Capitolul I SISTEMUL OSOS (SYSTEMA SKELETALE) Notiuni generale despre schelet. Oasele, in ansamblu, constituie schele- tul gi, impreuna cu articulafiile, reprezinta clementele pasive ale aparatului lo- comotor, care sunt puse in migcare de elementele active, respectiv de muschi, Osul (0s) reprezinta un tesut viu. El este organ de sprijin pentru fesuturile moi, musculatura si organele interne si opune rezistenta fortei de atractie gravi- tationala care tinde sa atraga corpul uman la suprafata terestra. In felul acesta scheletul reprezinta o constructie antigravitationalA. Oasele exercita functia de protectie a organclor de importanta vital, a trunchiurilor vasculare gi nervoase de eventualele actiuni traumatizante. Astfel craniul constituie o cutie rezistenta care protejaza cu siguranta substante find a encefalului de traume. Cutia toraciea asigura protectia inimii, plamanilor, va- selor sangvine mari. Oasele coxal gi sacrul feresc de leziuni organele dispuse in cavitatea pelvisului. Majoritatea oaselor reprezinta parghii, asupra cdrora actioneaza tractiunea muscular Casele joac rolul de depozit pentru unele substante, inclusiv sdruri minerale care se contin in organism gi participa la metabolismul salin. S-a constatat faptul cin caz de administrare a calciului radioactiv deja peste 24 de ore mai mult de jumatate din atomii marcati este concentrata in tesutul osos. Strontiul radioactiv se acumuleazd in oase, fapt care poate duce la dezvoltarea tumorilor maligne. In fine exista o legalurd eseufiali ture schelet gi sistewul vascular. Oascle constituie recipiente pentru maduva osoasa, ce prezintd un organ de hemato- poieza. In conformitate cu unele date recente sistemmul osos reprezinta un imens depozit de sange in care se afla pana la 50% din tot sangele din organism. Osul reprezinta un organ, care consta din mai multe componente legate functional si ca organ se afla in stransé legatura cu activitatea vitalé a intregului organism. ‘Transforminri Hlogenctice, La cordatele primitive, de exemplu, Ia amfiox, scheletul este re- prezentat prin coarda dorsala. In cursul evolufiel ulterioare scheletul a trecut prin trei stadit~ stax dial membranos, stad rartilaginas i.crl esos, pent care deept material a sereit mezenchinel De acum la amfox in jural coardei dorsale se observa aparitia unei membrane fine, care reprezint& inceputul scheletului membranos, In urmatoaree stadii ale evolutiei, de exemplu, la pgtit cartilag- ogi, scheletul membranos exist in special in stadille dezvoltarii embrionare, iar Ja formele adulte este inlocuit prin cartilaje. La vertebratele superioare seheletal cartilaginos este inlocuit prin sehelet (0808. Acesta find un sprijin mai solid pentru corpul animalului, a jucat un rol destul de important Ja iegirea vertebratelor pe uscat, unde sarcina mecanic a scheletului a devenit cu mult mai mare 16CCAPITOLUL Sistem osos decat in mediul aevatic. Ins in uncle portiuni ale acheletului chiar gi la vertebratele superioare, in- ‘lusiv omul, se pastreaza ramagie at de schelet cartilaginos gi conjuncti cat gi de coarda, ‘a scheletului din cursul flogenezei se repeti gi In dezvoltarea em- Dezvoltarea gi cregterea oaselor. La inceputul ontogenezci scheletul este format din fesut conjunctiv tanar ~ mezenchim, care, cu excepia celei mai mari pari din segmental capuly este Inlocuit cu tesut cartlaginos. Apoi incep sa aparit centre de osiicare, Oasele, ce apar direct in sche- eral mezenchimal, in urma osificarii endesmale (endoconjunctivale) se numese primare, sau de protectie (multe din oasele craniulu). Insii majoritatea oaselor scheletului se dezvoltd prin nfocuirea cartilajului si deacea se numese secundare, sau suplimentare. Ele apar in rezultatul osificiril intra cartilaginoase, eau