Epidemiologia

cancerelor
Dr. Sorina Sabo

Baia Mare, oct. 2009

DEFINITIE

Epidemiologia cancerului urmareste identificarea

factorilor implicati in aparitia bolii si are un rol
esential pentru elucidarea mecanismelor de
producere, pentru combaterea sau prevenirea ei.

Studiile epidemilogice au contribuit la cunosterea

multor aspecte ale etiopatogenezei cancerului prin
identificarea unor fenomene si corelatii sau prin
formularea unor ipoteze care au fost verificate
experimental sau clinic.
INTRODUCERE
Epidemiologia cancerului se ocupa cu studiul
raspandirii cancerului in populatia umana in
functie de sex, varsta, profesie, spatiu si timp
precum si al factorilor de risc ce contribuie la
aceste fenomene.
Scopul principal - investigarea cauzelor
acestora si identificarea factorilor implicati in
producerea bolii.
Epidemiologia cancerului
Subdiviziuni:
Epidemiologia cancerului cuprinde trei mari ramuri:
 Epidemiologia descriptiva- studiaza raspandirea
si progresia cancerului precum si decesele prin
cancer la nivelul unei populatii;
 Epidemiologie analitica- studiaza loturi restranse
populationale evaluand pentru fiecare caz riscul de
cancer ( verifica analitic la nivel individual rolul
factorilor de risc sau de protectie);
 Epidemiologia experimentala- masoara efectele
factorilor de risc asupra populatiei si stabileste daca
exista o relatie cauzala intre boala si factorii
potentiali cancerigeni ( controleaza o ipoteza
elaborata descriptiva si verificata analitic).
Epidemiologia descriptiva
In cadrul epidemiologiei descriptive se
urmareste identificarea unui proces
epidemiologic, apoi masurarea si descrierea
sa. Aceasta opereaza cu indicatori sau indici.
Sunt descrise doua categorii de indicatori:
 I. EXTENSIVI: sau de greutate specifica
sau de structura.
 II. INTENSIVI: indici de frecventa sau de
intensitate.
Epidemiologia descriptiva
Acesti indicatori arata intensitatea fenomenului sau a
unei parti din acesta, la nivelul unei populatii bine
delimitate in timp si spatiu.
Pentru a obtine valoarea reala a acestor indicatori sunt
necesare cateva conditii esentiale:
 inregistrarea si comunicarea corecta a tuturor
cazurilo de cancer;
 precizarea timpului si ariei geografice pentru care se
face aprecierea indicatorilor;
 prelucrarea exacta a datelor obtinute.
I. INDICATORII EXTENSIVI
Reprezinta un raport procentual al partii din fenomenul
studiat fata de intreg.
Sunt utili in oncologie deorece ajuta la obtinerea unor
date privind:
 procentul de imbolnaviri prin cancer pentru o
anumita localizare;
 procentul diferitelo tipuri histologice de leziuni
maligne ale unui anumit organ;
 repartizarea corecta a unor fonduri pentru
tratamentul neoplaziilor in raport cu procentul de
imbolnaviri.
II. INDICATORI INTENSIVI
Arata intensitatea fenomenului sau a unei parti
din acesta raportat la o populatie bine
delimitata in timp si spatiu.
Principalii indicatori intensivi utilizati sunt:
 Incidenta

 Mortalitatea

 Indicele de fatalitate

 Prevalenta.
II. INDICATORI INTENSIVI
1. INCIDENTA - reprezinta numarul de cazuri
noi de boala (cancer) ce apare intr-o anumita
perioada de timp (de regula un an), intr-o
comunitate populationala bine delimitata
geografic, raportata la 100000 de locuitori.
Se poate calcula pe grupe de varsta, sex, rasa,
etnie, mediu de locuit ( urban sau rural),
categorii sociale, stare materiala,
predispozitie genetica, factori psihologici, etc.
II. INDICATORI INTENSIVI
2. MORTALITATEA: reprezinta numarul de decese
prin cancer intr-o comunitate populationala dintr-o
arie geografica bine determinata, intr-o anumita
perioada de timp (de regula un an) impartit la
numarul de locuitori ai respectivei comunitati si
inmultit cu 100000.
3. INDICELE DE FATALITATE: exprima procentul
deceselor prin cancer din subpopulatia de bolnavi
cu cancer
(= Nr. de decese prin cancer impartit la nr. de bolnavi
de cancer si inmultit cu 100).
II. INDICATORI INTENSIVI

