Sunteți pe pagina 1din 6

ACADEMIA DE MUZICA,TEATRU SI ARTE PLASTICE

REFERAT

TEMA: OPTICA APARATULUI FOTOGRAFIC

a efectuat: Turcanu Petru

a verificat: D-ul Pojoga Nicolae

CHISINAU 2008
Definirea si clasificarea instrumentelor optice

Instrumentele optice sunt sisteme centrate,formate din lentile,oglinzi si diafragme,care se utilizeaza


pentru a se obtine imagini ale diferitelor obiecte si pentru a imbunatati conditiile de observare a
acestora Avand drept criteriu de clasificare natura imaginilor obtinute,instrumentele optice se
impart in doua categorii :

1.Instrumente optice care dau imagini virtuale. (denumite si oculare),functionand numai impreuna
cu ochiul,deoarece imaginea finala se formeaza pe retina observatorului. Din aceasta categorie fac
parte:LUPA,OCHELARII,MICROSCOPUL,LUNETA,TELESCOPUL si TELEMETRUL.

2.Instrumente optice care dau imagini reale (denumite si obiective),functionand prin inregistrarea
imaginilor obiectivelor pe un receptor fizic (retina,placa fotografica sau film) sau prin
reproducerea pe un ecran a imaginilor inregistrate ;din aceasta categorie fac parte: OCHIUL
UMAN,APARATUL FOTOGRAFIC si APARATUL DE PROIECTIE.

Instrumente optice care dau imagini reale.


1.Aparatul fotografic
Aparatul fotografic este instrumentul optic ce da o imagine reala a obiectului,micsorata si
rasturnata ,formata pe materialul fotografic (film sau placa fotografica).(fig.2)

Obiectivul fotografic este piesa optica principala a aparatului fotografic ,compusa de obicei din 4
(sau mai multe)lentile corectate de aberatii si realizate din sorturi diferite de sticla(sistem optic
convergent ce formeaza imaginea)(fig.3)

Claritatea imaginii se realizeaza prin deplasarea obiectivului fata de pozitia fixa a


filmului.Obiectivul este prevazut cu o diafragma circulara reglabila,cu ajutorul careia,se regleaza
fluxul luminos incident(cu cat diametrul diafragmei este mai mic,obiectivul va forma o imagine
mai clara a mai multor puncte asezate de-a lungul axei optice a aparatului,rezulta o profunzime
mai mare a campului).
Exista o mare varietate constructiva de aparate fotografice dupa scop(cu obiective
universale,obiective de portret,obiective de peisaj,…).
Problemele referitoare la aparatele fotografice se rezolva folosind formulele lentilelor,prin
exprimarea”distanta-obiect mare” intelegandu-se –X1=infinit.

Obiectivul este partea cea mai importanta avand rolul sa proiecteze pe senzorul CCD al aparatului
digital sau pentru aparatele cu film, pe emulsia fotosensibila a filmului, o imagine cat mai clara. El
poate fi format din una sau mai multe lentile alaturate din sorturi de sticla diferite. Cu o singura
lentila nu se poate obtine o imagine convenabila datorita aberatiilor ca astigmatism, aberatie
cromatica, distorsiune, coma, curbura imaginii spre margini, etc. Pentru corectie s-a ajuns la
concluzia ca un obiectiv trebuie sa aiba 4-8 sau chiar 10 lentile, lipite intre ele cu rasini speciale.

In scopul evitarii pierderilor de lumina in acest complicat sistem optic, echivalent in final cu o
lentila convergenta groasa, obiectivele moderne sunt acoperite cu unul sau mai multe straturi
antireflectante, care le dau, datorita fenomenului de interferenta, o culoare albastrui-roscata. Acest
tratament ajuta si la fotografierea color. Exista o mare varietate de tipuri de obiective avand cele
mai diverse destinatii.

In figura este reprezentat un obiectiv aplanat, format din 4 lentile, corectat pentru aberatia de
sfericitate si cromatica.

Marimi caractistice

Deschiderea relativa.

Daca d este diametrul deschiderii utile a obiectivului (deschiderea diafragmei) si f distanta focala a
lui, atunci raportul d/f se numeste deschidere relativa a obiectivului. De obicei pe montura
obiectivului este notata deschiderea realtiva maxima. De exemplu un obiectiv cu f de 50 mm si
deschidera maxima a diafragmei de 25 mm rezulta deschiderea relativa maxima este d max / f =
25:50; deci pe montura va fi scris 1:2.

Aceasta deschidere relativa maxima se mai numeste si luminozitate.

D i s t a n t a f o c a l a. (focal length)

Este cea mai importanta caracteristica a obiectivului fotografic, fiind determinata atat de curbura
lentilei cat si de puterea sa de refractie. Ea se exprima in mm si se noteaza astfel: F � 50, F � 75,
uneori in cm , de exp. F � 13,5 cm. S-au construit obiective cu diferinte distante focale, cuprinse
intre 20 mm si 2000 mm.
Cu cat distanta focala este mai lunga, cu atat mai mare va fi si imaginea obiectului fotografiat, din
acelas punct de statie, in schimb unghiul de camp , adica suprafata de imagine egal de luminoasa si
clara cuprinsa in imagine este mai mic.

Acest unghi de camp depinde in o oarecare masura si de diafragma ( blenda ), dispozitiv destinat
dozarii cantitatii de lumina care intra in aparat.