encondrale, ¢1a cele pericondrale, la care fesutul osos apare intai pe suprafara cartilajului, sub pericondrul care il acopera. In partea de milo a diafize’ oaselor lung osificarea incepe dupa tipul pericondral, cel encon- ddral apirind ceva mal tarziu. Ulterior, pe suprafata diafizei, sub periost, apar straturi noi de fesut 0608 (osificare periostal), ceva ce asiguri cresterea in grosime a osului. Paralel cu acest proces, prin distribuirea gi resorbtia fecutului spongios din interiorul osului, ce formeaza cavitatea medulara, Cregterea in lungime a diafizelor se produce prin inlocuirea fesutului cartilaginos le capetee lor. ‘Capetele ticular le onselor lung) ~epifiele range mule Ginip exe iaginomse, fl Geatele excast drale de osificare apar consecutiv in ele doar in cursul primului deceniu. In cursul Intregit perioade ‘acresteri ulterioare centrele de osificare din epiize sunt delimitate de diafize printr-o zona cartila~ ‘ginoasd - lina epifizard. Centrele de osificare din multe apofize ale oaselor si In toate oasele scurte au nastere, ca $i in epifze, dupa tipul encondral. Oasele plate se dezvolta atat ca cele primare (de ‘exemplu in craniu), eat si ca cele secundare (omoplatul). Diferite parti ale unor oase mixte (de exem~ plu sfenoidul) se dezvotts gi pe o cale si pe cealalt Incepand din primele sile ae vie, fetele intrec ints-o oarecare masurA biti in ce priveste ritmul dezvoltarit §i osifearil schelerului la adolescents aceasta diferenta este de dol-teel ani. Tre- bbuie 68 tinem cont cd acest ritin depinde de o serie de condiii¢i in primul rand de alimentatia cop! lulu. Se sti, de exemplu, ca in tarile sarace, in care populatia este subalimentata in mod sistematic, dezvoltarea scheletului la copii rimane jn urma chiar din primi ani ai viet. Bolle grele 41 istovitoare, rahitismul gi tulburarie in activitatea glanidelor cu secreqie sncerna rejin si ele cresterea gi dezvoltarea scheletulul ‘Atingerea maturitti fizice a omului se exprimé prin incetarea cresteri scheletulul gi sinosto- 42a (unirea) centrelor de osifcare ale fecarui os aparte. La barbati acest proces se termina la 20-24 de ani, la feral cu 2-3 ani mal inainte. ‘Dezvoltarea scheletului omenese nu inceteaza odata cu incetarea cresteni gi atingerea depli- rej maturitat fizice. In varsta inaintata sisterstl oso suferé anumite schimbari specifice: se ez echilibreazi raportul dintre ritmul formarii gi distrugerii fesutului os0s (osteoporozd), oasele devin ‘mai subfiri, capetele articulare se deformeazs, cavitatile aeriene crese etc Clasificarea si structura oaselor Oasele au forme si structuri variabile legate de functia gi situatia lor in corp. In general intr-un os se gisesc 0 substantd compacta sau osul cortical (sub- stantia compacta corticalis) si una spongioasd (substantia spongiosa) sub aspect de retea in ochiurile careia se afla maduva osoasa. Dupa forma deosebim: oase lungi (ossa longa), oase plate (ossa plana), case neregulate (ossa irregularia), oase scurte (ossa brevia), oase pneumatice (ossa pneumatica) si oase sesamoide (ossa sesamoidea). Oasele lungi ca, de exemplu, femurul, se compun din corp (diaphysis), si din doua extremitati (epiphyses). In interiorul diafizei se giseste canalul medu- lar (cavitas medullaris), in care s¢ aflé maduva rog'c sau galbena. Oascle plate, precum oasele craniului, sunt formate din doua lame de os compact intre care se afla fesutul spongios. Oasele scurte, precum carpienele, au un strat exterior de substanta cortical, iar in interior contin tesut spongios. Oasele pneumatice (maxilarul superior, etmoidul etc.) au in interiorul lor cavitati tapetate cu mu- v #875039 *NICOLAE TESTEMITEANU® BIBLIOTECAANATOMIA OMULUI coasa si in care se gaseste aer. Oasele sunt invelite la exterior de 