cd ei nu umbld drept, dupd adevdrul Evangheliei, am zis lui Chifa inaintea tuturor ; dacd tu, care esti judeu, trdiesti ca paginii si nu ca iudeii, cum ii silesti pe pagini sd fie ca iudeii? Purtarea ezitantd a Sfintului Petru la Antiohia a pus in joc nu numai principiul libert&tii evanghelice faf& de Legea mozaic&, ci ins&si unitatea Bisericii si comimiunea friteascd. Concesii de ordin practic fata de pretentiile iudaice puteau fi ficute uneori, Dar Biserica mixt& din Antiohia, unde sederéa impreun la agapele fréfesti nu mai scandaliza pe nimeni (atitudinea initiala a lui Petru este o dovada, v. 12a) si unde unitatea in Hristos a p&ginilor si a iudeilor devenise o realitate, nu era locul potrivit pentru astfel de concesii. (2, 11) Prepozifia 8& nu are aici sens adversativ, ci marcheazi un nou punct de plecare in argumentarea Apostolului. Adverbele temporale folosite de Sf. Pavel in partea autobiograficd aEpistolei: Ste (1, 15), ed8éus (1, 17), Exetta (1, 18. 21 si 2, 1), bce (2, 11) arata c& evenimentele sint prezentate in ordine cronologica, Ore din v. 11 se refer&, asadar, la o dat& de dup& Sinodul Apostolic; mai precis, incidentul din Antiohia trebuie plasat intre acest Sinod si inceputul celei de-a doua cél&torii misionare, atunci cind atft Pavel, cit si Barnaba s-au aflat impreuna Ja Antiohia ‘1, Nu stim de ce a venit Chifa‘*? la Antiohia. Probabil cé a dorit sé vad cu ochii lui infloritoarea Biseric& mixt& despre care au vorbit cu inflécirare Sfintul Pavel si Barnaba la Sinodul Apostolic. ., Expresia xatk npsownoy inseamn& pe fafd, in public (cf, v. 14: «inaintea tuturorn). Unii dintre comentatorii patristici, incepind cu Origen #3 au dat acestei expresii sensul de in aparenjd, de formd, socotind c& la » Antiohia cei doi Apostoli ar fi simulat o confruntare, regizata dinainte, pentru a da tuturor si mai ales credinciosilor provenifi dintre iudei o dovad& convingaitoare despre libertatea evanghelic& fat’ de Legea mo- 2aicd, Sf. loan Gur& de Aur a consacrat acestei interpretaéri 0 omilie intreaga 4, lar Fer. Ieronim a purtat o corespondenja timp de aproape- 10 ani (395—405) cu Fer. Augustin, aparind si dezvoltind explicatia propus& de Origen impotriva argumentelor marelui episcop din Hippo *. Inter- ae ee 4 4,461. Unii exegeti, printre care Zahn, op. cit., ad loc.; H.-M. Feéret, Pierre et Paul frattioche et @ Jérusalem. Le «conilicty des deux Apétres, Paris, 1955, p. 77 u.; F. F. ace: Galatian Problems; (1) Autobiographical Data, p. 308 5.a., dateazi incidentui (1; Mutiohia inainte de Sinodul Apostolic. Vezi J. Dupont, Pierre ef Paul a Antioche aa Jérusalem, in idem, Etudes sur les Actes des Apotres, p. 186 si urm. P, Gaechter, Tune’ UPd seine Zeit, sustine c& dupa Sinodul Apostolic Petru a mai stat ) de aici ne aminteste exprimarea Sf. Pavel tn Gal. 2, 16; «Stiind c&...». Asupra folosirii acestui verb in «lmnele» de la Qumran, vezi S. Wag- ner, 9p in den Lobliedern von Qumran, in «Bibel und Qumran», Berlin, 1968, P. 232252, 496, Dup& F. Mussner, op. cit., p. 168—169; vexi“si H, Broun, Rém. 7, 7—25 und 4 das Selbstverstandnis der Qumran-Frommen, tn ZTK, LVI (1959), p. 118; $. Schulz Zur Rechtfertigung aus Gnaden in Qumran und bei Paulus, Ibid., p. 155—185. 559EPISTOLA SFINTULUI APOSTOL PAVEL CATRE GALATENI 99 aceeasi idee : «Fiindc& este un singur Dumnezeu, Care va indrepta din credin}a pe cei téiafi imprejur si, prin credin&, pe cei netdiati imprejur» (Rom. 3, 30). Opozifia paulin& dintre «credinja» si «faptele Legii» (éy pj are un sens exclusiv) era necunoscuté in iudaism. Pentru iudei, Legea si credinfa trebuiau unite intr-o sintez& vie. «in poruncile Tale am crezut» — zice Psalmistul (Ps. 118, 66). Iar in Mechilta la Iesire 14, 31 este citata 0 afirmatie a lui Rabbi Neemia, dupa care «oricine primeste o singura poruncé cu credint&é este vrednic ca Duhul Sfint sa se odihneasc& peste el» 47, Judaismul cunostea si afirma valoarea credintei. Proorocul Avacum spune ca& «dreptul din credinfa va fi viu» (2, 4; Gal. 3, 11; Rom. 1, 17; Evr. 10, 38). Aceasté idee este dezvoltata in scrierile de la Qum- ran 8, Teologia rabinic& distinge o dreptate intemeiaté pe credinfa si o alta intemeiaté pe Lege (cf. Midrasele la Ps. 27, 13 si 94, 17) si afirma c& prin credin{& s-a ajuns la Leg&mint 4, Ceea ce apare la Sf. Pavel drept opusul «faptelor Legii» nu este credinfa in general, ci «credinfa in lisus Hristos». Apostolul vorbeste de dowd ori in acest verset de indreptarea prin credinta in Hristos (intre bid nistews si éx miotews nu exist& nici o deosebire). In expresia greacé wlotts Kprotod 5, al doilea cuvint trebuie considerat un genitiv al obiectului («credinja in Hristos», cf. Matei 11, 22; Fapte 3, 16; Filip. 1, 27; Col. 2, 12), iar nu un genitiv subiectiv («credinfa Iui Hristos») 51, Folosirea acestui genitiv introduce, totusi, 0 oarecare nuan{a: Hristos este obiectul credin{ei, dar El este si principiul sau izvorul ei 5, Cre- dinja prin care omul se indrepteaz& isi are temeiul obiectiv in persoana si lucrarea mintuitoare a lui Iisus Hristos. Nu orice credinf& este mijloc sau cale de indreptare. De aceea — zice Sf. Pavel — «am crezut si noi (iudeo-crestinii) in Hristos lisus, ca s& ne indreptim din credinfa in Hristos si nu din faptele Legii». Aoristul émistedaapey se referd la momentul precis din viata iudeo-crestinilor cind ei au inteles c& indreptarea vine numai prin credinta in Iisus Hris- tos si au primit botezul crestin. NVerbul «a se indrepta» (Sixatotcda:) apare de trei ori in v. 16; in versetul urm&tor, «a se indrepta» apare in opozifie cu «a fi paciitos». «A se indreptan (Rom. 2, 13; 3, 26. 30; 5, 1.9; Gal. 3, 8; Tit 3, 7 ete.; cf. Matei 12, 37; Fapte 13, 39; Iacob 2, 21. 24—25) are in Epistolele Pauline acelasi sens cu «a fi mintuit», tot asa cum substantivul «drep- 497. Cit. dupa H. Schlier, op. cit. p. 93, nota 3; vezi Strack — Billerbeck, op. cit., MIL, p. 198—199, 498. Vezi Walter Grundmann, The Teacher of Righteousness of Qumran and the Question of Justification by Faith in the Theology of the Apostle Paul, in vol. «Paul and Qumnran», ed. de J. Murphy-O'Connor, London, 1968, p. 85114. 499. Ibidem, p. 99. 500. Vezi G. M. Taylor, The Function of IISTIZ XPIETOY in Galatians, in JBL, ee (1966), p. 58 u.; G. Howard, On the «Faith of Christ», in HIR, LX (1967), p. tradyewt: : Cetlaux, Le chrétien dans Ia théologie paulinienne, Paris, 1962, p. 349, n. 1, {iaduce astfel acest verset : «omul nu este indreptat prin faptele Legit decit grafie cre- re lui Hristos lisus» (...que grace 4 la foi du Christ Jésus). Cerfaux crede c& aceasti jamal se refera la «pozitia... crestinilor care rimin fideli Legii si o considera obliga- Agier: Dar aceasta traducere, care schimb& complet sensul versetului, este exclusa atit le ééy wi, care inseamna «ci numaiy, cit si de context, 502. Sf, Ignatie al Antiohiei, fn ‘prologul Epistolei sale céitre Romani, vorbeste_de “ctedinta si dragostea Iui lisus Hristos» (Scrierile Parinfilor Apostolici, ed. citat’,,p. 174).100 Pr. Dr. VASILE MIHOC tate» sau «indreptare» (Btxatosbv9) este sinonim cu «mintuiren, «ndrep- tarea», in injeles soteriologic paulin, are doua aspecte, care nu trebuie despartite unul de celalalt: sub aspect negativ, indreptarea este ster- gerea pacatului si a vinei, adic& iertarea; iar sub aspect pozitiv indreptarea este sddire de viata noua, adic& sfinfirea 5, Sf, Pavel da expresiei «a fi indreptat» un sens bogat, plenar, infelegind prin «indreptare» viata cea noua, care isi are izvorul in Hristos. lisus Hristos ii im. partaseste credinciosului viata Sa (Gal. 2, 20), se face in el izvor de viaja noua, intdrindu-I in lupta cu’pdcatul 5. Indreptarea este o arvuna si o garanfie a vielii de veci. Starea de dreptate va culmina in starea de slava. Indreptarea nu este agadar, cum sus{in protestantii, un act exterior al lui Dumnezeu, prin care omul este declarat drept $i iertat de pacate 595, Sf, Pavel insisté asupra rolului activ al omului in actul indreptarii (Rom. 8, 10—11,; II Cor. 5, 21; Efes. 4, 13; Filip. 3, 13—14 s.a.) 5%, Chiar in Epistola c&tre Galateni, el da o lista de virtufi (5, 22— 23) si vorbeste de «credinfa lucr&toare prin iubire» (5, 6), ceea ce dovedeste ci nu exclude faptele bune dintre mijloacele mintuirii. Nu faptele bune, ci «faptele Legii» sint cele prin care nimeni nu se va indreptan. De unde rezult’ ci e fals a opune doctrina paulind despre indreptare indemnului dat de Sf. Iacov de a face vie credinja noastra prin fapte bune (Iacov 2, 20 si urm,), Sf, Iacov nu combate doctrina paulind, ci infelegerea si aplicarea gresit& a acesteia 7. (2, 17) Argumentului din versetul precedent, iudeo-crestinii i-ar fi putut opune urmatoarea obiectiune : Noi recunoastem c& nu ne indrep- tm din faptele Legii; de aceea am crezut in Tisus Hristos, Dar aceasta nu inseamna ca trebuie s& si lepidim aceste fapte ale Legii, clici facind astfel. am dec&dea si noi (xal aitoi, care corespunde lui jpets din v. 15) in starea de pagini pacatosi (4papwhot, aluzie clara la v. 15b). Q obiec- fiune de acest gen ridicaseri in mod practic iudeo-crestinii din Antio- hia, prin separarea lor de pagino-crestini. Apostolul arat& ins& c& o astfel de obiectiune are consecinfe dezas- truoase. Dac’ comuniunea cu pagino-crestinii este un pacat, dacé pard- sirea faptelor Legii reprezint& o dec&dere religios-morala, inseamn& c& Hristos a facut din ei mu niste drepfi, ci niste pac&itosi. Dar poate fi, care (2) 58, Hristos slujitor al pacatului? Exclamatia ~ wa jevoire _ 503, Prof. N. Chifescu, Pr. Prof, I. Todoran si Pr. Prof. I. Petreufa, Teologia Dog- maiicd $f Simbolicd, vol. Ii, Bucuresti, 1958, p. 702 u. 504. Vezi Pr. Prof. Dr. D. Staniloae, Teologia Dogmatic Ortodoxd, vol. Il, Bucu- resti, 1978, p. 332—337. Sensul biblic al «indreptérii» in Hristos este descifrat in mod teméinic de Nicolae Gabasila, Despre viafa In Hristos, traducere si studiu introduotiv de Prof. Dr. Teodor Bodogae (Seria Teologica, nr. 33}, Sibiu, 1946. 505, Exegetul protestant P. Bonnard (op. cit., p. 53) scrie,cu privire la acest verset: «Indreptazea: este aprobarea din partea lui Dumnezeu a viefii omuluin. 506. Nici deosebirea pe. cafe o fac exegefii romano-cetolici intre «prima indreptare» si «indreptarea finala» (cf. J, Bligh, Galatians. A Discussion... p. 200—201; A. Viard, op. cit., p. 56), nu corespunde bogatiel de sens pe care acest termen fl are in doctrina Soteriologica a Sf. Pavel. 507. R. Schnackenburg, The Moral Teaching of the New Testament, London, 1965 p. 356, zice despre Epistola Sf. Iacov: «Atacurile ei nu sint Indreptate impotrive vreunei invajaturi, ci impotriva conduitei crestine neglijente». i 508, R, Bultmann, Zur Ausiegung von Galater 2, 15—18, in vol. «Exegetica», Ti- bingen, 1967, p. 395—396, susfine cA aici trebuie si citim apa (— alunci, deci) si nu dpeEPISTOLA SPINTULUI APOSTOL PAVEL CATRE GALATENI 101 (= nicidecum, literal : sd nu fie !), pe care Sf. Pavel o foloseste de multe ori pentru a respinge o concluzie gresité ce ar putea fi scoasd din invatatura sa (Gal. 3, 21; Rom. 3, 4. 6. 31; 6, 2. 15; 7, 1. 