Sunteți pe pagina 1din 6

S12 SENZATII, PERCEPTII, REPREZENTARI SI

TULBURARILE LOR
FELICIA IFTENE
Definitia
Perceptia este treapta cea mai elementara a activitatii psihice, avnd la baza
senzatia, ca element primar, initial.
Senzatia este definita ca o reflectare a nsusirilor separate ale obiectelor si
fenomenelor (sunet, culoare , miros, etc.), fiind determinata de un stimul
fizic care constituie un excitant pentru sistemul nervos. Pentru a produce o
senzatie excitantul trebuie sa aiba o anumita durata si intensitate. Fiecare
organ de simt este special structurat pentru o anumita categorie de excitanti:
limba pentru gust, urechea pentru sunet.
n procesul reflectarii nemijlocite a realitatii nu operam cu senzatii, ci cu
perceptii, pentru ca reflectam un obiect prin totalitatea nsusirilor lui, nu prin
nsusiri separate, fragmentar, cum se ntmpla n cazul senzatiei. Aceasta
functie prin care se reflecta obiectele si fenomenele n totalitatea lor, poarta
numele de perceptie. Se adauga, de multe ori si experienta anterioara: auzind
cntecul privighetorii, l recunoastem fara sa o vedem deoarece avem o
perceptie anterioara a ei. Perceptia nu este deci un act independent, ea este
conditionata de memorie, atentie, gndire, starea constiintei. Un salt calitativ
nou n procesul de reflectare, l constituie reprezentarea, adica posibilitatea
reflectarii pe plan mintal a obiectelor si fenomenelor n absenta lor. Secenov
defineste reprezentarea ca media comuna a tuturor perceptiilor anterioare
legate de obiectul dat.
I.Tulburarile cantitative ale perceptiei.
1.Hiperestezia presupune o modificare a pragului perceptiv, scaderea
pragului de excitabilitate fata de stimuli. Astfel lumina, zgomotele obisnuite
deranjeaza, sunt percepute dureros. La fel, se exagereaza stimulii proveniti
de la propriul corp (algofobii). Hiperestezia senzoriala apare n nevroze,
surmenaj, intoxicatii cu mescalina, debutul schizofreniei.
2. Hipoestezia se caracterizeaza prin cresterea pragului de excitabilitate,
astfel ca zgomotele obisnuite, de exemplu, sunt percepute ndepartat, ca prin
ceata. Copiii cu reta rd psihic sever si profund, n crizele lor de furie si pot
smulge parul fara sa simta durere. Tulburarea se ntlneste n stari

stuporoase, dementa, debutul oniric al schizofreniei, depresie, sindrom


psihoorganic.
3. Anestezia este pierderea capacitatii de a percepe un anumit stimul. Poate
mbraca doua aspecte, fiind organica (medicamentoasa-terapeutica, sau
traumatica atunci cnd are la baza sectiunea medulara sau a unor trunchiuri
nervoase), sau psihogena, cu determinism psihologic (stress), la perso
nalitati dizarmonice histrionice. n aceasta ultima eventualitate, anesteziile
sunt polisenzoriale (auz, vaz, durere). Nu respecta topografia nervoasa, fiind
anestezii n "ciorap" sau n "manusa", putnd fi produse si lichidate prin
sugestie.
.4. Nesiguranta perceptiva apare atunci cnd scade controlul unitatii si
identitatii eu -lui. Copilul nu este sigur de propriile perceptii, nu cunoaste
sensul realului, n boli ca: schizofrenie, intoxicatii.
II.Tulburarile calitative
In ordinea complexitatii lor sunt: iluziile, tulburarile psihosenzoriale, halucinatiile.
1.2.1.Iluziile sunt perceptii false ale unor obiecte existente n realitate. Pot
apare si la indivizii normali, mai ales la copii, care sunt influentati de
conditiile ambientale (ntuneric), avnd o redusa experienta, o slaba
capacitate de a distinge realul de imaginar, mai ales la prescolari, n asa
numita "vrsta fermecatoare", guvernata de fantezie, sub influenta emotiilor.
O caracteristica a dezvoltarii copilului sub 7 ani este labilitatea sa afectiva,
anxietatea, imaginatia debordanta. Patrunznd n lumea lui, este usor de
nteles de ce, n mod fiziologic, seara, la lumina insuficienta, singur n
patutul lui, dupa ce a ascultat povestea cu capra cu trei iezi, va tipa, cernd
protectie, i dentificnd lucrurile din jur cu cadrul din basm. La adulti pot
apare n conditii de oboseala, sau n starea de trecere dintre veghe si somn.
Pentru caracterul patologic ne ghidam dupa urmatoarele elemente: aparitia
iluziei la un bolnav psihic si absenta unui factor de corectie, cum se ntmpla
la individul normal (bolnavul ia iluzia drept reala), la care se adauga
elementul delirant. Clasificarea iluziilor se face n functie de organul
senzorial care le percepe, fiind mai obisnuite cele vizuale si auditive.
1.2.1.1.Paraidolia consta n animarea pe care o observa n mod iluziv
un bolnav care contempla un tablou (obiectele n nemiscare, par a
prinde viata, ncep sa se miste). Apare n infectiile cu determinism
infectios, toxic, posttraumatic, epilepsie, confuzie, dementa.
1.2.1.2.Falsele recunoasteri presupun identificarea gresita a unor
persoane, n manie, dementa, sindrom Korsakov de natura etilica,
toxica (oxid de carbon), sau traumatica.