0 membrana numita periost in care se gisesc terminatii nervoase si vase sangvine. Canalul medular este captusit de © membrana numita endost. Vasele sangvine, impreund cu filete nervoase pi trund prin orificii nutritive foramina nutricia). Pot exista in oase canale nutritive prin care trec gi vene emisare. Structura microscopica. Tesutul osos este alcatuit din celule si substanta intercelulara. Aceast& substanta intercelulara, la randul ei, este format dintr- un sistem fibrilar gi dintr-o substanta amorfa ~ substanja fundamentala, Celulele osoase sunt de origine mezenchimatoasa. Ele sunt de trei tipuri, unele formatoare de os ~ osteoblastele ~ celule tinere gi osteocitele, celule mature si altele distrugatoare de os ~ numite osteoclaste. Osteoblastele sunt celule tinere $i foarte active metabolic; ele caracteri- zeazii tesutul si oasele tinere, in dezvoltare si reapar in procesele de reparatie i regenerare. Aceste elemente provin fie direct din celula mezenchimatoasa, fie din fibroblast. Substanta fundamenta’A este constituitd dintr-o component& organica, care este studiata pe fesuturi decalcifiate si dintr-una minerald (sau anorganica) studiata pe osul calcinat (prin ardere). a) Componenta organicd - numita oseina — este reprezentata, la micros- copul optic, printr-o mas& amorfa, ins in realitate, si faptul a fost demonstrat prin microscopia electronica, are o structuré fin granulara sau filamentoasa, determinata de prezenta condroitin-sulfatilor. Ea constituie aproximativ 34% din masa total a substantei fundamentale. Componenta organica a substanfei fundamentale este alcatuit din oseina si osteomucoid, legate atat intre ele cat si cu sistemul fibrilar, prin puternice legaturi ionice. Oseina este o scleroproteina de tip particular, insolubila la rece in apa, acizi si alcali, dar care prin fierbere prelungit in apa se transforma in gelatina. Pe de alta parte, osteomucoidul este un complex proteinopolizaharidic, similar prin constitutie cu condromucoidul din care deriva. Osteomucoidul con- tine chondroitin — sulfati, care desi se gisesc intr-o cantitate relativ micd au un semnificativ rol functional. b) Componenta minerala (anorganica) constituic apoximativ 66% din greutatea osului, ea fiind mai redusa la embrion gi la nou-nascut, ca si in unele conditii patologice (osteomalacie). Este formata din fosfat si carbonat de calciu, care au structura apatitei, ele fiind hidroxiapatite. Se mai gasesc in cantitati mici gi magneziu, flor, sulf etc. Sistemul fibrilar este reprezentat in esenta prin structuri colagene, cele elastice gi reticulare fiind putin numeroase. Structurile colagene sunt constitui- te din fibrile si fibre, uneori dispuse in mici fascicule si constituiesc, in totalitate, osteocolagenul. Orientarea lor este conditionata de fortele mecanice (de presiune i tractiune) care se exercité asupra osului: osteocolagenul constituie armatura care da rezistenta caracteristica tesuturilor osoase. Lamelele osoase. Tesutul osos are o structura lamelara, find format din unitati morfologice, numite lamele osoase, a cAror grosime este intre 5 si 10 microni (cu variatii regionale intre 4 si 12 microni). Lamelele osoase sunt ela- borate de c&tre osteoblaste, care sunt apoi inglobate in grosimea lor sub forma 18CAPITOLUL Sisternul osos de osteocite situate in locurile numite osteoplaste. Fiecare lamela este alcatuita din substanta intercelulara mineralizata, cu aspect granular sau omogen si din osteocite situate in osteoplaste gi legate intre ele printr-un sistem canalicular. In preparatele native, substanta intercelulara apare ‘clara’, in timp ce sistermul la- cuno-osteoplastco-canalicular ~ negru, datorita aerului pe care il contine. Cres- terea osului atat in grosime cat si in lungime se