13; 9, 14; 11, 1-1 Cor. 6, 15), exprima imposibilitatea absolut& a unei astfel de afir- mafii blasfematoare. Daca o astfel de concluzie este de necugetat, atunci zice Apos- jolul — nu este adevarat nici faptul cA noi, iudeo-crestinii, ne-am aflat pe'noi insine piic&tosi venind la Hristos si pérasind faptele Legii; te- merile de aceasta natura sint cu totul nejustificate, deoarece Hristos nu este slujitor al p&catului. Comuniunea cu pagino-crestinii nu este o marturie a unei dec&deri din partea noastra, ci a faptului c& impreund sintem indreptafi in Hristps Iisus °°, (2, 18) Particula conditional’ ei (= daca) arat& c& Apostolul face din nou aluzie la conduita lui Petru si a celorlalfi iudeo-crestini la An- tiohia, desi el incepe aici sk se exprime la persoana I singular. «Eu» din acest verset nu se refer la persoana Sfintului Pavel, ci are sens general si tipic (cf. Rom. 3, 7; 7, 7. si urm., 14 si urm.; I Cor. 6, 12. 15; 40, 29 $i urm. ; 13, 1 si urm.; 14, 11, 14, 15) 519, ™“Revenirea la jugul Legii constituie o greseal&, iar nu renuntarea la aeest jug. Recunoscind c&i Legea nu mai este necesar& pentru mintuire, credinciosii crestini nu pot fi c&lc&tori de Lege, deoarece pe ei Legea nu-i mai obliga la nimic. Dac& revin la supunerea fafi de Lege — zice Apostolul — recumosc cé m-am inselat atunci cind am pardsit-o, ar&tin- du-m astfel eu fnsumi c&lc&tor de Lege $1. ., Metafora pe care Sf. Pavel o foloseste aici, cu opozifia a dérima — a@¥idi («daca zidesc iar&si cele ce am darimat») * are paralele in scrie- ile rabinice 53. S-ar putea ca aceastt metaford si fie o aluzie la «peretele cel din mijloc al desp&rfiturii» dintre iudei si pagini, care a fost siirpat de Hristos (Efes. 2, 14). A zidi din nou acest perete, pe care Apos- tolul il identific& cu «legea poruncilor si invajaturile ei» (Efes. 2, 15) inseamn& a zédarnici opera de mintuire a lui Hristos, prin care El «a facut, din cele dou& lumi una» (Efes. 2, 14), (2, 19) Cea mai adecvata interpretare a versetelor 19—20 este cea pe care ne-o ofera Sf. Pavel insusi in Rom., cap. 6 si 7. «Eu.. am murit Legli (vop@ éxéSavov) isi g&seste. analogia in afir- mafia «noi am murit pacatului» (Rom. 6, 2. 10). Legea este necesar& pentru a sanctiona pacatul. Ea nu este inssi p&catul, dar a fost data pen- tru_a face p&catul evident si pentru a-l pedepsi (Rom. 7, 7—12). Deci (= care). Insi exclamatia «si nu fie!» vine intotdeauna. in Epistoléle pauline dup’ o Intrebare, 509. Unii exegeti (Sieffert, Zahn, Duncan, Oepke, Schlier §.a) cred ci acest verset se.referd la starea reali de pac&tosenie pe care iudeo-crestinii si-ar ti descoperit-o in lumina Evangheliei lui Hristos. Dar contextul exclude aceasta interpretare (vezi mai ales v.. 19—20), x 510, «Huy din v, 18—21 este orice ‘tudeo-crestin, ca $1 seus din Rom. 7; vezi 'Pr. Prof, Dr. Grigorie Marcu, Cine este ¢y4 din cap. VII al Epistolei cdtre Romani ?, in MA, TV (1959), p. 185—194. 511. Hagaperys inseamna «cel ce calc’ o poruncd pozitiva» (cf. ler. 6,28; lez, 18, 28; 18, 10; Rom. 2, 25. 27; Tac. 2, 9. 11), 512. Pentru folosirea Iui xatakbo (— @ darima) in leg&turd cu Legea lui Moise, cf. Mt. 5, 17; vezi si exemple din scrierile rebinice la Strack-Billerbeck, op. cil, vol. 1 p24." 513, Vezi O. Michel, art. otzoBonéw, In TWNT, V, p. 145.102 Pr, Dr. VASILE MIHOG Legea este necesaré numai atita vreme cit existé p&catul, atita vreme cti omul tr&ieste pentru p&cat. Dar pacatul a fost biruit de Hristos prin moartea pe Cruce. Iar noi ne-am impart&sit de aceast& biruinfa prin Taina Sfintului Botez ; «Deci ne-am ingropat cu El, in moarte, prin Bo- tez...» (Rom. 6, 4); « vopy), prin trupul lui Hristos, spre a fi ai altuia, ai Celui ce a inviat din morfi» (Rom. 7, 4). «Prin trupul lui Hristos» de aici este paralela explicativa a expresiei «prin Lege» din versetul nostru. Tocmai acest 8 vipov li s-a purut exegefilor cé este mai greu de explicat, Unii au crezut ca in aceasta expresie e vorba de legea lui Hris- tos (Gal, 6, 2), de legea Dubului (Rom, 8, 2) seu de legea credinfei (Rom. 3, 27), prin care credinciosii crestini au murit fafi de Legea veche ™. ‘Al{i comentatori au vazut aici o aluzie la faptul c& Legea insdsi sl-a YVestit sfirsitul, deoarece in Scriptura Vechiului Testament se vorbeste de un nou legimint (ler. 31, 31—34, cf. Evr. 8, 7—13) si se prevede un nou mijloc de mintuire, cel al credintei (cf. Rom. 10, 1—13) ¥. Aceste dou’ interpretari nu sint stréine doctrinel pauline. Dar atit = contextul («m-am r&stignit impreun& cu Hristos», v. 19b), cit si textele paralele din Epistola caétre Romani (6, 1—6. 10—11; 7, 1—13) arata ch fitul a fost aici gindul Apostolului. Dup& Gal. 3, 10—13, Hristos a murit in locul nostru, iar Legea este aceea care L-a condamnat la moarte. El a murit deoarece, luind pacatele noastre, a cdzut sub blestemul Legii. Deci Hristos a murit in mod real «prin Lege». Dar deoarece cel ce moare este liber fala de Lege (Rom. 7, 1—3), se poate spune c& Hristos «prin Lege a murit Legii». Or, «tofi cifi in Hristos ne-am botezat, in moartea Lui | ne-am botezat» (Rom. 6, 3). Dac& Hristos a murit Legii, prin Taina Sfin- tului Botez $i noi am murit Legii «prin trupul lui Hristos» (Rom. 7, 4) Dat fiind faptul c& Hristos a murit Legii, prin Lege, inseamna ca si nol, in momentul in care ne-am imp&rtasit de aceast% moarte in mod indirect si tainic, prin Sf. Botez, «prin Lege, am murit Legii» 17. Credinciosul crestin moare ins& fa}a de pacat si, implicit, fata de Lege.» cu un scop precis: «ca s& fiu viu lui Dumnezcu» (iva Dep Grow). Dack 514. Asa Fer. leronim, op. cit. P.L. XXVI, 370; Ambroziaster, op. cit., P-L * XVIL 371. i. i ‘515. Aceasta interpretare a fost propusd inca de Sf. Ioan Guraé de Aur, op. cit. P.G. LXI, 645 si Teodoret al Cirului, op. cit., P.G. LXXXIL, 473. $16, Interpretarea sacramental& a morfii credinciosului crestin fala de Lege fost sustinuti mai ales de H. Schlier, op. cit., p. 99—101 ; cf. Idem, Die Taufe nach dem 6. Kapitel des Rémerbriefes, in «Evangelische Theologie», 1938, p. 335 u. P. Bonnard © Mourr ef vivre avec Jésus-Christ selon saint Paul, in RHPR, XXXVI (1956), p. 108 spune c& téxtul din Gal. 2,19 b «reprezint’ un stadiu al gindirii pauline... in care ideee morfii lui Hristos nu e legata implicit de cea a botezului..» Dar in Gal. 3, 27, ‘Apostoliil face aceasta legdtura cind zice: «Cifi in Hristos v-ati botezat, in Hristos v-afi im: bracat», $17. Vezi Pr. Prof. Dr. Vasile Gheorghiu, Epistola catra omit a Stintului_aposte! Paul. Tntroducere, Iraducere si comentar, ed. a Il-a, Cern&uli, 1938, p. 179-180; Gb Munteanu, op. cil, p. 76—77; J. Leal, Christo confixus sum cruci (Gal. 2, 19), in Dy XIX (1939), p. 76—80 gi 98—105; O, Modalsi, Gal. 2, 19—21 ; 5, 16—18 und Rém. 7, 25, in ThZ, XXI (1965), p. 22—37.EPISTOLA SFINTULUI APOSTOL PAVEL CATRE GALATENI 103 am murit faf& de p&cat si fat de Lege in Hristos, sintem vii lui Dumne- zeu tot in Hristos, cum ne spune Apostolul in textul paralel din Rom. 6, 11: «Asa si voi (ca si Hristos, n.n.), socotiti-va c& sintefi morfi p&catului, dar vii pentru Dumnezeu, in Hristos isus, Domnul nostru», Sintem vii pentru Dumnezeu deoarece Botezul nu inseamn& numai moarte, ci si inviere impreuna cu Hristos (Rom, 6, 4—5. 8), Prin conlucrarea noastra cu harul primit, noi trebuie si d’m mérturie despre aceast& viata nou& care este in noi (Rom. 6, 12 si urm.), purtindu-ne ca niste robi ai lui Dumne- zeu (6, 22) 8, Consecinja binecuvintat& a ristignirii noastre impreun& cu Hristos este indicata in versetul urmator. (2, 20) Sf. Pavel foloseste de 4 ori in acest verset verbul Cay (= a tdi), pentru_a descrie viaja cea noua a credinciosului, viafa (cf. Rom 4 25; Gal. 1, 4), rezulta ca 27 din acest verset nu are sens individual.EPISTOLA SFINTULUI APOSTOL PAVEL CATRE GALATENI 105 jui lui Dumnezeu. Moartea lui «pentru mine» si toate consecintele soteriologice ale acesteia in viata mea constituie un dar sau un har caruia trebuie sa i se réspund in mod corespunzator. Credinciosul crestin are de ales intre Lege si har. A doua parte a yersetului incepe cu un «dac&» ipotetic: dacd am mai crede ca indreptarea este prin Lege, atunci (pa) ar insemna c& Hristos a murit in zadar sau fard motiv 3°, Dacd mintuirea putea fi realizat& prin faptele Legii, nu.mai era necesara crucea lui Hristos. Apostolul nicl nu se mai opreste si combat’ o‘fpoteza atit de absurd’. Cei ce se intorc la Lege, trigind ultimele consecinfe ale atitudinii lor ar putea ajunge s& considere crucea lui Hristos ca o sminteal&, asemenea iudeilor neconvertifi (I Cor. 1, 23). * - Redaté in formulare ‘pozitiva’, ideea cuprins&i in acest verset con- claziv este evident& : mintuirea, indreptarea vine numai prin harul jert- fet lui Tisus Hristos; credinciosul primeste si p&streazi acest har prin credinta lucr&toare. ..»Apostolul nu ne spune nimic despre felul in care s-a incheiat con- frintarea din Antiohia Siriei. Din tacerea Apostolului unii exegeti au dedus ¢& aceasté confruntare s-ar fi incheiat cu o ruptura definitiva intre Stinjii Petru si Pavel 7 sau c&, in orice caz, cel invins ar fi fost Aposto- I leamurilor 8, Dac& interventia sa s-ar fi terminat cu un succes — sespune — cu siguranfa c& Sf. Pavel ar fi facut din acest succes un ar- iment fn plus impotriva acuzafiilor iudaizante. astfel de concluzie n-are fns& nici un temei. Majoritatea comentatorilor cred c& in fafa dreptei indign&ri a Sfintului Pavel sia argumen- forsale, Sf. Petru nu putea decit sd-si recunoascii greseala. Dup& Light- foot, n-ar fi gresit si credem c& Sf. Petru a recunoscut in separarea sa dé pagino-crestini o noua lep&dare de Hristos si de aceea, schimbindu-si brusc si complet simtimintele, «inci o data a iesit afar si a plins cu a- mat ©, Poate c& Apostolul, cu gindul la crédinciosii galateni, dup& ce aevocat cu atita caldura chipul lui Jisus Hristos, n-a mai socotit necesar sé-revind la intimplarea-nefericit& din Antiohia. “*, Vezi J. H,’ Moulton si G, Milligan, The Vocabulary ‘of the Greek New Tes- foognt Mustratea from the Papyri and Other Non-Literary Sources, London, 1930, ad. ‘89xaLvio, 536. Op. cit., P.L., XXVI, 373 A. ttadue2% In uncle mss (C, P, K, L, PV, foarte multe minuscule), precum si in unele i vech{ (got., etiop., $.a:), dupa éfdexavey sint addugate cuvintele tH ad}dere ph fea, imprumutate, probabil, din 5, 7,108 . Pr. Dr. VASILE MIHOC Partea ‘a doua a versetului este o aluzie la predica Apostolului in Galatia, prin care el le-a infafisat credinciosilor galateni un tablou mis- c&tor al jertfei de pe Golgota **, Obiectul predicii pauline in Galatia a fost lisus Hristos si jertfa Sa mintuitoare (cf. I Cor. 1, 23). Verbul- xpo- ‘ypdpewv are aici sensul de «a afisa in fafa ochilor tuturor» (cf. 1 Mac. 10, 36) 539, Acest sens este larg atestat de scrierile antichitatii Apostolul isi exprima mirarea fafa de atitudinea galatenilor care erau sA se supund pretenfiilor iudaizante, macar ca invatatura despre mintuirea in Hristos le fusese infafisata !n modul cel mai clar cu pu- tinta. (3, 2) A dona intrebare pe care Sf, Pavel le-o adreseaza galatenilor are rolul de a-i face s&-si dea seama ei insisi de orbirea si nepriceperea lor. Verbul pavddvety nit inseamnd aici a invédja, ci a sti, a afla (cf, Col. 1, 7; Fapte 23, 27). Tonul Sfintului Pavel e putin ironic, c&ci el nu-avea nimic de aflat sau de inv&fat cu privire la acest subiect. constituiau raspunsul adec- vat pentru Lege. «Ascultarea credinfei» (cf. Rom., 1, 5: dxaxby siotews) inseamn&, deci, primirea sau acceptarea credinjei» 5, Toan Gura de Aur, op. cit, P.G., LXI, 649 A. In antichitate, afigajul public avea adeseori drept obiect o listé de proscrist sl de aceea verbul xpoypagery avea si sensul de a proscrie (Polibiu, XXXII, 21, 121 XXXII, 22, 1; Plutarh, Brutus, 27; cf. Lagrange, op. cit., p. 58). 