4. PREVALENTA: reprezinta nr. de cazuri noi si

vechi de boala la un moment dat ( de regula
un an) dintr-o comunitate populationala bine
definita geografic, raportat la 100000 de
locuitori.
IMPORTANTA INDICATORILOR
STATISTICI
 Stabilesc situatia reala a cancerului intr-o anumita
perioada de timp;
 Orienteaza asupra eficientei diagnosticului si a
tratamentelor in cancer;
 Permit compararea situatiei cancerului in diverse
regiuni sau tarisi, astfel, formularea unor ipoteze
privind anumiti factori de risc;
 Ajuta la stabilirea unor prognoze si elaborarea unor
programe obiective de combatere a cancerului.
SURSE DE INFORMARE PENTRU
OBTINEREA INDICATORILOR
 fisele de consultatie sau carnetele de
sanatate individuale;
 certificatul de deces (are valoare diagnostica
daca diagnosticul de certitudine a fost pus in
timpul vietii sau la examenul necroptic);
 registrul spitalicesc de cancer;
 registrul national de cancer.
EPIDEMIOLOGIA ANALITICA
Ajuta la descoperirea factorilor de risc, deci la
stabilirea etiologiei cancerului si la evaluarea
corecta a starii de sanatate.
In acest tip de epidemiologie se folosesc
anchete epidemiologice:
 Prospective;
 Retrospective.
TIPURI DE ESANTIOANE
 Tip I - lot populational reprezentativ din punct de
vedere statistic;
 Tip II - doua loturi, unul expus factorilor de risc si un
lot martor neexpus factorilor de risc;
 Tip III - un lot de bolnavi de cancer si un lot martor
fara cancer.
 Studiile pe COHORTE (contingente) se realizeaza
prin urmarirea evolutiei imbolnavirilor prin cancer
intr-un grup populational nascut la o anumita data
(contingent).
ANCHETA PROSPECTIVA

Ancheta prospectiva presupune formarea a doua loturi

reprezentative cu respectarea regulilor
esantioanelor, un lot supus actiunii unor factori de
risc cunoscuti si un lot martor neexpus acestor
factori.
Se precizeaza numarul de imbolnaviri prin cancer in
cele doua loturi intr-un anumit interval de timp si se
compara.
Cele doua loturi trebuie sa fie corect urmarite si sa
ramana omogene pe toata perioada de studiu;
Se folosesc esantioane de tip I si II.
ANCHETA RETROSPECTIVA
 foloseste doua loturi, unul test si unul martot, dar evidentiind
factorii de risc din antecedentele bolnavilor;
 datele se culeg din evidentele primare ale unitatilor sdanitate;
 se stabileste numarul de bolnavi cu factori de risc in cele doua
loturi si se compara;
 se folosesc toate cele trei tipuri de esantioane.
 Principalul rezultat al anchetelor epidemiologice oncologice
prospective si retrosp[ective este determinarea riscului de a face
cancer.
RISCUL RELATIV
RISCUL RELATIV reprezinta raportul dintre
incidenta bolii la persoanele expuse factorilor
de risc si incidenta bolii la persoanele
neexpuse.
Cu cat riscul relativ este mai mic cu atat
factorul de risc luat in considerare are o
posibilitate mai mica de a determina cancer.
RISCUL ATRIBUABIL
RISCUL ATRIBUABIL - reprezinta efectul
expunerii sau inlaturarii unuia sau mai multor
factori de risc;
Poate fi apreciat numai in cadrul anchetelor
prospective.
Epidemiologia cancerelor
Epidemiologia cancerelor se defineste sub trei
aspecte:
 Studiul dinamicii imbolnavirilor si deceselor prin
cancer, raportate la populatia unei tari sau regiuni
geografice;
 Studiul factorilor de risc ce concura la aparitia
acestei afectiuni;
 Sugereaza masuri de limitare sau inlaturare a
efectelor acestori factori (preventie secundara).
 FACTORI DE RISC IMPLICATI IN
ETIOPATOGENIA CANCERELOR