1.2.1.3.Iluzia sosiilor presupune aglutinarea n imaginea unei per


soane a mai multora (mai multe persoane sunt identificate cu o
persoana cunoscuta). Acest tip de iluzie apare n schizofrenie.
1.2.2.Tulburarile psihosenzoriale . Sunt tot perceptii deformate ale
obiectelor si fenomenelor ce actioneaza n mod nemijlocit asu pra organelor
de simt, dar intereseaza mai multi analizatori concomitent. Sunt expresia
unei destramari, dezintegrari a functiilor sintetice si integrative senzoriale.
1.2.2.1.Metamorfopsiile presupun o perceptie incorecta, att ca
plasare spatiala, ct si ca numar al excitantilor. Se descriu poliopsii
(vede mai multe obiecte n loc de unul singur), macropsii (vede
lucrurile mai mari dect sunt), micropsii (liliputane), poropsii (mai
apropiate, sau mai ndepartate dect n realitate).
1.2.2.2.Tulburarile de schema corporala se caracterizeaza prin
perceptia eronata a propriului corp. Pierre-Abelli a numit-o "semnul
oglinzii": bolnavul se priveste n oglinda si are impresia ca anumite
segmente ale corpului s-au modificat, i se pare ca este prea nalt, sau
prea mic, sau pluteste. Tulburarile sunt caracteristice schizofreniei si
anorexiei mentale.
1.2..2.3.Tulburarile perceptiei temporale sunt frecvente la copil,
ncadrarea temporala fiind o achizitie tardiva (n jurul vrstei de 8
ani), din acest motiv fiind mai greu de depistat. Apar sub forma de
"deja vu", "jamais vu", "deja vecu" (bolnavul este sigur ca a mai
vazut odata o situatie inedita, ca a mai trait cndva o experienta
identica), sau este chinuit de senzatia penibila a timpului pierdut.
1.2.2.4.Depersonalizarea si derealizarea constau n perceptia
deformata a propriei persoane sau a lumii din jur, asociata cu o
asteptare dureroasa, anxietate izvorta din iminenta posibila a
dezorganizarii propriei persoane, sau a distrugerii, dezastrului n
lumea nconjuratoare. Tulburarile psihosenzoriale apar, de regula, n
schizofrenie, n procese organice de lob temporal de natura tumorala
sau epileptica.
1.3.Halucinatiile sunt perceptii fara obiect. Sunt percepute obiecte, situatii,
persoane, fenomene n absenta acestora, cu convingerea existentei lor reale.
Halucinatiile propriu-zise (adevarate) au senzorialitate (pacientul aude,
vede, simte), au o proiectie spatiala extracorporala si o convingere de
nezdruncinat n realitatea acestor false perceptii. Pseudohalucinatiile
(halucinatiile intrapsihice) se diferentiaza de cele descrise anterior prin
absenta proiectiei spatiale extracorporale (de exemplu vede un pitic n
stomacul lui, fenomenul de rezonanta sau ecou al gndirii). Convingerea
subiectiva este pastrata. Halucinoza se caracterizeaza prin faptul ca nu mai