540. 'Vezi G. Schrenk, att. xpoypaga, in TWNT, I, p. 771—772. 541, Aga Sieffert, Burton, Schlier, Bonnard §.a. 542. Op. cit., ed. cit., vol. XV, p. 213. 543. A. V. Longworth, «Faith» in Galatians; a Study in Galatians 2, 16 — 3, 20, in «Studia Evangelica», I, (TU, 87), Berlin, 1964, p. 606—607, aEPISTOLA SFINTULUI APOSTOL PAVEL CATRE GALATENI 109 Credinciosii crestini au primit «Duhul» prin «ascultarea credintei». Jar «Duhul este ins&si legitura credintei cu obiectul ei» §4, adic& cu Iisus Hristos Cel inviat. (3.3) Apostolnl ti numeste inci o data pe galateni «nepriceputin G@vénro1), intirind aceast caracterizare prin adverbul ofews ,(—ailt de), Folositea acestui epitet este motivat& de atitudinea galatenilor, care sint gata s& lepede darul Duhului pentru a se supune Legii mozaice, < _rarticipiul évapbipever (~ incepind, dupd ce afi Inceput) are drept punct de referinta pe héGere din v. 2, Galatenii «au inceput in Duh» viafa crestina atunci cind au primit harul Duhului Sfint, Verbul _émitedéu, aici la forma medie, inseamn& «a sfirsin sau «a desavirsin (cf. Rom. 15, 28; II Cor, 7, 1; 8, 6. 11).*Unii exegefi dau acestui verb un sens exclusiy femporal “5, dac& ins& i se da acestui verb si un sens calitativ, cum fa- ee, Sf. loan Gurd de Aur 6, atunci fraza primeste o nuanfé de ironie fi- nf: credinclosii galateni gi-au inceput viata crestind in Duh, prin ere~ ntti, iar acum cauta si se desivirseasci «in trup» ; abaterea preocupa- lor lor de la Duh spre trup este un semn evident al regresului pe plan ‘ligios-moral. ag Prin expresia «in trup» este indicat iudaismul. Apostolul socoteste inlreaga Lege mozaici drept o lege a faptelor exterioare si trupesti. «Duh» si «trup», fara articole, sint caracteristice celor doud moduri de viata religioas&, viata in Hristos si supunerea fafa de Legea Ini Moise. “.. Probabil c& iudaizanfii prezentau «faptele Legiiv ca pe un comple- ent necesar al credinjei, iar supunerea sub Lege ca pe-un stadiu su. perior al viefii crestine, care a fost inauguraté prin credinf¥. Sf. Apostol Pavel arat&, dimpotriva, cd supunerea sub Lege este pentru credinciosul yestin 0 decddere de la «Duh» la «trup». Credinja crestind, m sensul giplenar de «credinj& lucratoare prin iubire» (5, 6), adick de credinfa unita in mod organic cu iubirea si manifestat& prin faptele iubirli, nu a¥e nevoie de complementul «faptelor Legiin, gyplB acest verset Sf. Pavel evidenfiaza, printre allele, insemndtatea slatorniciei in credin}i. Nu-i de ajuns si incepi viata cea nou in Hris- fot; trebuie s& si perseverezi in aceasta viatt de credin{&, respingind is- pita de a o inlocui cu o religie a ritualismului exterior, (3, 4) Acest verset incepe cu o noud intrebare ; «Ati trecut prin ati- in zadar @» Majoritatea exegetilor %” socotesc ci verbul éndete nu sensul sdu obisnuit (afi pdtimit, cf. I Cor, 12 126; Il Cor. 1, 16; Filip. 429; I Tes. 2, 14), ci un sens pozitiv: afi incerout, aji experimnentat, ‘are dau verbului sensul siu obisnuit cred c& Sf, Pavel se relora Ja persecufiile pe care le-ar fi suferit galatenii pentru credinta *, Nu avem ins& nici un indiciu, fn Epistoli sau in all parte, cu biivire 1a vreo persecufie fndreptati tmpotriva Bisericilor Galatiel, Pe it: S44, Pi, Iie D. Moldovan, Invéfatura despré Sfintul Duh in Ortodoxie si Preocu- Tune ecumentste contemporane, Tezi de doctorat, Sibiu, 1973, (extres Ain couse ve hopolia Ardealuluin, XVII, 1973, nr. 7—8), p. 142, 1945. P. Bonnard, op. cit, p. 63, n. 3, 546. Op. cll., P.G, LXI, 650, 2 342, Lagnange, op. cit... 60; ‘Schlier, op cit, p. 124; Munteanu, op. cits p. 78 5.2. ‘brei O4B. Dupa exegeza patristic’, rocatca énders face aluzie le tulberarce (en ica) vacala in Galatia de predicatorli iudaizan{i. g:.110 Pr. Dr. VASILE MIHOC de alt& parte, verbul xésyo poate avea gi sensul pozitiv menjionat mai sus, cum rezult& dintr-un text al lui Iosif Flaviu: «Dumnezeu — zice el] a ’}-a adus aminte (iui Moise) cite au incercat (israclifii) de 1a El (ica matovtes &€ adzod) si cite binefaceri au primit din partea Lui» (Antichi- tdti iudaice, I, XV, 1) 58s, Contextul ne araté c& tocmai acesta este sensul verbului aici. Prin expresia tosadta énédece (= afi incercat atitea, afi trecut prin atitea), Apostolul face aluzie la experienfa religioasd crestina a destinatarilor Epistolei. Oare aceasta’ experienja — intreaba Sf Pavel —, toate darurile primite pina acum au fost in zadar ? N-au reusit ele sai conving& pe credinciosii galateni ci indreptarea se dobindeste prin credinf&? Caci ei au primit toate aceste daruri inainte de a sti ceva despre faptele Legii. Clauza care urmeaz& (et ye xal elx) a fost injeleasd in moduri diferite, Dup& exegeza patristic’, ea exprima o invilafie la pocdinta (St Ioan Gura de Aur) sau speranta Apostolului c& cele prin care au trecut galatenii n-au fost in zadar (Victorin, Teodor de Mopsuestia, Teodoret de Cir), Expresia ei ye apare inca de patru ori in epistolele pauline, avind sensul de «dac& totusi», «daca intr-adevar» (IL Cor, 5, 3; Col. 1, 23 ; Efes. 3, 2; 4, 21). Impreuna cu conjunctia gi, aceast% expresie inseamn& ; one reg (9) asifel incit cei din credin{a sint binecuvintafi impreund cu Avraam cel credincios. Dup& ce a amintit experienta de viat& crestind a credinclosilor ga lateni, Sf. Pavel aduce in sprijinul invafaturii sale marturia Vechiului Testament. Pentru el, Duhul si Scriptura se confirma’ reciproc, ‘Avraam s-a indreptat din credinji. Dar Scriptura spune c& in A- vraam se vor binecuvinta toate neamurile. Principiul indreptarii prin credinfé isi g&seste astfel adeverirea in insisi textul Vechiului Tes- tament. (3, 6) Verbul xwotedety constituie puntea de legituré intre pericope 3, 6 si urm. si versetele precedente. Exprimarea Apostolului este eliptic’. Probabil ca dupa xadé< el 8 subinjeles verbul tétpanca (= este scris) ; in textul paralel din Rom. 4, 3, acelasi citat din Fac. 15, 6 este introdus prin cuvintele : «Caci zice Scriptura» (cf. Rom. 1, 17; 2, 244 3, 10; Iacob 2, 23 .a.) 350, ‘Avraam, Zice Sf. Pavel, i-a precedat pe credinciosii crestini in sas cultarea credintei». Apostolul citeazi cuvint cu cuvint textul din Fac. 15, 6, dup& Septuaginta : "AGpady Exiovensey wG Deh xal Ehoylody aise aie duumoasvyv. Aghiograful Vechiului Testament se referd aici la credinfa jul Avraam intr-o figiduinfa concreté pe care i-a’ ficut-o Dumnezeu: «Ridic& ochii spre cer si numaré stelele, dac& poti; si i-a zis: Asa vor fi urmasii tai» (Fac. 15, 5). ta Rom, 4, 18-21, Sf. Pavel explica in ce anume a constat credinla lui Avraam ; desi avea virsta de 100 de ani si desi sinul Sarei, sofia cera mort», impotriva oricarei legi firesti, Avraam a crezut totusi in fi gaiduinja Ini Dumnezeu ; credinfa sa era Intemeiat& pe convingerea geedruncinat cé Dumnezeu este destul de puternic pentru a implint cost ce a fagiduit, Dups Rom. 4, 17, Avraam a crezut in Dumnezeu Cel ce 557. F. Mussner, op. cil., p. 213. 358. V. 6-9 lipsesc din textui lui Marcion. El le-a inl&turat deoarece contraziceat doctrina'sa despre antagonismul dintre cele dou Testamente, Cf, Tertulian, Adv. Mare., V, 3. 569, Aga Ambroziaster, Vulgata Clementing, Lagrange 9.2. | |EPISTOLA SFINTULUI APOSTOL PAVEL CATRE GALATENI 113 fnviazt morfii si aduce la fiinfi pe cele ce nu exist%, Credinfa lui Avra- am este asem&nd&toare cu cea a credinciosilor crestini: acestia cred si ei in Dumnezeu Cel Care L-a inviat pe Hristos din morfi $i Care-i va invia si pe ei din morfi. Care este sensul «indreptirii» lui Avraam ? Dificultatea consté in a determina infelesul verbului éhoyis_ (= i s-a socolit). Dack acest verb giluat in sensul ‘cé Avraam a fost declarat drept, desi el nu era drept de fapt, se deschide calea pentru invaf&tura Imterand despre indreptarea externa sau declarativa, dup& care p&cdtosul care crede in Hristos ramine p&cdtos si pe mai departe, dar e socotit drept printr-o fictiune le- gal, din pricina credinfei sale. In Rom. 4, 1—9, Si. Pavel explic afir- mafia «aceasta i s-a socoljt lui spre indreptare (sau: ca dreptate)» prin Ps, 31, 1—2: «Fericifi cei cirora li s-au. iertat farddelegile si ale cdror cate s-au acoperit. Fericit-barbatul cdruia Domnul nu-i socoteste pa- call». Cele doua citate (Fac, 15, 6 si Ps. 31, !—2) au in comun cuvintul ysocotin (doyis8y si doyionrat, Rom. 4, 3. 8) 5°. Dumnezen iart& paca- ‘gle, nu le mai «socoteste» ; dimpotriva, El il 57, Sf. Pavel citeaz4 textul din Fac. 12, 3, dupa Septuaginta, inlocuind insi dost ai gidon CU névea x& vq (cum apare in textul paralel din Fac. 18, 18 b), El prefer& cuvintul & v7, deoarece acesta era folosit in mod curent pentru a indica neamurile pagine. Din acelasi motiv, Apostolul omite +%s 1%, care se guseste in ambele texte din cartea Facerii. Dumnezeu, zice Sf. Pavel, a binevestit de mai inainte (apoconyye- hicato) 82 Jui ‘Avraam c& in él se vor binecuvinta toate neamurile °”. Apostolul neamurilor identific’ binecuvintarea fagduit% de Dumnezeu lui Avraam cu indreptarea din credin{a. Binecuvintarea neamurilor in Avraam s-a implinit prin venirea credinjei, c&ci prin credin{é primeso ctedinciosii crestini «fagiduinfa Duhuluin (3, 14). Dar ce legatura este intre credinf& si binecuvintarea figHduit{ de Dumnezeu lui Avraam? Raspunsul la aceasta intrebare este dat in versetul urmator, unde este vorba de «Avraam cel credincios» ; iar textul paralel din Epistola c&tre Romani (4, 12 si urm.) insist& asupra «credintei» lui Avraam, prin care el s-a indreptat (4, 9. 23). Astfel, Avraam este «parinte al nostru al tu- turors (Rom. 4, 16), sau parinte «pentru cei ce se fin de credinja lui (Ibid.). Dar Sf. Pavel ofera si un temei mult mai profund al relatiei din- ire credinfa crestin& si binecuvintarea «in» Avraam : indreptarea se ob- line prin urmasul (le singular, Gal. 3, 16) fag&duit lui Avraam, anume prin Hristos 2%. 568, In scrierile rabinice apare formula «ceea ce a prevazut Legéa (Tora)»; cf. Strack-Billerbeck, op. cit., vol. Ill, p. 358. Verbul zpoopio, nu indic& aici o viziune, ci © prestiint& ; vezi W. Michaelis, art. xpoopéo, in TWNT, V, p. 381. 569, 1. I, Olariu, op. cit., p. 607. 9870. Burton, op. cit, p. 160. SAL, Sf. Ioan Gur& de Aur, op, cit., P.G., LXI, 651. 572. Acest verb, un «hapax» in Sf. Scriptur8, apare si la Filon din Alexandria, De opiticio mundi, §'34; De mutatione nominum, § 158; cl. Schlier, op. cit., p. 130. 