realizeaz& numai prin formarea de noi lamele osoase; este deci o crestere apozitionala. In cadrul tesutului osos matur deosebim tesutul osos nehaversian sau fibros si cel haversian, care se prezinté sub forma de fesut osos spongios si compact, 1, Tesutul osos nehaversian sau fibros. Tesutul osos fibros sau nehaver- sian se dezvolta prin mecanismul de osificare endoconjunctival (endesmal) $i prototipul sau este reprezentat prin osul periostal. Este un fesut dur, dens, sarac sau lipsit de spatii conjunctivovasculare. Celulele osoace sunt relativ pu- fin numeroase. In esenta este format din numeroase fascicule colagene, care reprezinta continuarea directé a celor din tesutul conjunctiv periosos: fibrele lui Sharpey (A. Policard). ‘Acest os fibros nehaversian, numit gi os periostal, formeaza stratul super- ficial al diafizelor oaselor hungi, al oaselor late gi scurte. 2. Tesutul asos haversian se prezinta sub 2 variante, fesutul osos spongios (sau areolar) si tesutul osos compact (dens). Atat fesutul osos spongios cat gi cel compact pot Iua nastere fie prin osificarea endoconjunctiva, fie prin cea en- docondralé. Diferentele structurale dintre aceste doua tipuri de fesut osos sunt determinate de dispozitia arhitecturala a elementelor constitutive si de raportul dintre spariile medulare si componenta oscasai. a) Tesutul osos spongios se gaseste la nivelul epifizelor oaselor lungi, in por- tiunea centrala a oaselor late (diploea) gi a celor scurte. El poate fi de tip imatur sau matur gi are, in mod caracteristic, un aspect “spongios” (“buretos”) vizibil si macroscopic. Aspectul spongios este determinat de existenta unor spatii (cavita. fi, areole) de marimi si forme variate, de obicei intercomunicante, pline cu ma- duva rogie hematoformatoare, spatii areolare delimitate de trabecule osoase. bj Tesutul osos compact reprezinta o structura perfectionata gi caracteriza- \@ prin predominanja componentei osoase dispuse sub forma de lamele in jurul spatillor medulare conjunctivovasculare, care sunt reduse la dimensiunile unor canale. Desi poate fi si de origine endoconjunctiva, osul compact sau dur, in mod initial provine mai frecvent in urma unei osificari endocondrale. Osul compact are 0 structura cilindrica lamelara, lamelele osoase find dispuse concentric in jurul unor spatii conjunctivovasculare, spatii care iau astfel aspectul unor canale, numite canalele lui Havers sau haversiene. Aceste canale contin pe lénga elemente vasculonervoase gi o redusa cantitate de fesut conjunctiv, iar uneori chiar si céteva elemente mieloide. Canalele haversiene reprezinta echivalentul spatiilor arealare din ostil spongios, spa cutiv depunerii de lamele osoase, sunt reduse 1a dimensiuni canaliculare. Ele sunt longitudinale, strabat osul in toatd lungimea lui si sunt legate intre ele prin anastomoze transversale gi oblice. Diametrul canalelor lui Havers este in medie de 20-100 microni (cu varia- tii intre 10 gi 3550 microni, dupa V. Papilian). In jurul fiecdrui canal se gasesc 1"ANATOMIA OMULUI dispuse concentric un numar de 5-30 lamele osoase, media fiind intre 8 si 15. Grosimea acestor lamele variaza intre 4 si 12 microni cu variatii pana la 30 mi- croni. Pe sectiuni transversale aceste canale au o forma rotunda sau ovalara, ca- librul for fiind inegal. In interiorul lor se gasesc urmatoarele elemente: o artera ‘mica sau un capilar, o venuli, un vas limfatic, fibre nervoase, precum gi celule conjunctivale, fibre de colagen, de reticulina, uneori chiar celule tinere din seria granulocitara si hematica. Lamelele osoase au structura obisnuita, osteocitele fiind dispuse atat in grosimea lor cét si intre ele. In cadrul acestui sistem lamelar, se realizeaza prin intermediul sistemului canalicular legaturi atat intre