Sunteți pe pagina 1din 2

Tema 5: Mecanismul actului infractional

1.
2.
3.
4.
5.
6.
7.

Conceptul mecanismului actului infractional


Motivatia comportamentului,necesitatile si interesele
Rolul situatiei concrete in geneza actului infractional
Luarea deciziei si planificarea activitatii infractionale
Realizarea deciziei si comportamentul podt criminal
Orientarea antisociala a personalitatii infractorului
Situatia preinfractionala si mecanismul trecerii la act

5.Comportamentul infractional-procesul ce se desfasoara in timp si spatiu care include in


sine faptele obiective ce formeaza componenta de infractiune precum si fenomenele sau
procesele psihologice care determina savirsirea actului infractional.
Orice act atit licit cit si ilicit are loc in incinta unui proces care incepe cu aparitia in
psihicul individului a ideii de al comite si se realizeaza cu realizarea acestei idei,adica cu insasi
comiterea faptei,iar daca fapta comisa va constitui o infractiune procesul in cauza poate fi definit
ca mecanism al actului infractional.
6. Orientarea antisociala a personalitatii infractorului
Dupa cum se mentioneaza in literatura de specialitate,orientarea antisociala a
personalitatii infractorului este diferita ca grad de intensitate si mod de manifestare.
Din aceste considerente conceptul de orientare antisociala a personalitatii dobindeste 2
semnificatii:
1. Intr-o prima acceptiune el defineste incapacitatea individului de a raspunde adecvat
sistemului de norme si valori promovat de societate.
Individul orientat antisocial recunoaste sistemul licit de valori,dar perosnalitatea sa prezinta o
disfunctie,o inadaptare nereusind sa reactioneze intotdeauna in conformitate cu aceste norme si
valaori.
2. Intr-o a doua acceptiune personalitatea orientata antisocial elimina sistemul de norme si
valori general acceptate de societate insusindusi norme si valori proprii care sunt contrare
celor eliminate.
In acest caz numai este vorba de o disfunctie sau de o inadaptare ci dimpotriva personalitatea
infractorului este pedeplin adaptata dar la norme si valori ilicite.
Aceste tip de personalitate orientata antisocial apartine de regula recedivitilor.
Gradul de intensitate a orientarii antisociale a personalitatii infractorului sugereaza
pericolul social potential pe care il prezinta acesta.
Spre exemplu un individ neadaptat,dar care nu contesta sistemul de norme si valori impus
de societate prezinta un pericol social potential mai redus desi intr-o situatie concreta favorabila
el poate savirsi o infractiune.
Etiologia faptei antisociale nu presupune doar existenta unui anumit tip de personalitate
ci si a unei situatii concrete din viata,deoarece actul infractional constituie raspunsul pe care
personalitatea orientata antisocial ii ofera unei situatii determinate.
Situatia preinfractionala-un ansamblu de circumstante exteriaore presonalitatii delicventului care
preceda actul infractional.
In literatura de specialitate se face distinctie intre 2 elemente ale situatiei preinfractionale:

1. Evenimentul (seria de evenimete) care determina aparitia ideii infractionale in minte


delicventului
2. Circumstantele in care fapta antisociala se pregateste si se executa
Evenimentul poate avea o larga variabilitate in timp el poate fi raspunsul instantaneu la o
provocare ori poate preceda cu mult formarea ideii infractionale.
In primul caz putem exemplifica prin savirsirea unui omor in cazul flagrantului de adulter sau
executarea furtului cind ideea faptei antisociale survine ca rezultat in etiologia infractiunii,el
poate fi decisiv in cazul prezentat al infidelitatii conjugale poate fi nesemnificativ cum ar fi in
cazul omorului comis de un alcoolic.
Al doilea element vizeaza circumstantele fara legatura cu motivatia infractionala dar decisive in
trecerea la actiuni
Astfel prezenta unei arme (in cazul infractiunilor savirsite cu violenta),a unei portite deschise (in
cazul furturilor) favorizeaza realizarea procesului infractional.
Fara indoiala ca intre diversele elemente ale situatiei preinfractionale voctima are un rol
inportant ea poate fi provocatoare,neglijenta sau indiferenta de comiterea unei infractiuni.
7.Mecanismul trecerii la act
Trecerea la savirsirea actului infractional este elementul care diferentiaza infractorii de
noninfractorii.
Analiza trecerii la act surprinde momentul impactului dintre personalitate si situatia concreta de
viata.
Personalitatea prezinta interes sub aspectul intensitatii orientarii sale antisociale,precum si a
trasaturilor de craracter care o sustin ca egocentrismul,agresivitatea,indiferenta
afectiva,labilitatea.
Situatia concreta de viata asa cum s-a aratat creaza premise mai mult sau mai putin favorabile
trecerii la act.
In functie de intensitatea orientarii antisociale a personalitatii infractorului pentru a se trece la
savirsirea infractiunii situatia concreta de viata poate imbraca atit forma conditiei necesare cit si
pe cea a conditiei necesare si suficiente.
Odata intrunite aceste criterii subiectul este pus in situatia de a delibera si a opta intre mai multe
variante de comportament.
In procesul psihologic de deliberare intervin criterii:
1. motivationele (mobilul-scop),
2. valorice (semnificatia sociala si juridica a faptei)
3. morale,afective si materiale (conditii concrete de realizare a faptei)

S-ar putea să vă placă și