573, Verbul {7a — barak (a binecuvinta), la forma nifal, este tradus in LXX Prin pasivul évekoy}soveat, Sensul exact al textului ebraic este putin diferit de Cel al traducerii din LXX, Totusi, dup& cum arati contextul din cartea Facerii, textul Gree red exact semnificatia si importanta binecuvintarii sia fagduinjei ficute de Dumnezeu lui Avraam: «..le voi binecuvinta, voi mari numele tiu si vei fi izvor de binecuvintare. Binecuvinta-voi pe cei ce te vor binecuvinta... si se vor binecuvinta intru tine toate neamurile pimintuluin (Fac. 12, 2—3), Vezi G. Wehmeier, Der Segen im Alten Testament. Hine Semasiologische Untersuchung der Wurzel ‘br k, Basel, 970, p. 177179, 974, In Fapte 3, 25 u., tema veterotestamentaré a binecuvintarii_ cin Avraam» Gils folosita intr-un “sens diferit: fn cuvintarea pe care o adreseaz§ «israclitilor» (Fapte 3, 12), Sf. Apostol Petru se refera la aceastd tema (3, 25) spunind c& «Dum-116 Pr. Dr. VASILE MIHOC F, Mussner *75 atrage atentia asupra faptului c4 expresia éy ool din Fac, 12, 3 (cf. 18, 18; 22, 17 i urm.; ler. 4, 14) ilustreaz& ideea semitica a_«personalitafii_ corporate» °°; Avraam este. purtétorul binecuvintarii nu numai ca individ; in el exist’ oarecum, sint cuprinsi laolalta toti urmagii sai, care primesc f&g&duinfa binecuvint&rii impreuna cu stra- mogul lor. Pentru gindirea semitic&, strémosul este un fel de persoana colectiva. Dar in Fac. 17, 5, Dumnezeu fi fag&duieste lui Avraam cé-] va face tatd al multor neamuri ; dup interpretarea paulind a acestui text (Rom. 4, 17—18), calitatea lui Avraam de «taté al multor neamuri» nu trebuie infeleas& fn sens fizic, ci in sens Spiritual: tofi cei ce cred in Hristos sint fii ai lui Avraam. Astfel to}i credinciogii crestini sint bine- cuvintaji de Dumnezeu «in» Avraam, strémogul lor spiritual 5”, (3, 9) Acest verset exprim& concluzia logic& a versetelor 7—8: dacti indreptarea vine din credinj&, iar Indreptarea este identicd cu binecuvintarea fg&duit& lui Avraam, inseamné c& «cei din credinj&», care sint fiii ui Avraam, «sint binecuvintafi impreuna cu Avraam cel credincios», Prepozifia abv (= impreund) exprim& comuniunea credinciosilor crestini cu Avraam la primirea binecuvintérii. Prezentul — edhoyodvea: marcheaz& actualitatea binecuvintarii de care s-a invrednicit Avraam odinioara 278, «Cei din credin{&» (cf. v. 7) sint binecuvintati de Dumnezeu impreu- n& cu Avraam cel credincios, iar nu cu Avraam cel circumcis sau cu Avraam cel care practic& faptele Legii. Caci Legea este posterioara fa- g&duintei (4, 17). Avraam s-a tndreptat prin credinfa sa in Cel ce avea s& vind (cf. Ioan 8, 16), iar credinciosii crestini se indrepteaza prin Ace- lasi, Care ins& a venit deja. Sf. Pavel nu este primul care-i atribuie Ini Avraam calificativul de «cel credincios». Tudaismul vedea in Avraam un model de credinta (I Mac. 2, 52; Jubil. 17, 18). Dup& Filon din Alexandria (Despre Avraam, Il, 39), Avraam intruchipeaz& credinja ca pe regina virtutilor. Dar Apos- tolul neamurilor ne-a lasat cel mai frumos imn inchinat credin{ei si ma- nifest&rilor ei practice in viaja lui Avraam (Evr. 11, 8—19). Versetele 6—9 au un ton polemic. Exegefii au remarcat faptul c& de- monstratia Sfintului Pavel cu privire la «fiii ui Avraam» nu este indreptat& impotriva iudeilor, ca descenden{i dupa trup ai credinciosului patriarh, ci impotriva iudaizantilor 7. C&ci nu poate fi vorba ca pigino- crestinii si fie fii ai lui Avraam dupa trup. Polemica se poart& asupra descendentei spirituale a lui Avraam. Pentru iudaizanti, intrarea pagino- crestinilor in descendenfa si mostenirea spiritualé a lui Avraam era asi- gurata prin taierea imprejur gi, in general, prin observarea Legii mozaice. Logica pauliné pune in lumin& insuficienja doctrinei iudaizante: a le nezeu, inviind pe Fiul Sau, L-a trimis tntii la voi (la israeli{i, nn.), s va binecuvin- teze» (3, 26). 575, Op. cit., p. 222. = 576. Vezi H. W. Robinson, The Hebrew Conception of Corporate Personality, in BZAW, LXVI (1936), p» 49—61. . __ 5#%. Prin aceastA interpretare, se evita tntelegerea prepozifiei év din expresia éy coi tm sens instrumental, In versetul urmator, Apostolul va preciza (1QpHab, VIII, 1; cf. VIL, 18). Vezi J. A. Sanders, Habakuk in Qumran, Paul and the Old Testament, in «Journal120 Pr. Dr, VASILE MIHOG Sf, Pavel un sens mult mai profund decit-in Vechiul Testament 600 ‘sau in scrierile rabinice ®, Omul se indrepteazi din «credinja in Fiul lui Dumnezeu» (2; 20). Nu-mai este vorba numai de credinfa intr-un singur Dumnezeu (monoteism), ci deopotriva de credinja c& Hristos, Fiul lui Dumnezeu, a realizat réscumpararea omului prin jertfa de pe Cruce. Tot asa, verbul «a trai» din textul profetic primeste in contextul paulin sensul plenar de «via}a in Hristosn ; in acest sens, «a trai» este sinonim cu «a fi indreptat (cf. 3, 12; Rom. 1, 17; 10, 5). (3, 12) «Legea —zice Apostolul — mu este din credinta». Prin aceasta afirmatie, care constituie premisa secundard a silogismului din versetele 11-12, el exclude ideea unui compromis: dintre’ «faptele Legii» si cre- ding’. vel isi intemeiaza si afirmatia din acest verset pe un cuvint al Scripturii, care zice, in Levitic 18, 5: «P&ziti toate poruncile Mele si toate hotiririle sA le tineti, cdci omul care le plineste va trdi prin ele» (cf. Deut. 4, 1; 5, 29; 6, 24; 8, 1). 2 Ideea c& omul «va tri» prin implinirea poruncilor Legii constituie un principiu de baz al iudaismului. Dup& Tezechiel 20, 11, Dumnezeu zice despre israeliti: «$i le-am dat legile Mele, le-am arktat rinduielile Mele, prin care omul care le va fine va train (cf. 20, 13. 15. 21); inte- leptul Isus Sirah (17, 9) spune despre Legea lui Moise ca ea este «legea vietii». In Ps. Sol. 14, 3 citim: «Cei ce sint ai Domnului tréieso in ea (in Lege, cf. 14, 2) in veci» (cf. Bar. 4, 1). Aceeasi conceptie este exprimat& in Pirke Abot, VI, 7: «Mare este Legea (Tora), cici ea daruieste celor ce-o urmeaz4 viafi in lumea aceasta si in lumea de dincolo» %. Desi profefii Vechiului Testament au constatat in multe rinduri c& poporul ales s-a abatut grav de la poruncile Legii, atrégindu-si minia lui Dumnezeu (Is. 1,2 si urm.; 5, 1 $i urm.; ler. 2, 1 si urm.; Iez. 20, 13 gi urm.; Os, 11, 1 si urm.; Mih. 6, 1 $i urm.; Amos 2, 9—12; 4, 6 si urm. etc), totusi implinirea poruncilor Legii a continuat s& fie consideraté drept singurul mijloc de indreptare inaintea lui Dumnezeu. Apostolul spune pe drept cuvint ca principiul Legii mozaice este «a face» (noiéo, aici si in v. 10 b) 5, Textul pe care-] citeaza aici (in Rom. 10, 5 acelasi citat apare intr-un context diferit) ilustreazi cum nu se poate mai bine acest principiu: «Cel ce va face acestea (adicd : «toate of Religion», XXXIVIM (1959), p: 282-244, G. Herold, Zorn und Gerechtigkeit bei Paulus. Eine Untersuchung zu Rom. 1, 16—18, Bern/Frankfurt, 1973 (II: Das Zitat Hab. 2, 4 b/Rém. 1, 17 b. Seine Form und Auslegungsgeschichte). 600. Dupt H. Wildberger, cuvintul fax — emuna (— eredin{a, credinciosie), ca termen teologic, este rézervat in Vechiul Testament pentru desemnarea relatiet intre Dumnezeu si poporul lui Israel («Glauben» im Alien Testament, in ZTK, LXV, 1968, p. 159). 601. Scrierile rabinice tirzii vor interpreta «credinta» din Avac, 2, 4 nu in sensul de credinciosie, tncredere, ci in sensul de credin}& sau m&rturisire monoteista; vez! Strack-Billerbeck, op, cil., vol. IT, p. 543 u. 602, Vezi si alte texte rabinice 1a Strack-Billerbeck, op. cit., vol. IM, p. 129—131 von Rad, Theologie des Allen Testaments, vol. 1, ed. a V-a, Munchen, 1968, $i 278; p. 207. 603. Toma de Aquino, op. cit., ad loc.: «Praecepta legis non sunt de credendls sed de faciendis».EPISTOLA SFINTULUI APOSTOL PAVEL CATRE GALATENI 121 ele scrise in cartea Leglin, v, 10), va tr’i prin (sau: din) elen 61, prin. ‘icipiul Legii nu este credinfa, singura prin care omul se poate indrepta naintea lui Dumnezeu. De aceea, «din Lege nu se indrepteaz’ nimeni» . Tudeul astepta risplata lui Dumnezeu in m&sura in care implinea po- _tuncile Legii, astfel incit el trdia din si prin aceste porunci. «Cel din cre- “dinfa» nu se increde in sine si in faptele sale, ci in Dumnezeu, prin Tisus ‘Hristo’. Tar raspunsul din partea lui Dumnezeu nu este o «platad», ci o rasplati», care reflect’ u m&sura neinsemnaté a «faptelors credinciosu- “sui, ci nem&rginirea harului dumnezeiesc. (3, 13) Numele lui Tisus Hristos, care apare in versetele 13—14, in- stroduce o nota luminoasa, plin& de optimism. In opozifie cu «blestemul egii, apar «rascumpararea», «binecuvintarean, «fagiduinja Duhului» si “xcredinja», pe care Sf. Pavel le pune in relatie cu rastignirea (spinzura- ea pe lemn) a Mintuitorului nostru Iisus Hristos. In Vechiul Testament apare ideea unui mijlocitor intre Dumnezeu popor. Acest mijlocitor se substituie poporului si suferé pentru piica- ele poporului. In acest sens pot fi mentionate mai ales doud figuti : cise si Robul Domnului 5, Aceasti idee apare clar si in Galateni 3, } «Hristos ne-a riscumparat din blestemul Legii, facindu-se pentru noi Dlestem>. Accentul cade aici pe cuviniele «pentru noin (inp tidy) 5, e afirma rolul substitutiv al mortii lui Hristos (cf. 1, 4; 2, 20). Apostolul foloseste (aici si in 4, 5) verbul é€ayopdtery, in locul for- ei, Simple dyopdhery, care apare in Noul Testament tot in relatie cu pera‘de mintuire a Ini Hristos (I Cor. 6, 20; 7, 23; II Pet. 2, 1; Apoc. $29). Forma compusé folosit& aici apare in scricrile antice cu sensul de ae mpara», «a achizifiona» %. A. Deissmann ©8 a sugerat ideea cd, prin losirea acestui termen, Sf. Pavel ar fi avut in-vedere analogia dintre iscumpararea noastré de c&tre Hristos si rascumpararea sacra a unui Sclav (manumissio) prin depunerea sumei necesare pentru eliberare la “femplul unui zeu . Ins& acest verb nu apare niciodat’ in documentele gntice care, ni s-au pastrat.si care se refera la r&scumpararea sacra a ‘J Sclavilor §!. Pe de alta parte, «raiscumpirarea» de care vorbeste Aposto- « {ubare un sens mult mai profund 4, Nu e vorba de o experien{& indivi- al, ‘ci de un eveniment epocal, unic, prin care s-a realizat «eliberarea» » GL 604, Aécé gi abcote din v. 12 se referd Ja adté de la sffigitul v. 10. “Yes 605. Vezi J. Scharbert, Hellsmitier 1m Alten Tesiamont nd im Alten Orient “{Quaest. disp., 23/24), Freiburg im Breisgau, 1964, p. 8199 (Moise si Aron) 31 170-212 -(obul Domnutui). 606. Luther, op. cit., ed. cit., vol. XV, p. 432. 607, Polibiu, 3, 42; Plutarh, Crassus, 2; Diodor de Sicilia, 36, 2, 2 s.a.; vezi ‘Schlier, op. cit., p. 136; S. Lyonnet, L'emploi Paulinien'-de tayopatery au sens de Hedimere»:.est-il altesté dans la Jittérature” grecque #, in’ «Biblican, XLII (1961), 85-89, 608. Licht vom Osten, ed. a IV-a, Tubingen, 1923, p, 271—277. “609. J, Jeremias, Le message central du Nouveau Testament, Paris, 1966, P. 39— Wrwede aici o aluzie la obicejul antic de a deveni ‘sclav In locul altuia, pentru ca estaidin urma s& fie eliberat, _,010. Vezi E. Pax, Der Loskauf. Zus Geschichte eines neutestamentliches Begriltes, i@Antonianum», XXXVI (1962), p. 252. W. Hlert, Redempltio ab hostibus, in TLZ, ANXIL: (1947), col. 265-270, respinge ideea propusi de Delsemenm Pe motivul c&, in qeplul sacru al antichitatii, réscumpararea prin mijlocirea zeului era numai 0 fictiune. * G1lio«R&scumpararea» in Hristos mai e numité in Noul Testament anohispans M3, 24) si Abepwas (I Petru 1, 18).122 Pr, Dr. VASILE MIHOC (cf. 4, 1-7; 1 13) tuturor oamenilor. Caci pronumele personal pas (= pe noi) de la inceputul acestui verset fi cuprinde deopotriva pe iudei si pe pagini "2, Omenirea intreagé era sub «blestemul Legli» si de aceea Sefcompararea operat prin jertfa lui Hristos fi cuprinde pe tofi (cum Se vede din expresia Sxip Spay, din acest verset ; cf. Rom, 8, 32: «..pe seal Sau L-a dat mortii pentru noi lof»). Tot astfel «noin din v. 14 b (Aé- Gopey) se extinde asupra tuturor oamenilor, iudei sau pagini. Spunind c& Hristos «s-a facut penta noi blestem», SI. Pavel foloseste substantivul abstract «blestem» (raxépa) in sens metonimic, clici © persoand nu poate fi . Aceste texte ‘pauline, precum si citatul veteto- pee amentar care urmeaza, arat& ci termentl iblestem» apare aici in lo- Gul lui ublestemat» (xatéparos). Hristos s-a f¥cut pentru noi «blestemal», cured a devenit EI insusi obiect al blestemului Legii ©, in locul omentitii paciitoase. : Pentru a ilustra modul in care Hristos sa facut «blestem», Apostolul citeaz& liber textul din Deut, 21, 23, dup4 Septuaginta (cf, Num. 25, 4; FUE, 26), In textul din Deuteronom este vorba de atirnarea ‘sau spinzurarea pe lemn a unui om vinovat de o crim’ capital’, dupa executie + (v. 22) «De se va gasi la cineva ‘inovatie vrednicé de moarte si va fi t orit si spinzurat de copac (23), trupul Lal s% nu Témin& peste noapte spinzurat pe copac (sau: pe lemn), ci s&l ingropi tot in ziua aceea, Srui blestemat este inaintea Domnului tot cel spinzurat pe lemny (in tex fal masoretic: wcéici un blestem al lui Dumnezed este omul spinzurat»). Sh Pavel a inlocuit xexarnpapévos din textul pe care-] citeazi cu éxtut céparoc, f%cind astfel mai frapanté asemAnares dintre acest text si v. 101 Shoaros is apoi cuvintele $xd Geos, excluzind astfel ideea c& Hristos af fi fost blestemat de Tatél 4. : Dupa textul din Deuteronom, «spinzurarea> pe Jemn nu insemna uP plus de suferinfi pentru cel condamnat (c’ici ea se ficea dup’ executis):. Fi o dezonoare, o injosire care se abétea asupra familiei si pe care Ce Oo oer oto resimjea dinainte. Pe de alt paste, textul din Deuteronom nu se referea la rastignire, céict acest mod de execufie era necunoscut 1t., indei in epoca veche a istoriei lor. E sigur, insi, ci la inceputul ef crestine rastignirea, practicaté pe scar Jarg& si in Iudeea, era pusa in SBatie cu porunca din Deuteronom (cf. Ioan 19, 31) “*. Probabil ca inde 612.. Vezi, dn acest sens, ar i d 4 st sens, argumentarea lui Schlier, op. cif p. 137. 