P r o f u n z i m e a c a m p u l u i. (DOF - depth of field)

Se numeste distanta in limitele careia obiectele asezate la intervale diferite fata de obiectiv apar
clare in imaginea formata pe senzorul CCD la aparatele digitale sau pe filmul fotosensibil la
aparatele cu film, atunci cand punerea la punct se face pentru unul din aceste obiecte. Aceasta
calitate depinde de distanta focala (profunzimea creste odata cu marirea distantei focale), de
deschiderea utila a obiectivului (de micsorarea orificiului diafragmei), de distanta pana la obiectul
pentru care s-a facut punerea la punct, precum si de neclaritatea maxima admisa la fotografiere.

Profunziea de camp denumita si zona de claritate se intinde inaintea si inapoia obiectului pentru
care s-a facut punerea la punct.

Cu cat diafragma este mai inchisa, cu atat acest interval de neclaritate creste si de aceea, acolo
unde lumina o permite, se va folosi o deschidere mica pentru o profunzime mare, mai ales pentru
peisaje.

Pe montura aparatelor traditionale, unde reglarea obiectivului se face manual, se afla înscrisa o
scara a distantelor, alta a diafragmelor, cu un reper cu ajutorul caruia se poate afla usor zona de
claritate aparatului în functie de distanta pana la obiect.

Daca este bine corectat, un obiectiv fotografic formeaza cu mare precizie imaginea unui punct
situat pe axul optic sau a unor multimi de puncte din vecinatatea axului, situate pe un plan
perpendicular pe ax ( plan de punere la punct )
In figura, in planul E unde asteptam formarea imaginii se formeaza imaginile clare ale punctelor
din planul ce trece prin punctul A1 , situat la distanta p1 de obiectivul L . Orice punct din afara
acestui plan nu va mai da o imagine punctiforma în E, ci o pata circulara. Deci punctele A1 ' si A1
'' vor forma în planul unde se asteapta formarea imaginii (senzorul CCD sau emulsia fotografica)
câte un cerc de difuzie, de raze r1 si r2 . Diametrul acestor cercuri îl reprezinta distantele din
planul E de la A2 pana la punctul din acest plan prin care trece raza de lumina care ajunge în A2 ' ,
respectiv punctul din panul E prin care trece raza de lumina care ajunge în A2 '' .

Daca aceste raze geometrice sunt destul de mici, mai mici decât puterea separatoare a ochiului,
cele doua pete circulare vor aparea ca fiind punctiforme pentru observatorul ce priveste direct
imaginea deja proiectata. Raza maxima admisibila a petelor în acest caz este r = 0,1 mm. Daca
imaginea obtinuta urmeaza sa fie marita, claritatea ei trebuie sa fie si mai riguroasa, admitându-se
de obicei r = 1/30 mm.

Asadar, daca petele circulare formate de intersectia conurilor de lumina provenite din A1 ' si A1 ''
cu planul unde se formeaza imaginea (senzorul CCD sau placa fotografica) au raza mai mica de
1/30 mm, aceste pete vor aparea ca imagini ale punctelor respective, necoplanare, pe planul
imaginii, desi riguros vorbind, imaginile geometrice ale acestora se formeaza în spatele planului E,
în A2 ' si respectiv în fata planului E, in A2 '' asa cum se vede în figura.

Datorita deci puterii separatoare limitate a ochiului omenesc, se pot obtine imagini clare în planul
filmului, nu numai pentru punctele din planul punerii la punct, ci si pentru altele situate la o
anumita � adâncime � de-a lungul axului optic.

Dar cât de mare este aceasta adâncime? Marimea X ce trebuie calculata, in cazul în care obiectivul
a fost pus la punct pentru obiectul A1 se numeste profunzimea câmpului.

Astfel, tinem cont de faptul ca razele r1 si r2 sunt foarte mici si în urma unor calcule pur
geometrice se obtine variatia profunzimii în functie de distanta pâna la obiect si deschiderea
diafragmei h ( f - distanta focala ):
Dar în cazul obiectivului fotografic îmaginile obiectelor se formeaza foarte aproape de focar încât

practic . Din aceasta cauza, marirea liniara , de unde:

Cum ro este foarte mic, se poate neglija termenul ro*ro, deci:

Notând D = 2 r diametrul petei circulare admisibile de in planul unde se formeaza imaginea si


introducând diametrul 2h al diafragmei se obtine expresia des întâlnita în practica fotografica:

Relatia arata ca, fiind dat punctul A1 prin distanta de punere la punct p1 (adica o marire liniara

data), profunzimea câmpului poate fi marita prin micsorarea deschiderii 2h a diafragmei


obiectivului sau a deschiderii relative a lui, 2h / f .

De aceea, daca se doreste fotografierea, de exemplu, a unui grup numeros de persoane, se va alege
o diafragma suficient de mica, astfel ca imaginea fiecarei persoane sa apara clar pe senzor sau film.

De asemenea, se constata ca profunzimea creste odata cu descresterea patratului maririi liniare, sau
cu cresterea patratului distantei de fotografiere. Asadar, precautii mai mari privitoare la zona de
claritate se vor lua mai ales la distante mai mici deoarece la aceste distante, aceasta zona este mai
putin întinsa.

Concluzii: In urma efectuarii acestui referat,am luat cunostinta cu optica aparatului


fotografic,am definit si am clasificat instrumentele optice,am studiat marimile caracteristice de
exemplu deschiderea relativa,distanta focala si profunzimea cimpului.Acest referat ma ajutat sa
aflu mai multe despre optica fotografica si cu usurinta sa aplic experiente practice pe parcurs.

Bibliografie:internet. www.fotodigital.ro , www.fotocamera.ro,www.referatele.com etc.