Confirmarea rolului etiologic al unor factori de risc in

aparitia cancerului are la baza stabilirea unei
corelatii intre expunerea individului la acesti factori si
aparitia bolii,precum si demonstrarea unei incidente
crescute a bolii la populatia expusa comparativ cu
cei neexpusi.
Datorita intervalului mare de timp de la momentul
expunerii si pana la aparitia bolii clinic manifeste,
demonstrarea rolului etiopatogenetic al diferitilor
factori de risc este deseori dificila.
FACTORI DE RISC
Dupa natura lor, factorii de risc se impart in:
 factori ambientali si factori comportamentali-
factori de risc exogeni responsabili de 80-90% din
cancere;
 factori constitutionali( proprii organismului)- factori
endogeni responsabili de 10-20% din cancere.
Factorii de risc exogeni pot fi identificati si inlaturati,
permitand astfel realizarea unei profilaxii primare.
FACTORII DE RISC AMBIENTALI
Pot fi factori fizici, chimici, virali, etc.
I. Factori fizici:
 1. Radiatiile ionizante:
 - radiatii electromagnetice( X si γ);
 Radiatii corpusculare incarcate electric;
 Radiatii corpusculare neutre electric.
 Radiatiile ionizante au efect carcinogen mai ales pe celulele aflate in
diviziune( gonade, glanda mamara la tinere, etc). De aceea iradierea
la varste tinere este mai riscanta decat la adulti sau varstnici..
Iradierea poate produce cancere in zona iradiata dar si hemopatii
maligne( leucemii).
 2.Radiatiile ultraviolete au energie joasa si penetranta redusa.
Studiile epidemiologice evidentiaza o incidenta crescuta a
cancerelor cutanate la persoane ce se expin prelungit la radiatii
solare.
I. Factori fizici
 3. Radonul- gaz radioactiv prezent in atmosfera
terestra care se gaseste in cantitati crescute in
soluri si roci in anumite regiuni geografice, in unele
materiale de constructii.
Expunerea la niveluri crescute de radon creste
incidenta cancerului bronhopulmonar( minerii din
mine de uraniu).
 4. Traumatismele- factor etiologic in producerea unor
tumori osoase, de parti moi, mamare, testiculare, etc.
De multe ori, traumatismele singure nu pot fi
raspunzatoare de aparitia unui cancer si au doar rol
revelator in descoperirea acestuia.
I. Factori fizici
Microtraumatismele repetate prin iritatia cronica pe care o produc pot
genera displazii care se pot transforma malign (proteze defectuoase
sau resturi radiculare in cavitatea bucala, traumatisme repetate
asupra unor cicatrici, nevi pigmentari, fistule cronice, etc. pot
constitui factor de risc pentru malignizare).
 5. Corpii straini

Iritatia cronica produsa de corpi straini poate declansa malignizarea.