osteoplastele din aceiasi lamela cat si cele din lamelele invecinate. Canatul haversian, impreund cu intre- gull sistem Iamelan care il inconjoara, for- meaza un sistem haversian sau un osteon (tub osos), sistemul haversian, respectiv osteonul, reprezentand unitatea morfo- functional a fesutului 00s compact. Fie- care osteon este limitat periferic de o linie stralucitoare, linia de ciment formata din tesut osteoid, iar la interior este tapetat, de asemenea, de un strat de osteoid, care formeazA aga-mumita limitantA interna, si care separa sisternul lamelar de fesutul conjunctivovascular din interiorul tubului Havers. Intre sistemele haversiene sau osteoa- ne (care sunt in numar de 5 la 15 pe un milimetru patrat) se gasesc spatii neregu- late ocupate de lamele osoase arcuite (sau arciforme), constituind sistemele interha- versiene sau intermediare; aceste sisteme interhaversiene reprezint& resturi ale unor canale haversiene remaniate Scheletul (fc. 2) Scheletul este aleatuit la adult, din 206 oase, iar daca se ia in considerare gi geneza oaselor rezulta 228 de oase (sternul Fig. 2. Schelelul, vedere de ansamblu 1 sterol: 2- craniul 3 clavicule: 4 scapula: 5 hu- merusu 6 - coaslele: 7 -coloana vertebealé 8 ulna: 9 - radius; 10 -corput 11- metacorput 12 - bazinul 13 “femur 14-rofula; 15 - flaula; 16- tsi: 17 -farsul 18 - metatarsu: 19 -falongore. 2CAPMTOLUL Sistem osos format din 3 piese, osul coxal la fel, sacrul din 5 piese etc). In cazul in care se includ in notiunea de os si unele puncte de osificare, cifra este mult mai mare. Deosebim un schelet axial, format de coloana vertebral, ce prezinté un canal in care igi gaseste adapost maduva spinarii. Capatul ei cranial suporta greutatea capului, in cate se afl& encefalul, gi formeazd polul cranial sau superior al orga- njsmului uman. Totodata, pe laturile sale se articuleaza cu toracele, prin cele 12 perechi de coaste, care-1 structureaza impreuna cu sternul, situat ventral, pe linia mediand. In torace sunt gizduite viscerele toracice. De torace sunt legate membrele superioare (toracice) prin mijlocirea cen- turii scapulare, segmentul de radacind @ acestora, iar caudal coloana vertebrala se articuleaza cu centura pelvina, segmentul de legaturd al membrelor pelvine gi de sustinere al viscerelor abdominale. Scheletul trunchiului Scheletul trunchiului este format de coloana vertebrala, stern si coaste. Coloana vertebrala columna vertebralis) (fig. 3) Coloana vertebrald, sau gira spindrii, 1a om este compusa din 33-34 vertebre (vertebra = cea ce se ra- suceste), ce urmeaza metameric una dupa alta. La co- Joana vertebrala deosebim urmatoarele portiuni (seg- mente): cervicala (7 vertebre), toracica (12 vertebre), lombara (5 vertebre), sacrata (5 vertebre) gi coccigiana (4-6 vertebre). Vertebrele sacrate sunt sudate intr-un singur os ~ sacrul, iar cele coccigiene ~ in osul cocci- gian (coccis). De aceia la omul adult coloana vertebrala este format din 24 vertebre separate (vertebre pro- priu-zise), sacru si coccis, compuse din vertebre false. d principalul ax al corpului, coloana verte- brala serveste pentru el drept sprijin; ea apara maduva spinarii, constituie 0 parte din peretil cavitatii toraci- ce, abdominale gi a bazinului si, in sfargit participa la migcarea trunchiului gi a capului. Acestor functii le corespunde structura fiecarei vertebre aparte. Vertebrele (vertebrae) Vertebra are: 1) 0 parte masiv& de sprijin - corpul (corpus); 2) un arc (arcus}, constituit din dow’ jumata- i simetrice, care inchid impreuna cu corpul vertebrei orificiul vertebral (foramen vertebrate), gi 3) apofize, ce Fig. 3. Coloane vertebralé tn ansamblu (vedere lateral) 1 -promontoriu: 2 vertebra Vil cenvicalé (ptoerinenta); 3 - oxss 4- alas: §-regiunea cervical: 