613. CE. Burton, op. cit., p. 171. aes ape Fitzmyer, The Letter to the Galatians, in «The Jerome Biblical sehen om oar cs Fismyer $iR.E. Murphy, vol. 11, London, 1968, p. 24 pee Se eee 21, 23, Pavel omite in mod delicat cuvintele de Dumneze” $ eae eran Glar ‘sugestia comentatorilor de mai trzhu cA Hristos ar fi £05) 615. U, Holzmeist ah “eonsequatot, tn aBiblican, De Sass ti quid e Deut. 21, 22s et Gal..3. 7EPISTOLA SFINTULUI APOSTOL PAVEL CATRE GALATENI 123 neconvertifi au fost primii care, pe temeiul textului din Deut, 21, 23, l-au prezentat pe Mintuitorul cel rastignit ca pe un «blestem» sau Ca pe un «ublestemat» 6%, Doud-texte rabinice vorbesc in acest sens: in Talmudul babilonean (trat, Sanhedrin, 43 b) se spune c& «in ziua de pregatire a Pastelui J-au spinzurat pe lisus Nazarineanul...», iar textul paralel din Tosefta adauga-c& «cel spinzurat este blestemul lui Dumnezeu» ’, Fer. Ieronim marturiseste cd si in epoca sa textul din Deut. 21, 23 era folosit de iudei in controversa cu crestinii *. : Sf, Pavel este de acord ca Iisus Hristos, condamnat la moarte ca hulitor de Dumnezeu si executat prin ristignirea pe cruce (sau pe lemn), a cizut sub «blestemul Legii», dar adaug& c& El «s-a facut blestem» pentru noi sau in Jocul nostru, deci nu pentru pacatele Sale %%. Nu El, ci noi eram cei blestemafi de Legea mozaicé; luind asupra Sa blestemul care aptisa asupra noastra, El a implinit profetia lui Isaia: «Noi {1 socoteam pedepsif, b&tut si chinuit de Dumnezeu. Dar El fusese strapuns pentru pacatele noastre si zdrobit pentru f&radelegile noastre» (53, 4—5). (3, 14) Cei doi tva depind de éyyépasev (v. 13 a): Hristos ne-a ras- cumparat din biestemul Legii pentru ca «binecuvintarea lui Avraamp si «Sgaduinfa Duhului» sd fie imp&rtésite tuturor neamurilor (tx vq), prin credinfa. Binecuvintarea lui Avraam este binecuvintarea indreptarii din credinj& (cf. 3, 8—9). «Fagaduinja Duhului» (cf. Fapte 2, 33) este o metoni- mie pentru «Duhul fag4duit» (in Luca 24, 49 si Fapte 1, 4 este vorba de «fSgdduinta Tatélui» care se va implini prin revarsarea harului Sfintu- lui Duh). Aceast& fag&duinf& a venirii Duhului Sfint a fost facut&i de Dumnezeu prin profeti (Iez. 36, 26; 37, 14; 39, 29; Ioel 2, 28). Ea a fost implinit& in Hristos lisus. Intre binecuvintarea lui Avraam si fagiduinta Duhului @? exista o relajie strins&. Ins&si binecuvintarea lui Avraam era o fagdduinfa : Dum- nezeu i-a promis lui Avraam c& din el se va naste un popor care va mosteni o far& (Fac. 12, 2; 15, 5. 18 si urm.; cf. Rom. 4, 13: «Avraam si Seminjia lui... au primit fagiiduinfa cé-vor mosteni lumea») si va forma 0 impardtie (Fac. 17, 6: «regi se vor ridica din tine»). Dupa Noul Testa- ment, fégiduinfa facut& lui Avraam s-a realizat deplin numai la Cinci- zecime, atunci cind Duhul Sfint.s-a revarsat in lume. De aceea, in cuvintarea pe care a adresat-o mulfimii in ziua Pogoririi Duhului Sfint, Sf. Apostol Petru Il prezint’ pe Hristos ca pe uri Impirat vesnic pe Care «Dumnezeu... L-a facut Domn si Hristos» (Fapte 2, 36), subliniind supe- Hotitatea absoluté a Imp&ratului Hristos fafa de regele David (v. 30— See 616. B. Lindars, New Testament Apologetic, London, 1961, p. 232—233, J. Jere- miles, Le message central du Nouveau Testament, p. 39—40, crede c& aceasta idee smonstruoasti» a fost elaboraté de Sf. Pavel in perioada precrestinaé a_ viefii sale. Afeasta insults a fost apoi increstinatd de persecutorul ‘convertit 1a Hristos, prin lugarea cuvintelor «pentru noi» sau «pentru mine» (2, 20). 817, U, Holzmeister, art. cit., p. 26—27.. 618. Op. cit., P.L., XXVI, 387988. DoS! Patadoxul mintuirii prin «blestem» este menfionat $1 in «nvajatura color oisprezece Apostolin, XVI, 5: «..cei care vor stirui In credinja lor, vor fi mfntuiti $e Insusi Cel'ce a fost supus blestemului» (Scrierile Parinfilor Apostolici, -trad. de D. Fectoru, p. 32). int 20. Unele mss. (p.“, D*, G) precum si Marcion, Ambroziaster s.a., au «binecu- nlaréa Duhului» in loc. de efégaduinta Duhului».124 Pr. Dr. VASILE MIHOC 34). O apropiere similar& intre «fégiduinja Duhului» si imparajie apare in Fapte 1, 6—8 . Sfin{ii Parinfi spun c& Hristos este Imparat prin Duhul Sfint. Dupa Sf. Grigorie de Nissa ©, Duhul Sfint este ins%si «marirea impiradteascd» a lui Hristos, Interpretind cunoscutul text mesianic din Ps. 11, 8, acelagi Sfint Pdrinte spune c& Duhul Sfint este «Ungerea Imparatiei» 3. Asadar Hristos, urmasul prin excelenta al lui Avram (Gal. 3, 16, 19), este Impa- rat prin Duhul Sfint. Prin Intrupare Duhul Sfint intr& in umanitate ™, iar Ja Cincizecime ia fiinj& imparafia spiritualé a urmagilor din credinta ai lui Avraam. «Binecuvintarea lui Avraam», care inseamna implinirea fag&duinfei fécute de Dumnezeu lui Avraam, s-a realizat, asadar, prin venirea Duhu- Jui Sfint. De aceea Apostolul poate s% spuna aici cd «neamurile» au p mit in Hristos atit binecuvintarea lui Avraam, cit si fagdduinfa Duhului. Dar toate roadele jertfei lui Hristos (indreptarea, binecuvintarea, fagaduinja Duhului) se primesc «prin credinja». Legea mozaica si faptele el nu mai au nici un rol. Rolul temporar pe care l-a avut Legea Ini Moise in istoria mintuirii va fi indicat de Sf. Pavel in continuare (3, 15—22). 3. Legea n-a anulat fgiduinfa (3, 15—18) (15) Frafilor, vorbesc in felul oamenilor ; chiar un testament intdrit de cdtre un om, nimeni nu-] siricd, nici nu-i mai adaugd ceva. (16) Ori fagdduinjele au fost rostite Iui Avraam si urmasului sdu; nu zice: si urmasilor, ca despre mai mulfi; ci ca de unul: si urmasului tdu, care este Hristos, (17) Dar eu zic: Legea care a fost data dupd patru sute treizeci de ani nu desfiinfeazd un testament intédrit de mai inainte de Dum- nezeu, fdcind nelucrdtoare fdgdduinfa. (18) Caci dacd mostenirea este din Lege, nu mai este din fdgdduinjd ; insd lui Avraam, Dumnezeu i-a ddruit (mostenirea) prin fagdduin}a. Stabilind relafia dintre itrei evenimente + fagdduinta facuta lui Avra- am, promulgarea Legii lui Moise si venirea lui Hristos, aceasta pericop’ afirma permanenta fagaduintei, care este comparata cu un testament in- violabil. (3, 15) Apostolul se adreseaz’i galatenilor cu dragoste, numindu-i «fratin. ‘Pentru a-ilustra permanenta f&gdduinfei, el le d& un exemplu din viata curent’ 5, Expresia «vorbese dup om» sau «vorbesc in felul oa- menilorm (cf. Rom. 3, 5; 6, 19; I Cor. 9, 8) reflect& maniera de vorbire a rabinilor 6, 621. Dupé H. Conzelmam, The Theology of St, Luke, London, 1960, p, 161—183, relatia dintre «mpara{ie» si «fagdduinta Dubuluis const& in aceea c& «impérajtay inseamma «putere imparateascé, iar harul Duhului Sfint este putere (divas, éGevsia)- 622. [mpotriva lui Apolinarie, LUI, P.G., XLV, 1252 C. 623. Ibidem, LII, P.G., XLV, 1249 D—1251 A. 624. Vezi Pr. Iie D. Moldovan, op. cit., p. 105—106. 625. Sf. Ioan Gur de Aur, op, cit. P.G, LXI, 653—654, d& mai multe exemple din Epistolele ‘pauline unde Apostolul foloseste imagini sau comparafii luate din vialt obisnuita. 626, D, Daube, The New Testament and Rabbinic Judaism, London, 1956, cP: XVII; aI speak after the manner of men,» p, 385—400, at hea a ee i ete hresEPISTOLA SFINTULUI APOSTOL PAVEL CATRE GALATENI 125 Substantivul 8a94jxq insemna, in greaca clasic&, «testament» sau «dispozitie testamentara» 7, Acest termen apare de peste 300 de ori in Septuaginta, constituind, in majoritatea cazurilor, corespondentul ebraicului {P73 (berit — alianfd, legdmint) 8, Im Noul Testament, Biadjuy apare in sensul stiu veterotestamentar (Matei 26, 28 si loc, pat.; Fapte 3, 25; 7 8; Evr. 7, 22; 8, 6. 8—10 etc), dar si in sensul clasic (Gal. 3, 15; Evr. 9, 16—17) ©, Apostolul are in vedere aici un testament sau o dispozitie testamentar& a unui om ™, ratificat dupa formele legale in vi- goare *!, Chiar un astfel de testament, zice el, m&car ci este omenesc, jotusi, o data ce este ratificat sau validat (xexopwpévy, de la xopéw), nu poate fi anulat sau modificat. El trebuie s& ramin& asa cum l-a redactat lestatorul. : | _Textul nu ne ofera témeiuri suficiente pentru a afirma ci Apostolul face aluzie aici la unele dispozifii legale din dreptul iudaic & sau din €el roman 8. Probabil c& el are in vedere practica general acceptata de damenii de buna credinta. Inca in Vechiul Testament, darurile lui Dumnezeu au fost compa- fate cu o mostenire (Fac. 15, 7—8; 22, 17 s.a.). Sf Pavel a introdus aceasta comparafie in argumentarea sa tot in legdturd cu ideea de mos- ‘ignire (cf. v. 18 si 29). E gresit, ins%, a céiuta in comparafia de aici o ‘orespondenta perfecta inire testamentul unul om si legiimintul fag&- duinfei Incheiat de Dumnezeu cu Avraam. Apostolul insusi ne atrage alen{ia cA vorbeste «in felul oamenilor». Modul de a actiona al lui Dum: eu poate fi iJustrat cu imagini din viafa omului, dar nu trebuie dedus in aceste imagini, E inutil, deci, si incercim a defini legamintul lui Pumnezeu cu Avraam plecind de la caracteristicile dispozitiilor testa jheritare oimenesti, care diferi de la o epoca la alta si de la un popor lgaltul. % 4, (3, 16) De obicei, Sf, Pavel vorbeste despre «f&g’iduint{>, la singu: ler (3, 17. 18. 22. 29; Rom: 4, 13. 