Ex: fibre de azbest sau de sticla inhalate pot determina cancere
bronhopulmonare, mezotelioame. Procesul de carcinogeneza
este influentat de lungimea fibrelor, fapt ce pledeaza pentru
natura mecanica, nu chimica a procesului.
 6. Campul electromagnetic generat de diferite aparate
electronice si electrocasnice (cuptor cu microunde, telefoane
mobile si fixe, televizoare, etc.).
II. Factori chimici
II. Factori chimici- hidrocarburi aromatice policiclice,
pesticide, erbicide, aditivi alimentari, conservanti,
produse cosmetice, medicamente, alcool, tutun,
nichel, crom, azbest, arsen, etc.
In cazul carcinogenilor chimici exista o latenta mare de la
mometul expunerii si pana la aparitia bolii.
Carcinogenii chimici necesita administrari repetate
pentru a produce tumori.
Perioada de latenta dintre momentul aplicarii agentului si
aparitia tumorii este invers proportionala cu doza
zilnica si doza totala a carcinogenilor.
II. Factori chimici
1. Factorul ocupational si industrial
Procesele chimice industriale ar fi responsabile de 2-4%
din totalul deceselor prin cancer.
2. Erbicidele si pesticidele au fost implicate in producerea
mai multor tumori: limfoame, leucemii, sarcoame de parti
moi, cancere de colon, plaman, ovar, etc.
 3. Poluarea atmosferica si a apelor- rol redus( 1-5%);
continutul redus in benpiren al gazelor de esapament
poate explica incidenta crescuta a unor cancere in
mediul urban.
II. Factori chimici
 4. Medicamentele
Medicatia citotoxica antineoplazica prezinta un risc
crescut de cancer. Cancerele secundare survin
dupa o perioada de latenta in special in urma
tratamentelor citostatice efectuate in copilarie. Se
estimeaza ca 3-12% din copii tratati pentru cancer
vor dezvolta un nou cancer in urmatorii 20 de ani.
O parte din aceste neoplazii secundare se datoreaza
unei susceptibilitati genetice crescute.
III. Factori infectiosi
1. Virusuri- v. Epstein-Barr in cancer de
rinofaringe si limfom Burkit, v. hepatitice in
hepatocarcinoame, papiloma virusurile
umane in cancerul de col uterin, penis, vulva,
HIV in limfoame mai ales cerebrale, sarcom
Kaposi, etc.
Virusurile actioneaza sinergic cu alti factori fizici
sau chimici; ele nu realizeaza transformarea
in toate celulele, dar transformarea se
transmite generatiilor urmatoare de celule.
III. Factori infectiosi
2. Paraziti
Unii paraziti intalniti preponderent in anumite
regiuni geografice au fost asociati cu
incidenta crescuta a unor cancere:
schistostoma haematobium- cancerul vezicii
urinare pe valea Nilului, clonorchis sinersis-
cancer de cai biliare in China; trichomonas-
cancer de col uterin.
III. Factori infectiosi
3. Bacterii
 Helicobacter pylori a fost implicat in
etiopatogenia neoplasmului gastric alaturi de
alti factori.
4. Fungi
 Infectia candidozica a fost citata ca factor de
risc in producerea cancerului de col uterin.
FACTORI DE RISC
COMPORTAMENTALI
Factorii de risc comportamentali implicati in
aparitia bolii canceroase sunt:
 Fumatul;

 Alcoolul;

 Dieta;

 Comportamentul sexual si reproductiv;

 Stressul;