este att de ferma convingerea subiectiva, bolnavul simtind nevoia de a


controla si a sti. n functie de analizatorul implicat halucinatiile pot fi:
1.3.1.Halucinatiile auditive apar cu o frecventa mai mare n
schizofrenie (mai ales n cea paranoida), epilepsie temporala, stari
confuzive toxice sau infectioase. Pot fi simple (acuasme, sau
foneme), comune (zgomot de pasi, latrat de cine), sau complexe
(verbale). Halucinatiile auditive pot fi percepute biauricular, sau cu o
singura ureche; pot fi bitonale (percepe cu o ureche sunet nalt si cu
cealalta sunet jos), vocile pot fi de barbati sau femei, apartinnd unor
persoane cunoscute sau necunoscute, avnd un continut placut sau
neplacut (zeflemitoare, amenintato are, sau antagonice), cu
adresabilitate la persoana a treia, sau a doua, cu posibil caracter
imperativ. Pot fi episodice sau permanente.
1.3.2.Halucinatiile vizuale pot fi elementare (fotoame - lumina,
scntei), complexe (panoramice, de natura statica sau
cinematografice). Se pot localiza n cmpul vizual, dar pot apare si
extracampin (n afara cmpului optic, lateral sau n spate), pot fi
liliputane (miniaturi), sau zoopsihice (animale), etc. Continutul lor
este diferit (placut sau neplacut), pot fi color ate sau necolorate.
1.3.3.Halucinatiile tactile (haptice) presupun perceperea unor
senzatii neplacute tegumentare (insecte care nteapa pielea, gdilat,
piscatura). La toxicomani, n cocainism, constituie semnul lui
Manian. Unii autori descriu aici si halucinatiile genitale.
1.3.4.Halucinatiile motorii (de miscare, sau chinestezice), se
adreseaza aparatului locomotor (se simt mbrnciti, zguduiti, loviti).
1.3.5.Halucinatiile cenestezice (viscerale, interoceptive) se
caracterizeaza prin perceptia unor fiinte, corpuri straine n organele
interne.
1.3.6.Halucinatiile sinestezice (polisenzoriale) se adreseaza mai
multor analizatori.
1.3.7.Halucinatiile olfactive presupun prezenta unui miros, de obicei
neplacut (ou clocit, carne arsa, putrefactie, etc.), mai rar placut
(parfum, flori).
1.3.8.Halucinatiile gustative (gust acidulat, amarui), se nsotesc, de
regula de halucinatiile olfactive, asociind delirul paranoid de otravire.
1.3.9.Halucinatiile transpuse apar atunci cnd excitantul perceput cu
ajutorul unui analizator, declanseaza o perceptie falsa la nivelul unui
alt analizator.

1.4.Agnoziile sunt tulburari de perceptie consecutive unei leziuni de focar la


nivelul scoartei cerebrale. Bolnavul nu poate recunoaste un obiect dupa
calitatile senzoriale cu un singur analizator, desi functia acestuia este integra.
n functie de analizatorul interesat agnoziile pot fi:
1.4.1.Agnozii tactile-pacientul nu recunoaste obiectul dupa calitatile
lui spatiale (amorfognozia), sau dupa structura materiei sale
(anhylognozia). Cnd bolnavul descrie calitatile separate ale
obiectelor, fara sa le poata identifica, tulburarea se numeste asimbolie
tactila.
1.4.2.Agnozia auditiva-nu este recunoscut sunetul unui obiect dat
(surditatea psihica), sau nu se recunoaste linia melodica a unui cntec
(amuzie).
1.4.3.Agnozia vizuala este frecventa la copii, fiind implicata n
nvatarea scrisului si cititului.
1.4.3.1.Agnozia culorilor, conserva, de obicei posibilitatile de
recunoastere pentru rosu si negru.
1.4.3.2.Cecitatea psihica apare atunci cnd nu sunt
recunoscute obiectele vazute.
1.4.3.3.Alexia consta n imposibilitatea de a citi. Poate apare
sub forma complexa de alexie opticoagnozica, atunci cnd
imposibilitatea cititului este nsotita de agnozia culorilor si a
obiectelor. Cnd copilul nu poate nici sa scrie, alexia este
combinata cu agrafie.
1.4.3.4. Acalculia este lipsa posibilitatii de a calcula.
1.4.3.5.Agnozia imaginilor si a figurilor simbolice -copilul nu
recunoaste formele geometrice elementare, figurile simple.
1.4.3.6.Agnoziile spatiale apar cnd copilul nu poate stabili
distanta ntre obiecte sau diferentele de volum.
1.4.3.7.Agnozia fizionomiilor-nu sunt recunoscute persoanele
dupa fizionomie.
1.4.4.Agnozii gustative.
1.4.5.Agnozii olfactive.
1.4.6.Somatognozia presupune existenta unor tulburari de integrare a
stimulilor care vin de la propriul corp.
1.4.6.1.Anosognozia (Anton Babinski), apare, de regula, la
adulti: bolnavul nu si recunoaste hemicorpul paralizat
(traieste cu convingerea ca acesta este integru, desi nu-l poate
utiliza.
1.4.6.2.Apraxo-agnozia (Gerstmann): pacientul nu si
recunoaste degetele 2,3,4 si nu le poate utiliza, desi sunt

integre. Se nsoteste de acalculie, agrafie, tulburari de


lateralitate (dezorientare stnga - dreapta).
1.4.6.3.Atopoagnozia (sindromul Pick) presupune pierderea
capacitatii de a localiza un segment corporal si a posibilitatii
de orientare stnga -dreapta, la hemiplegici, sau n demente.
1.4.6.4..Membrul fantoma: perceperea unui membru care nu
mai exista (arteriopatii, traumatisme). Unii autori considera
tulburarea drept halucinatie, pentru ca se percepe ceva
inexistent n prezent. Se pare ca exista o memorie a durerii.