14.16, 20). Folosirea pluraluiui (aici si 627. Vezi F. O. Norton, A Lexicografival and Historical Study of tad}xn, from Harliest Times to the End of the Classical Period, Chicago, 1908; D. J. McCarthy; Govenant in the Old Testament; the Present State of the Inquiry, in CBQ, XXVII 1985), p. 217-240; G. E, Mendenhall, Covenant Forms in Israelite Tradition, in la singular (in Septuaginta : xal_<@ anéppact) 6, Sf. Pavel trage concluzia ca beneficiarul fagdduintei facute lui Avraam este «unul singur», anume Hristos. "In textele din Facere la care se referé Apostolul, cuvintul ebraic yt (= zera®), ca si corespondentul sau grec, are de fapt un sens co- ‘activ, Totusi, interpretarea Sfintului Pavel nu este nejustificata. Inca in tecteg Facerii se face distinctie intre Isaac si Ismael : desi amindoi sint fii lat Avraam, totugi numai Isaac este «urmasuly sdu (17, 19—21; 21, 12). Interpretarea Apostolului are temeiuri si in exegeza rabinic’. Ast- fal, dupa tilcuirea rabinic’, cuvintele «b oéppa ovo — seminfia (urmasii) ta va pribegi» (Fac. 15, 13) inseamnd «lsaac va pribegi», termenul % onéppa find considerat un singular specific. In sprijinul acestei interpretari este citat cuvintul Scripturii: «Pentru c& numai cei din Isaac se vor chema urmasii tai» (Fac. 21, 12) 67, Citind mai multe astfel de exe! ple din scrierile rabinice, D. Daube ©® trage concluzia ci exege?a Apo Volului referitoare la «semintia» lui Avraam tsi are izvorul in’ interpre; tarile din Midras ©. i ; ; SI. Pavel introduce, ins&, un element absolut nou : el afirma ci ade- yfratul urmas al lui Avraam este Hristos, unicul mostenitor al fagdduin- jelor. Dar Hristos uneste in Sine pe tofi cei ce.cred in EI (cf. Rom. 5 14; 1 Cot. 15, 22. 4445), facindu-i si pe ei urmasi ai Tui Avraam si moste: nitori ai fag&duinjelor Facute de Durmnezeu acestui patriarh (Gal. 3, 29). 2 ‘Aceasta conceptie depaseste, desigur, ideca exprimata in textele din . Facere la care se refer’ Apostolul, dar ea corespunde intru totul inte, legerii crestine a Vechiului Testament. Intreaga tradifie crestiné a vagut inisaac, urmagul lui Avraam si fiul fagdduintei, un tip sau o prefigurare a lui Heistos 0, In Hristos s-au implinit toate idealurile poporului ales: 634. Cf. Burton, op. cil.; p. 81; Bonnard, op. cit., p. 71. Ay Be Gy Peirce Ja «sémtntay lu Avraam in Sf® Scriptura, vezi Mario Colates Ilesemen Abrahae alla luce del Vechio e del Nuovo Testamento, in «Biblicay, XXL (1940), p. 1—2? si L. di F:onzo, De semine Abrahae, promissionum haerede, iuxta 8 Pauluin, in VD, (1941), p. 49—58. i oe 636: Asupra sensurilor cuvintului oxfpya, vezi E. de Witt Burton, op. cit Appelt dix XIX: EUBPMATI and SHEPMAZIN, p. 505—510. < 637. Midrash Rabbah, Genesis, I, (ad. Fac. 15, 14), trad. de H. Freedman si M, Sik wion, vol. London, ed. a Il-a, 1961, p. ‘373-374, In interpretarea rabinic&, primes¢ Wise Se een a eels Evei din Fac. 4, 25: «Mi-a dat Dumnezeu alld saminda fin) In locul lui Abel...» Rabinii 4 exp-esia «alti sdminja» i esi Se ini cred ca exp-esia «alt séminja» este o aluzie la M’ "1638. ‘The New Testament and Rabbinic Judaism, cap. XX1: The Miterpretalion @ Genetic Singular, p. 438—4a4. 639. Ibidem, p. 441. nee Cee Pe ea eae aoe @Isaac’ dans le christianisme primitif, in oe 1 1947), p. 363-380; J. E. Wood, Issac Typol hi Testament. pica Iv lider ison) piesa ee aaEPISTOLA SFINTULUI APOSIOL PAVEL CATRE GALATENI 127 in El fagdduinjele au deyenit realitate, Urmasii dupa trup ai lui Avraam care au trait imainte de Hristos n-au avut decit nadejdea implinirii 13- gaduinjelor facute de Dumnezeu marelui lor stramos. De aceea, Apos- tolul poate afirma pe drept cuvint ci mostenitorul real al f&gduinjei este numai lisus Hristos si, prin el, credinciogii crestini. t (3, 17) Versetul 17 exprima concluzia comparatiei din v. 15: nimeni nu poate anula sau modifica «testamentul intérit» al unui om ; dar fagaduinja fatutd lui Avraam. este un testament dumnezeiesc; deci, cu atit mai mult, aceasta fag&duinf& nu poate fi anulata sau modificata 1, Sf. Pavel araté cd-de la rostirea fag&duinjei catre Avraam si pind la promulgarea Legii mdzaice a trecut vreme indelungata, timp in care fagaduinja a putut fi lucrétoare furd-ajutorul Legii, Pé baza textului din les. 12, 40—41, el afirma c& Legea a fost promulgat’ numai la 430 de ani dupa fagdduinfi. Aceasta cifraé de 430 de ani pune insi o problem’, deoarece, dup& Fac. 15, 13, Dumnezeu a prezis lui Avraam c& urmasii sai vor fi robi in Egipt vreme de 400 de ani. Pentru a armoniza cele doud texte, traducdtorii Septuagintei au adaugat in textul din Tes. 12, 40 cuviniele xal év 7 Xavady («si in pamintul Canaanuluin), obfinindu-se astfel urmatoarea varianta: «Iimpul cit au stat fiii lui Israel in Egipt si in pdmintul Canaanului a fost de patru-sute treizeci de ani». Iosif Flaviu © citeaz& aceasta variant. De asemenea, rabinii au acceptat solutia propusd de traducdtorii Septuagintei, considerind cé Dummezeu a prezis numai 400 de ani de pribegie pentru urmasii lui Avraam (in aceast& perioadd de 400 de ani fiind cuprins si timpul de pribegie al lui Isaac si Iacov in Canaan), surplusul de 30 de ani reprezentind perioada de timp care a trecut de la incheierea leg&mintului lui Dumnezeu cu Avraam pina la hasterea ‘lui Isaac “3. Probabil c& Sf. Pavel adopt& aici cronologia rabinicd 64, : g Validitatea permanenta si ‘imuabil&é a fag&duinjei se intemeiazd pe Suveranilatea absolut& ‘a lui Dumnezeu asupra istoriei poporului ales. Legea n-a putut s& anuleze fagdduinja, céci Dumnezeu nu se poate con- trazice pe Sine Insusi. Rolul Legii era cu totul altul decit acela de a desfiinja fagéduinja, cum va arata mai departe Apostolul (3, '19 si urm.). (3, 18) Acest verset introduce o noua nofiune: aceea de mostenire (Qapovonia) 5, Mostenirea este obiectul figdduintei. Dumnezeu i-a fa- géduit lui Avraam si seminjiei sale c4 vor primi fata Canaanului drept mostenire (Fac. 13, 15; 15, 7; 17, 8; cf. Rom. 4, 13 si urm.). In Noul Tes- fament, conceptia despre «mosteniren dobindeste o noud perspectiva : mostenirea se refer& aici la mintuirea vesnicd fag&duité de Dumnezeu Patriarhilor, implinit% in Iisus Hristos $i descoperité neamurilor prin Propovaduirea Evangheliei (Fapte 20, 32; I Cor. 6, 9—10; 15, 50; Gal. 5, 21; Efes. 5,5; Col..3, 24 etc.). Ideea despre mostenire are in crestinism eet 641, Dupa E. Bammel, art. cit, p..313, verbele pe care le foloseste Apostolul in \ 1517 (xopdw, abecéo, Exriardaam, dxvpim, xacepyém) — apartin limbajului juridic al por 642. Antichitdti iudaice, I, XV, 2; ed. citata, p. 83. I (ad. Fac. 15, 14), trad. cit, vol. I, ed. a Ifl-a, p. x 643, M: sh Rabbch, Genesi 73374, 644. D. Daube, op. cit. p. 441. art, {045 Cn privire la smostenitorn si «mostenires, vezi J. Herrmann si W. Foerster, Stt. xdypovépoc, xAnpovopia, in TWN, II, 'p. 766—785,128 Pr, Dt. VASILE MIHOC uinironuntat caracter eshatologic : credinciosit creslini>sint deja fii si Yee mostenitori (4, 1—7), ei au primit darul Dubului Sfint, care este ar- dec ieeaktatilor viitoare, dar mostenirea continu’ sa fle obiect al n2- dejdii lor. Ei astéaptt inca intrarea deplin in posesiunéa mosteniril fa- gaduit& de Dumnezeu (Matei 25, 34) “°. «Tinta: viefii ‘crestine este dobindirea «mosteniriin cistigarea min- tuirit cole vesnice. Este firesc, agadar, ca -credinciosii sa caute calea tea mai sigura pentru atingerea acestel finte..supreme, Or tocmai in acest punct exista o deosebire esentiald intre doctrina paulina si cea acest ene Tudgizantii Invajau c& mostenirea este” condifionata de tm- plinirea Legii mozaice, in timp ce Apostolul neamurilor neaga Legii_ mo- price orice rol in dobindirea fg&duinjei. Mostenitea, zice ‘Apostolul, nu Se poate objine cu titlu dublu, caci «faptele Legily,an anula prerogativele fagaduinei ; faptele Legii reclama mostenirea cq. pen: drept, pe cind figiduinja asiguré mostenirea ca pe 0 favoare ‘sau-un dar din partea lui Dumnezeu (cf. Rom. 4, 4—6). 7 é Pentru.a-si sustine pozifia, Sf. Pavel face din nourapel la istoria lui ‘Avraam, care a primit mostenirea prin fégéduin{&, cape un dar (ueys- pioczt) 7, Deoarece nu pot exista doua cai ‘diferite pentis 3 ajunge la hosesiunea mostenirii, inseamné ci mostenirea estedin figiduintd, iar nu din Lege (cf. Rom. 4, 14). - Cc. LEGEA MOZAICA — PERAGOG, SPRE HRISTOS | : (192-29). nes : ae ‘ wk oh fee i Dac mostenirea nu este din Lege, se pune in modhfiresc intrebarea: care a fost rolul Legii mozaice in istoria mintuirii ? (v; 19). SE. Pa- vel-arati-ci Legea a avut intr-adevarun rol. «inainte: de svenirea credinfein.(v. 23), anume rolul de «pedagog.spre Hristos» (wv. 24). Acest rol a fost provizoriu (v. 19 $i 25). «Adaugarea» Legii.(v. 19) nra pus in um- br&-valoarea permanent&.a fagiduinfei: Fafa de. Sduinta, Legea a avut intotdeauna un rol subordonat. ’ , Prin «vgnirea credinjei», misiunea Legli s:a7. constituie un,zid de desparfire intre iudei si _pagl una in Hristos (v.,28), prin credinj& si prin, Tain: 26—27). . i inchejgt. Ea nu. mai FToti: oamenii sint fintului Botez (v, ty-«Ceresle Legea 2» (3/1922). - i (19) Dect, ce este Legea? Ea a fost addugaté din prjcina cdlcdrilor de lege, pind la venirea Urmasului Céruia i-a fost fdcutd. tdgdduinia, fiind rinduitd prin ingeri, in mina unui mijlocitor:,(20) Insé nu existd aes Wa EY GO =o - a Gas. Asupra caracterului eshatologic si universalist al smostents}in, vezi Ibiden p. 783-785 si Jy Jeremids, Jésus et Jes patens, Neuchatel, 1996) p33. it 647. Verbul yapitovat inséamna a da ceva ‘Guive “a face iavoare culva, a ft pinevoitor, In LXX, acest verb apare mai ales cu sepsul ‘de a dé'cu, placere, a dari (eet. 8, 77'Is, Sic. 12, 3; Tl Mac. 3, 31. 93; 4, 32 5.a,)."In Noyl Testament. verbul apare (ist Ge Todi gaa lerts (1 Cor 2 % 10; 12, 19; Be 4 szgteol. 2, 184 3, £4), fie oo He cu semen idol (Le, 7, 21. 42. 43 Fapte 27, 24; Roni'8, 92; 1 Cor, 212) Fil. 1, 8 2, 9; Filim, 22), Vezi H. Schiier, op. elt., p. 149, n. 3. aaa aEPISTOLA SFINTULUT \APO@STOL PAVEL CATRE GALATENI 29 fiiftecitor al unizia singur, iar Dumnezeu este,umul.:(21) Este deci Legea “impotriva fdgdduinfelor ui Dumnezeu? Sd nu fie! Cdei. dacd s-ar fi dato, Lege:in stare..sé dea viajd, atunci-dreptatea ar veni, intr-adevar, din. Lege.s:(22) dar.de-fapi Scriptura a inchis toate sub pdcat, pentru ca Adgdduinja Sd se dea celor ce cred din credinfa in lisus Hristos. “(8, 19) «Celeste Legea 2» = intreab&~Apostolul. ¢ | “je Indinte de ‘a analiza ‘Yaspunsul ‘paulin la a¢east& intrebare, trebuie “sa, precizim cé infelege’ aici Sf. Pavel prin Lege, Sfinfii Patinfi au facut “sdeosebire intre Jegea morala’ (Decalégul) si legea ceremonial& a Vechiu- ‘Ini Testament, Dupa Sf. Irineu, Dumnezeu Insusi a promulgat Decalogul ‘autorizat pe Moise 88 déa"restill Legit dupa ce poporul lui Israel cdzut in idololatrie. El tsi IntemeiazA aceasta afirmatie pe cuvintele lui se‘ din Deut.'4, ‘14z. an : laté un.» Ba a pregatit poporul ales pentru mintuirea mesianici. Prin tipurile si profefiile ei, prin orientarea éi'mesianidS, Légea a exercitat 0 functiune: educativa, pregititoare de neinlocti @ aceea, Legea a‘conferit israélifilor’o intiietate care «este iré!th't6ate'ptivintelen (Rom: 3, 1—2; cf. 9; 44-5). B adevatat ca, in “ Hristo, Legea'a fost numai'un «pedagdg» ; Apostolul nu spune At fi fost un rdu pedagog. Dominatia severé 4 Legii lui Moise asupraairmasilor dup’ trup.ai lui Avraam a fngridit monoteismul mo- zdic-ferindi-Vdealleb&ri din\partea raticirilorreligioasé ale paginismului, ‘Veniréa lui, Hristos éste «terminus ad quem» pentru robia Legli (pre- pozitianetrare-aici sens temporal, cf. I Petru 1, 11). Sf. Pavel exprimd ris- picat ‘ageasta idée,th Rom. 10, 4; «Ciel sfirsitul Legli, este Hristos, spre indreptar celui ce creden. ‘ eo tee pee ha fl Lysig (Despre ‘prietenie), 208-C;'ttad. de C. Notca, Bucuresti, 1969, altevexemple la Bauer, Wérlerbuch, art. xatbayoyée; Schlier, oF ; Mussner, op. cit., p. 257. j 692:: SE, Ioan Gura de Aur, opr cit. P.G., LXT, 656. 