 Etc.
1. Fumatul
Fumatul este responsabil de peste 25-40% din decesele prin
cancer. Este corelat cu cancerul bronhopulmonar dar si cu cel al
cavitatii bucale, faringelui, vezicii urinare, laringelui, esofagului,
colului uterin.
 Riscul depinde de: intensitatea fumatului, varsta la debut, durata
in timp, numarul tigarilor.
 Fumatul pasiv este implicat de asemenea in aparitia unor
cancere.
 Mestecatul tutunului este implicat in cancerul cavitatii bucale.
 Sistarea fumatului determina descresterea incidentei cancerului
pulmonar.
1. Fumatul
 In fumul de tigara se gasesc, in principal, trei
categorii de substante cu actiune
carcinogena:
 hidrocarburi policiclice aromatice
 nitrozamine, amine aromatice
 alti compusi cu actiune posibil carcinogena:
nichel, cadmiu, poloniu, uretan, formaldehia, etc.
2. Alcoolul
 Consumul de alcool este legat de aparitia
cancerelor de:
 laringe
 Esofag
 Ficat
 Cavitate bucala
 Faringe.
 Alcoolul si fumatul au actiune sinergica in
determinarea aparitiei cancerelor de limba si esofag.
Actiunea sa depinde de asemenea de intensitatea si
durata expunerii.
3. Dieta
Unele alimente sunt direct sursa de
carcinogeni sau procarcinogeni:
 compusi din plante precum ceaiul, cafeaua;
 produsi chimici, microbieni sau fungici aparuti in
timpul prepararii sau conservarii alimentelor;
 aditivi alimentari (coloranti sintetici, indulcitori,
condimente);
 produsi contaminati (conservare prin fum,
pesticide, erbicide).
3. Dieta
Alimente care favorizeaza formarea carcinogenilor:
 excesul de sare poate favoriza aparitia cancerului gastric,
esofagian;
 excesul de grasimi favorizeaza cancerul de colon, rect, san,
endometru;
 excesul de colesterol poate duce la un hiperestrogenism cu
cresterea riscului de cancer mamar si de endometru;
 continutul crescut in proteine al alimentatiei favorizeaza
proliferarea epiteliului intestinal prin intermediul amoniacului,
care intensifica rata de proliferare si scurteaza durata de viata a
celulelor epiteliale favorizand oncogeneza.
3. Dieta
Efecte protectoare ale unor alimente prin modificarea
efectelor carcinogenilor:
 fibrele vegetale- rol absorbant asupra substantelor
carcinogene si prin stimularea peristaltismului
protejeaza de cancerul colorectal;
 constituienti alimentari cu rol antioxidant: seleniu,
calciu, vit. C, vit. A;
 Vit.D- rol antiproliferativ direct prin favorizarea
diferentierii celulare normale;
 Vitaminele din grupul B favorizeaza activarea
metabolismului celular detoxifiant.
4. Comportamentul sexual si
reproductiv
 Varsta precoce a menarhei, varsta tardiva a
menopauzei sau absenta sarcinilor prin expunerea
mai indelungata la estrogeni determina un risc
crescut de cancer mamar.
 Cancerele uterine, ovariene si mamare sunt mai
rare la femeile cu multi copii si la cele cu sarcini la
varste tinere.
 Cancerul de col uterin este asociat cu
promiscuitatea sexuala, cu contacte sexuale
frecvente, la varste precoce, cu parteneri multipli.
5. Stresul
Factor de risc atat endogen cat si exogen,
cunoscut ca fiind asociat cu cresterea
incidentei cancerului fara a se fi determinat o
cauza precisa.
FACTORII DE RISC
CONSTITUTIONALI
Permit identificarea persoanelor cu risc crescut
si masuri de depistare precoce, dar nu si
realizarea unei profilaxii primare, deoarece
acestia nu pot fi, de regula, inlaturati.
Responsabili de aparitia a 10-20% din cancere.
1. Terenul genetic
Frecventa cancerelor umane determinate
genetic este 5-10%.
Forme ereditare
- cancere mostenite cu transmitere directa.
- frecventa crescuta la membrii familiei;

- aparitia la varste tinere;

- caracter multifocal sau bilateral;

Forme cu predispozitie familiala

1. Terenul genetic
Forme de transmitere
 Se transmite direct procesul malign;

 Se transmite o gena modificata care determina

predispozitie la aparitia cancerului;
 Se transmit afectiuni cu potential mare de
malignizare
 polipoza colonica
 neurofibromatoza
 sindroamele de instabilitate cromozomiala
 etc.
2. Factorii hormonali
 Excesul de estrogeni, prolactina si deficitul de
progesteron predispun la cancer mamar (menarha
precoce, menopauza tardiva, varsta inaintata la
prima sarcina, nuliparitatea).
 Criptorhidia predispune la cancer testicular.
 Diabetul predispune la cancer de endometru.
 Hiper sau hipotiroidia pot predispune la cancer
mamar.
 Hipotiroidismul de durata poate duce la cancer
tiroidian.
3. Factori imunologici
 Deficite imune congenitale sau dobandite;
 Deficite imune permanente sau temporare
(varstnici, convalescenta prelungita a unor
boli, stress, tratamente imunosupresoare,
etc.).