6-tegiunea foracict: 7 regiuneo lombard: 8 -regiunea sacral: 9-regiunea coccigiand 21ANATOMIA OMULUL placa de la are. Unele apofize servesc pentru insertia mugchilor — apofiza spi noasd (processus spinosus) nepereche, indreptata dorsal, si apofizele transverse (processus transversus) pereche, orientate lateral, altele ~ pentru articulatia cu vertebrele vecine ~ apofizele articulare pare superioare $i cele inferioare (proces- ‘sus articulares superiores et inferiores). Toate orificiile vertebrale in ansambla formeaza canalul rahidian, in care se afl mAduva spinarii. Pe arcuri, in locurile trecerii lor in corpul vertebrei (pediculli vertebrali), sus gi jos se afla cate 0 incizurd (incisurae vertebrates superiores et inferiores). Incizurile vertebrelor vecine delimi: teaza orificiul intervertebral (foramen intervertebrale), prin care trec nervii spinali gi vasele mduvei spinarii. Osificarile anormale din aceasta zona antreneaza 0 strangulare a orificiului si leziuni nervoase consecutive, Afar& de caracterele generale, vertebrele diferitelor portiuni ale coloanei vertebrale au particularitati, care se observa mai evident in partile de mijloc ale ficedrui segment. Vertebrele cervicale (vertebrae cervicales) au pastrat de la coaste mici ru- dimente, contopite cu apofizele transverse, care din aceasta cauza se numesc transverso-costale (processus costotransversarius — BNA). Baza acestora are un orificiu; o parte din apofiza, care margineste orificiul pe dinainte, constituie ru~ dimentul coastei embrionare. Orificiile transverso-costale (foramina costotrans- versaria-BNA) ale tuturor vertebrelor cervicale formeaz& un canal intermitent, Acest canal apard artera vertebral, care trece prin el spre creier, precum si vena si nervul cu aceiasi denumire. Apofizele transverso-costale ale vertebrei VI au in partea lor anterioaré un tubercul - tuberculul carotid (tuberculum caroticum) ce se observa bine, de el poate fi comprimata artera carotid, care trece spre cap, ceea ce are importanta pentru a opri scurgerile de sange din ramificatiile ei. Cor- purile vertebrelor cervicale, in comparatie cu cele ale vertebrelor toracice, sunt mai putin masive, iar suprafeele lor superioare si inferioare au forma de sa, in legatura cu mobilitatea considerabila a gatului. La vertebrele cervicale orificiile vertebrale sunt mari, de forma triunghiulard, iar arcurile - subtiri. Apofizele spinoase (afara de cea a vertebrei Vil) sunt mai scurte decat la vertebrele toracice si bifide (bifurcate) la capat; pe ele se inseré fasciculele nu- merosilor mugchi ai gatului. Primele doua vertebre cervicale se deosebesc foarte mult de celelaite Atlasul (atlas) ~ prima vertebra cervicala, care sustine craniul ~ are forma unui inel. Locul corpului la el il ocupa arcul anterior (arcus anterior, pe partea bombata a caruia se afla tuberculul anterior (tuberculum anterius). Pe fata arcu- lui orientaté spre interiorul largului orificiu vertebral se observa o fosetd arti- cularé pentru articularea cu apofiza odontoida a vertebrei cervicale I. Pe arcul posterior, care corespunde arcurilor celorlalte vertebre, din apofiza spinoasa s-a pastrat doar 0 mica ridicatura ~ tuberculul posterior (tuberculum posterius). In locul apofizelor articulare superioare, pe arc sunt fosete articulare ovale, ce se articuleaz cu osul occipital. Apofizele articulare inferioare sunt de asemenea inlocuite prin fosete, ce se articuleaza cu vertebra a doua, Epistrofeul, sau. axisul (epistropheus — BNA seu axis), - a doua vertebra cervicald ~ se deosebeste de vertebrele cervicale tipice prin faptul 4 in partea superioara a corpului are 0 apofiza odontoida, in jurul careia se roteste atlasul impreuna cu cranjul. Aceasta apofiza apare in perioada embrionara a dezvolt 2