693. P, Bonnard, op. cit.;;p. 76. s: * a 694. G. Bertram, att. navbebo... raidayayés, in TWNT, V, p. 619.FPISTOLA SFINTULUI APOSTOL, PAVEL CATRE GALATENI 187 yous /Dummnezeu a limitat rolul Legii mozaice’«pentru'ca si ne indreptam ,yptin credinféi» (v. 24b). Indrepiarea nu este rodul eforturilor «pedago- (gului», ci al jertfei Ini Hristos, actualizata in fiecare credincios prin cre- intd si prin-Sf. Taine (cf. v.27), (3, 25) Versettl 25 incheie réspunsul la.intrebarea pe care a pus-o PPostolul inv. 19: «Déci,te este Legea ®, In versetele precedente, Si. i Pavel a aréitat (Care este semnificatia si rolul Legil in. storia mintuirii, ersetul 25 reprezinté concluzia acestei scurte argumentari. w) «Venirea Credinteiy este un eveniment istoric (cf. 4, 4—) care co- incide cu venirea luiiTisus Hristos, Odatd cu «venirea credinfein incetes. #4 supunerea fafa de Lege (5nd naidaywy6 este echivalent cn dad yépov, 23) $*°_-Cxestinii-nusmai sint «sub Lege», ¢j,«sub har» (Rom, 6, 14). minia Legii'a incetat o dat pentru totdeauna (cf, Rom. 10, 4). |(3, 26) Corijunctia yép: introdiice 0° explicatie a‘afirmatiei precedente: iai‘Sintem ‘sub pedagog deoarece am devenit fii ai lui Dursnezeu prin tédinfa im Hristbs Tisus, i { : 2’ Constructia’acestui verset ridici o problema fexpresia “ ty Xpiowo ‘Wiyeus “determina pe vlol-@eos - sau pé , alétews 2? Trebuie s& traducem ui Dumnegeu*in Hristos'lisus, prin dledinjaix © sau «toti ¢ lat! Dumnezew' prinicredinja in Hristos.lisus» ? 7, Comentato- il'\cate accepta pritiia traducere socotese-c& Apostolul are in vedere aicl _ - Aptul c& Hristos este temeiul filiatiei divine a credinciosilor; cind se ) Nelerd la Hristos'ca obieetral credinfel, el folosestecalle formals si anu- Mee aions proves “Iqeod . (Gal. 2,°16; 204.3, 2dy Ronis, 22. 26, Efos, 3, Hip 1, 27; 3,94 Col..2, 124 I Tes.'2, 13), mons xpbs xb» xipiov ‘Inooby {Pilim. 5) sau miows ets Xporéy (Col. 2,5) 8 Inst ordines cavinte. der, In, textual original.precum si unele paralele din’ epistolele pauline Abfenid, 165 p \Col tind) nestudrentitese of anne ea tradu, icieste mai potrivita, Bineinteles.cé aceastl traducere nu exclude ide: e®Hristos este temeiul fillajiei divine’é*credinciosilor crestini , Vor- ind despre «ctédinta in. Hristos lisus»,'desjgur.cdApostolul n-a-avut in (fdere.numai.credinfa care vine de Ja Hristos. sau-al c&rei obiect este tos, ci o credin{A prin care noi sintem in Hristos, Sintem fii ai lui mnezeu pentru ca sintem in Hristos Tisus, Care este Fiul lul Dumnezeu, In Vechiul Testament, poporul Tui Israel jeSte humit fiul intii nascut umnezeu (Ieg.i4, 22; 1s. 63, 16; :64,.7, Osea 11, 1; Intel. Sol. 8, {Poporul Séussau-popornl Credinja este un dar al lui Dumnezeu:(Efes. 2, 8 ; 1 Cor. 6, 3); dar ea este in acelasi timp rispunsul omului la inifiativa Iui Dumnezeu 7, In v. 22—26, termenul «credint&» apare de 6 ori, ca un leitmotiv care ca- racterizeaz4 epoca noua inaugurata prin «yenirea credintei». ‘ (3, 27) Conjunctia yép, care face legitura intre acest verset si_afir= mafia precedent, are sens cauzal : credinciosii crestini sint fiii lui Dum- nezeu prin credinjaé deoarece‘ei s-au imbrdcat in Hristos prin Taina Sfi tului Botez. ‘ Credinja si‘Botezul sint doua realit&fi distincte, cu functiuhi comple mentare in procesul dé!indreptare a omului in faja-lui Dumnezeu. Omul nu e pus in situafia de a alege imtre credin{4 si Botez, respectiv intre credinf& si Sf. Taine, ca mijloace.de mintuife. Credinta este incompletd fra Botez, iar Botezul presupune credinta (Marcu 16, 16) si este el ins susi un act de credinja 7. Botezul este «semnul autentic, ca credinta a ajuns in mod real Ja obiectul ei, care este moartea fafa de pacat si partis ciparea la Viata lui Hristos Cel inviat si prosl&vit» 7°. i Pronumele relativ éoo:- (= cei care, cifi) corespunde lui, névres . din ~ versetul precedent «voi tofi, cate afi fost botezafi in Hristos, sinte|i {il © lui Dumnezeu. : a - , Botezul «in Hristos» (cf..Rom. 6; 3) 7 sau «in numelen: lui Hristos (cf. I Cor. 1, 13. 15) * este botezul crestin °, Temeiul botezului crestin este jertfa mintuitoare a lui Hristos ; de aceea, Sf. Pavel spune ca bole? : thes 700. P. Bonnard, op. eit., p..77. 3 fo 701. A. Grail, Le baptéme dans I'Epitre aux Galates (tit, 26—IV, 7), in RB, LVIUl (1951), p. 517, spune ca, in actul botezului,’ credinja‘esté «partea proprie a omului,: af { aceasta parte depinde si ea de darul divin. Prin ea se implineste reinnoirea. baptis: mali, c&ci Botezul este in mod autentic taina credinjei».:La, fel se exprima L. Cerfaux, Le chrétien dans Ja théologie paulinienne, p. 392: «Credinja paulind este intotdeauna rspuns la mesajul divin; deoarece ea este acceptarea mesajului, supunere’ totald a vielii'noastre sub puterea lui Dumhezeu, nu i se poate atribui (credintei)' vréo efi? cient fat de dreptater. : 1 anges u. 702, 8. Légasse, Foi et baptéme chez Saint Paul: Etude de. Galates 3, 26--27,,i%* «Bulletin de Litiérature Ecclésiastique», LXXIV (1973), p. 100—102. pee , 203. A. Viard, op. cit., p. 83. J. Duplacy, Le salut par la foj et le ‘bapténte d’apres té Nouveau Testament, in «Lumiére et view nr, KXVIH, mai 1956, p. 4243, aratd Gt desi credin{a preceda Botezul,:totusi, prin Botez, ea este, transformata, devenind cre: dint a lui Hristos si a Bisericii. Botezul nu inlocuiesté credinta, c&ci_omul botez#! tleste in Biseric& ca credincios, Numai cel ce crede pind la,sfirsit va fi mintuil. ” 704. Cl. I Cor. 10, 2, unde este 'vorba de un botez al isrhelitilor «in Moise (#6 xy Modaijy); ta acest text, Apostolul 11 prezinté pe Moise ca pe un tip al lui Hristo® Viezi Pr. Vasile Mihoc, Sensul tipic. al Vechiulul Testament dupa I Corinteni 10, 11h” in MA, XXI (1976), nr. 4—6, p. 279—280. va Bi 705. 'Vezi H.'von Campenhausen, Taufen auf den Namen Jesu?, tn, «Vigil. Christiana», XXV (1961), p. 116. ‘ 7 + ae > 708. In 11 din cele 13 aparitii ale verbulus faxcivet In Epistolele ‘pauline, el’ 5 refera la taina Si. Botez. In I Cor. 10, 2, acest verb e folosit in sens metaforic, {al in I Cor. 15, 29 e vorba despze enigmaticul botez pentru morfi. Asupra sensului ace® tui verb, vezi A. Ocepke, art. Bansito, in TWNT, I, p: 527543, Despre monografill asupra Botezului in Epistolele-pauline si in Noul Testament, in general, mentiondm:.’ ©. Cullmann, Baptism in the New Testament, trad. in limba englezi de J. K. S: Reid: London, 1950; R. Schnackenburg, Das Hefisgeschehen bei der Taufe nach dem ApO% | tel Paulus, Miinchen, 1950, GR. Beasley-Murray, Baptism in the New Testamen |EPISTOLA SFINTULUI APOSIOL PAVEL, CATRE GALATENT 489 zul crestin este un botez in moartea Jui Hristos (Rom. 6, 3). Numina Bot tezul crestin un botez «in (eis) Hristos», Sf. Pavel i] prezinta pe Hristos drept elementul divin:in care este scufumAdt credinciosul prin Botez'% Dar prepozitia inseamn& nu numai in, cf si spre. Putem spune, deci, ci prin Botez neofitul este nu numai scufundat in Hristos, ci-si orientat spte Hristos 8, Sensul din urma corespunde ideii c& Botezul este o Taina de initiere, un inceput al viefii crestine care tinde spre Hristos ca Spre Mo- delul des&virsit 709, nee Apostolul numeste Botezul «imbracare» in Hristos.. Verbul byBbo: a= hare adeseori in Septuaginta cu sens figurat 70, In epistolele pauline, in- tilnim de mai multe ori verbul évdsm in telatie cu schimbarea profunda, Teligioas4 si morala, care are.loc in fiinja credinciosului prin imtegrarea sa in Hristos, Credinciosul Crestin se «imbrac&» cu «armele luminiin:(Rom, 13, 12), cu «armele dui Dumnezeuy (Efes. 6, 11), cu «platosa ycredinfei si @ dragostei» (I Tes. 5, 8), «cu milostiviniie indurdrii, cu bunatate, cu sme- Tenie, cu blindefe, cu indeiung& rabdares (Col. 3, 12); la Parusie, ef se Un paralelism apropiat exists intre Gal. 3, 27 si Col. 3,.9 si urn: va mintiti unul pe altul, fiindc& v-ali dezbracat de omul cel vechi, dim- feeund cu faptele lui’ si v-ati imbr&cat cu eel nou, care se innoieste spr deplind cunostin’, dup chipul Calui Ce hha zidit.... Imbricati-va, deci, ca alesi ai lui Dumnezeu,..» 710, 4 Prin Botez se. creeazi © relatie ontologic& intre Hristos si credincios, «mbracindu-se» in Hristos, neofjtul devine una cu El, «nu prin fictiune eas London, 1962; vezi si G, Wagner, Pauline Baptism and the Pagan Mysteries, The Pro: blem of the Pauline’ Doctrine of naptism in Romaris Vi, 1-11, in the Light of ‘as fe, lgio-Historical «Parallels», Edinburgh/London, 1967; K. Aland, Zur Vorgeschichie der Guistilichen Taute, in «Neues Teeieon es und Geschichte —. Cullmann zum 70. Geburtstag», Ziirich/Tibingen, 1072, phen, 707. F. Prat, La theologie de ‘Saint Poul, vol. IT, ed. a 23-a, Paris, 1937, p. 353; E-H. Chase, The Lord’s Command io Baptizé, in JTS, VI (1905), p. 505, serie’: Sim neofitul este scufundat In ap&, lot ese a coke scufundat in Hristosy, 708. S. Légasse, art. cit., p. 94-95, 709. M. Boutier, En Christ. Etude wexegese et de théologie paulinienne, Paris, tie cé daca «Botezul nu are loc inca éy Xptcri,....el este totusi prologul i star iti ji 341), din destinatia sa daca este iudeu, din situatia de supus at Legii (&v. véjip), cel Taina Ue, XPoréy ar putea fi explicatd astiel ele ab clon ae Xpogo, chiul Testament (LXX), omul se imbrac& cu mintuirea (11 Cron; ) cu slava, puterea $i_podoaba (Ps. 92, 1; 103, 18; Prov. 31, 35; cu dreptatea (lov. 29, 14; Ps. 131, 9; Intel. Sol. 5, 8), cu rusinea . 35, 26; 109, 29; lez, 7, 27), cu teama (Tov 39, 19), ‘orba de Duhul Domnului care «imbraca; Symbolismes baptismaux chez Saint Paul, in «Lumiare et view, noth coeis, 12, baza acestor imagini sts opozitia ince pris fam. Aceasti opozitie «confera si aici imaginii imbracdrii o dimen-a0 1 Pr. Dr: VASILE MIHOC juridicdy.ci_prin,comunicare de viafa» 71, Cel botezat este inserat in. Hristos, astfel incit Hristos’ devine pentru. el principiul, viefii/ spiritual sic]: transform&;oarecum. in HI insusi, faicindu-] fiu. al.lui. Dumnezeu (v. 26). siparticipant la dreptul Siu propriu la mostenirea divina (4, 7). Sf. Ciril alderusalimului?:scrie ; «Fiind botezati in Hristos. yi Smbrdcindu-va fn Hristos,.voi.ati devenit conformi Fiului,lui Dumnezeu. C&ci Dumnezey Care ne-a rinduit de mai inainte pentru adoptiunea ca fii.ne-a facut con; formi trupului slavei lui Hristos... Fiind deci participan{i ai lui, Hristos, voi-.sinteti numiti pe.drept-hristosi (= unsi)..2.«+i i Imaginea'dimbraeriin tu exprima intregul dinamism si extraordina; ra noutate-a vié{ii «in Hristes». «Realitatea debordeazd imaginea., tntr-a4}.% devar, vesmintul ramine ceca ce este, in timp ce omul nou este innoit necontenit prin:actiunea Duhuluin 75, ~ |8(9°98)pin-unirea intith’ ‘ow Hristos, prin Botez, decurge strinsa uni- re'écelor botezati intreolalta!"Din apa Botezului se ridic& 0 omenire noug; , réconciliaté, réstaurat& im “unitatéa voita dé Dumnezeu. Hristos Cel in. viat li aduce pe tofi, prin credin{a si Botez, la Starea libertatii adulte (ci, 4,7) 74, Prin noul Adam sé fac noi’ toate },de aceea, Botezul, prin car oamienii «se imbrac&» in noul Adam, este numit «nastere» (loan 3, 3—7). Deosebifile-dintre odmeni, caré'caracterizduomenirea ‘de dinainte: de venirea' lui Hristos (cf 1 Cor. 12; 13; Efes. 2, 15; Col. 3,11) nu mal: EXIGE 716, “Difereh{ele’ dé-ordin religios (iudéi’ si 'pAgini), social (rob! si: liberi)-saudtattival (batbati si femei), ridicate-de antichilate la“rangul dé i imuabile 77, si-au pierdut consistenta. Yah at - * °Primiil-antagdhism desiiintat‘in Hfistes ‘esté‘¢el ‘care’ exist intre iy- Paliihi?(=) paigini) éf, Roms 1; 16; 2;.9-10-etc.), Din punct de vedere “ omenirea,era imparfita, in. doud. categori i ‘politeighi 78 Dar venirea Sica g a ee aie ont : i “M2, Cyrille de Jérusalem, Catéchéses mystagogiques, col, «Sources, chrétionnesy}; (2496, introd., text critic si note de A. Piédaguel, trad, de :P, Paris, Paris, 4966, ‘p. 120-121, Beeb ea ae che 1 id 713. C. Masson, L'Bpitre,.de Saint Paul aux Colossiens, Neuchatel/Paris, 1950, ‘Fréinel, Le ‘bapteme, incorporation du ehrétien aw: Christ, in «Lumiere et Ail, mei,1056,;p. 84, subliniazé caracterul social, eclezial, al imaginii «ims ins Hristose.;:faptuk ;c& Acclasi.Hristos ii «imbracis, pe tofij-face-sd. dispara.. deosebirije infre, cei.botezating ini pata | azar WU ice Bove ‘Richardson, An.introduction.tothe Theology of the New Testament, Lon: don,.1938,1p.. 246;-observit c&.«desi tn Gal: 8, 28 numele lui Adam nu-e;menfionat, to: tsi tipologiaInkAdam nu.e departe;de suprataja». ». £ ffi ee e 72» #16.-"RYp,; folosit tm locul Jui tvesz, inseamna ac: hunumaitaptul,.cl si posibilitatea» (J-B, Lightfoot, op. cit., p..150). 2S) (2lZaVed exemplecta ‘PF. Zahn,-ep.-cit.; ‘ad loc., Diferenjele menfionate aici de S) Pav ‘au.pine inatcate.si in sinuliiudaismului. Pind in zilele. noastre, iudeul rostest® drub rugaciunil ale, ide,.dimineat&: «Laudat sa fii; Doamne,,Dumnezeul. nostty, ul universilu}) Care\.nu \maal-faqut ‘pagin.« Liudat’ si fii,:Doemne, Dumnezeul Ty méai facut. rob, Laudat sdvfli, Doamne,, Dumnezeul nostru,.., Care mu far femela zice: «Laudat sé fil, Doamne, Dumnezeul mostru, Imps; im-at. facut, dup&. vola.;Ta» (Ordinea rugdciunilor penttu. rai si;traducere romana.de A. S. Gold, Craioya,,1903, p. 8 18, Vezi-Pr.aVasile-Mihoc, Unitatea crestinilor in Hristos si prin Bisericé . dul ‘Epistola, cdtre: Fieseni4n.«MAv, XXL (1976), nt..1—3, p. 105, Hz Schlier, ‘Die. Kirche im Epheserbrief, in vol: «Die Zeit der, Kirche», Freiburg, 1956, p.-162, spune c&, In-viziunda toate, zilele-anulut,;te:EPISTOLA SFINTULUI APOSTOL PAVEL CATRE GALATENI 141 Hub pacat (3, 9 si um.) si de aceea ei sint chemafi fart nici o discrimi- ijare la Tisus Hristos, Cel ce «a surpat peretele cel din mijloc al desparti- miurii» dintre iudei si pagini 74°. Teodoret de Cir vede in afirmatia Aposto- Gului si o abolire a diferenfelor, si discriminarilor rasiale : «Credinja — i¢e el — a nimicit deosebirea intre taierea imprejur gi netdierea impre- yur. Tot aga, ceea ce generalii iau in seama soldafi nu leste daca ei int albi sau negri, ci daca sint sau nu luptatori instruiti> ™. Imp&rfirea sociald in liberi si sclavi constituia temeiul unuia dintre intagonismele principale care caracterizau lumea veche. Apostolul nea- nurilor afirm& raspicat ci in Hristos «nu mai este rob si liber». Botezul a unit pe tofi, facindu-i frafi. In Biserica lui Hristos, toate privilegiile sj inechil&file legate desdeosebirile de ordin social sint anulate. Viafa in Hristos p&trunde profund in problemele eticii sociale, aducind si aici lu- fina noului absolut inaugurat prin jertfa de pe Cruce 72. "In Hristos dispare si discriminarea dintre «partea barbateasca si par- “tea femeiascti». Nu este vorba, bineinjeles, de o abolire a distincfiei na- ale (anatomice si fiziologice) dintre barbat si femeie, nici de desfiin- Distincfiile care aveau o valoare pentru fariseul Saul —.a fi indeu, 4fidiber, a fi barbat — nu mai au pentru crestinul Pavel nici o insem- natate ; (A. Grail, art. clt., p. $11).Dz «PLINIREA VREMU» (4, 1-11) In secfiunea precedent, Sf. Pavel a ar&tat ci Legea ma putea st lileze nici si modifice fagSduinfa. Prin venirea credinfei, rolul Legii zaice a luat sfinsit, fAcind doc harului indreptarii prin credin{&. In aceasta pericopa care urmeazi, Apostolul isi continu’ argumen- ‘éa, dedvoltind aceeasi tema a opozitiei fundamentale intre timpul Le- si timpul credinfei, intre starea de robie caracteristic& epocii vechi si ertatea crestina a fiilor lui Dummezeu inaugurat& la «plinirea vremil» —7) si atragind atenjia credinciosilor galateni c& intoarcerea la «sti- le cele slabe si srace» inseamn& robie si dec&dere religioas’. In ansamblul acestei pericope putem observa ceea ce P. Bonnard 9 lumeste o «dezordine semnificativa» in folosirea pronumelor personale i a persoanelor verbelor : dupa ce vorbeste despre «mostenitor» la per- Oana a Ill-a singular, Sf. Pavel trece la persoana I plural (v..3—5), poi la persoana a Il-a plural, urmat imediat de persoana I plural 6). In v. ? apare persoana a II-a singular («nu mai esti rob...»), iar in ersetele urmatoare (8—11) exprimarea revine la persoana a IlI-a plural. Acest stil, curent in diatriba greco-romana (Ja Epictet, de pild&), se ex- ‘plict prin caracterul polemic al Epistolei. 1, De la roble la inflere 2 4, 1-3) (1) Eu insd zic; cité vreme mostenitorul este copil, cu nimic nu se pronebenle de rob, desi este stdpin peste toate ; (2) ci este sub: tutori $i _Angrijitori, pind la timpul hotdrit de tatal (sdu). (3) Asa si nol, cind eram Copii eram robifi sub cuelne Jumii ; (4) cind, insd, a venit plinirea vre- 729. Op. elt, p. 154. 10Pr. Dr. VASILE-MIHOC 144 mii, a trimis Dumnezeu. pe Fiul Sau, ndscut din femeie, ndscui sub Lege, (5)-ca pe cei de sub Lege sd-i rdscumpere, ca sd Judm intierea. (6) $i cd sinteti fii (este vadit, cdci) Dumnezeu @ irimis pe Duhul Fiului Sdu in inimile voastre, care strigad : AVVA, Pdrinte | (7) Asadar, nu mai esti rob, ci fiu ; iar daca esti fiu esti si mostenitor prin (voia Jui) Dumnezeu. ~ (4, 1) «Hu ins& zic» este © formula care apare de mai multe ori in~ epistolele pauline (Gal. 3, 17 + 5: 164 T Cor. 1, 12), introducing, de fiecare Gat, o reluare a ideii precedente”. ‘Apostolul reia tema inferiorité i Legii ice, ilustrind-o cu o comparatie ” de conditie a celor supusi Legit moval imprumutata, ca si cea cu testamentul, din domeniul juridic. Situatia iudeului dinainte de venirea ui Hristos era ase! tuatiei unui_mostenitor 7 nevirstnic ™ care, duite de-tatal séiu» (v. 2) pentru intrarea fn posesia mostenirii, nu se de. osebeste cu nimic de un rob, find obligat si se supund «tutorilor» si 4 sdngrijitorilor» rindulfi, pentru cresterea sa. Ca fiu liber al unor parinti | liberi, mostenitorul este, virtual, “stapin peste toate» (cuvintul | xbpr 4 tresamna aici «proprietar, ca.in Matel 40, 8; 21, 40); dar el devine fp «stépin» in mod efectiv numai la vremea hotarit& de tatal séu. ape v Cex mat bund explicafie a comparatie! pauline se.gaseste in para: pola-evanghelic& a Fiului. Risipitor (Luca 15, 11 si urm.), In ‘aceast& pa rabol&, tatal ii zice fiului celui mai mare ahiule, tu intotdeauna esti qu mine si toate ale mele ale tale sint» (15, 31). Fiul cel mai mare era gi un mostenitor care Inc nu se pucura de mostenirea tui, ci, dimpotriva, : era ca un slujitor sau Ca un rob ;-el insusi ii gice cu amaraciune tataluis ae fedlaté,, de atifia ani fi slujesc st mniciodata n-am c&lcat porunca tay, G5 0) ee f _ Legea mozaic& i-a finut pe iudei im aceast& stare de mostenitol prezumtivi ; trebuia sa vind Hristos, «Caruia I-s-a dat fagdduinta» ( 3, 19), pentru ca mostenirea sé devina efectiva. (4,2) Substantivul Exisponos (cf. sensul precis de tufore (Vulgata: -epitropul era degemnat prin testame’ un,epitrop chiar atunci cind proprietarul er 8). «Iconomul» sau wihntendentul» olxovépos 74, recrutat de obicei dint ecm Ee8 : fe 4 in acelasi sens in literatura clasic’ 7 vezi H. Ali 730. Expresia este folosit! quist, Plutarh und das Neue Testament, Uppsala, 1946, p. 110. Se yeni W. Foerster, art. xamgovénos, in TW "731, Asupra Intelesulup aces vol. Ii, p. 766 u. Dupa uiili exegeti, Comparatia paulind n-ar fi cu totul pote arinkemi revine mostenitorului numai la moartes celui dintii, ¢ jypondent in cazul mostenixii fSgéduln{el dumnezeiesti, Trebule A eg metefora nu se aplicé niciodaté punct }unct Ja realitatea pe care o jlustreazs. < i tle TSijmos inseamna -«copil» care n-a ajuns inci la virsta injeleger nfans). 5 733, Verbul éxitpéno. ‘eponog are-sensul de’
S-ar putea să vă placă și
The Hobbit
De la Everand
The Hobbit
J.R.R. Tolkien
Evaluare: 4.5 din 5 stele
4.5/5 (24727)
The Art of War: A New Translation
De la Everand
The Art of War: A New Translation
Sun Tzu
Evaluare: 4 din 5 stele
4/5 (3044)
The Subtle Art of Not Giving a F*ck: A Counterintuitive Approach to Living a Good Life
De la Everand
Mark Manson
4.5/5 (20026)
Reviste
Podcast-uri
Partitură
Pride and Prejudice: Bestsellers and famous Books
De la Everand
Pride and Prejudice: Bestsellers and famous Books
Jane Austen
4.5/5 (19653)
Freakonomics Rev Ed
De la Everand
Freakonomics Rev Ed
Steven D. Levitt
4/5 (7849)
American Gods: The Tenth Anniversary Edition
De la Everand
American Gods: The Tenth Anniversary Edition
Neil Gaiman
4/5 (12948)
The 7 Habits of Highly Effective People: The Infographics Edition
De la Everand
The 7 Habits of Highly Effective People: The Infographics Edition
Stephen R. Covey
4/5 (2475)
Art of War: The Definitive Interpretation of Sun Tzu's Classic Book of Strategy
De la Everand
Art of War: The Definitive Interpretation of Sun Tzu's Classic Book of Strategy
Stephen F. Kaufman
4/5 (3321)
The Handmaid's Tale
De la Everand
The Handmaid's Tale
Margaret Atwood
4/5 (13188)
De la Everand
Mark Manson
4/5 (5795)
The Picture of Dorian Gray: Classic Tales Edition
De la Everand
The Picture of Dorian Gray: Classic Tales Edition
Oscar Wilde
4/5 (9756)
The Iliad: A New Translation by Caroline Alexander
De la Everand
The Iliad: A New Translation by Caroline Alexander
Homer
4/5 (5718)
The 7 Habits of Highly Effective People
De la Everand
Stephen R. Covey
4/5 (353)
Habit 1 Be Proactive: The Habit of Choice
De la Everand
Habit 1 Be Proactive: The Habit of Choice
Stephen R. Covey
4/5 (2556)
Habit 6 Synergize: The Habit of Creative Cooperation
De la Everand
Habit 6 Synergize: The Habit of Creative Cooperation
Stephen R. Covey
4/5 (2499)
Habit 3 Put First Things First: The Habit of Integrity and Execution
De la Everand
Habit 3 Put First Things First: The Habit of Integrity and Execution
Stephen R. Covey
4/5 (2507)
De la Everand
Stephen R. Covey
4/5 (2567)
Wuthering Heights (Seasons Edition -- Winter)
De la Everand
Wuthering Heights (Seasons Edition -- Winter)
Emily Bronte
4/5 (9486)
How To Win Friends And Influence People
De la Everand
How To Win Friends And Influence People
Dale Carnegie
4.5/5 (6521)
The Iliad: The Fitzgerald Translation
De la Everand
The Iliad: The Fitzgerald Translation
Robert Fitzgerald
4/5 (5646)
Life of Pi: A Novel
De la Everand
Life of Pi: A Novel
Yann Martel
4/5 (13455)
Never Split the Difference: Negotiating As If Your Life Depended On It
De la Everand
Never Split the Difference: Negotiating As If Your Life Depended On It
Chris Voss
4.5/5 (3278)
Wuthering Heights Complete Text with Extras
De la Everand
Wuthering Heights Complete Text with Extras
Emily Bronte
4/5 (9929)
The Odyssey: (The Stephen Mitchell Translation)
De la Everand
The Odyssey: (The Stephen Mitchell Translation)
Stephen Mitchell
4/5 (7770)
Stardust
De la Everand
Stardust
Neil Gaiman
4/5 (8137)
Anna Karenina: Bestsellers and famous Books
De la Everand
Anna Karenina: Bestsellers and famous Books
Leo Tolstoy
4/5 (7086)
The Picture of Dorian Gray (The Original 1890 Uncensored Edition + The Expanded and Revised 1891 Edition)
De la Everand
The Picture of Dorian Gray (The Original 1890 Uncensored Edition + The Expanded and Revised 1891 Edition)
Oscar Wilde
4/5 (9054)

Epistola Lui Pavel Catre Galateni Teza de Doctorat

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Epistola Lui Pavel Catre Galateni Teza de Doctorat

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

S-ar putea să vă placă și